Investigatii de laborator utile in monitorizarea sarcinii: Hemograma, stabilirea grupei de sange/factorul Rh, examen de urina, diagnosticul infectiilor congenitale,

Screeningul pentru infectii congenitale, Determinarea aviditatii anticorpilor Analizele de laborator efectuate nainte de sarcina si n timpul sarcinii au rolul de a informa, de a depista si trata eventualele afectiuni pentru a nu exista consecinte grave asupra fatului si cuplului. Analizele de laborator sunt necesare si profilactice, reprezinta o responsabilizare si informare a parintilor asupra sanatatii lor dar si a micutului lor si nu ar trebui sa fie privite ca un motiv de panica. Dupa prima ecografie, de regula transvaginala, medicul ginecolog si cel de familie vor stabili un plan de analize pentru a se verifica starea de sanatate a viitoarei mame si, implicit, a fatului. Investigatii de laborator - Hemograma Asistenta medicala recolteaza sange pentru hemograma.Hemograma trebuie efectuata imediat dupa stabilirea sarcinii pentru depistarea precoce a anemiei. Incepand cu saptamana 21 trebuie repetata hemograma la fiecare 4 saptamani, urmarindu-se n special valoarea hemoglobinei. Germanii recomanda ca valoarea hemoglobinei sa fie mentinuta peste 11.2 g/dl. Recoltarea hemogramei Materiale necesare:manusi de cauciuc,ace,tampoane seruri,test tavita renala,lamele curate uscate,pipette potain,solute dezinfectante. Pregatirea pacientului:psihica:I se explica pacientului in ce consta tehnica fizica :in dinineata recoltari pacientul nu maninca este asezat in pozitie sezand cu mina sprijinita Tehnica; se aseptizeaza pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon imbibat in alcool evitandu-se congestionarea printro frecare puternica si prelungita si se asteapta evaporarea alcoolului.Se inteapa pielea pulpei degetului printr-o miscare brusca in partea laterala a extremitati perpendicular cu straturile cutanate.Prima picatura se sterge cu un tampon uscat se lasa sa se formeze alta picatura de sange care se recolteaza cu pipeta sau lamella,se sterge cu un tanpon de alcool. Pregatirea produsului pentru laborator si executarea frotiului:

La extremitatea unei lamele se pune picatura de 3-4 mm diametru,se aseaza o lamella cu marginile slefuite in unghi de 45 grade cu lamella,picatura se intinde libera prin capilaritate,lamella se retrage catre partea libera a lamelei pastrand aceeasi inclinatie si antrenand toata picatura fara sa o fragmentize lama se agita pentru uscare,se eticheteaza si se trimite la laborator. Investigatii de laborator - stabilirea grupei de sange / factorul Rh Stabilirea grupei de sange (A, B, O, AB) si factorului Rh. Factorul Rh este desemnat fie pozitiv (adica prezent), fie negativ (adica absent). Majoritatea oamenilor (85% din rasa alba) au factorul Rh pozitiv. Grupul sangvin si factorul Rh trebuie efectuate cat mai rapid la ambii parteneri pentru a identifica o posibila incompatibilitate de grup sangvin si Rh si de a permite o corecta monitorizare n timpul sarcinii. Determinarea factorului Rh este obligatorie in sarcina. In cazul n care gravida are Rh negativ, se va stabili si Rh-ului tatalui, pentru ca factorul Rh este mostenit ntotdeauna de la tata. Daca se descopera incompatibilitate Rh, se dozeaza lunar aglutininele n sangele gravidei, ncepand din luna a VI-a de sarcina. Principiu. Se pune n contact pe lama ser hemotest, care contine anticorpi ABO cunoscuti, cu snge de grup necunoscut. Aparitia hemaglutinarii indica prezenta Ag corespunzator si formarea complexelorAg-Ac Materiale necesare: ser hemotest antiAB (contine Ac _ si b) ser hemotest antiB (contine Ac b) ser hemotest antiA (contine Ac _) lame de sticla sau plastic transparent, ac steril, vata, alcool. 1 eprubeta, bagheta de sticla daca determinarea se face din snge venos. Pregatirea pacientului Psihica se anunta pacientul si I se explica tehnica Fizica in dimineata recoltari pacientul nu maninca Tehnica Asistenta medicala face determinari din snge capilar, recoltat prin punctia pulpei degetului sau din snge venos recoltat fara anticoagulant. Pe placa curata si uscata se pipeteaza n ordine o picatura ser hemotest antiAB, o picatura ser

hemotest anti-B si o picatura ser hemotest anti-A. Se dezinfecteaza pulpa degetului cu alcool, se punctioneaza cu acul steril, sngele care apare se recolteaza cu coltul unei lame (cu un colt se recolteaza snge si se omogenizeaza cu ser anti-AB, cu un alt colt se recolteaza si se omogenizeaza cu serul anti-B, al treilea cu ser antiA, iar al patrulea cu ser anti-Rh). Raportul volumetric snge/ser test sa fie 1/10 - 1/20, pentru a evita pseudoaglutinarea data de fibrinogen. Lamele se nclina pentru a se amesteca serul test cu sngele, rezultatul se citeste dupa maxim 3 minute pe o suprafa_a alba (faianta). Se observa aparitia sau absenta hemaglutinarii. Investigatii de laborator - examen de urina Examenul de urina trebuie efectuat la fiecare 4 saptamani pentru a depista o eventuala infectie (fiind necesara n acest caz si urocultura), posibilele pierderi de proteine, prezenta de glucoza. Sunt necesare investigatii suplimentare n vederea diabetului zaharat si gestational. Asistenta medicala recolteaza urina astfel: Scop; Explorator:determina starea functionala arinichiului si a intyregului organism. Pregatirea materialelor necesare:urinar sau plosca,aleza materiale pentru toatela organelor genitale externe,eprubete sterile Pregatirea pacientului:-psihica:se anunta pacientul,se instruieste folosirea bazinetului,se va utilize recipientul gol si uscat.Pacienta va urina fara defecatie,urina va fi varsata in vasul collector,pacienta nu urineaza in timpul toaletei. - fizica se protejeaza patul cu musamaua si aleza,se aseaza plosca sub pacient,se indeparteaza plosca si se inlocuieste cu un alt recipient curat si uscat. Tehnica: 1.Recoltarea urinei pentru examenul sumar:din urina obtinuta se trimite un esantionde 100-150ml 2.Recoltarea urinei pentru urocultura. Se face la jumatatea mictiuni.Urocultura informeaza asupra prezentei macteriilor in urina.Se recolteaza urina de dimineata cand concentratia de germeni este mai mare(in absenta unui tratament cu perfuzi),se recomanda

inaintea inceperi unui tratament cu antibiotice.Prima cantitate de urina aproximativ 50 ml se elimina la toaleta sau basinet apoi fara sa se intrerupa jetul se pecolteaza aproximativ 5 ml urina intro eprubeta sterile.Se astupa eprubeta si se trimite la laborator. Ingrijirea pacientei:pacienta este ajutata sa se imgrace,este ajutata sa stea comod,asistenta aeriseste salonul Reorganizarea si notarea in foaia de observatie:se string materialele folosite se curate Investigatii de laborator - diagnosticul infectiilor congenitale Diagnosticul infectiilor congenitale este deosebit de important, datorita impactului pe care acestea l pot avea asupra dezvoltarii fatului si nounascutului. Infectiile dobandite n cursul sarcinii pot avea consecinte deosebit de grave, precum: avortul spontan, nasterea prematura, malformatii congenitale. Screeningul pentru infectii congenitale Screeningul pentru infectii congenitale are rolul de a evalua statusul imun matern fata de un anumit patogen si de a detecta prezenta unei infectii active. Sunt recomandate urmatoarele teste: - Anticorpii IgG si IgM pentru virusul rubeolei cat mai devreme n sarcina. Daca anticorpii IgG sunt pozitivi si cei IgM sunt negativi nseamna ca pacienta are imunitate fata de acest virus si nu mai trebuie efectuate testari ulterioare. Daca nsa se constata absenta imunitatii (IgG negativ) serologia pentru rubeola va fi repetata n cursul saptamanilor 16-18. In cazul infectiilor acute IgM este pozitiv de obicei pe o perioada de 4-8 saptamani de la debutul simptomatologiei. Un IgM pozitiv trebuie verificat prin cel putin 2 metode. - Anticorpii IgG si IgM pentru citomegalovirus. Citomegalovirusul are aceleasi efecte asupra embrionului ca si virusul rubeolei, trebuind depistat n primul trimestru de sarcina, cat mai rapid. Numai n cazul n care mama se infecteaza prima data n cursul sarcinii cu acest virus exista riscul afectarii fatului. Un IgM pozitiv ridica posibilitatea unei infectii active, care nsa necesita evaluari ulterioare. Daca la un screening nainte de sarcina sau la prima determinare la nceputul sarcinii se constata IgG pozitiv si IgM

negativ se considera ca exista un risc minim de infectie congenitala si nu sunt necesare evaluari ulterioare. Daca nsa se obtine IgG negativ si IgM negativ este necesara repetarea determinarilor n luna a 4-a. - Anticorpii IgG si IgM pentru toxoplasma trebuie testati nainte de sarcina sau cat mai rapid n sarcina. Anticorpii IgG pozitivi si IgM negativ demonstreaza prezenta imunitatii si nu este necesara repetarea testelor n cursul sarcinii. Daca imunitatea este absenta (IgG negativ) testarea se va repeta la intervale de 8-12 saptamani. Daca la prima determinare n cursul sarcinii se depisteaza atat IgG pozitiv si IgM pozitiv pacienta este suspectata de o infectie activa. Totusi, avand n vedere faptul ca anticorpii IgM pot persista pana la un an de la infectie, diagnosticul de toxoplasmoza activa este dificil de pus si necesita determinari de IgG cantitativ n dinamica precum si confirmarea pozitivitatii IgM prin cel putin 2 metode (eventual determinarea sa fie cantitativa!). In aceste cazuri, trebuie sa existe o colaborare stransa ntre medicul generalist, ginecolog, parazitolog si medicul de laborator. Contactul cu animale (pisici), consumul de carne insuficient preparata constituie factori de risc. Determinarea aviditatii anticorpilor Un test mai nou care permite diferentierea unei infectii recente de o infectie mai veche, folosindu-se o singura proba de ser, se refera la determinarea aviditatii anticorpilor IgG. Metoda evalueaza intensitatea legarii anticorpilor specifici IgG de antigenul multivalent Toxoplasma si introducerea ei n practica laboratorului clinic a revolutionat diagnosticul serologic al infectiei. Aviditatea anticorpilor IgG este scazuta n cursul infectiei primare, dar creste treptat n decurs de saptamani sau luni, ca urmare a selectarii celulelor B capabile sa produca imunoglobuine specifice. Datele actuale indica faptul ca testul de aviditate reprezinta o metoda de confirmare suplimentara a carei principala valoare este demonstrata n situatia n care se obtine un index crescut de aviditate, care exclude posibilitatea unei infectii recente. Efectuarea testului la pacientele gravide n cursul primelor 16 saptamani de sarcina ofera sansa de a reduce monitorizarile n dinamica si de asemenea necesitatea de a recurge la metode invazive (amniocenteza cu determinari PCR din lichidul amniotic). Reduce de asemenea si riscul de tratament nenecesar cu spiramicina sau alte

medicamente, precum si anxietatea pacientelor asociata cu testari suplimentare. Astfel, demonstrarea prezentei anticorpilor IgG de aviditate nalta n primul trimestru de sarcina exclude net infectia materna primara. In aceste situatii fatul are o sansa foarte mica de a dezvolta infectie congenitala, interventia terapeutica nefiind necesara. Desi serologia pentru virusul rubeolei, citomegalovirus si Toxoplasma se recomanda a se efectua cat mai precoce n sarcina, cel mai corect ar fi ca acestea sa fie solicitate nainte de conceptie (daca se urmareste o planificare a sarcinii), pentru a se reduce erorile de interpretare care pot aparea n cazul obtinerii unor rezultate pozitive n cursul sarcinii. - Anticorpii IgG si IgM pentru virusul herpetic tip I si II. Exista 2 tipuri distincte de virus herpetic: HSV I si HSV II. HSV I este asociat n principal cu infectii oculare si orale, n timp ce HSV II determina leziuni genitale. Ambele virusuri raman ntr-o stare latenta si pot fi reactivate n cursul sarcinii. Infectia primara a gravidei cu HSV II se manifesta prin leziuni veziculare dureroase la locul inocularii. Totusi, exista situatii n care boala poate ramane subclinica, mai ales la gravidele care au venit anterior n contact cu HSV I. Se considera ca frecventa infectiilor congenitale cu HSV II este de 1 la 2000-5000 de nasteri. In cele mai multe cazuri infectia se transmite n cursul travaliului, la trecerea prin canalul cervical. Transmiterea infectiei n primele saptamani de sarcina se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infectiile dezvoltate mai tarziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie si leziuni oculare. Screeningul serologic se face doar la gravidele care au factori de risc crescut pentru infectie. Depistarea anticorpilor de tip IgM este utila pentru confirmarea unei infectii active. - Serologia pentru sifilis (VDRL si TPHA) se efectueaza atat la nceputul sarcinii, cat si n trimestrul III. Forma cea mai obisnuita de sifilis activ la viitoarele mame este sifilisul secundar stadiu care poate ramane infectios pana la 2 ani de la infectia primara. In schimb, se considera ca pasajul transplacentar al treponemei este posibil doar din luna a 5-a. Gravitatea infectiei congenitale este deosebita n cazul n care mama contacteaza boala n primele doua luni de sarcina. - Serologie pentru HIV. Se face numai cu acordul pacientei la debutul sarcinii. Rata de transmitere a infectiei la fat este de 25-50%.

- AgHBs se determina cat mai aproape de momentul nasterii la pacientele cu risc crescut fata de aceasta infectie. In ultimul timp s-a introdus analiza de rutina pentru depistarea antigenului HBs, deoarece virusul hepatitei B poate fi transmis copilului la nastere sau transplacentar. - Serologia pentru Listeria monocytogenes. Listeria monocytogenes este o bacterie ce se transmite la om prim consumul de alimente contaminate: lapte nepasteurizat si derivate ale acestuia, carne si legume crude, produse de tip fast-food. Gravidele se infecteaza cel mai adesea n trimestrul III de sarcina, datorita scaderii imunitatii de tip celular nregistrata n aceasta perioada, infectia se poate transmite transplacentar la fat. Listerioza congenitala este o afectiune de natura septica, care nu induce malformatii, n 70-80% din cazuri sunt provocate de nasteri premature, n timp ce n restul cazurilor se poate produce moartea fatului n utern. Tratamentul precoce al bolii previne infectia congenitala. - Examenul secretiei vaginale trebuie efectuat ori de cate ori pacienta prezinta leucoree. Infectia gonococica contractata n sarcina poate determina infectii neonatale. - Determinarile antigenului Chlamydia n secretiile genitale sau n urina fac parte, n unele tari, din programul de screening prenatal. Infectia chlamidiana congenitala este produsa de serotipul D-K si evolueaza de obicei cronic si asimptomatic, aceasta creste riscul de nastere prematura, avort spontan si poate determina la nou nascut conjunctivita si pneumonie. Infectiile genitale cu Chlamydia trachomatis constituie cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala. - Cultura secretie genitala pentru Streptococ de grup B. Streptococul de grup B reprezinta unul dintre cei mai importanti agenti patogeni n periaoda neonatala. Aproximativ 5-30% din gravide sunt purtatoare ale bacteriei, cu localizare vaginala si-sau rectala. Cel mai frecvent, nou-nascutul dobandeste infectia n momentul ruperii membranelor sau la trecerea prin canalul cervical. Exista 2 forme clinice de manifestare a infectiei neonatale: septicemie, cu debut precoce n primele zile de viata, meningita cu debut tardiv n decursul primelor luni. Pentru prevenirea acestor complicatii, se recomanda screeningul pentru Streptococul de grup B (prin cultura secretiei genitale) la toate gravidele aflate n saptamanile 35-37 de sarcina.

- Diabetul gestational. Gravidele care prezinta stres metabolic dezvolta aceasta afectiune. Se recomanda modificarea dietei, exercitiu fizic usor, urmarirea valorilor glicemiei. Glicemia creste de obicei ntre saptamanile 24 si 28 ale sarcinii. - Screeningul prenatal pentru anomalii fetale. Sindromul Down (trisomia 21) este cea mai frecventa aberatie cromozomiala de tip autozomal. In afara de factorii etnici si geografici prevalenta sa este legata n special de varsta mamei. Pacientele peste 35 ani au un risc crescut de a dezvolta aceasta anomalie. Riscul individual de a naste un copil cu sindrom Down poate fi calculat atat n functie de varsta mamei cat si pe baza valorilor obtinute la unul dintre cele 2 teste de screening prenatal, efectuate fie n trimestrul I (dublu test), fie n trimestru II de sarcina (triplu test). Pentru interpretarea rezultatelor este foarte important sa se cunoasca cu precizie varsta gestationala (stabilita, cel mai corect, pe baza ecografiei). Au indicatie pentru screening-urile prenatale n special pacientele peste 35 ani si cu istoric familial pozitiv pentru anomalii fetale.