Cererea de produse (agroalimentare)

Fiind in posesia unui anumit venit, fiecare consumator este nreocupat sa-si procure bunuri economice, care sa-i permits satisfacerea :naximului de placeri ale sale. Cererea este deci o categorie economica care cxprima trebuintele, nevoile sociale, dorinta consumatorilor de a cumpara anumite bunuri (marfuri). Ea constituie numai o parte a nevoilor sociale, determinata de outerea de cumparare a populatiei. adica acea parte care poate fi satistacuta pe piata, deci solvabila.Desi consumul si cererea inregistreaza unele fluctuatii pe anumite perioade de timp s-a constatat existenta unor Factori care influenteaza cererea de marfuri cum ar fi: 1. Venitul cumparatorului; 2. Preturile produselor; 3. Alti factori (evolutia factorilor demografici, sanatatea, traditia, modernitatea, gustul cumparatorului. reclama comerciala etc.). In functie de marimea elasticitatii se intalnesc mai multe categorii de cereri de produse: 1. Cerere de marfuri elastica - Ecv> 1 (in cazul produselor foarte scumpe); 2. Cerere de marfuri cu elasticitate proportionala - Ecv~ 1 (cererea create in proportie egala cu cresterea veniturilor); 3. Cerere putin elastica - 0<ECV<1 (intalnita la majoritatea produselor alimentare): 4. Cerere cu elasticitate nula sau consum inelastic - Ecv= 0 (produse care au aceiasi cerere indiferent de venit); 5. Cerere cu elasticitate negativa - Ecv<0 (cererea descreste paralel cu cresterea veniturilor, exemplul produselor considerate inferioare din punct de vedere calitativ).
Gustul, mirosul, culoarea aspectul, aroma, consistena sunt factori care influeneaz hotrtor cererea pentru aceast categorie de produse, cererea fiind superioar la acele produse a cror proprieti senzoriale genereaz senzatii mai plcute. De fapt, la momentul actual, exist tendina ca cererea pentru produsele agroalimentare sse formeze ntr-o msur mai mare sub influena factorilor subiectivi, dect a celor obiectivi. Acest aspect este determinat de creterea nivelului de trai al populaiei, ceea ce a dus la acoperirea necesitilor fiziologice ale organismului uman, context n care nevoia de a mnca tinde, tot mai mult, s se deplaseze ctre plcerea de a mnca. Astfel, condiiile climaterice influeneaz hotrtor consumul de legume i fructe, carne. Dac n perioadele rcoroase cererea este superioar pentru carne, datorit coninutului caloric ridicat, aceasta scade n perioadele clduroase, pe fondul creterii cererii pentru legume i fructe. Srbtorile (ndeosebi cele religioase) i week-end-urile genereaz creteri ale cererii pentru acele produse cu valoare adugat ridicat produse festive (produse cu caliti organoleptice deosebite, care, de regul, sunt mai bogate n gr simi, zaharuri, alcool, etc.i al cror consum nu este curent).De asemenea, caracterul sezonier al produciei agricole i implicit al produciei alimentare, influeneazsezonalitatea cererii. Dacsezonalitatea produiei agricole este atenuatl a nivelul industriei alimentare (astfel nct, produse care sunt specifice unui singur anotimp, sunt prelucrate i prin aceasta pot fi prezente pe pia ntreg cursul anului), sau prin intermediul stocurilor i a importurilor, exist i produse a cror prezen pe pia este limitat influennd implicit cererea pentru acestea. Dincolo de aceste aspecte,

exist produse, de regul de consum curent (cumeste cazul celor de panificaie), a cror cerere este relativ constant ntreg cursul anului

Oferta de produse (agroalimentare) Oferta reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit bun (produs) pe care un vanzator intentioneaza sa o vanda intr-o perioada determinata de timp, la un anumit pret. In functie de sfera la care ne referim oferta are doua componente: oferta globala (oferta de piata) si oferta individuala. Cantitatile totale dintr-un bun oferite pe piata de catre vanzatori, la acelasi pret constituie oferta globala sau de piata. Oferta globala se refera la un singur produs. iar oferta individuala se refera la oferta firmei, care se compune din oferta sortimentala pe structuri de produse individuale. Oferta individuala a unui agent economic (intreprinzator agricol) exprimata valoric la pretul zilei, reprezinta valoarea vanzarilor (zilnice, saptamanale, lunare, anuale). Oferta individuala reprezinta cantitatile de produse oferite de un singur agent economic pentru vanzare intr-o anumita perioada de timp. In legumicultura, oferta este sezoniera sau periodica, in functie de perioada de vegetatie a culturilor. La cultura mare (cereale, plante tehnice. sfecla de zahar, cartofi) oferta este anuala. iar in productia zootehnica oferta poate fi zilnica (lapte, oua, carne etc.) sau pe perioade foarte scurte. LEGEA OFERTEI. CONDITIILE OFERTE1 Modificarea pretului de pe piata la un produs determina marirea sau micsorarea ofertei. in asa fel incat fiecarui nivel de pret li corespunde o anumita cantitate oferita. Daca pretul create, oferta se va extinde, adica va create cantitatea oferita, iar daca pretul se va reduce, oferta se micsoreaza, adica se reduce cantitatea oferita. Legea ofertei se bazeaza deci pe corelatia care exista intre marimea pretului unei marfi si oferta de marfa existenta si poate fi enuntata astfel: oferta unei marfi create odata cu creterea prelului marfii respective i se micsoreaza in paralel cu scaderea pretului. Cresterea ofertei pe termen scurt este limitata fizic la nivelul productiei maxime (Qmax) existente avand ritmuri diferite de cretere. Pe termen lung oferta are o evolutie fluctuanta. Fluctuatia este determinata atat de evolutia pretului cat si de productia existenta. Modificarea cantitatii oferite la acelasi nivel al pretului este determinata de o serie de factori care se numesc s.i conditiile ofertei si care sunt: - costul productiei; - pretul altor marfuri; - numarul producatorilor aceluiasi produs; - taxele;

- previziunile privind evolutia pretului; - evenimentele social-politice si naturale etc.

Conceptul de piata. Tipologia pietelor

Piata unei marfi este locul de intalnire, mtr-un moment dat, al producatorului, prin oferta sa, cu consumatorul, exprimat prin cererea sa. In literatura economica, categoria de piata are diferite conceptii, insa intotdeauna ea apare ca o relatie intre cerere si oferta. Piata reprezinta totalitatea relatiilor de vanzare si cumparare care au loc intre agentii economici din cadrul unui anumit spatiu economic. Din aceasta definitie se desprinde trasaturile fundamentale ale pietei si anume ca reprezinta: un spatiu economic si teritorial in care isi desfasoara activitatea agentii economici; locul de intalnire al agentilor economici in calitatea lor de vanzatori si cumparatori; locul de intalnire al cererii cu oferta de bunuri i servicii; locul de formare al pretului la care se vand si se cumpara bunurile si se presteaza serviciile.In prezent, datorita cresterii complexitatii activitatilor economice. s-au multiplicat tipurile si formele de piata, care se constituie intr-un sistem al pietelor. Astfel se disting urmatoarele tipuri de piata: 1. Dupa forma materiala a marfii care face obiectul schimbului distingem piata principalelor produse: - piata cerealelor; - piata bumbacului; - piata cafelei; - piata cauciucului etc. 2. Dupa natura economica a marfii care face obiectul schimbului: - piata marfurilor (bunurilor de consum, bunurilor de investitii, a materiilor prime etc.); - piata serviciilor; - piata monetara; - piata capitalurilor:

- piata valutara; - piata fortei de munca. 3. Dupa aria de extindere distingem: - piata locala; - piata nationala; - piata regionala (balcanica, mediteraneeana); - piata mondiala; - piata comunitara (Piata Agricola Comuna a Uniunii Ekiropene-PAC). 4. Dupa modul de realizare a schimbului se disting. - piata geografica (spatiile in care se deruleaza schimbul de marfuri -magazine, targuri, hale etc.); - piata ideala (reprezentata de totalitatea operatiilor si contractelor incheiate prin corespondenta, telefon, fax sau alte mijloace moderne de comunicatii). 5. Dupa tipul de concurenta distingem: - piata cu concurenta perfecta; - piata cu concurenta imperfecta.