MAREA REVOLUTIE FRANCEZA DE LA 1789 La Revolution Francais

Revolutia Franceza din 1789 reprezinta unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Frantei moderne, ducand la rasturnarea monarhiei absolute, proclamand astfel Libertaea, Egalitatea si Fraterniatea. Cu toate ca pierderile materiale si umane au fost imense francezii au reusit sa deschida o era noua in istorie in perioada in care Franta era cea mai puternica tara din Europa, aceasta putere fiindu-i atribuita de numarul mare al populatie, de pamantul fertile si resursele naturale bogate pe care le detine. Chiar daca industria si comertul au cunoscut o crestere semnificativa pe parcursul secolului al XVIII-lea, iar burghezia care se formase era una puternica, dezvoltarea si bunastarea franceza se afla pe o baza nesigura. Economia se dezvolta greu datorita unor legi si restrictii existente, astfel feudalismul si-a pus puternic amprenta in special pe viata rurala. Un exemplu pentru a sustine aceasta idee este dat de faptul ca taranii erau obligati sa lucreze pe gratis pentru intretinerea domeniului public. In multe cazuri acestia erau obligati sa macine cerealele la moara mosierului, la pretul stabilit de acesta. Nobilimea franceza se prezenta ca o castra superioara care domina toate domeniile importante, precum cel social si politic. Aceasta parte a comunitatii era scutita de plata taxelor, astfel aceasta indatorire le revenea doar burghezilor, taranilor si la oamenii de rand. Situatia prezentata mai sus a intensificat ura fata de sistemul politic ce conducea tara in acea perioada. Societatea franceza era impartita in acea perioada in ordine sau in asa numitele stari. Astfel clerul forma prima stare care cuprindea aproximativ 130.000 de clerici de obicei fii marilor nobili urmau o cariera bisericeasca. Starea a doua, care era si cea mai puternica, rezulta din numarul nobililor care putea sa varieze intre 110.000 si 350.000. In stat, toate functiile inalte erau ocupate de clasa nobiliara, iar daca acestia se implicau in diferite activitati economice specifice oamenilor de rand, riscau sa isi piarda titlul de noblete. Starea a treia era guvernata de burghezie, acestia nu avea titluri nobile insa nu erau nici tarani, nici muncitori urbani. Cei cu veniturile cele mai mari din ceasta categorie erau negustorii apoi urmau bancheri, latifundiari, medici, avocati, scriitori etc. a doua componenta a acestei stari erau taranimea, care reprezenta circa 85% din populatia Frantei. Cauzele revolutiei au fost multiple, una din cele mai importante fiind situatia economica precara a statului si a populatiei in sine. Criza financiara izbucnind de fapt in intervalul aniilor 1740-1783, perioada in care Franta a trecut prin 3 razboaie importante: Razboiul pentru succesiunea austriaca, Razboiul de 7 ani si Razboiul American pentru independenta. Iar odata cu izbucnirea revolutiei productiile sau slabit si mai mult ducand la o ruinare aproape totala a statului decansand o crestere si mai mare a impozitelor si taxelor.

Perioada revolutionara isi are inceputurile in anul 1789 odata cu reuniunea Adunarii Starilor Generale si caderea Bastiliei pe data de 14 iulie a aceluiasi an, eveniment ce devine sarbatoare nationala a Frantei. In ziua de 4 august 1789, sub presiunea maselor orasenesti si taranesti, se declara desfiintarea privilegiilor feudale. Noua organizare sociala a aparut impreuna cu noi principii care au fost sintetizate in Declaratia drepturilor omului si a cetateanului in 26 august, punctand asupra scopului de a asigura fiecarui cetatean drepturile naturale si imprescriptibile ce constau in libertate, proprietate si rezistenta la opresiune. Declaratia a fost inspirata de filozofii din secolul luminilor. Chiar daca revolutia si-a atins in mare scopurile pana in anul 1791, evenimentele cele mai importante si socante in aceeasi masura aveau sa urmeze. Era normal ca mare parte a din nobilime sa se opuna schimbarilor, astfel dupa inceperea acestui eveniment o mare parte din aceasta categorie a inceput sa migreze in alte state ale Europei. Astfel a procedat si Ludovic al XVI-lea impreuna cu familia s-a, insa incercarea sa de a fugi a esuat acestia fiind prinsti la Varennes in ziua de 21 iunie 1791 si au fost escortati inapoi la Paris. Dupa toate acestea evenimentele au inceput sa se desfasoare foarte rapit. Astfel in 1792. masele pariziene au luat cu asalt palatal regal Tuileries, intemnitand regale pe 10 august, papt ce a dus catre inlaturarea totatala a monarhiei. Noul instrument de executie al acelei perioade a devenit ghilotina, multi fiind executati prin aceasta perioada daca se presupunea ca sunt tradatori. Noua constitutie aleasa prin vot universal este data de Conventia Nationala, care inainte se numea Adunarea Constituanta, iar Franta este proclamata Republica pe 21 septembrie, dupa victoria de la Valmy in care armata franceza a oprit inaintarea prusaca, astfel dovedind ca inca este o mare putere militara. In acea toamna regale Ludovic al XVI lea este judecat pentru tradare si condamnat la moarte si ghilotinat in 21 ianuarie 1793. tot in aceasta perioada Franta suporta lovituri asupra statului din partea coalitiei formate intre urmatoarele state: Austria, Alglia, Spania, Tarile de Jos si mai mutle state italiene. In perioada cuprinsa intre anii 1793-1794, revolutia ia numele de Revolutie Radicala. Intre 31 mai si 2 iunie, Conventia este somata sa 27 de deputati si doi ministrii ce faceau parte din randul girondinilor. Punctam asupra acestui fapt deoarece girondinii faceau parte dintr-o grupare politica exzistenta in perioada Revolutiei Franceze care erau consideranti oponenti ai schimbarii regimului. In 1974 la 10 iunie se instituie marea teroare asa numita datorita faptului ca Tribunalele revolutionare au fost scoase de sub conducerea Conventiei, astfel posibilitatea acuzatiilor de a se apara a fost drastic limitata si orice critica care era adusa la adresa guvernului era foarte aspru pedepsita. Pe perioada urmatoarei luni victimele acestui tribunal ajung la 110.000. Robespierre preia conducerea insa, insa teroarea continua si sub conducerea acestuia astfel in luna iulie acesta este detronat si executat. Spre multumirea opiniei publice, Conventia Nationala s-a saturat de varsarea de sange din acea perioada si i-a pus capat. Intre 1795 si 1799 Franta intra sub conducerea Directoratuluicare i-a locul Conventiei Nationale, urmand o lunga perioada de liniste, chiar daca in Europa revoltele au

continuat. Napoleo Bonaparte devine primul consultant al datorita unei lovituri de stat in 9 noiembrie 1799 la Brumar, inaugurand astfel noua dictatura proclamand:

Ceteni, Revoluia s-a aezat la principiile pe care am nceput-o: ea s-a ncheiat!

Abrudan Serban Cls a 10-a C

3