Este greşit să se creadă că numai unii oameni posedă calităţi

extrasenzoriale. De fapt, percepţia extrasenzorială există în stare

latentă în fiecare fiinţă umană. Trebuie numai ca aceasta să fie
dezvoltată.
Fiecare dintre noi a avut vise care au anticipat viitorul sau care au
intermediat un fel de comunicare cu cei care nu mai sunt printre noi.
Fiecare dintre noi am intuit că ceva rău sau ceva bun este pe cale să
se întâmple.
Vizitând locuri noi sau întâlnind oameni necunoscuţi, mulţi dintre noi
am avut un sentiment ciudat care ne-a spus "parcă am mai fost prin
locurile acestea odată sau o ştiu pe persoana aceasta de undeva."
Aceste percepţii fac parte din fenomenul ESP. Este de asemeni greşit
ca aşa numitele persoane înzestrate să creadă că posedă orice fel de
puteri supranaturale sau să se aştepte să fie adulate ca zei sau zeiţe.
Narcisismul şi cupiditatea unui clarvăzător pot să dăuneze fenomenului
ESP în aceeaşi măsură în care superficialitatea şi scepticismul
nejustificat ale audienţei o fac. Numai decenţa şi bunul simţ ale
ambelor părţi ajută ca înţelegerea să devină cunoaştere şi cunoaşterea
să devină înţelepciune, pentru ca în final înţelepciunea să fie aplicată în
scopul îmbunătăţirii vieţii.
Clarviziunea este abilitatea de a vedea cu ajutorul minţii, un fel de a
doua vedere.
Se spune că unii oameni sunt născuţi clarvăzători ca un rezultat al
activităţilor din vieţile precedente, iar alţii devin subit în urma unui
accident fizic devastator sau a unei traume psihice puternice.
Nostradamus este unul dintre cei mai cunoscuţi profeţi ai tuturor
timpurilor. Se pare că însuşirile de clarviziune s-au manifestat încă de
timpuriu în cazul lui. La început ele se refereau mai mult la chestiuni
personale, adeseori erau în legătură şi cu activitatea sa profesională.
(A studiat ştiinţele naturale şi medicina, obţinând titlul de doctor în
medicină). Desprins din spaima prin care a trecut şi oboselile ce le-a
îndurat Nostradamus în timpul ciumei, se pare că acest dar a trecut cu
încetul în domeniul suprapersonalului, aşa căi s-au putut arăta şi
viziuni asupra întâmplărilor viitoare din viaţa lumii şi a popoarelor.
Vanga, clarvăzătoarea bulgăroaică oarbă, îşi manifesta capacităţile
extraordinare recepţionând imagini şi auzind glasuri. Ea pătrundea cu
o exactitate uluitoare în trecutul depărtat şi apropiat, prezent şi viitor,
atingea cele mai ascunse unghere ale sufletului oamenilor, ajungea
până la universuri necunoscute şi ne aducea informaţii despre lucruri
stranii şi de necrezut, îşi făcea predicţiile sale asupra unui singur ins,
asupra unui întreg popor, asupra unor oraşe şi sate, asupra întregii
planete. Ea obişnuia să repete: " Oh, astea sunt forţele, micile forţe
care se află permanent în jurul meu. Există însă şi altele mai mari,
care le conduc pe acestea. Când hotărăsc să se adreseze cuiva prin
gura mea mă simt rău, iar apoi mă simt abătută pentru tot restul
zilei."
Greta Alexander din SUA susţine că, încă din copilărie, a fost
îndrumată de doi ghizi spirituali. Odată cu trecerea timpului, ea a
devenit conştientă că posedă un har deosebit: acela de a veni în
ajutorul oamenilor dispăruţi, răpiţi, rătăciţi,etc., identificându-se
temporar cu aceştia, şi, din păcate încercând şi ea toate sentimentele
şi senzaţiile victimelor...Ulterior, fiind însărcinată cu cel de-al doilea
copil, Greta a fost, întâmplător, lovită de un fulger în timpul unei
furtuni. Fizic nu a fost afectată, dar, după ce şi-a revenit din şocul
resimţit, s-a trezit că stăpâneşte la perfecţie toate principiile
chiromanţiei! Până atunci ea nu se ocupase niciodată de nici o formă
de divinaţie. Valentina Gârlea, clarvăzătoarea oarbă din Iaşi,
mărturiseşte: "Eu n-aş mai vrea să văd cu ochii fizici niciodată, căci ce
văd cu ei parcă e o minciună! Cu ei am văzut ceva care îi o amăgeală,
nu-i ceva adevărat ce vezi cu ochii fizici! E bine cu ei, ca să ştii să te
fereşti şi să ştii să mergi, dar totuşi cu ei eşti ca orb pe Pământ!
Lumea adevărată este cea văzută cu vederea adevărată, este cea
văzută cu ochii minţii. Asta-i cea mai frumoasă!(...) Deşi n-am văzut
cu ochii fizici decât foarte puţini ani, n-aş mai vrea nicicând încă trei
vieţi de-aici înainte dacă mi-ar da Dumnezeu şi dacă mi-ar da să aleg -
n-aş mai vrea să mai văd cu ochii deschişi. Ceea ce văd cu ochii închişi
e mult mai frumos, e foarte frumos. Şi e mai frumos datorită culorilor.
Din culori este totul, adevărul adevărat este în culori, e în preajma
noastră!". Se pare că termenul general de clarsenzitivitate ne
defineşte o "iluminare" telepatică sau precognitivă care poate alerta
organismul să acţioneze corespunzător într-un mod în care persoanei
în cauză să i se pară că trupul său a fost împins de un agent invizibil.
Asemenea senzaţii interioare au fost destul de des menţionate, mai
ales în cazurile în care persoana împinsă la acţiune este de părere că a
fost astfel salvată dintr-un pericol Winston Churchill a acţionat datorită
unor astfel de impulsuri în mai multe ocazii; ca atunci când, scăpând
de burii care îl capturaseră, a simţit că a fost "îndrumat" către singura
casă al cărei proprietar nu 1-ar fi predat imediat autorităţilor.
Exemple de acest gen în istorie sunt nenumărate!
Clarviziunea se poate dezvolta până la un anumit nivel prin exerciţii
mentale persistente. Nu v-aţi gândit niciodată că aţi putea vedea cu
mintea, pentru că folosiţi în fiecare minut al vieţii dvs. vederea fizică.
Naturii umane îi place confortul şi îi displace orice fel de efort susţinut.
Încercând să percepeţi realitatea înconjurătoare prin intermediul minţii
în loc să vă folosiţi vederea fizica este ca şi cum aţi merge desculţ când
v-aţi putea foarte bine plimba în pantofii dvs. confortabili. De ce săvă
bateţi capul? Merită?...
Dacă veţi înţelege ceea ce mintea dvs. poate să facă pentru dvs, cu
siguranţă că veţi ajunge la concluzia că merită. Mintea umană, prin
diviziunile ei superioară şi inferioară -supraconştientul şi
subconştientul, are un potenţial enorm. Acesta trebuie folosit însă cu
grijă, pentru simplul motiv că mintea poate să vindece şi mintea poate
să ucidă. Aşa ciudat cum sună, mintea poate produce, opri sau
schimba cursul evenimentelor, ca şi al vremii. Mintea poate afecta
lumea fizică în mod mecanic, deranja dispozitivele electrice, ş.a.m.d.
Există un vechi proverb care spune:"Călătoria de o mie de mile începe
cu un pas." Pentru a deveni clarvăzător şi a vă dezvolta potenţialul
mental, trebuiesc făcuţi cinci paşi importanţi:
Primul pas: trebuie să acceptaţi ideea ca întreaga noastră cunoaştere
este fragmentară şi iluzorie, datorită puterii noastre de percepţie
limitate. Al doilea pas: trebuie să deschideţi un canal de comunicaţie
cu extensiile lumii fizice care nu pot fi percepute prin cele cinci simţuri
obişnuite. Al treilea pas: (şi poate cel mai dificil şi consumator de
timp) trebuie să înţelegeţi realitatea nouă şi ciudată pe care aţi început
s-o vedeţi prin mintea dvs. Al patrulea pas: trebuie să aplicaţi noua
dvs. înţelegere pentru a obţine eventual unele rezultate în
dimensiunea fizică (cum este cazul în procesul de vindecare mentală).
Al cincilea pas: ţineţi energia dvs. nou dezvoltată sub controlul minţii
conştiente şi al iertării sufleteşti. In ciuda realizărilor care pot fi uneori
de-a dreptul surprinzătoare, rămâneţi modest şi caritabil.
Nu încape nici o îndoială că lumea fizică este mai mult nevăzută şi
neauzită decît percepută. Ochii şi urechile umane pot să perceapă
numai o gamă limitată a energiei radiante, care include lumina şi
sunetul. Din punct de vedere al lungimilor de undă, radiaţia
electromagnetică se desfăşoară pe o gamă foarte întinsă, de la razele
gamma cu o lungime de undă mai mică de 0,01 nanometri până la
undele radio măsurate în milioane de kilometri, în acest spectru atât
de larg, lungimile de undă vizibile ochiului uman ocupă o bandă foarte
îngustă, între 400 şi 700 de nanometri.
Din cele 65 sau mai multe octave de radiaţii cunoscute, ochiul uman
este sensibil numai la una şi simţul auzului uman acoperă numai 11!
Din acest punct de vedere suntem în multe privinţe inferiori multor
animale, păsări şi insecte care pot vedea sau auzi sunete aflate mult
sub limita de percepţie umană.
Cu toate acestea, cunoaşterea realităţii înconjurătoare depinde de văz
şi de auz mai mult decât de orice altceva. Ciudat, nu-i aşa?
Şi mai ciudat încă este că aceleaşi simţuri (care percep oricum, mai
puţin de o cincime din spectrul energiei radiante) ne înşeală atât de
des Dacă într-o noapte frumoasă de vară priviţi cerul înstelat, rămâneţi
probabil convins că ceea ce vedeţi este real.
Această convingere nu este însă adevărată Lumina călătoreşte în
spaţiu cu viteza fantastică de 182 282 mile pe secundă.
În ciuda acestui fapt, datorită distanţelor uriaşe dintre stele, îi ia
luminii mulţi ani ca să atingă sistemul nostru solar, Pământul şi ochii
noştri. Steaua Aldebaran, de exemplu, se află în spaţiu la o depărtare
de 68 ani lumină Aceasta înseamnă că razele de lumină care ating
retina noastră acum, au fost emise de Aldebaran cu 68 de ani în urmă
Ca urmare, ceea ce vedem este locul unde se afla Aldebaran cu
aproape şapte decenii în urmă. Între timp Aldebaran a călătorit în
spaţiu milioane de mile şi este localizată acum într-un loc pe care nu-1
putem vedea (pentru că îi va lua luminii alţi 68 de ani să atingă
Pământul şi vederea noastră). În mod similar, dacă oricare dintre
planetele sistemului Aldebaran ar fi locuită şi locuitorii ei ar putea să
urmărească evenimentele care se desfăşoară pe Pământ, aceştia ar
privi acum imaginile formate cu 68 de ani în urmă, fiind în 1997
martorii depresiei economice din 1929.
Nici una dintre stelele pe care le admirăm în nopţile senine de vară, nu
sunt de fapt în locurile în care (credem că) le vedem, întregul peisaj
celest nu este nimic altceva decât... o iluzie. Sunt atât de multe iluzii
cu care trăim!
S-a crezut că Pămîntul este plat şi despre Soare că se învârte în jurul
Pământului, pînă în secolele XV şi XVI când astronomii şi fizicienii
Nicolaus Copernicus, Giordano Bruno şi Galileo Galilei au formulat şi
completat teoria lor heliocentrică.
Spaţiul şi timpul au fost percepute ca noţiuni absolute şi universale
până în secolul XX, când teoria relativităţii a lui Albert Einstein a
demonstrat că atât spaţiul cât şi timpul sunt elastice şi pot fi restrânse
sau extinse prin mişcare. Deoarece acestea variază în funcţie de
gravitaţie, timpul trece mai repede în spaţiul cosmic, unde gravitaţia
Pământului este mai slabă.
Aşadar, dacă vizibilului nu i se poate acorda întotdeauna credibilitate
aşa cum este perceput prin intermediul facultăţilor noastre fizice, de ce
ar întoarce oricine spatele cu încăpăţî nare invizibilului?... Odată ce
acceptaţi ideea că invizibilul nu este sinonim cu conceptul de nimic,
treceţi la al doilea pas - deschideţi canalul de comunicaţie. Alocaţi timp
în fiecare zi, unor exerciţii mentale foarte simple, începeţi cu o
jumătate de oră şi pe măsură ce trece timpul, creşteţi durata la cât
simţiţi că vă este confortabil. Rutina şi antrenamentul joacă un rol
foarte important şi vă vor ajuta să vă dezvoltaţi abilităţile mentale.
Alegeţi un loc liniştit şi încercaţi să exersaţi în fiecare zi la aceeaşi oră.
Canalul de comunicaţii care trebuie să se deschidă se află undeva în
partea frontală a capului, în locul în care se împreunează sprâncenele
dvs. Concentraţi-vă asupra acestui punct şi imaginaţi-vă că puteţi să
vedeţi cu partea frontală a creierului. Imaginaţi-vă că eu-1 real al dvs.
este închis în corpul fizic şi încearcă să sară în altă dimensiune prin
partea frontală a capului.
La început nu veţi experimenta nici o senzaţie specială şi nu veţi vedea
mai nimic. Mulţi cărora li s-a spus să exerseze în acest fel au adormit
sau au continuat să se gândească la problemele lor zilnice. S-au
plictisit ori au ajuns la concluzia că e o nebunie şi în final au renunţat.
Şi totuşi, alţii care au persistat să se concentreze la punctul» regiunea
frontală a capului, au fost în final capabili să adoarmă mintea
conştientă şi au început să vadă, pttţin câte puţin, puncte sau raze de
lumină, stele colorate sau alte figuri geometrice care se rotesc. Ca o
regulă, următoarea senzaţie experimentată de cei mai mulţi, se
aseamănă cu o călătorie printr-un tunel de ceaţă la capătul căruia se
află un punct de lumină.
În fine, cea de-a treia categorie este alcătuită din cei care chiar au
ajuns să experimenteze clarviziunea. Este necesar un interval de timp
de o jumătate de oră până la o oră pentru a împinge pe cineva în altă
dimensiune. Oameni care nu se interesaseră niciodată până la
momentul respectiv de fenomenul ocult, au fost în felul acesta capabili
să-şi revadă vieţile trecute şi viitorul, să comunice mental cu rudele
decedate, ş.a.m.d.
Aceştia s-au întors în timp şi au descris lupte, câmpuri de bătălie şi
locuri despre care nu aveau să ştie cum arată. Au desenat hărţi ale
unor insule îndepărtate, una dintre ele scufundată astăzi, şi tot aşa.
La o întâlnire amicală, un domn care s-a supus unui experiment şi mai
complicat, a fost capabil să vadă şi să vorbească bunicilor, părinţilor şi
soţilor decedaţi ai persoanelor din audienţă. Domnul respectiv a
descris felul în care aceştia arătau. Deşi unul dintre bunici era decedat
de mai bine de 50 de ani şi murise înainte ca nepoata lui prezentă în
adunare să se nască, acesta a transmis nepoatei un avertisment care
s-a materializat un an mai târziu. Domnul supus experimentului a fost
de asemeni capabil să citească aura celor din audienţă, indicând
anumite boli care aveau să se dezvolte în următorii câţiva ani.
Observaţiile lui au fost confirmate în mare parte deoarece fiecare era
mai mult sau mai puţin conştient de istoria lui medicală. In fine,
domnul a mai fost capabil să călătorească în viitor şi să prezică
evenimente care au început într-adevâr să se materializeze câteva luni
mai târziu.
Aşadar, este foarte interesant de observat că oricine, indiferent de
stadiul de dezvoltare a abilităţilor mentale însă stimulat de un
catalizator energetic poate să învârtă butonul şi să funcţioneze în
dimensiunea nematerială. Experimentarea clarviziunii poate fi diferită
pentru că fiecare individ este o entitate diferită.
S-ar putea ca odată ce aţi sărit în dimensiunea nematerială să vă
treziţi înconjurat de o ceaţă groasă, sau să vă aflaţi dintr-odată într-un
peisaj care nu diferă de locurile pe care sunteţi obişnuit să le vedeţi în
viaţa zilnică. Ca regulă, claraudiţia se dezvoltă mai târziu decât
clarviziunea. Aşadar, este foarte posibil să deveniţi clarvăzător şi să
continuaţi să fiţi surd în cealaltă dimensiune. Dacă totuşi claraudiţia se
dezvoltă în acelaşi timp cu clarviziunea, posibil să începeţi să auziţi
sunete neinteligibile şi neplăcute sau voci articulate, muzică, etc.
Întregul proces de dezvoltare a clarviziunii poate să ia oricât, de la
câteva minute până la câteva zile, săptămâni, luni sau ani. Poate fi
comparat cu efortul de a prinde o transmisie TV, unde iniţial imaginea
lipseşte, se întrerupe adesea sau prezintă interferenţe, ca în final să
apară clară, colorată şi animată pentru că de fapt Aceasta este
clarvederea, un fel de TV show din alte sfere. Odată ce canalul de
comunicaţie este deschis, vă veţi simţi ca un spectator ce urmăreş te
un film într-un cinematograf. In faţa ochilor dvs. mentali vor apare
imagini ce se vor succede unele pe altele în acelaşi fel în care imaginile
unui film se succed pe un ecran de cinema. Multe dintre acestea vor fi
asemănătoare celor pe care le ştiţi din viaţa de toate zilele, precum
peisaje însorite cu case sau clădiri, copaci, flori, etc. Altele vor fi
diferite, în sensul că legile care guvernează lumea materială încetează
să mai lucreze. Veţi fi astfel surprins să constataţi că oamenii pe care
i-aţi crezut morţi, îşi continuă de fapt existenţa, uneori într-o stare
mult mai fericită decât aceea pe care au trăit-o atunci când se aflau
printre noi.
Veţi vedea de asemeni oameni pe care nu îi cunoaşteţi ş pe care nu i-
aţi fi putut întâlni niciodată din simplul motiv că aceştia au trăit pe
pământ cu zeci, sute sau mii de ani înainte.
Felul în care aceste entităţi vorbesc diferă de modul în care oamenii
comunică în lumea materială. Aceştia nu au nevoie să deschidă gura şi
să articuleze cuvinte, aşa cum trebuie să facem noi aici pentru a ne
exprima gândurile. Ceea ce aceştia gândesc, apare ca o altă imagine.
Când o astfel de entitate va spune de exemplu, că i-a plăcut plăcinta
cu cireşe în timpul vieţii pământeşti, o plăcintă cu cireşe va apare
drept o altă imagine şi încă arătând atât de bine încât aproape că ţi se
face foame. Când entitatea vă va povesti despre fosta ei reşedinţă,
casa respectivă va apare în imagine aşa cum se afla la vremea
respectivă localizată pe partea dreaptă a străzii care urca pe un deal,
vopsită în gri, cu două etaje şi o curte îngustă.
Atunci când descrieţi imaginile pe care le vedeţi, trebuie să observaţi
întotdeauna din ce parte vine lumina soarelui, astfel încât să puteţi
marca cu uşurinţă punctele cardinale, Fluxul imaginilor zboară din
mintea clarvăzătorului în mintea oamenilor aflaţi în dimensiunea
nematerială şi din mintea acestora înapoi în mintea clarvăzătorului cu
o viteză fantastică, încât adesea este greu să urmăreşti şi să traduci în
cuvinte toate scenele şi detaliile pe care le vezi. în cazul în care doreşti
ca acestea să nu se piardă, trebuie să-ţi imprimi vocea pe un
casetofon sau să scrii ceea ce vezi pe o bucată de hârtie mai ales
numerele, datele, anii, literele, numele, hărţile, ş.a.m.d. Învăţaţi să
desenaţi deoarece desenatul joacă un rol foarte important, ajutând la
descifrarea imaginilor pe care le vedeţi.
Cum clarviziunea şi abilităţile mentale lucrează la mai multe nivele,
puteţi întotdeauna să abordaţi nivelul următor. După ce aţi învăţat să
fiţi spectator, învăţaţi să deveniţi un actor. Puteţi oricând să vă părăsiţi
locul de observator şi să jucaţi drama ce se desfăşoară în faţa ochilor
dvs. mentali ca făcând parte din ea. în acelaşi fel în care aţi învăţat să
învingeţi densitatea materiei fizice şi să observaţi dimensiunea
nematerială prin partea frontală a creierului dvs, puteţi învăţa acum să
învingeţi relaţia spaţiu-timp. Aşadar, ori de câte ori aveţi o viziune,
încercaţi să săriţi în ea şi să deveniţi parte din acţiune.
Să presupunem că cineva v-a cerut să descrieţi tot ceea ce puteţi să
vedeţi, despre un prinţ medieval care a trăit acum 500 de ani. Mergeţi
înapoi în timp, căpătaţi acces la perioada în care el a trăit şi săriţi în
imaginea pe care o vedeţi. S-ar putea ca dintr-odată să vă treziţi într-o
fortăreaţă cu pereţi groşi, chiar faţă în faţă cu prinţul. Observaţi cu
atenţie ceea ce vă înconjoară şi încercaţi să aflaţi anul în care sunteţi.
Pentru că este atât de frig acolo, încercaţi să aflaţi în ce anotimp
sunteţi. Uitaţi-vă prin fereastra micuţă pe care aţi zărit-o în stânga.
Peisajul arată şi miroase ca o mlaştină. Vremea este ceţoasă, astfel
încât nu puteţi vedea lumina soarelui. Cu toate acestea, vocea dvs.
interioară vă va spune că vă aflaţi în luna octombrie şi că micuţa
fereastră este îndreptată către Vest. Observaţi faţa şi mâinile prinţului,
hainele şi personalitatea lui.
Veţi şti imediat dacă acesta a fost o minte luminată sau îngustă, dacă
a fost blând şi îngăduitor sau arogant şi crud. Micul rege va începe sa
vă spună povestea vieţii lui, intenţiile lui împreună cu realizările şi
înfrângerile pe care le-a suferit, precum şi unele evenimente din
viitorul ţării peste care a stăpânit în urmă cu 500 de ani.
Diferite imagini înfăţişând gusturi culinare ciudate, leacuri populare
interesante, poveşti de dragoste, comploturi şi episoade de război,
alianţe secrete, tactici şi strategii, vor zbura în faţa ochilor dvs. mentali
cu o viteză ameţitoare. Deoarece acum sunteţi parte din clişeul
respectiv de timp, vă puteţi deplasa prin fortăreaţă la locul în care sunt
ţinute documentele. Chiar dacă nu veţi înţelege acele litere ciudate,
vocea dvs. interioară vă va spune despre ce este vorba în documente
pentru simplul motiv că mintea este un limbaj universal care nu
cunoaşte bariere.
Este greu de înţeles şi mai ales greu de crezut că în felul acesta poţi să
accesezi documente, să observi obiecte cum ar fi spre exemplu, una
dintre săbiile Basarabilor împodobită cu un rubin şi perle sau să stai de
vorbă cu personaje istorice cum ar fi unul dintre foştii conducători
romani care îţi va spune printre multe altele, că singura femeie pe care
a iubit-o vreodată era ardeleanca, îţi va arăta pe hartă locul unde
obişnuia să o întâlnească şi că de la aceasta a avut o fiică. Veţi
înţelege mai bine, probabil, întreaga'i dee de a sări în imagine şi a
acţiona în diferite clişee de timp dacă veţi compara acest concept cu
conceptul realităţii virtuale din lumea computerelor. O întrebare de bun
simţ pe care oricine şi-ar pune-o ar fi: "cum ştiu că ceea ce văd în
timpul călătoriei mentale nu este produsul imaginaţiei mele?"...
Verificarea este relativ simplă. Confruntaţi toate observaţiile dvs. cu
evidenţele din cărţile de istorie, atlase geografice, recorduri medicale,
ş.a.m.d. Multe dintre observaţii nu le veţi găsi scrise niciunde sau vor
fi total diferite de ceea ce se ştie sau se crede astăzi.
Şi totuşi, vor fi multe altele care vor coincide exact cu istoria formală
de exemplu, dându-vă astfel asigurarea că sunteţi corect în ceea ce
vedeţi. Al doilea nivel al dezvoltării mentale este, de asemeni, foarte
important dacă doriţi să practicaţi vindecarea mentală. Observarea
aurei şi scanarea corpului fizic printr-o viziune asemănătoare razelor X,
vă vor da o idee apropos de anamneză, starea prezentă şi viitoare a
sănătăţii, ş.a.m.d. Procesul de vindecare în sine trebuie însă, să fie
ajutat printr-o săritură în corpul fizic. Folosind clarvederea, puteţi
vedea spre exemplu, o formaţiune tumoral£ undeva în interiorul
corpului. In funcţie de culorile şi striaţiile aurei vă puteţi face o idee
despre etiologia formaţiunii respective, stadiile de dezvoltare şi
prognosticul bolii. Dar nu veţi putea niciodată determina tumora să
regreseze şi nu veţi putea restabili ordinea fiziologică dacă nu veţi
învăţa să irecţionaţi energia dvs. ca o rază laser, dacă nu veţi trimite
mintea dvs. să lucreze direct cu ţesuturile alterate şi să subordoneze
voinţa lor voinţei dvs.
Motivul pentru care Albert Einstein rămâne considerat un intelect
eminent, este că acesta a adus o schimbare modului în care omul
vedea Universul.Prin ecuaţiile fizicii moderne, Einstein a tradus
învăţăturile înţelepciunii antice. Teoria relativităţii şi alte studii
nepreţuite au demonstrat ceea ce înţelepţii trecutului foarte îndepărtat
ştiau ca un fapt de la sine înţeles: timpul, spaţiul şi materia sunt iluzii
ce se pot transcende. Sună ciudat, însă trecutul, prezentul şi viitorul,
ca o succesiune de evenimente, nu există. Atât trecutul cât şi viitorul
sunt la fel de vii şi palpabile ca prezentul. Tot ceea ce s-a întâmplat
oricând, oriunde în lumea aceasta, este înscris într-un fel de Memorie
Universală şi va rămâne înscris acolo pentru eternitate. Puteţi merge
oricând cu mintea şi căpăta acces la orice clişeu de timp în acelaşi fel
în care mergeţi la un magazin video şi împrumutaţi p casetă video, o
derulaţi şi o vizionaţi. Dacă doriţi să vedeţi ce vor conţine ştirile de
mâine, duceţi-vă si împrumutaţi caseta pe care scrie ştirile zilei de
mâine. Accesând ştirile de mâine în Aprilie 1995 spre exemplu, în
imaginea casetei împrumutată din viitor a apărut întreg scenariul
tragediei avionului TWA care a survenit un an şi trei luni mai târziu.
In acelaşi fel în care mintea poate transcende timpul, poate transcende
spaţiul şi materia. De aceea poţi, la un moment dat, să te plimbi cu
mintea pe fundul oceanului şi în momentul următor să iei o fotografie
aeriană a aceleiaşi locaţii. Sau să ştii că persoana care te-a chemat
adineauri la telefon, are o problemă cardiacă ce îi afectează circulaţia
periferică, şi tot aşa.
S-a observat că tranzitele planetare şi mai ales fazele Lunii ecranează
clarvederea în acelaşi fel în care ceaţa sau norii obstrucţionează
vederea fizică.Energia diferită a fiecărei persoane cu care se
inţeracţionează poate creşte sau micşora până la un anumit punct,
gradul de percepţie al clarvăzătorului.
Pentru că tocmai au fost menţionate tranzitele planetare, după data de
28 Ianuarie 1998, când Neptun a intrat în semnul Vărsătorului, mulţi
au început să experimenteze primele semne de clarviziune sau
claraudiţie.
În final se poate spune că subiectul clarviziunii împreuna cu toate
topicile adiacente, este fascinant şi nesfârşit. Dacă vreţi să vă
dezvoltaţi această minunată calitate şi simţiţi că puteţi să o faceţi,
faceţi-o. Dacă nu ... înseamnă că timpul dvs. nu a sosit încă. In orice
caz, nu încercaţi să uzaţi de nici un fel de mijloc artificial, ştiindu-se că
alcoolul şi drogurile sunt adesea folosite pentru a se induce stări
alterate ale conştientului. Trebuie să ştiţi că dependenţa de droguri şi
alcoolismul afectează nu numai viaţa prezentă a consumatorului, dar
provoacă o suferinţă prelungită a acestuia după moarte şi pot genera
handicaparea organismului fizic în viaţa următoare.
Dacă simţiţi că sunteţi pe calea cea bună, practicaţi în fiecare zi şi
aveţi răbdare. Tineji minte că nimeni nu poate să alerge înainte să
înveţe să meargă şi nimeni nu poate să zboare înainte să înveţe să
alerge. Aşteptaţi-vă să fiţi de un milion de ori supus erorii înainte de a
fi q singură data corect după cum cei mai sensibili şi experimentaţi
clarvăzători sunt atât de des corecţi în viziunile lor şi totuşi, aceştia la
fel de des au dat greş. Păstraţi o atitudine de bun simţ, încercaţi să
verificaţi tot timpul ceea ce observaţi şi rămâneţi descins la
schimburile de informaţii şi idei. învăţaţi cât se poate de mult, educaţi-
vă şi evitaţi veştile rele, evitaţi să fiţi grosolan pentru că fără
rafinamentul intelectului şi delicateţea sufletului, clarvederea rămâne o
trăsătură trivială a unui om primitiv. Cu cât clarvederea se va deschide
mai mult, cu atât veţi înţelege că nimic în lumea aceasta nu este de
criticat, de condamnat sau de persiflat, ci totul este omenesc si de
compătimit. Reţineţi că indiferent cat de multe ştim cu toţii,
cunoaşterea noastră rămâne iluzorie şi fragmentară , şi în final numai
Dumnezeu ştie totul.
Nu uitaţi că, indiferent de cât de multe aflăm cu toţii sau nu reuşim să
aflăm niciodată, singurul lucru important, aşa cum Albert Einstein a
spus odată, este să nu încetezi să te întrebi.
Mult succes!