1.

Dupa filmul de succes "Nosso Lar", brazilienii ecranizeaza o alta carte scrisa de mediumul Chico Xavier si dictata de spiritul Andre Luiz. "SI VIATA CONTINUA" analizeaza increngatura de legaturi karmice, stari afective puternice si fapte imorale in care sunt prinsi membri a doua familii. Personajele principale sunt Evelina si Ernesto, rapusi aproape simultan de aceeasi boala necrutatoare. Se regasesc in lumea spiritelor, unde se familiarizeaza cu noile realitati subtile, isi reconsidera viata petrecuta in trup uman si inteleg complexitatea relatiilor karmice dintre rudele si prietenii ramasi in lumea celor vii. Cele doua spirite incearca sa-i ajute pe cei dragi, cu sfaturi binevoitoare si invata sa-si invinga pornirile sentimentale nepotrivite, preluate din viata lor terestra, abia incheiata. In final, in telepciunea divina decide inchiderea conturilor karmice, intr-un mod surprinzator: uciderea si ura sunt compensate prin nastere si iubire de prunci.Un amendament la doctrina spiritista: odata ce spiritul isi recapata amintirea vietilor anterioare, el nu se va mai identifica exclusiv cu personajul ultimei vieti abia incheiate, ci isi va redobandi personalitatea universala. Deci, spiritul nu este chiar aceeasi persoana cu omul! Personajele sunt inspirate din realitate. Merita sa meditam la adevarurile spirituale desprinse din film si sa ne autoexaminam gandurile si comportamentul, pentru a evita greselile comise de eroii peliculei. Ideea principala este ca viata continua si dupa moarte, plina de entuziasm, sperante, dar si eforturi, realizari, in toate planurile Vietii Cosmice, urmand Legile lui Dumnezeu, dintre care cea mai dura este Legea Karmei (a cauzei si efectului). fiecare primeste..... http://www.youtube.com/watch_popup?v=fER-WhFUzoA

2. http://www.filmedocumentare.com/elementul-secret-al-universului-fractalii/ Film deosebit Deoarece Dumnezeu nu reuseste sa urmareasca chiar totul, a creat batranele, bancile si bancurile. Cred ca autostopistii sunt cei mai prietenosi oameni. Am trecut pe langa vreo zece in ultima ora si toti mi-au facut cu mana. Doi lacatusi stau de vorba: - M-am angajat la o uzina si chiar din prima zi am ajuns la spital cu concediu medical de 30 de zile. - Pai, de ce?

- Am intrat in sectie si am strigat: Ioane, arunca-mi o cheie de 32! - Asa, si? - Pai si de unde era sa stiu ca in hala aia erau 22 de muncitori pe care ii chema Ion? SMS 1: Buna pisi! Ce faci? Ce zici daca ne vedem in seara asta? Iau acum o sticla de vin... Apartamentul este al nostru! SMS 2: Hmmm, pare o propunere interesanta, doar ca pisi nu e acasa. Sunt sotul ei. Mai bine ia un bax de bere... Vin imediat. Miaaaauuu! - Domnisoara, de ce v-ati numit cainele "Boule"? - Pentru distractie. Cand sunt in strada si-l strig, jumatate din barbati se intorc! Trei candidati dau examenul de conducere. Instructorul care ii examineaza ii intreaba: - Fiecare sa-si imagineze ca este la munte si ruleaza pe un drum ingust cu 80 km/h. In stanga e muntele, in dreapta e prapastia. Deodata, apar in fata o tanara si o batranica. Ce calcati? - Baba, ca e pacat de pustoaica, raspunde primul. - Fata, ca mai are sanse de supravietuire dupa accident, raspunde al doilea. - Pe amandoua, ca orice viraj e periculos in aceste conditii, zice si al treilea. - Sunteti picati toti!, tipa instructorul exasperat... Frana trebuie calcata, dobitocilor! Vand rochie de mireasa, cu toate accesoriile: manusi, voal, sot, probleme, dureri de cap, undita, prieteni! Recent a fost efectuat un sondaj de opinie in Italia, in care intrebarea era: Credeti ca sunt prea multi straini in tara? Rezultatele au fost dupa cum urmeaza: 20% dintre respondenti au spus "Si", 10% dintre respondenti au spus "No", 70% dintre respondenti au spus: "Ei, pe dracu!" ~Preluate din cartea Folclor umoristic internetist cules, selectat i prelucrat de Florentin Smarandache~ 3. Telefonul de Marius Iordachioaia ( via Stefan Pascu ) nici nu stiu cand l-am auzit prima oara... cumva ascuns in rumoarea vietii a sunat mereu... si am pornit sa-l caut dar a fost de negasit... orice as fi facut il auzeam sunand fara incetare... am inceput sa beau, sa iau somnifere sa-mi petrec noptile in localuri pline de zgomot

sa ascult muzica data la maxim dar ... ... desi e cel mai discret sunet posibil nimic nu-l poate acoperi... intr-o zi cineva m-a sfatuit sa caut un duhovnic si cu ultimele puteri sufletesti am pornit spre un schit undeva departe in munti: cu cat ma apropiam de locul acela cu atat sunetul devenea mai strident mai dureros... am intrat in bisericuta de lemn cu capul in pumni m-am prabusit langa usa altarului... un batran cu epitrahilul ponosit a iesit in prag si blagoslovindu-ma cu maini subtiri tremuratoare mi-a scos din inima si mi-a intins telefonul soptindu-mi bland: "e pentru tine..." 4. Subject: Yantra pentru 2013 Vezi Yantra in atasament. Mediteaza cateva minute in fiecare zi, intre 13 23 Ianuarie, si vei culege roadele la sfarsitul lui Noiembrie (asta in cel mai rau caz.., se poate si mai repede). Ca fapt divers, perioadele sus mentionate reprezinta Zodia 13 / Zodia Ophiucus. Prima perioada este Ophiucus din astrologie (respectiv Planul Astral, purtand amprenta noastra mentala - de aceea avem si o Matra acolo), cealalta este Ophiucus din Astronomie (respectiv Planul Fizic, sau materializarea - Yantra). Cine reuseste asta, primeste de la mine ecusonul de Arhitect. Cine e sarpele asta, Ophiucus ?! / Este Calea Lactee. S-aveti drum cu Lumina in 2013 ! Florian [Nota Planeta Painii: pentru ca pozele nu merg postate odata cu mesajele in grupul nostru de discutii, sa va "povestesc" despre ea - yantra din atasament: imaginea arata un copil imbracat intr-o toga budista, adormit pe terasa unui templu si care zambeste larg in somn. Iar mantra spune cam asa: "Daca te imprietenesti cu tine insuti, nu vei fi niciodata singur" - de Maxwell Maltz] 5. Vindecare prin Cuvant (Genele - scrisori minunate) - documentar interesant http://www.youtube.com/watch?v=hr85di_m7uw

6. Dimensiunea a 5-a nu este un loc anume, este o Creatie. Inelia Benz ( ii multumim Irinei Ulieru pentru traducere) Noi ne cream propria realitate. Aceasta este o invatatura veche de mii de ani, tinuta bine in secret in societatea occidentala, in tot acest timp. Este de asemenea cea mai importanta informatie pe care "fostele puteri" incearca s-o tina departe de masele adormite. Motivul pentru care aceasta informatie este tinuta secreta este ca, atunci cand o persoana e adormita (adica netrezita spiritual), ea poate fi condusa spre a crea realitatea altcuiva, prin utilizarea fricii, a persuasiunii si a iluziilor confectionate ale realitatii care se vand atat de bine, incat e greu sa crezi ca nu sunt reale. Dar cand ne gandim la Dimensiunea a 5-a sau la oricare alta dimensiune mai inalta, deseori uitam ca sunt valabile aceleasi lucruri. In dimensiunile mai subtile, substanta de baza exista sub forma unei reprezentari fizice mai subtile, dar ceea ce se intampla acolo, ce experimentam si chiar si patrunderea in acea realitate mai putin densa, este propria noastra creatie. Pentru a intra intr-o dimensiune mai subtila si mai maleabila, avem nevoie de constienta si de capacitatea care sa ne permita sa fim si sa cream acea realitate mai putin densa. Reusim sa facem asta, prin a deveni mai putin "densi", noi insine (fara gluma). Datorita faptului ca Dimensiunea a 5-a (sau a 4-a, sau a 12-a si toate cele de dintre ele) este mai putin solida, cei care o includ in mediul lor sunt mai constienti de propria lor natura si de natura realitatii lor. "Putem sa facem" mult mai bine decat in soliditatea 3D. In dimensiunile mai subtile, pentru a "folosi" puterea altei persoane, avem nevoie de acceptul ei constient. Motivul este ca, in acele dimensiuni, exista foarte putin inconstient. Iar cel care exista, nu este utilizat de catre ceilalti, cu usurinta. Noi cream Dimensiunea a 5-a. Intr-adevar, toata realitatea fizica este multidimensionala si o iluzie, dar o cream pentru a avea experienta unei individualitati distincte. Toate dimensiunile exista in acelasi "loc", ce este infinit. Dar, in acelasi timp, alegem sa fim constienti doar de un foarte mic spectru al acestei atotcuprinzatoare "realitati". Acest spectru foarte mic determina ceea ce traim ca fiind "real". Diferenta dintre dimensiunile 3, 4 si 5 tine de puterea personala, de finetea materiei solide si de capacitatea de a face.

De aceea, ceea ce traim in dimensiunile mai subtile este exact ceea ce alegem sa traim acolo. Aceste dimensiuni nu "exista", pana in momentul in care le cream si ne deplasam constienta in acel spatiu. Nu exista dimensiuni in Unime, pentru ca nu exista conceptul de individualitate, fie ea "celalalt, "alta persoana" sau "mediu". Din punctul de vedere al Unimii, diferenta intre dimensiunile a 3-a si a 5-a este infinit de mica si insignifianta. Dar, din punctul nostru de vedere si al constientei noastre, nu pot exista doua experiente mai diferite ale existentei fizice. Si cel mai important lucru este ca acestea nu sunt dimensiuni in care ne mutam, ci pe care le cream in mod activ, clipa de clipa, prin ridicarea vibratiei personale, prin ridicarea vibratiei planetei si prin deplina constienta a intentiei si energiei noastre, in procesul relationarii noastre cu ceilalti si cu noi insine. Este vorba despre un proces personal de creatie. Cum ajungem in acel punct al creatiei constiente? Prin ridicarea vibratiei personale, prin ridicarea vibratiei mediului inconjurator, noi intruchipam noua Paradigma. Cum facem asta? Gasim instrumentele cu care rezonam. Exista mii de instrumente. Daca ceea ce eu spun rezoneaza cu voi, vedeti ce puteti folosi din siteul Ascension101.com, sectiunea Instrumente (http://ascension101.com/store/product/4-ascension101-ecourse.html). Acolo gasiti instrumente pentru voi, pentru planeta, pentru omenire si pentru intreaga matrice. Continutul website-ului nostru, care este disponibil gratis, a fost accesat de peste 1.600.000 de persoane, care au accesat acele pagini de 3.362.410 ori. Aceste persoane invata adesea sa utilizeze instrumentele, dupa care ii invata pe altii sa le utilizeze. Comunicarea directa este calea numarul unu, prin care aceste persoane au gasit website-ul Ascension101. Persoanele impartasesc ceea ce functioneaza pentru ele. De asemenea, daca sunteti interesati de evolutia voastra personala, Cursul Ascension101 a fost prezentat special pentru a crea un spatiu al schimbului de energie din care nu aveti de castigat doar voi, in expansiunea propriei constiente si ascensiuni, ci si personalul si website-ul Ascension101.com, care primesc astfel sprijin pentru ca milioane de alte persoane sa poata accesa informatia, sa poata primi inspiratia si cunostintele disponibile pe acest site. Cursul ne permite sa accesam timpul, instrumentele si abilitatile, pentru a crea continutul gratis pe care il vedeti aici, in fiecare saptamana si care inspira atatea persoane. Site-ul va exista pana in jurul anului 2017, moment in care el nu va mai fi necesar (daca ne facem

treaba bine), deoarece vom fi atins o masa critica de persoane inspirate, transformand intreaga omenire, in fiinte ce detin aceste instrumente si capacitati, fara necesitatea de a face un curs, de a folosi un instrument, de a asculta un interviu sau de a citi un articol, fie pe Ascension101, fie in alta parte. Ce ne ramane de facut, dupa ce ridicam vibratia noastra personala, a planetei si cream dimensiunea a 5-a? Ei bine, aceasta depinde de voi. Rolul meu nu este cel de creator, ci este acela de a va inspira pentru a fi puternici, pentru a va redobandi autoritatea, devenind creatorul propriei voastre realitati personale; eu va arat ca aveti la dispozitie instrumentele, capacitatea si abilitatile, astfel incat nimeni sa nu va mai poata lua vreodata puterea, fara consimtamantul vostru constient. Este rolul vostru de a crea noua Paradigma, Dimensiunea a 5-a, sau orice alta denumire ati putea cunoaste pentru aceasta experienta in realitatea fizica subtila. Cand incepeti? Eu declar ca incep, ACUM! TU esti creatorul. Incepe sa creezi aceasta noua realitate, chiar acum. Ea nu reprezinta un loc in care sa ajungi, ea este ceva ce TU creezi astazi, prin ridicarea propriei vibratii si prin decizia a ceea ce vrei sa creezi. Numele meu este Inelia Benz si sunt aici pentru a ridica nivelul vibrational al planetei. Tu pentru ce esti aici? 7. http://www.youtube.com/watch?v=ojOBf4yq54M&feature=em-uploademail "Un interviu cu Teologul Miceal Ledwith - fostul consilier al Papei Ioan Paul al 2-lea".
8. Dragi mei, Stiu ca trebuie sa va spun ceva, dar nu stiu ce anume. Asa ca... m-am asezat in fata calculatorului si o sa aflu si eu, odata cu voi. Problema este ca nu mai am cuvinte. Sa inceapa oare sa intre in vigoare un nou cod de comunicare? Nimic nu este exclus, totul e posibil! Daca ma intrebati ce simt .. as folosi cuvinte din gama: veselie, ras, bucurie... energii subtile isi fac drum in fiinta mea si inca nu stiu cum sa le traduc. Sunt vesela si rad fara niciun motiv. Am impresia ca ingerii fac giumbuslucuri si se joaca neincetat in preajma mea. Universul sarbatoreste victoria OMULUI! In sfarsit, am abandonat (noi, ca civilizatie!) durerea si suferinta si am intrat in Era Bucuriei si a Pacii. Va lua probabil ceva timp ca sa se instaleze definitiv, sa poata fi perceputa la nivel de mase, dar ACEA LUME NOUA - de mii de ani asteptata - a S O S I T !!!

Ce pot spune altceva decat: BUN VENIT celor ce au trecut pragul! Simt si vad cum multi, multi oameni ne urmeaza! Este fascinant! Intr-adevar, traim TIMPUL SCHIMBARII! Ma intreb: Sa fie oare intamplator ca Drunvalo a inceput enumerarea cu ROMANIA(*)? Evident ca i-a scapat, nu a premeditat, este un cuvant care i-a fost soptit de ingeri. Nu are logica. Logic nu este, pentru ca in jurul lui, intre cei care-l ajutau sa puna in practica transmisia... nu este niciun roman. Nu e logic, dar are sens! Si, daca este asa... dupa ce trecem de bucuria si entuziasmul ce ne cuprinde... se face liniste - o liniste care vorbeste despre responsabilitate, despre daruire si despre a te pune in slujba celorlalti, despre misiunea personala si despre exemplul personal. Noi, cei care ne-am adunat "in jurul nostru", nu mai avem voie sa ne mai lasam atrasi de tentatiile orgoliului, sau sa mai arboram steagul judecatii si a discordiei. Singurul lucru pe care il pot spune, dincolo de experientele personale, dincolo de trairi si perceptii revelatoare este: hai sa mergem in tacere, oriunde ne duc pasii, oriunde ne cheama inima si DOAR SA FIM (!) UN EXEMPLU. Simt ca asta este ceea ce trebuie sa facem: SA STRALUCIM, ZAMBINDU-I FIECARUI SUFLET PE CARE IL PRIVIM SI SA-I SPUNEM, IN TACERE: "TE ASTEPT SI PE TINE SA ZAMBESTI, SA-TI DAI VOIE SA FII FERICIT, SA CALATORESTI, SENIN, SPRE LUMILE INTERIOARE". (*) aluzie la mesajul transmis de Drunvalo PE 21 decembrie Deocamdata atat! Mai mult nu se cuvine. Va iubesc si sunt fericita sa o pot spune, liber! Elena Cocis

9. Subject: Orgon, sau Etheric, sau Apa Vie Dragii mei, Am citit cateva din articolele despre Apa. Este perfect ca exista o preocupare adevarata in sensul asta, adica insotita de cercetare. Sunt de absolut de acord ca berea sau cola nu prezinta incredere, mai ales ca nu stim in ce consta procesul de fabricatie, si cu atat mai mult cand e vorba de pasteurizare. Cu un singur lucru nu pot fi de acord; acea apa transmutata de natura prin integrarea ei in mediul vegetal, nu se poate numi apa. Este exclus. Am mai spus intr-un articol, referindu-ma la astrologie, atunci cand avem sa spunem Marte in conjunctie cu Venus, rezultanta, respectiv aceasta conjunctie, nu este o suma celor doua planete. Ceea ce rezulta in urma conjunctiei, nu mai

are nici una din caracteristicile lui Marte sau ale lui Venus. Noua entitate este complet individualizata si are propriile ei caracteristici, care nu pot fi regasite nici la Marte si nici la Venus. Ce dumnezeului, daca punem plante in apa, ceea ce rezulta se numeste ceai. Daca ceaiul ar fi apa, nu s-ar mai numi ceai, s-ar numi apa. Va rog sa mai cercetati ce inseamna integrare in mediu vegetal. Ce este caracteristic mediului Vegetal ? Este acela ca dispune de Corp Etheric. Prin asta se deosebeste Regnul Mineral de cel Vegetal. Regnul Mineral dispune de un Corp Fizic si cu asta basta. Regnul Vegetal, dispune pe langa Corpul Fizic si un Corp Etheric. DE aici incepe Viata, odata cu primul regn organic, de unde si denumirea de Orgon. Este adevarat ca si Regnul Mineral are o viata, dar aceea se masoara in bactuni. Pai dragilor, asa, o simpla respiratie ar dura milioane de ani. De fapt ce este acest etheric ?! Pai, uitati-va ce face regnul vegetal ! Ceea ce face el se numeste fotosinteza, adica sinteza Luminii. Carevasazica Ethericul este Lumina. Mai trebuie sa mai spun ca lumina nu este apa ?! Spuneti-i Orgon, spuneti-i Apa VIE (treaca din partea firmei). Din asta a baut si Fat Frumos in lupta cu capcaunul. Bietul Capcaun, asa-i trebuie, daca a baut APA (apa moarta, fiindca apartine regnului mineral) Este foarte adevarat insa, ca Apa (adica H2O) nu prea exista in Natura, fiindca vrei nu vrei tot se incurca ea cu Regnul Vegetal, si atunci... devine Orgooon. (asadar, animalele nu prea au ele ghinionul sa bea apa). Am mari, foarte mari rezerve insa, atunci cand vorbim de apa de la robinet. Filtrata si clorata si naiba stie ce mai pateste ea acolo, aia dragilor, orice, numai orgon nu este! Florian 10. Dragii mei, Poate ca si eu, fiind un semn de apa, asemenea Nicoletei, dezvolt o anumita sensibilitate fatza de aceasta tema. De aceea, simt nevoia sa adaug la randul meu cateva cuvinte despre apa: 1. In Romania, cercetarile medicului si profesorului Nedelcu au pus in lumina faptul ca in compozitia apei potabile, asa cum se gaseste in natura, exista un element care conduce la amplificarea fenomenului de imbatranire si catalizeaza variile manifestari patologice. Acest element este Deuteriul un izotop al Hidrogenului. In consecinta, profesorul Nedelcu a utilizat, se pare cu succes, apa saracita in Deuteriu pentru tratarea unor boli grave, inclusiv a mult temutului cancer. De asemenea, tot el, ca medic dermatolog, utilizeaza aceasta apa in prepararea unor produse dermatologice. Va trimit un link spre emisiunea in care povesteste despre Deuteriu, si de asemenea va invit sa cercetati mai mult la randul vostru despre efectele acestui izotop asupra echilibrului biologic. Desigur, apa saracita in Deuteriu este produsa prin tehnologia disponibila astazi, insa ceea ce eu vreau sa spun este ca Natura a produs demult aceasta apa, in asa fel incat legumele si fructele crude contin in mod evident "apa saracita in deuteriu".

Aici este emisiunea, in doua parti, asa cum am gasit-o pe YouTube. Va trimit link-urile: http://www.youtube.com/watch?v=xN9EXW7HR1s http://www.youtube.com/watch?v=c8I6EoSIU7M Aduc aici aceste elemente deoarece, cred eu, ele ofera o imagine in plus (foarte valoroasa de altfel) a diferentei dintre apa transmutata de natura prin integrarea ei in mediul vegetal (deci "apa" din fructele si legumele crude) si apa aflata in forma ei minerala. 2. Ion povestea intr-una din emisiunile Elta live despre motivul pentru care animalele, desi mananca natural, beau apa: exista in hrana pe care ele o consuma reziduuri minerale (nisip, pietris, praf) care nu sunt indepartate mecanic (prin spalare), si ca atare aceste elemente se cer "dizolvate" printr-un consum suplimentar de apa. Este fara indoiala un adevar, insa nu sunt convins ca e singurul motiv pentru care animalele beau apa. Daca am da unui animal ierbivor sa manance doar vegetale spalate in prealabil, ma indoiesc ca ar disparea nevoia acestuia de a bea apa. In orice caz, cred totusi ca exista si aceasta "ratiune" a nevoii de a bea apa, asa cum o infatiseaza Ion - fara ca ea sa explice integral motivul pentru care persista nevoia de apa sau, altfel spus, setea. Pe de alta parte, eu aduc acelasi tip de argument pentru a "demonstra" ca, la o adica, si oamenii au nevoie de apa: desi spalam fructele si legumele, indepartand reziduurile minerale evidente, ramane un rest "mineral" care nu e indepartat. Acest "rest mineral" provine in buna masura din procesele agricole folosite. In primul rand, la modul realist si concret, cele mai multe legume si fructe sunt stropite si tratate chimic (fie si prin substante relativ inofensive) cel putin pentru a nu fi atacate de daunatori. Indiferent cat de mult am spala noi vegetalele, exista un reziduu al acestor substante chimice care nu sunt indepartate, mai cu seama fiindca, asemenea dermei umane, si coaja fructelor sau suprafatza legumelor este poroasa si permeabila, absorbind deci in parte substantele folosite pentru stropire - si care astfel se cer a fi "dizolvate" in corpul uman printr-un consum suplimentar de apa. In al doilea rand, chiar daca suntem in prezenta agriculturii "biologice" sau "ecologice", vegetalele sunt tratate, doar ca prin substante la randul lor naturale - insa nu mai putin "minerale". Exista un reziduu "mineral" in tot ceea ce consumam vegetal, iar acest rezidu mineral se cere "dizolvat" tot de catre un mineral (dupa principiul homeopatic "similia similibus currantur"), care este apa de baut. Aceasta e o explicatie pe care, in prelungirea argumentului oferit de Ion, o propun pentru un fenomen experimentat: acela ca, desi unii dintre noi mananca natural de multa vreme, resimt in continuare, cel putin uneori, nevoia de a bea apa - da, pur si simplu apa, si nu vreun alt lichid. 3. Asa cum probabil cunoasteti, profesorul japonez Masaru Emoto, care de

altfel la un moment dat a si vizitat Romania, a facut cercetari deosebit de interesante despre structurile multimoleculare de tip cluster ale apei si despre receptivitatea acestora la diversi stimuli informationali. Faimoasa "apa structurata" si minunatele fotografieri ale modului in care apa cristalizeaza, ofera o imagine a modului in care acest element natural nu este nici pe departe un simplu mineral amorf si lipsit de viata, ci un veritabil si inteligent receptor, cu o acuitate de seismograf, a tot ceea ce se petrece deopotriva fizic si metafizic. Apa se structureaza diferit in prezenta unei surse sonore dinspre care emana o muzica armonioasa, comparativ cu prezentza unui mediu sonor dizarmonic si agresiv. Apa se structureaza diferit in prezenta variilor emotii umane, si chiar sub efectul cuvintelor pronuntate. Va trimit un link al unui documentar cu totul deosebit, in sase parti, care dezvolta din plin aceasta tema. Ceea ce vreau sa spun este ca ne pripim daca afirmam pur si simplu ca apa este "doar" un mineral "anorganic", "neviu" si incompatibil cu structura viului, un simplu dizolvant si un inamic al vitalitatii noastre. http://www.youtube.com/watch?v=oa0ohRES6HE http://www.youtube.com/watch?v=g5_CWPVDWJE http://www.youtube.com/watch?v=til3Rq0akbo http://www.youtube.com/watch?v=CCjWgHRfzdE http://www.youtube.com/watch?v=ioglRsyWIkk http://www.youtube.com/watch?v=yhOGLm3byZg 4. Asa cum spunea adesea Ion, e deosebit de important sa observam inainte de toate faptele, si sa ne pastram bunul simt in materie de teoretizare. Prin urmare, observand faptele, ceea ce pot eu sa spun este ca Romania e foarte bogata in izvoare minerale si ca aceste ape minerale nu au cauzat doar pietre la rinichi, ci ele si-au dovedit de-a lungul timpului si efectul realmente benefic asupra unei game destul de largi de afectiuni. Sunt foarte multe cazuri de ameliorare si chiar vindecare prin consumul sistematic si rational, pe o anumita perioada determinata de timp, a unor varietati de ape minerale - acesta e pur si simplu un fapt, e o realitate empirica. In acelasi timp, aceeasi realitate empirica si aceeasi centrare asupra faptelor ma face sa constat ca nu exista ameliorare a vreunei afectiuni , si cu atat mai putin vindecare, prin consumul de Coca Cola, fie si pe fundalul unei alimentatii naturale. Cat priveste berea, oricat de mult ar fi laudate efectele diuretice si alte efecte posibil benefice, realitatea este ca efectul benefic al anumitor ape minerale asupra corpului e de departe mult peste ceea ce vreodata berea a oferit corpului uman. 5. Prin urmare, sintetizand, cred ca este nevoie sa manifestam ponderatie si sa nu cadem in extreme. Desigur, apa "vegetala" are calitati aparte si este diferita de cea "minerala", iar aceasta diferenta e deosebit de complexa, aspectul chimic fiind doar suprafatza, doar unul dintre efecte. In acelasi timp, insa, nici apa "minerala" nu este "doar" ceea ce pare. In plus, cred

ca e bine sa ascultam propriul corp si sa avem incredere in el. Sa nu-i spunem: "Cum, ai innebunit? Vrei apa? Sa nu te prind! Eu sunt eltist de douazeci de ani si mananc natural de o gramada de vreme, si ma hranesc cu seva plantelor - si tu vrei apa? Ei bine, s-o crezi tu!" Daca ne cere apa, pur si simplu apa, nu cred ca e o catastrofa sa-i dam apa, ci mai curand cred ca e important sa fim incredintati ca "ratiunile" corpului sunt mai adanci si mai patrunse de intelepciune decat ceea ce rationam noi, la nivelul mentalului diurn. Va multumesc pentru ceea ce sunteti, pentru ceea ce faceti si pentru rabdare in lectura acestor randuri. Nu am scris pana acum pentru aceasta pagina si, dupa cum se vede, imi iau revansa pentru indelunga tacere, scriind intr-o zi cat altii intr-un an. Insa realmente am simtit nevoia sa aduc un aport si sa-mi exprim parerea cu privire la acest subiect semnificativ care este APA. Cu tot dragul, Doru (Brad, Maimuta de Metal, nativ Rac, ascendent Taur) 11. Permiteti diminuarea egoului Egoul este intotdeauna in garda impotriva a orice percepe el ca avand efect de diminuare asupra sa. Mecanismele sale automate de remediere intra in functiune pentru a reabilita forma mentala de "eu". Cand cineva ma acuza sau ma critica, egoul simte ca se petrece o diminuare a sinelui si imediat incearca sa-si remedieze sentimentul de sine diminuat recurgand la autojustificare, aparare sau invinovatire. Pentru ego este irelevant daca cealalta persoana are sau nu dreptate. El este mult mai interesat de conservarea sinelui decat de adevar. Aceasta este conservarea formei psihologice de "eu". Chiar si un lucru normal - precum a urla la randul vostru catre un alt sofer care va face "idiot" - este un mecanism automat si inconstient de remediere a egoului. Unul dintre cele mai des intalnite astfel de mecanisme il reprezinta furia, datorita careia egoul devine, pentru scurt timp, bombastic, urias. Toate mecanismele de remediere au un sens pentru ego, dar ele sunt de fapt disfunctionale. Cele mai extreme din punctul de vedere al disfunctiei pe care o implica sunt violenta fizica si autoamagirea sub forma fanteziilor de grandoare. O PRACTICA SPIRITUALA PUTERNICA consta in a permite diminuarea egoului atunci cand se iveste ocazia, nemaiincercand sa il reabilitati. Va recomand sa aveti aceasta experienta din cand in cand. De exemplu, cand cineva va critica, va invinovateste sau va insulta, in loc sa-i raspundeti pe loc in acelasi mod sau in loc de a va apara - nu intreprindeti nimic. Permiteti imaginii de sine sa ramana diminuata si apoi urmariti cu atentie ce simtiti adanc in interiorul vostru. Timp de cateva secunde s-ar putea sa aveti un sentiment de disconfort, ca si cum vi s-ar fi

micsorat dimensiunile. Dupa care ati putea simti in interior un spatiu foarte viu. Nu v-ati micsorat deloc. In realitate, v-ati dilatat. In acel punct, exista posibilitatea sa realizati un lucru uimitor: atunci cand aparent va diminuati in vreun fel, dar ca raspuns nu manifestati absolut nicio reactie nici in plan exterior, NICI IN INTERIORUL VOSTRU, veti realiza ca nimic real nu s-a diminuat, ca devenind "mai putin", deveniti in fapt mai mult. Cand nu mai aparati si nu mai incercati sa va consolidati forma, faceti pasul in afara identificarii cu forma, cu imaginea de sine mentala. Devenind mai putin (in perceptia egoului), suferiti de fapt o expansiune si creati spatiu pentru ca Fiinta sa-si faca aparitia. Atunci poate straluci prin forma vizibil slabita adevarata putere, ceea ce sunteti dincolo de forma. Acesta este mesajul lui Isus atunci cand spune: "Lepadati-va de voi insiva" sau "intoarceti si obrazul celalalt." Aceasta nu inseamna, desigur, ca ii invitati pe ceilalti sa va agreseze sau ca va transformati in victimele oamenilor inconstienti. Pot exista situatii in care sa fie necesar sa ii spuneti cuiva raspicat sa se "dea la o parte". Lipsite de defensivitatea caracteristica egoului, cuvintele voastre vor avea putere, dar nu si forta reactiva. La nevoie, puteti spune cuiva un NU clar si ferm, iar acesta va fi ceea ce numesc eu un "nu de calitate superioara", lipsit de orice negativitate. Daca va multumiti cu faptul de a nu fi cineva in mod deosebit, de a nu iesi in evidenta, atunci va armonizati cu puterea universului. Ceea ce pentru ego pare slabiciune, reprezinta de fapt singura putere adevarata. Acest adevar spiritual este diametral opus valorilor culturii noastre contemporane si modurilor in care conditioneaza ea comportamentului oamenilor. In loc sa incercati sa fiti un munte - ne invata stravechiul Tao Te Ching "Fiti valea universului". In acest mod, sunteti restituiti intregului si astfel "toate lucrurile vor veni la voi". Similar, intr-una din parabolele sale Isus ne invata: "Ci, cand vei fi chemat, mergand aseaza-te in cel din urma loc, ca atunci cand va veni cel ce te-a chemat, el sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus. Atunci vei avea cinstea in fata tuturor celor care vor sedea impreuna cu tine. Caci oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel care se smereste, pe sine se va inalta". Un alt aspect al acestei practici il reprezinta infranarea tendintei de a va consolida sinele falindu-va, dorindu-va sa va faceti remarcati, sa fiti speciali, sa produceti impresie sau sa cereti atentie. Din cand in cand, puteti sa va infranati si impulsul de a va exprima parerea atunci cand toti cei din jur o formuleaza pe a lor. Vedeti cum va veti simti.

Sursa: ECKHART TOLLE - Un pamant nou, Capitolul 7: Aflati cine sunteti cu adevarat
12. Despre linistea interioara autentica ~Osho~ Sa spunem ca cineva incearca sa te insulte. Daca iti poti pastra linistea interioara, el nu va reusi. Orice ar spune, nu te simti insultat. Atat timp cat tu nu accepti insulta, incercarea lui de a te jigni va da gres. In final, el va fi cel care se va simti ofensat. Sa va spun o gluma: Un psihanalist se plimba intr-o dimineata cu prietenul sau. Un pacient al medicului, cam nebun, a venit alergand si l-a lovit cu putere in spate. Psihanalistul s-a clatinat si a cazut la pamant, in timp ce omul se departa alergand mai departe. Dupa ce si-a mai revenit, medicul si-a continuat linistit plimbarea. Socat, prietenul sau l-a intrebat: - Nu ai de gand sa faci nimic? Omul acela e nebun. Trebuie neaparat sa faci ceva! - Asta-i problema lui, nu a mea, i-a raspuns psihanalistul. Avea dreptate. Era ca si cum ar fi spus: "Faptul ca m-a lovit este problema lui, nu a mea. De ce sa-mi pierd linistea?" Daca altcineva este furios, este problema lui; daca te insulta, este problema lui, nu a ta. Daca te afli intr-o stare de liniste interioara autentica, nimic din exterior nu te poate tulbura. Voi nu va aflati nicio clipa intr-o astfel de stare; DE ACEEA, VA FOLOSITI DE ORICE PRETEXT PENTRU A VA IESI DIN MINTI. De fapt, fierbeati si inainte in interior, dar nu aveati inca un motiv sa explodati. Sosan spune: "Daca mintea ramane netulburata..." Si nu poate ramane netulburata decat daca se racordeaza la Sursa. nimic nu o mai poate ofensa, si cand nimic nu o mai poate tulbura, lumea exterioara inceteaza sa mai existe in forma ei veche. Odata cu atitudinea interioara, se schimba si calitatea fiintei. Daca altcineva reuseste sa te insulte, inseamna ca esti dispus sa te lasi insultat. Daca nu te simti insultat, niciun gest exterior nu ti se va parea

o insulta. Cum ar putea fi gestul o insulta daca tu nu te simti insultat? Daca cineva este furios, nu ii poti percepe furia decat daca aceasta te tulbura. Daca nu te tulbura, nu o vei percepe ca atare. Calitatea se schimba odata cu interpretarea, caci tu esti diferit. Daca cineva te uraste, nu poti percepe ura decat daca aceasta te tulbura. Daca nu te tulbura in niciun fel, cum ai putea-o numi ura? Vei percepe vibratia, dar nu o vei numi ura, caci vechea minte a disparut, asa ca vechile nume nu se mai potrivesc. In loc sa te simti afectat, vei simti mai degraba ca iti pare rau de el, ca il compatimesti. Te vei gandi: "Ce s-a intamplat cu acest om? Cat de mult trebuie sa sufere, daca se comporta in acest fel, si cat de inutil mi se pare totul!" Il poti chiar ajuta sa iasa din aceasta stare, stiind ca atunci cand se infurie, omul isi otraveste propriul corp. Intr-un fel, este un om bolnav. De aceea, vei simti nevoia sa il ajuti sa iasa din aceasta stare. Atunci cand cineva este bolnav de cancer, nu simti nevoia sa te certi cu el. Mai degraba il ajuti, il duci la spital. In viziunea lui Buddha, a unui om ca Sosan, mintea omului furios este bolnava de cancer. De aceea, el simte nevoia sa il ajute; simte o stare de compasiune fata de acesta. Daca aceasta lume ar deveni ceva mai iluminata, nimeni nu s-ar mai putea infuria fara ca familia si prietenii sa il duca imediat la spital. Oamenii furiosi au nevoie de medic. Este inutil sa le ripostezi si sa te infurii la randul tau. Este o prostie, caci acesti oameni sunt deja bolnavi; cum poti sa continui sa ii lovesti, in loc sa-i ajuti? Noi manifestam compasiune doar in fata bolilor fizice, nu si in fata celor mentale. Atunci cand cineva este bolnav din punct de vedere fizic, noi nu ne simtim ofensati, orice ne-ar zice. [...] Daca nu te simti tulburat, totul se schimba, caci intreaga ta atitudine este alta.

Esti un om diferit, iar acest lucru este suficient pentru ca intreaga lume sa se schimbe. Ea inceteaza sa mai existe in vechea ei ipostaza. Cand in minte nu mai apar ganduri care discrimineaza, vechea minte inceteaza sa mai existe. Discriminarea intre bine si rau, intre preferinte si antipatii, este insusi fundamentul mintii. Atunci cand discriminarea dispare, mintea cade intr-un abis, iar omul ajunge la sursa. Fiinta ajunge la sursa ei si descopera intreaga semnificatie a vietii, binecuvantarea, extazul. Destul pentru astazi. ~din "Cartea despre nimic"~ 13. Dansul acceptarii Acceptarea este un dans de o viata. Cu cat dansezi mai mult, cu atat devii mai priceput. Dar niciodata nu dansezi perfect. Uneori obosesti si proclami: "Nu voi mai dansa". Dar, pe urma, in mod neasteptat, te indragostesti... sau cineva iti face o propunere de afaceri pe care nu o poti refuza... Indiferent cat de mult incerci, sau cat de mult te plangi, nu poti opri dansul. Greselile fac parte din dans. Dar unii oameni nu stiu asta. Afacerile lor dau faliment, sau partenerul ii paraseste - iar ei isi zboara creierii. Ei joaca pentru mize foarte mari. Uneori luam jocul putin prea in serios. Uitam ca suntem aici ca sa invatam. Avem nevoie sa ne bine dispunem, sa facem o pauza si sa ne bucuram de dans in sine. Daca nu invatam sa radem DE NOI INSINE, din cand in cand, calatoria noastra devine greoaie si apasatoare. Cu cat esti mai nefericit, cu atat mai dificil devine dansul, pentru ca trebuie sa dansezi cu nefericirea ta. De aceea este atat de importanta acceptarea. Cu cat accepti mai mult viata asa cum este ea, cu atat dansul devine mai usor.

14. Subject: In continuare, despre apa Bun regasit, Planeta Painii! Raspunsul este initiat de mesajul Nicoletei despre ce s-a petrecut, si concluzia ei pana acum despre apa. Mi se pare firesc a continua aceasta

concluzie, pana acolo incat sa putem spune: "ACEASTA forma de manifestare a apei este cea mai potrivita oamenilor", la fel cum la ora actuala se cunosc de exemplu la perfectie varietatile de calcar sau nisip cele mai potrivite pentru fabricarea cimentului sau a sticlei (nu mai spun de tehnologie). E un semnal important.. Simplist vorbind, apa e una, H2O, diferind "doar" din punctul de vedere al legaturilor intermoleculare, acestea conferind proprietati fizico-chimice deosebite, speciale fata de alti compusi (de exemplu, e necesara mult mai multa caldura pentru a fierbe). Imi supun atentia asupra acestor legaturi intre molecule, oare sunt ele altfel in cazul apei de izvor fata de seva plantelor? Dar fata de fluidele corpului nostru? Ce se petrece cand preparam apa de legume? Un raspuns clar, necesar este DA! Generic, apa din sistemele vii are un grad superior de ordonare. Am gasit articole de specialitate referitoare la chimia apei (mai precis la aceste legaturi despre care e vorba). Nu am cautat inca foarte amplu articole care sa explice aceasta diferenta fundamentala intre "apa minerala si cea organica". Am sa incep totusi aceasta incursiune povestindu-va ce am inteles eu pana acum. Sa ne imaginam cei trei atomi ai apei, cel de oxigen, mare, si doi de hidrogen, formand legaturi prin punerea in comun a electronilor (covalente) H-O-H. Aceste doua legaturi care se observa sunt polarizate, difera fata de N-N (azot), la care molecula e simetrica, de exemplu. Asta e data de caracterul electronegativ al atomului de oxigen, care permite protonilor -hidrogenului- sa adere prin orbitalii moleculari. Retinem aceasta asimetrie, polarizare a structurii, este exact ceea ce presupune "legatura de hidrogen". Insa un proton de acolo - hidrogen - se leaga (mai slab) si de oxigenul de la o molecula vecina. De aici.. Dumnezeu stie diferitele distante, unghiuri cadrul acestor legaturi, precum si cum arata de fapt intregul ansamblu. Ele se cunosc, desigur, dar iarasi.. ma refer la diferentele acestor parametri amintiti, in cadrul diferitelor sortimente de apa. Aici cred ca trebuie studiata problema, la nivelul acestor legaturi. Linkuri folosite pana acum: http://peperonity.com/go/sites/mview/chimie/22097041;jsessionid=22C80576C541EAE57274E 47A9A73BA18.cdb01 http://ro.wikipedia.org/wiki/Metoda_orbitalilor_moleculari http://blog.jorjette.ro/apa-organica-bauturile-tipuri-de-lichide/ Din punct de vedere experimental, personal acum. Este limpede ca apa de izvor fata de sucul natural de fructe este altfel. Fata de suc, prima are un gust aproape inexistent si este "agresiva" (capacitate foarte mare de

dizolvare). Imi amintesc de o plimbare de jumatate de zi intr-o padure (la cules de tei!), aveam la noi doar apa de fantana. Numai setea grozava m-a facut sa beau din ea, si am baut strambandu-ma. Atat de ciudata si de inoportuna era, incat mi-as fi dorit sa fi avut ceai sau o cafea slaba. Deci, am simtit si eu de-a lungul timpului aceeasi ne-nevoie de a bea apa in contextul alimentatiei naturale, ca toata lumea. Problema cu care am inceput este rezolvata realizez, concluzia practica de care ne-a avertizat Nicoleta (folosirea curenta a apei de legume) probabil ca este suficienta pentru ca lucrurile sa fie normale. Nu-mi permit sa speculez si sa comentez mai multe, raman in studiu acele legaturi de hidrogen si modul cum sunt ele transformate pentru a realiza "apa vie". Multumesc, Florin, Dragon 76, Gemeni, Frasin, Sagetator. Achra, Kurdistan. Casa a IV-a-Rosu PS - pentru cine nu foloseste Programul de Jurnal sau oricare altul, pentru calculul Orelor Planetare: http://www.astro-urseanu.ro/rasarit_soare_blank.html Coordonatele celor mai multe orase din lume se pot gasi aici: http://pgj.pagesperso-orange.fr/latlong.htm .................. ----- Original Message ----From: "Florentin Tanase" Sent: Tuesday, December 18, 2012 12:44 AM Subject: La tei Am revenit pentru ca am vrut sa intregesc mica povestioara de care am amintit in mesajul despre apa, aceea cand am fost la in padure. Mai ales ca asa sunt "la chestiune", dupa cum am promis :) Vara 2002 sau 2001, chiar imi scapa, de necrezut... eram la tara impreuna cu Nicu, unul din parintii mei. Locurile acelea se afla in nord-vestul judetului Buzau, e o zona deluroasa, impadurita. Ne hotarasem sa plecam la cules de tei.. mai pe la ceasurile amiezii asa. Mergand noi pe o poteca prin padurea deasa, auzim un zgomot distinct.. ne apropiem, parca se zbatea ceva. Am parasit poteca si am dat peste ceva de iesit din comun pentru un orasean: un caprior cazuse intr-un lat pus dinainte cu dibacie. Ups.. ce sa facem! L-am luat in brate sa fie cuminte, iar tata a desfacut latul care-i strangea piciorul. E mult cateva secunde... a fugit ca o naluca! Mai departe am strabatut in vreo 2 ore acea

zona deasa si.. uita-te dupa tei! Erau destui, dar inalti, deja nu mai era mult si se insera, si erau cativa kilometri buni pana acasa. Nu prea era timp de cules frumos. M-am cocotat pana in varful unuia si l-am taiat cat am putut mai sus ( a fost vorba de aproximativ 2 m de varf). A cazut... era si timpul, tata incepea deja sa-si piarda rabdarea :) Am indesat apoi in traista cengutele cate erau, si asta a fost! Parfumul imbatator e binestiut, nu o data ne-am bucurat de el in timp ce florile se uscau pentru iarna.

15. Subject: Fragmente dintr-o invatatura necunoscuta Capitolul XI: din In cautarea miraculosului - de Ouspenski "Daca samanta nu moare, nu incolteste". "Fragmente dintr-o invatatura necunoscuta" este o carte pe care mi-a recomandat-o Ion mai de mult. E vorba de scoala lui Gurdjieff de la St.Petersburg, prin prisma lui Ouspenski (sfarsitul sec XIX - inceputul secXX). Cred ca puteti descoperi aici modelul Eltei, pe care Ion a incercat sa-l aplice la Caim si Carsium. In capitolul XI este vorba despre formarea (mentinerea) unui grup, lucru care ne preocupa pe noi acum. Cred ca ar fi o buna tema de meditatie pentru urmatoarea noastra intalnire.., de dupa "sfarsitul lumii" ! Florian .............. [pentru ca textul trimis de Florian este destul de lung, am selectat doar fragmente pe care le postez mai jos, restul ramanand sa-l cititi din surse particulare: Florian, internet, carte tiparita, etc.] << Lupta contra "falsului eu", contra trasaturii sau defectului principal al fiecaruia este partea cea mai importanta a lucrului, dar aceasta lupta trebuie sa se traduca prin fapte, nu prin vorbe. In acest scop profesorul ii da fiecaruia sarcini bine definite, care cer - pentru a fi duse la bun sfarsit - stapanirea trasaturii sale principale. Cand un om isi asuma indeplinirea acestor saricni, el lupta cu sine, lucreaza asupra lui insusi. Daca se eschiveaza de la sarcini, asta inseamna fie ca nu vrea, fie ca nu poate sa lucreze. Ca regula generala, la inceput nu se dau decat sarcini foarte usoare, pe care profesorul nici macar nu le poate numi sarcini si despre care nu spune prea mult, ci le da sub forma de sugestii. Daca vede ca este inteles si ca sarcinile sunt executate, el trece apoi la niste sarcini mai dificile. Sarcinile mai dificile, desi nu sunt decat in mod subiectiv dicifile, sunt numite "bariere". Particularitatea barierelor consta in faptul ca un

om, reusind sa treaca o bariera serioasa, nu se mai poate intoarce la somnul obisnuit, la viata obisnuita. Iar daca, dupa ce a trecut de prima bariera, ii este frica de cele care urmeaza si nu merge mai departe, el se opreste, ca sa zic asa, intre doua bariere si, nu se poate misca nici inainte, nici inapoi. Este cel mai mare rau care i se poate intampla unui om. In consecinta, profesorul este de obicei foarte prudent in alegerea sarcinilor si barierelor, cu alte cuvinte, el isi asuma riscul de a le da anumite sarcini care cer invingerea barierelor lor interioare, numai celor care s-au aratat deja suficient de puternici la micile bariere. Se intampla adesea ca, oprindu-se la o bariera oarecare - de obicei cea mai mica si mai simpla - oamenii sa se intoarca impotriva lucrului, impotriva profesorului, impotriva celorlalti membri ai grupului, si sa-i acuze de ceea ce le-a fost dezvaluit in ei insisi. Uneori regreta dupa aceea si se autoinvinuiesc; apoi ii invinovatesc din nou pe ceilalti, dupa care regreta din nou, si asa mai departe. Nimic nu-l poate dezvalui mai bine pe un om decat atitudinea sa fata de lucru si fata de profesor, dupa ce-l paraseste. Uneori, astfel de teste sunt organizate intentionat. Un individ este plasat intr-o astfel de situatie incat el este obligat sa plece, si este pe deplin justificat, din moment ce are o nemultumire reala, fie impotriva profesorului, fie impotriva altei persoane. Dupa care, este observat, pentru a vedea cum se va comporta. Un om decent se va comporta decent, chiar daca el crede ca a fost tratat nedrept sau gresit. Dar, in astfel de situatii, multi oameni arata o latura a naturii lor pe care altfel nu ar arata-o niciodata. Si uneori acesta este un mijloc necesar pentru a face sa apara natura unui om. Cata vreme esti bun fata de un om, este si el bun cu tine. Dar ce va deveni el, daca-i zgandarit putin ? De fapt, nu acesta este lucrul esential; ceea ce este important este atitudinea sa personala, propria sa evaluare a ideilor, pe care le-a primit sau le primeste, si faptul ca el va pastra aceasta evaluare sau o va pierde. Un om isi poate imagina multa vreme si cu toata sinceritatea ca vrea sa lucreze, si chiar sa faca niste eforturi mari, iar apoi el sa arunce totul, chiar sa se revolte definitiv impotriva lucrului; atunci el se justifica fata de sine, scorneste diverse nascociri, falsifica deliberat sensul a ceea ce a auzit si asa mai departe. - Ce ti se va intampla, pentru aceasta ? intreaba cineva. - Nimic, ce ar putea sa ti se intample ? raspunse G (G=Gurdjieff). Ei sunt propria lor pedeapsa. Si ce pedeapsa ar putea fi mai rea ? Este imposibil sa dau o descriere completa a felului cum este condus lucrul intr-un grup, continua G. Trebuie sa treci prin asta. Tot ce s-a spus pana acum sunt doar aluzii la niste lucruri, al caror sens adevarat va fi descoperit numai celor care lucreaza, care invata din experienta ce inseamna

"bariere" si ce dificultati reprezinta ele. >> [...] << Vorbind in general, infrangerea minciunii este bariera cea mai dificila. Un om minte atat de mult si atat de constant, atat pe ceilalti cat si pe sine insusi, incat el a incetat sa mai observe acest fapt. Totusi minciuna trebuie invinsa. Si primul efort al elevului consta in a invinge minciuna fata de profesorul sau. El trebuie sa se decida imediat sa-i spuna numai adevarul, sau imediat sa inceteze totul. >> [...] << A doua bariera este foarte adesea cucerirea fricii. Omul obisnuit are o multime de frici inutile, imaginare. Minciuni si frici - aceasta este atmosfera in care traieste omul obisnuit. Victoria impotriva fricii este individuala, ca si victoria impotriva minciunii. Fiecare om are fricile lui particulare, niste frici care nu-i apartin decat lui. Aceste frici trebuie descoperite, apoi distruse. Fricile despre care vorbesc eu sunt legate de obicei de minciunile in mijlocul carora traieste omul. Va trebui sa inteleaga ca acestea n-au nimic comun cu frica de paienjeni, de soareci ori de intuneric sau cu fricile nervoase nenumarate. Lupta impotriva minciunii si lupta impotriva fricii constituie primul lucru pozitiv pe care un om il are de facut. Trebuie inteles ca, in general, eforturile pozitive si chiar sacrificiile facute in munca nu justifica si nu scuza greselile care pot urma. Din contra, ceea ce i se poate ierta unui om care n-a facut niciodata eforturi si care n-a sacrificat niciodata nimic, nu va fi iertat altuia care a facut deja niste sacrificii mari. Asta pare nedrept, dar trebuie sa fie inteleasa acaesta lege. Intr-un fel, fiecarui om i se tine un cont separat al faptelor sale. Eforturile si sacrificiile sale sunt inregistrate pe o parte a registrului, iar erorile, faradelegile sale, pe cealalta parte. Ceea ce este inscris pe partea pozitiva nu poate niciodata sa compenseze ceea ce este inscris pe partea negativa. Ceea ce este inscris pe partea negativa poate fi sters numai prin adevar - adica printr-o marturisire imediata si completa siesi si altora si, mai ales, profesorului. Daca un om isi vede greseala, dar continua sa se scuze, o mica infractiune poate sa distruga rezultatul unor ani intregi de munca si de eforturi. In consecinta, in lucru, este adesea preferabil sa-ti admiti vinovatia, chiar daca nu esti vinovat. Dar si aceasta este este o probelma delicata si nu trebuie exagerat. Altfel, rezultatul va fi din nou minciuna si anume o minciuna inspirata de frica. >> [...] << - Voi luati totul intr-un sens prea teoretic, zise el. De acum inainte va trebui sa stiti mai multe. Existenta grupurilor in sine nu comporta niste avantaje particulare si nu este un merit deosebit sa faci parte dintr-un grup. Avantajul sau utilitatea grupurilor sunt determinate de rezultatele lor.

Lucrul fiecaruia poate inainta in trei directii. Un om poate fi util lucrului. El imi poate fi util mie. Si isi poate fi util lui insusi. Desigur, este de dorit ca munca unui om sa produca rezultate in toate cele trei directii. Daca nu reuseste, el poate fi multumit cu doua. De exemplu, daca un om imi este util mie, prin acest simplu fapt el este le fel de util si lucrului. Sau daca este util lucrului, prin acest fapt el imi este util si mie. Dar in cazul in care acest om ar fi util lucrului si mi-ar fi util si mie, dar nu poate sa-si fie util lui insusi, atunci este mult mai rau, pentru ca asta nu poate dura mult timp. Daca el nu ia nimic pentru sine [in sensul ca] si nu se schimba, daca ramane asa cum era mai inainte, faptul ca a putut fi util din intamplare pentru scurt timp, nu-i acorda credit, si ceea ce este mai important, utilitatea lui nu mai dureaza prea mult. Lucrul creste si se schimba. Daca un om nu creste si nu se schiumba deasemeni, el nu poate tine pasul cu lucrul. Lucrul il lasa in urma lui, si exact ceea ce a fost util incepe sa fie daunator. M-am intors la St. Petersburg in vara lui 1916. La putin timp dupa ce a fost format grupul nostru sau "grupul nostru pregatitor", G. ne-a vorbit despre eforturile corespunzatoare sarcinilor pe care ni le fixase. - Trebuie sa intelegeti ca eforturile obisnuite nu conteaza. Conteaza numai supraeforturile. Si asa este peste tot si in toate lucrurile. Cei care nu vor sa faca supraeforturi, mai bine abandoneaza totul si se ingrijesc de sanatatea proprie. - Supraeforturile nu pot deveni periculoase ? Intreaba unul dintre cei prezenti, deosebit de grijuliu cu sanatatea lui. - Desigur ca pot fi, zise G., dar este de preferat sa mori facand eforturi pentru a te trezi, decat sa traiesti in somn. Acesta este un motiv. Pe de alta parte, nu este asa de usor sa mori datorita eforturilor. Avem mult mai multa forta decat credem. Dar n-o folosim niciodata. In acest sens, trebuie sa intelegeti o caracteristica a constitutiei masinii umane. Un rol foarte important in masina umana este jucat de un anumit fel de acumulator. Exista doi acumulatori mici langa fiecare centru, incarcati cu substanta specifica necesara activitatii centrului respectiv. In plus, in organism exista un acumulator mare care-i alimenteaza pe cei mici. Acumulatorii mici sunt legati impreuna si fiecare dintre ei este legat de centrul cel mai apropiat, ca si de acumulatorul mare. >> [...] << Apoi deodata, din nou, putina odihna, un soc exterior sau un efort aduc un nou aflux de energie si omul este inca o data in stare sa gandeasca, sa mearga sau sa lucreze. Asta inseamna ca centrul s-a conectat cu acumulatorul mare. Acumulatorul mare contine o cantitate enorma de energie. Conectat la acumulatorul mare, un om este capabil sa faca pur si simplu miracole. Dar desigur, daca

"rolele" continua sa se invarta si daca energia extrasa din alimente, din aer si din impresii continua sa iasa mai repede decat intra, atunci vine un moment in care acumulatorul mare este golit de toata energia sa si organismul moare. Dar asta se intampla foarte rar. De obicei, organismul inceteaza automat sa mai functioneze, mult mai devreme. Pentru ca organismul sa moara prin epuizarea intregii sale energii, sunt necesare niste conditii speciale. In conditiile obisnuite, omul va opri activitatea cu multa vreme inaintea pericolului real. In consecinta, nu este nici un motiv sa va speriati de eforturi; practic pericolul de a muri din cauza lor nu este prea mare. Este mult mai usor sa mori de inactivitate, de lene, si de frica de a face eforturi. Scopul nostru, din contra, va fi de a invata sa stabilim niste legaturi intre un centru anume si acumulatorul mare. Cat timp nu vom fi in stare de acest lucru, vom esua in tot ceea ce facem, pentru ca vom adormi inainte ca eforturile noastre sa poata da vreun rezultat de orice fel. Acumulatorii mici sunt suficienti pentru munca zilnica, obisnuita a vietii. Dar pentru lucrul cu sine, pentru cresterea interioara si pentru eforturile care sunt cerute de la un om care intra pe cale, energia acestor acumulatori mici nu este suficienta. Va trebui sa invatam sa ne luam energia direct din acumulatorul mare. Acest lucru este posibil, in orice caz, doar cu ajutorul centrului emotional. Este esentiala intelegerea acestui lucru. Conectarea cu acumulatorul mare poate fi facuta doar prin centrul emotional. Centrele instinctiv, motor si intelectual nu se pot alimenta singure decat de la acumulatorii mici. Tocmai acest lucru nu este inteles de oameni. Si totusi scopul lor trebuie sa fie dezvoltarea activitatii centrului emotional. Centrul emotional este un aparat mult mai subtil decat centrul intelectual, mai ales daca luam in considerare faptul ca, dintre toate partile centrului intelectual, singura cale care lucreaza este aparatul formator, si ca multe lucruri ii raman cu totul inaccesibile centrului intelectual. Daca un om vrea sa stie si sa inteleaga mai mult decat stie si intelege acum, el trebuie sa-si aminteasca faptul ca aceasta noua cunoastere si aceasta noua intelegere ii vor veni prin intermediul centrului emotional si nu prin intermediul centrului intelectual. In plus fata de aceea ce spusese despre acumulatori, G a facut o remarca foarte interesanta cu privire la cascat si la ras. Doua functii ale organismului nostru raman neintelese si neexplicate din punct de vedere stiintific, a spus el, desi bineinteles ca stiinta nu admite

ca ar fi inexplicabile; acestea sunt cascatul si rasul. Nici unul, nici celalalt nu pot fi intelese si explicate corect, fara a sti despre acumulatori si despre rolul lor in organism. Ati remarcat ce se intampla atunci cand sunteti obositi. Asta se poate observa, de exemplu, mai ales la munte - cand un om nu este obisnuit, casca aproape mereu in timp ce urca pe munte. Cascatul este pomparea energiei in acumulatorii mici. Cand ei se golesc prea repede, adica atunci cand unul dintre ei n-are timp sa se umple in timp ce celalalt se goleste, cascatul devine aproape continuu. Exista anumite conditii de boala cand se poate produce un stop cardiac, cand un om vrea sa caste, dar nu poate, sau se mai cunoaste cazul cand "pompa" este dereglata, si atunci ea lucreaza fara efect, iar omul poate sa caste neincetat fara sa poata pompa inauntru energie. Studiul si observarea cascatului, facute din acest punct de vedere, pot dezvalui multe lucruri noi si interesante. Rasul este si el direct legat de acumulatori. Dar rasul este functia opusa cascatului. El nu pompeaza energie in interior, ci el expulzeaza energie, adica expulzeaza si indeparteaza energia inutila colectata in acumulatori. Rasul nu exista in toti centrii, ci numai in cei divizati in doua parti - pozitiva si negativa. Si daca n-am vorbit inca despre toate acestea in detaliu, o voi face cand vom studia centrii mai amanuntit. Pentru moment, vom examina doar centrul intelectual. Exista impresii care pot sa cada asupra celor doua parti ale centrului in acelasi timp, si sa suscite simultan un "da" si un "nu". O astfel de simultaneitate a lui "da" si a lui "nu" provoaca in centrul intelectual un fel de convulsie si, pentru ca el este incapabil sa armonizeze si sa digere aceste doua impresii opuse ale unui singur fapt, centrul incepe sa reverse in afara, sub forma de ras, energia ce vine la el de la acumulatorul care este la rand, in acel moment, sa-l sustina. In alte cazuri, se intampla ca in acumulator sa fie colectata mult mai multa energie decat poate utiliza centrul. Atunci orice impresie, chiar cea mai obisnuita, poate fi primita ca dubla, ea poate cadea simultan pe cele doua jumatati ale centrului si poate declansa rasul, adica o revarsare de energie. Sa intelegeti ca eu nu fac aici decat sa schitez. Trebuie sa va amintiti numai ca rasul si cascatul sunt amandoua foarte contagioase. Asta inseamna ca ele sunt esentialmente niste functii ale centrului instinctiv si motor. - De ce este rasul atat de placut ? Intreaba cineva. - Pentru ca rasul ne elibereaza de o energie inutila, care daca ar ramane nefolosita, ar putea deveni negativa, adica otrava. Rasul este antidotul.

Dar acest antidot este necesar numai atata vreme cat suntem incapabili sa folosim intreaga energie pentru o munca utila. Se spune despre Isus ca nu radea niciodata. Si intr-adevar, in Evanghelii nu veti gasi nici o indicatie sau mentiune asupra faptului ca Isus ar fi ras vreodata. Dar exista diferite feluri de a NU rade. Unii nu rad niciodata pentru ca sunt complet absorbiti de emotiile lor negative, de rautate, de frica, de ura, de suspiciune... si pot fi altii care nu rad pentru ca nu pot avea emotii negative ! Intelegeti bine acest lucru; in centrii superiori, rasul nu poate exista, pentru ca in centrii superiori nu exista divizare si nici "da" si "nu". >>
16. Iata mai jos o explicatie pentru afectiunile fizice care au prilejuit plecarea din planul fizic a cuiva despre care unii considera ca a facut-o prea repede si se gandesc la el murmurand: "dar cum, ca manca natural!?"... Si ma refer aici in primul rand la cineva anume, despre care majoritatea eltistilor stim ce aversiune avea fata de apa (desi aceasta s-ar putea sa fi fost doar o decizie luata "la rece" pentru sine - el stiind ca astrologic, in tema natala avea semnele de apa pe casele sensibile: IV, VIII, XII... decizie apoi generalizata si transformata in principiu, fireste ca argumentat)... Dar pot sa va mai impartasesc faptul ca partenera sa (iar noi stim cum senzatii, simtaminte si trairi se transfera mai ales intre parteneri, unul ajungand sa simta cate un lucru a carui cauza nu e din "casa lui" ! ) a avut o acuta senzatie de sete in ultimii... ani! (cam 3), pe care nu reusea sa o indeparteze, oricate lichide naturale ar fi baut... incat deja incepuse sa priveasca altfel si catre apa-apa, amintindu-si din copilarie, ce buna era apa de izvor intalnit in drumetiile din taberele de la munte... (da, cand simti ca ti-e musai de ceva, - vorba vine ca tie iti e -, incepi sa "delirezi"); sau o data cand statea langa un vas lucitor de aluminiu de sute de litri de lapte de la o fabrica de lactate, simtea atat de organic acea sete, incat pur-si-simplu ii venea sa plonjeze in vasul acela... si chiar a povestit la unul-altul despre toate acestea, inclusiv partenerului... tot intrebandu-se si intrebandu-i ce-o fi cu setea asta... Care acum nu mai este... Atentie! Cand spun "oricate lichide naturale ar fi baut", nu ma refer la vin (care chiar daca natural, era consumat foarte putin), bere (deloc de cativa ani), cola ("foarte ocazional" spre deloc de cativa ani), cafea (din ce in ce mai putin) - ba acel vin si acea cafea, odata ingurgitate, ii cresteau respectiva senzatie ciudata de sete... Ci ma refer la lapte bineinteles nefiert, seva fructelor si a legumelor, bors-zer-moare din ciorbele naturale, sucuri cu zer, iaurt si sana facute de noi...

Abia in ultimele cam 12 luni am trecut la folosirea curenta de "apa de legume", sau "ceai nefiert de plante", si e bine. Dealtfel, ce scrie in articol aflasem deja la scurt timp dupa plecarea celui de care spun, in urma unor google-iri asidue pentru cautarea unei explicatii care sa se potriveasca cu constatarea medicului, scrisa in acel act final pe care birocratia l-a cerut. Dintre variantele gasite, doar la aceasta am avut acel sentiment de certutidine pe care ti-l da intuitia, apoi procesand lucrurile si logic, piesele au inceput sa se lege. Repet: ma refer aici la aspectele strict fizice, biologice - care sunt doar MIJLOACE, mijlocitori prin care se infaptuieste nu liberul arbitru, ci Vointa Divina. Dar aceasta este alta poveste. Asadar... Hidratarea asta pare un detaliu, dar nu-i chiar asa. Bineinteles ca nu m-a apucat acum sa va recomand sa beti apa-apa (dar nici berea asta din comert si cola). Bineinteles ca in corp e limpha, nu apa (asa cum in plante e seva, nu apa). Bineinteles ca cea care va scrie este, astrologic, dublu semn de apa (asta ca sa si glumim nitel). Lasati deoparte impulsul reactiv si faceti o observatie pe voi insiva, amintindu-va date si situatii constatate de-a lungul timpului. Cercetati. Asadar... Altfel spus, iata un mod in care te poti "pregati", asa incat sa parasesti corpul biologic si planul fizic atunci cand Dumne(ata)Zeu te-ai hotarat... Nicoleta, Carsium ................... <<Ce se intampla in corp cand NU bem apa? Se produce COLESTEROL! "Ce se intampla in corp cand bem apa?" Ralph Vornehm a prezentat componenta de apa a fiecarui organ din corpul omenesc, incepand cu celulele, sangele, neurotransmitatorii si terminand cu organele. Astfel, creierul contine 90% apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare; neurotransmitatorii - responsabili de transmiterea acestor mesaje - contin tot 90% apa. Este de inteles atunci, de ce cand nu bem apa, nu mai simtim cu timpul senzatia de sete. Neurotransmitatorii deshidratati nu mai transmit corect mesajul "mi-e sete", asa incat setea incepe sa mistuie corpul, incep durerile (si ele - semnale de deshidratare) si patologia multor organe. "Celulele corpului nostru nu se ating intre ele, pentru ca inoata in apa, la

fel ca si nervii"- R. Vornehm Ce se intampla cand apa din corp este murdara? Celulele comunica printr-un sistem de tip bio-laser. Exista un tip de apa in interiorul celulei si alt tip de apa in afara ei. Schimbul intre acestea purifica celula si o ajuta sa functioneze corect. Daca nu bem apa regulat, celulele se intoxica. Cind membrana unei celule nu este bine hidratata, corpul declanseaza un mecanism de urgenta, ca forma de aparare si de hidratare. Corpul se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Membrana se imbraca intr-o pelicula protectoare, ca o crema, care impiedica uscarea. Ce este aceasta pelicula? Surpriza. Este colesterol. Corpul nostru se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Studiile efectuate au aratat ca, in 90% din cazuri, colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect, ceea ce inseamna ca in 90% din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratarii. Ralph Vornehm arata ca celulele deshidratate se afla intr-un fel de sfera intunecata, dupa care devin mutante si se ajunge la cancer (studiile facute pe celulele canceroase au aratat ca acestea nu mai comunica intre ele). Ce se intampla la nivelul sistemului digestiv daca nu bem apa inainte de masa (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa, NU SE BEA APA IN TIMPUL MESEI !) ? Corpul nostru are nevoie de sange pentru a efectua procesul digestiv si este binecunoscut faptul ca sangele este compus 80% din apa. Pentru a efectua corect procesul de digestie, sangele trebuie sa fie hidratat corect inainte de masa. Altfel. sangele se ingroasa si de aceea, pentru a se hidrata extrage apa din organele vitale. In organismul nostru fiecare celula, fiecare componenta "lupta" pentru a-si intretine viata proprie, ceea ce face ca, in ultima instanta, sa conduca spre viata intregului organism. Sangele nu face exceptie de la acest principiu, asa incat, este extrem de important sa bem apa cu o jumatate de ora inainte de masa. Sangele nu va mai extrage apa din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va ramane sanatos. "Sunt oameni care tusesc, ii apasa inima sau au colici dupa masa. Acele organe care ne dor dupa ce mancam sesizeaza ca nu au destula apa", spune Ralph Vornehm. La nivelul cartilagiilor, componenta apei este de 90%. Cand cartilagiul este deshidratat, incepe sa pocneasca. Oasele au nevoie de apa in aceeasi masura

si multe dintre durerile de oase, precum si sindromul de alunecare al discului lombar sunt cauzate de deshidratare. Tensiunea arteriala mare, problemele legate de vasele de sange sunt cauzate de lipsa apei din corp. Presupunem, insa, ca durerile sunt mai mult decat o rugaminte pe care corpul ne-o trimite. Durerea trebuie sa fie un mare strigat de ajutor, care s-ar putea traduce: "Ajutor, mi-e sete de nu mai pot!".>> 17. DACA VRETI SA SCOATETI MIEREA, NU RASTURNATI STUPUL!" - fragment din cartea "Secretele succesului", de Dale Carnegie Pe 7 mai 1931, orasul New York a fost martorul celei mai pasionante urmariri din istoria acestei uriase metropole. La capatul a saptamani de cautari, "Two Gun" Crowley - pistolarul care nici nu fuma, nici nu bea - a fost incoltit si capturat in apartamentul iubitei sale de pe Bd. West End. 150 de politisti si detectivi i-au asediat ascunzatoarea de la ultimul etaj al imobilului. Ghemuit dupa un fotoliu, Crowley tragea fara incetare asupra politiei. 10.000 de spectatori tulburati urmareau lupta. Cand, in cele din urma, Crowley a fost capturat, seful politiei a declarat ca acest criminal cu doua revolvere era unul dintre cei mai periculosi infractori din istoria New York-ului. Dar ce credea Two Gun Crowley despre sine insusi? Putem da un raspuns clar pentru ca, in timp ce politia tragea spre apartament, compunea o scrisoare: "In atentia celor interesati". Cuvintele asternute pe foaie erau: "Sub aceasta haina bate o inima obosita, dar buna - o inima care n-ar face rau nimanui". Cu putin timp inainte, Crowley si prietena lui calatoreau voiosi pe un drum de tara. La un moment dat, un politist s-a apropiat de masina si i-a spus pistolarului: "Permisul dumneavoastra, va rog". Fara un cuvant, Crowley si-a scos arma si l-a doborat cu o grindina de gloante. Vazandu-l prabusindu-se, i-a insfacat revolverul si l-a descarcat si pe acesta in trupul bietului politist. Astfel se comporta asasinul care scria: "Sub aceasta haina bate o inima buna, care n-ar face rau nimanui". Crowley a fost condamnat la moarte prin electrocutare. Cand a ajuns la locul unde avea sa fie executat, in Sing-Sing, credeti ca a spus: "Asta e ceea ce merit pentru ca am ucis oameni"? Nici vorba! El a spus: "Asta e rasplata pe care o primesc pentru ca m-am aparat". Morala acestei povestiri e urmatoarea: "Two Gun" Crowley nu s-a autoinvinuit niciodata de nimic. Este atipica aceasta atitudine in randul criminalilor? Daca asta credeti, ascultati: "Mi-am petrecut cei mai buni ani din viata oferind oamenilor placeri, ajutandu-i sa se distreze si, ca rasplata, am fost mereu insultat si haituit". Acestea sunt cuvintele inamicului public numarul 1, Al Capone, cel mai cumplit gangster care a terorizat vreodata Chicago-ul. Capone nu se autoincrimina pentru nimic. Se considera mai

degraba un binefacator al societatii, neinteles si tratat cu nerecunostinta. Am purtat multi ani o corespondenta interesanta cu Lawes, director al rau-famatei inchisori newyorkeze Sing-Sing. El mi-a marturisit ca "putini dintre criminalii incarcerati acolo se considerau oameni rai. Sunt pur si simplu oameni ca dumneata sau ca mine. Gandesc, se explica. Iti pot justifica precis spargerea unui seif sau o impuscatura. Majoritatea incearca, prin argumente (eronate sau logice) sa-si justifice actele chiar lor insile, repetand cu obstinatie ca sunt arestati pe nedrept". Daca Al Capone, "Two Gun" Crowley si toti ceilalti ticalosi din inchisori nu se invinovatesc pentru nimic - ce sa mai spunem de cei cu care intram zilnic in contact? John Wanamaker, fondatorul lantului de magazine care-i poarta numele, marturisea odata: "Acum 30 de ani mi-am dat seama ca mustrarile nu duc nicaieri. M-am straduit prea mult sa-mi depasesc propriile bariere, ca sa ma mai obsedeze si faptul ca Dumnezeu n-a gasit de cuviinta sa imparta echitabil darul inteligentei". Wanamaker a invatat aceasta lectie de timpuriu, dar eu personal a trebuit sa dau in gropi cam o treime de secol pana sa prind prima licarire a adevarului universal, aceea ca in 99% din cazuri oamenii nu se invinovatesc pentru nimic, oricat de mult ar gresi. Critica e zadarnica, pentru ca-l plaseaza pe individ in defensiva si-l face sa lupte pentru a se justifica. Critica e periculoasa, pentru ca raneste orgoliul propriu, lezeaza sentimentul de importanta si starneste ranchiuna. B.F. Skinner, celebrul psiholog, a dovedit prin experimentele sale ca un animal recompensat pentru buna purtare va invata mult mai rapid si va retine cu mult mai multa usurinta ceea ce a invatat decat un animal pedepsit pentru greseli. Studii ulterioare au demonstrat ca aceleasi concluzii se pot aplica si in cazul oamenilor. Critica nu aduce schimbari de durata si provoaca resentimente. Hans Selye, un alt mare om de stiinta [medic, psiholog si sociolog, este cel care a introdus in stiinta notiunea de stres], a spus: "Ne temem de incriminari cu aceeasi intensitate cu care suntem insetati de aprobare pentru ceea ce facem". Resentimentele provocate de critica pot demoraliza angajatii, rudele si prietenii, fara a ameliora situatia care le-a provocat. Mii de pagini de istorie abunda in exemple de critica zadarnica. Iata, de exemplu, celebrul conflict dintre Theodore Roosevelt si presedintele Taft - un scandal care a divizat Partidul Republican, l-a instalat pe Woodrow Wilson la Casa Alba si a marcat evenimente insemnate in Primul Razboi Mondial, schimband cursul istoriei. Sa rezumam faptele: Cand Theodore Roosevelt a parasit Casa Alba in 1908, l-a sustinut pe Taft,

care a fost ales presedinte. Apoi, Theodore Roosevelt a plecat in Africa sa impuste lei. La intoarcere, a avut o reactie incendiara. L-a denuntat pe Taft pentru conservatorism, a incercat sa-si asigure nominalizarea pentru un al treilea mandat, a fondat partidul Bull Moose, dar a distrus G.O.P. (Grand Old Party). Cu ocazia alegerilor care au urmat, William Howard Taft si Partidul Republican au intrunit sufragiile a doar doua state: Vermont si Utah - cea mai dezastruoasa infrangere pe care o suferise vreodata partidul. Theodore Roosevelt l-a invinuit pe Taft, dar si-a gasit oare presedintele Taft vreo vina? Evident ca nu! Taft a declarat cu lacrimi in ochi: "Nu vad cum as fi putut face altceva decat ce am facut". Cine era responsabil? Roosevelt sau Taft? Sincer vorbind, habar n-am si nici nu-mi pasa. Ceea ce vreau sa accentuez in aceasta poveste este ca niciun repros din partea lui Roosevelt nu l-a convins pe Taft de greseala comisa. L-a provocat doar sa lupte pentru a se justifica si sa repete cu ochii in lacrimi: "Nu vad ce altceva as fi putut face...". Sau, sa luam scandalul petrolului de la Teaport Dome. La inceputul anilor '20, ziarele clocoteau de indignare. Toata tara se cutremura! Nimeni nu mai pomenise un asemenea scandal in viata publica americana. Iata faptele, asa cum s-au petrecut: Albert B. Fall, ministru de interne in cabinetul Harding, a fost insarcinat cu arendarea terenurilor petrolifere ale guvernului de la Elk Hill si Teapot Dome - terenuri ce fusesera alocate spre folosinta Marinei. Dar a permis oare ministrul Fall organizarea unei licitatii? Nicidecum. I-a servit pe tava prietenului sau, Edward L. Doheny, avantajosul contract. Si cum a reactionat Doheny? I-a acordat ministrului Fall ceea ce a numit cu placere un "imprumut" de 100 000 de dolari. Apoi, cu o mana forte, ministrul Fall a ordonat marinei americane din zona sa goneasca pe toti concurentii ale caror puturi invecinate extrageau petrol din rezervele de la Elk Hill. Acesti concurenti expulzati de pe proprietatile lor cu pusti si baionete au luat cu asalt tribunalele si au declansat scandalul Teaport Dome. Putreziciunea administratiei Harding a iesit la iveala, a scarbit o natiune intreaga, a amenintat cu destramarea Partidul Republican si l-a adus pe Albert B. Fall in spatele gratiilor. Fall a fost condamnat fara menajamente, asa cum putine persoane publice mai fusesera vreodata. Credeti c-a avut remuscari? Nici vorba! La cativa ani, Herbert Hoover a sugerat intr-un discurs public ca moartea presedintelui Harding avea drept cauza nelinistea si chinul provocate de tradarea unui prieten. La auzul acestei afirmatii, doamna Fall s-a ridicat brusc, a izbucnit in lacrimi si a strigat, blestemand soarta: "Cum! Fall l-a tradat pe Harding? Nu! Sotul meu nu a tradat pe nimeni. Sotul meu n-ar fi fost ispitit nici daca toata aceasta casa ar fi fost incarcata

cu aur. El este cel care a fost tradat, sacrificat ca un animal si apoi crucificat". Iata deci natura umana in actiune: raufacatori care dau vina pe oricine, in afara de ei insisi. Toti suntem la fel. Deci atunci cand dumneavoastra sau eu suntem tentati sa criticam pe cineva, sa ne amintim de Al Capone, "Two Gun" Crowley si Albert Fall. Sa ne dam seama ca reprosul este ca un porumbel calator. Se intoarce mereu acasa. Sa fim constienti ca persoana pe care o vom corecta si condamna se va justifica si va arunca vina asupra noastra; sau, asemenea blandului Taft, va exclama: "Nu vad cum as fi putut face altceva". In dimineata de 15 aprilie 1865, Abraham Lincoln zacea in agonie intr-o mizerabila camera de hotel, vizavi de Teatrul Ford, unde fusese impuscat de John Wilkes Booth. In timp ce Lincoln era in agonie, Stanton, ministrul de razboi, a spus: "Aici zace intruchiparea cea mai fidela a carmuitorului perfect". Care era secretul lui Lincoln in relatiile lui cu oamenii? I-am studiat biografia vreme de 10 ani si am dedicat 3 ani scrierii si rescrierii unei carti intitulate: "Lincoln, necunoscutul". I-a placut sa critice? O, da! In tineretea sa, petrecuta in Pigeon Creek Valley, Indiana, nu se marginea doar la critici, ci scria epistole si poezii in care ridiculiza oamenii si pe care le lasa in drumul celor vizati direct. Una din aceste scrisori a trezit o ura ce nu s-a stins o viata intreaga. Imediat dupa ce a devenit avocat in Springfield, Illinois, Lincoln si-a atacat adversarii in scrisori deschise, publicate in ziare. Dar intr-o zi s-a umplu paharul. In toamna anului 1842 el a ridiculizat un politician vanitos si combativ, pe nume James Shields, publicand in Spingfield Journal un pamflet nesemnat. Orasul a fost zguduit de un hohot de ras imens. Sensibil si orgolios, Shields a clocotit de indignare. A aflat cine a scris scrisoarea, a sarit in sa, l-a gasit pe Lincoln si l-a provocat la duel. La inceput, Lincoln n-a vrut sa se lupte. Era un adversar al duelului, dar n-a avut iesire, pentru ca trebuia sa-si salveze onoarea. A fost lasat sa aleaga armele. Cum avea brate foarte lungi, a ales spada de cavalerie si a luat lectii de scrima cu un absolvent de la West Point. In ziua stabilita, s-a intalnit cu Shields pe malul raului Mississippi, gata sa se lupte pe viata si pe moarte. Dar, in ultimul moment, au intervenit martorii si au oprit duelul. Acesta a fost cel mai nefericit incident din viata lui Lincoln. A invatat astfel o lectie nepretuita in arta comunicarii interumane. N-a mai scris nicio scrisoare compromitatoare. N-a mai ridiculizat niciodata pe nimeni si din acel moment n-a mai adresat critici vreodata. In timpul razboiului de secesiune, Lincoln a fost nevoit sa-i schimbe in nenumarate randuri pe generalii din fruntea armatelor de pe Potomac si fiecare, pe rand - McClellan, Pope, Burnside, Hooker, Meade - comitea erori

de neiertat, aducandu-l pe Lincoln la disperare. Jumatate din populatia tarii ii condamna necrutator pe acesti generali incompetenti, dar Lincoln isi pastra calmul, fara ranchiuna pentru nimeni, cu ingaduinta fata de toti. Una din maximele sale favorite era: "Nu judeca, altfel vei fi judecat". Iar cand doamna Lincoln si altii i-au criticat sever pe sudisti, Lincoln a replicat: "Nu-i condamnati; se comporta exact cum ne-am comporta si noi in aceleasi conditii". Totusi, Lincoln ar fi fost pe deplin indreptatit sa critice. Sa luam un singur exemplu. Batalia de la Gettysburg a avut loc in primele trei zile ale lunii iulie 1863. In noaptea de 4 iulie, Lee si-a inceput retragerea spre sud, sub o ploaie torentiala. Cand el si armata lui invinsa au ajuns la Potomac, fluviul iesise din matca si nu putea fi traversat, iar armata biruitoare a nordistilor ii urmarea. Lee era prins in capcana. Nu avea scapare. Lincoln a inteles. Aceasta era ocazia unica, de neratat - ocazia de a captura armata lui Lee si de a pune capat razboiului. Deci, plin de speranta, Lincoln i-a ordonat lui Meade sa-l atace pe Lee imediat, in loc sa convoace un consiliu de razboi. Lincoln si-a telegrafiat ordinul si apoi i-a trimis un mesager special lui Meade, dispunand actiune imediata. Dar ce-a facut Meade? Exact contrariul a ceea ce i se ceruse. Intr-un act de totala nerespectare a ordinelor, a intrunit un consiliu de razboi. A sovait. A amanat. A telegrafiat tot felul de scuze. A refuzat ferm sa-l atace pe Lee. In cele din urma, apele s-au retras si Lee a traversat Potomacul, salvandu-si armata. Lincoln era manios."Ce inseamna asta?" striga el la fiul sau, Robert. "Dumnezeule mare! Ce inseamna asta? Ii aveam in mana si nu trebuia decat sa strangem pumnul si i-am fi strivit; totusi, nimic din ce-am facut sau am spus n-a miscat armata. In astfel de imprejurari, aproape orice general l-ar fi putut invinge pe Lee. Daca m-as fi dus pana acolo, l-as fi nimicit eu insumi". Dezamagit, Lincoln a redactat urmatoarea scrisoare catre Meade. Si nu uitati, in aceasta epoca a existentei sale, Lincoln era foarte conservator si moderat in exprimare. Deci aceasta epistola a lui din 1863 era, pentru el, cea mai aspra dintre mustrari: "Generale, nu cred ca sunteti constient de consecintele dezastrului produs de fuga lui Lee. Il aveam in maini si capturarea lui, asociata cu recentele noastre victorii, ar fi incheiat razboiul. In conditiile de fata, conflictul se va prelungi pe un termen nedefinit. Daca nu ati fost capabili sa-l atacati pe Lee lunea trecuta, cand nu erati expusi la riscuri, cum ati putea face aceasta isprava la sudul raului, unde nu puteti transporta decat o mica parte - nu mai mult de doua treimi - din fortele de care dispuneati atunci? N-ar fi intelept sa pretind si nu voi pretinde ca veti avea succes acum. V-ati irosit sansa si acest esec m-a marcat puternic".

Care credeti ca a fost reactia lui Meade la citirea acestei scrisori? Niciuna, deoarece Meade n-a vazut aceasta scrisoare. Lincoln n-a expediat-o niciodata! A fost gasita printre documentele lui, dupa moarte. Eu presupun si este doar o presupunere a mea - ca dupa ce a scris scrisoarea, Lincoln s-a uitat pe fereastra si si-a spus: "O clipa! Poate n-ar trebui sa fiu atat de pripit. Mie mi-e usor sa-i ordon lui Meade sa atace, de aici, din linistita Casa Alba; dar daca as fi fost la Gettysburg si as fi avut in fata ochilor la fel de mult sange pe cat a vazut Meade in ultima saptamana, si daca timpanele mele ar fi fost strapunse de urletele ranitilor si muribunzilor, poate nici eu nu m-as fi grabit sa atac. Daca as fi fost un milos, ca Meade, poate as fi actionat exact ca el. Oricum, faptul e consumat acum. Daca-i expediez aceasta scrisoare, ma descarc, dar il voi obliga pe Meade sa se justifice. Il voi face sa ma condamne. Ma va uri, nu va mai fi capabil sa fie un bun comandant si poate-l voi determina sa paraseasca armata". Prin urmare, asa cum am spus, Lincoln a pus scrisoarea deoparte, caci invatase din amara sa experienta ca reprosul ferm si mustrarile se dovedesc a fi aproape intotdeauna zadarnice. Cunoasteti cumva pe cineva pe care ati vrea sa-l schimbati in bine? Perfect. Sunt complet de acord. Dar de ce nu incepeti cu dumneavoastra insiva? Dintr-o perspectiva pur egoista, e mult mai profitabil decat sa incercati sa-i calauziti pe altii si, in plus, e mult mai putin periculos. "Nu te plange de zapada de pe acoperisul vecinului, atunci cand nici pragul usii tale nu e curat", a spus Confucius. Daca dv. si eu vrem sa provocam resentimente care nu se vor sterge decat in moarte, ajunge sa ne complacem in a face cea mai neinsemnata critica - indiferent cat de justificata ni s-ar parea noua. Cand avem de-a face cu oameni, trebuie sa retinem ca nu ne aflam in fata unor fapturi logice, ci a unora emotionale, pline de prejudecati si conduse de mandrie si vanitate. Critica inversunata l-a determinat pe sensibilul Thomas Hardy, unul dintre cei mai buni romancieri din literatura engleza, sa renunte pentru totdeauna la scris. Critica l-a impins pe poetul englez Thomas Chatterton la sinucidere. Desi lipsit de tact in tinerete, Benjamin Franklin a devenit atat de diplomat si indemanatic in a-si manui semenii, incat a fost numit ambasadorul Americii in Franta. Secretul succesului sau? L-a spus chiar el: "Nu voi vorbi de rau pe nimeni... si voi vorbi cat pot de bine despre toata lumea". Orice prost e in stare sa critice, sa incrimineze si sa se planga si majoritatea chiar o fac. Este nevoie de caracter si autocontrol pentru a putea intelege si ierta. "Un om mare isi demonstreaza maretia prin felul de

a-i trata pe oamenii mici", spunea Carlyle. Parintii sunt deseori tentati sa-si critice copiii. Va asteptati probabil sa-i sfatuiesc sa se opreasca. N-o voi face. Le voi spune atat: "Inainte sa-i criticati, cititi una din piesele clasice ale jurnalismului american, "Tata uita". A aparut initial ca editorial in People's Home Journal. Il reproducem aici, cu acordul autorului, W. Livingston Larned, asa cum a fost el publicat in Reader's Digest: "Asculta-ma, fiule: iti vorbesc in timp ce dormi cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un adanc sentiment de vina. Uite la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ti-ai aruncat pe jos cateva din lucruri. Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai cana, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa, iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!". Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai, aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani si daca ar fi trebuit sa le cumperi tu, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti fiule, asa se poarta un tata! Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in privire? Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii. "Ce vrei?" m-am rastit. N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari. Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu, hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce-a facut din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa? Asta a fost rasplata pentru ca erai baiat, nu pentru ca nu te iubeam. Am cerut prea multe de la anii tai fragezi. Mi-am stabilit drept criteriu propria-mi varsta. Si e atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima e la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie dealurile domoale. Toate astea s-au adunat in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma pupi si sa-mi urezi noapte buna.

Nimic altceva nu mai conteaza in seara asta. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat aici, rusinat! E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu un prieten de nadejde, o sa sufar cot la cot cu tine si o sa rad cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu: "Nu e decat un pusti - un baietel, nimic mai mult". Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi fiule, acum, ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri, te purta mama in brate si-ti odihneai capsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult..." Asadar, in loc sa ne grabim sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa incercam mai intai sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica. Ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. A sti totul inseamna a ierta totul. Sau, dupa cum spunea dr. Johnson: "Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa-i judece pe oameni pana nu si-au dat ultima suflare". De ce am cere de la oameni mai mult decat cere Dumnezeu?

18.