Mentinerea calitatii aerului Standarde noi si dispozitii de evaluare pentru monitorizarea continua a emisiilor

Dr. Rolf Kordecki Comisia pentru Mentinerea Calitatii Aerului in VDI si DIN, Dsseldorf Coordonatorul domeniului de specialitate "tehnica de masurare in domeniul mediului" Dr. Hans-Joachim Hummel Agentia federala de mediu, Berlin Comisia superioara de specialitate in domeniul "Procedura de masurare pentru mentinerea calitatii aerului"

Rezumat: O data cu preluarea directivelor europene relevante in dreptul national au rezultat modificari in cadrul monitorizarii continue a emisiilor, valabile de la 28 decembrie 2005 si pentru instalatiile existente de incinerare a deseurilor si de co-incinerare, precum fabricile de ciment sau centralele electrice, care co-incinereaza deseuri. Noile reglementari sunt stabilite in standardele europene aparute in anul 2004 DIN EN 14181 si DIN EN 13284-2 de asigurare a calitatii pentru dispozitivele de masurare a emisiilor automate precum si in versiunea amendata de curand pentru practica unitara la monitorizarea emisiilor. In acest document sunt tratate obligatiile legale, continutul si transpunerea noilor reglementari. Se abordeaza Directivele de baza UE si cerintele lor asupra tehnicii de masura precum si transpunerea acestor directive in dreptul national. Va fi prezentat continutul esential al standardelor europene, in special insa sunt descrise si explicate calibrarea dispozitivelor de masurare a emisiilor automate si determinarea marjei de eroare. La final susnt prezentate diferentele pentru reglementarile actuale si transpunerea noilor reglementari in practica.

1 Introducere Standardul European DIN EN 14181 [1] pentru asigurarea calitatii pentru dispozitivele de masurare automate elaborat de Comitetul Tehnic CEN/TC 264 Calitatea aerului si aparut in septembrie 2004 prezinta regula cea mai importanta din domeniul

standardizarii pentru transpunerea Directivelor UE referitoare la instalatiile de incinerare a deseurilor si co-incinerarea deseurilor (2) si despre instalatiile mari de ardere (3). Aceasta norma prevede ce proprietati trebuie sa aiba dispozitivele de masurare automata si cum trebuie calibrate si intretinute acestea. Din datele experimentului de calibrare se determina functia de calibrare si marja de eroare a masuratorii. Ultima joaca un rol important la validarea valorilor masurate obtinute in cadrul monitorizarii continue. Standardul prevede defintiv cu se verifica respectarea marjelor de eroare permise, stabilite in directivele UE pentru valorile masurate obtinute cu dispozitivele de masurare. DIN EN 14181 se completeaza cu norma europeana publicata in decembrie 2004 DIN EN 13284-2 [4]. Aceasta stabileste cerinte specifice pentru calibrarea si functionare precum si verificarea anuala a functionarii dispozitivelor automate de masurare a pulberilor. Aceste standarde inlocuiesc impreuna directiva VDI 3950 partea 1 [5], aplicata pana acum in Germania. Prin noutatile aparute in domeniul calibrarii si functionarii dispozitivelor de masurare automata rezulta modificari la inventarirea si evaluarea datelor masurate de catre dispozitivul de evaluare. Aceste modificari au fost luate in considerare in cadrul amendamentului practica unitara federala la monitorizarea emisiilor[6].

2 Baza legislativa Directivele europene asupra incinerarii deseurilor [2] si limitarii emisiilor de poluanti proveniti de la instalatiile mari de ardere, in aer [3] stabilesc referitor la tehnicile de masurare faptul ca prelevarea de probe si analizarea poluantilor , procedura de masurare de referinta pentru calibrare a dispozitivelor de masurare automata vor fi desfasurate conform normelor europene (Normele-CEN), daca acestea sunt disponibile. Aceasta reglementare a fost preluata in legislatia germana in cadrul transpunerii directivelor UE mentionate si se gaseste in anexa III Nr. 3 a 17. BImSchV (ordonanta a 17-a de aplicare a ordonantei federale de protectie impotriva imisiilor referitoare la incinerarea si co-incinerarea deseurilor) [7]

14 Abs. 1 a 13. BImSchV (a 13-a ordonanta de aplicare a legii federale de protectie impotriva imisiilor referitoare la instalatiile mari de ardere si instalatiile cu turbine pe gaz) [8].

Astfel se vor aplica obligatoriu toate standardele CEN pentru toate instalatiile ce intra sub incidenta 13. oder 17. BimSchV. Aceasta este valabila in principal pentru DIN EN 14181, ce stabileste procedura de calibrare si alte masuri de asigurare a calitatii pentru dispozitivele de masurare automate de emisie, precum pentru DIN EN 13284-2, ce stabileste aspecte specifice pentru dispozitivele de masurare pentru masurarea emisiilor sub forma de particule. Aplicarea normelor CEN reprezinta o obligatie a operatorului. Pentru instalatiile mari de ardere si turbinele pe gaz se vor aplica nelimitat standardele CEN disponibile deja de la 27 noiembrie 2004 (comp. 20 alin. 1 din 13. BImSchV). Pentru instalatiile existente der incinerare a deseurilor si de co-incinerare precum fabricile de ciment si electro-centralele, ce co-incinereaza deseuri, este valabil inca o perioada de tranzitie. Aceste instalatii vor aplica standardele CEN disponibile incepand cu 28 decembrie 2005 (vgl. 17 alin. 1 din 17. BImSchV). Cerintele catre dispozitivele de masurare se vor stabili in anexele pentru tehnica de masurare din 13. si 17. BImSchV . Tabelul 1 arata cerintele conform 17. BimSchV. Regula din 13. BImSchV este asemanatoare. Cerintele anexelor se refera la caracteristicile dispozitivului de masurare respectiv legat la o singura instalatie. Determinarea acestor proprietati are loc conform DIN EN 14181. Daca acest dispozitiv de masurare nu indeplineste cerinta, trebuie ca dispozitivul de masurare sa fie reabilitat, deoarece respectarea conform 17. BImSchV 11(1) reprezinta o obligatie a operatorului iar. conform 13. BImSch anexa II reprezinta o obligatie implicita a operatorului. Tabelul 1. Cerintele pentru tehnica de masurare conform 17. BimSchV

ANEXA III (tehnicile de masurare), Nr. 3

Valoarea intervalului de confidenta de 95 la suta a unui singur rezultat al masuratorii nu are voie sa depaseasca din limita de emisie stabilita pentru valoarea medie zilnica urmatoarele procente ale acestei limite de emisie: monoxidul de carbon: 10 la suta dioxidul de sulf: 20 la suta oxidul de azot: 20 la suta pulberile totale: 30 la suta carbonul total organic: 30 la suta acid clorhidric: 40 la suta acid fluorhidric: 40 la suta mercur: 40 la suta Valorile medii validate la jumatate de ora si zilnice se determina in baza valorilor medii la jumatate de ora, masurate si dupa ce s-a scazut intervalul de confidenta determinat in calibrare.

3 Asigurarea calitatii pentru dispozitivele automate de masurare Standardul European DIN EN 14181 stabileste patru elemente de asigurarea calitatii pentru dispozitivele automate de monitorizare a emisiilor. In cadrul primei etape de asigurare a calitatii (QAL1) se va verifica, daca este adecvat dispozitivul de masurare automat (AMS) pentru tematica de masurare prevazuta. Detaliile acestei verificari sunt stabilite in standardul european DIN EN ISO 14956 [9. Cerinta de QAL1 se indeplineste prin verificarea compatibilitatii, asa cum este obisnuit in Germania, si prin utilizarea dispozitivelor dee evaluare si masurare examinate asupra compatibilitatii. In practica unitara federala la monitorizarea emisiilor se va utiliza in viitor standardul DIN EN ISO 14956. A doua etapa de asigurare a calitatii (QAL2) cuprinde instalarea AMS, determinarea functiei de calibrare si marja de eroare precum si verificarea marjei de eroare prin comparatia cu marja de eroare stabilita in ordonante, maxima admisa a dispozitivului de masurare individual conectat la instalatie. A treia etapa de asigurare a calitatii (QAL3) solicita controlul momentan al calitatii AMS prin verificarea erorii punctului de zero si a preciziei. Aceasta se face prin verificari periodice ale punctului de zero si de referinta cu ajutorul diagramelor de control si evaluarii datelor conform stipularilor. In timpul verificarii anuale a functionarii (AST) sunt verificate functiile de baza ale dispozitivului. In continuare se determina daca marja de eroare a valorilor masurate cu AMS indeplineste inca cerinta referitoare la marja de eroare si daca functia de calibrare este inca valabila. Aceasta verificare are loc printr-un numar limitat de masuratori comparative cu procedura de masurare standard de referinta (SRM). In continuare se abordeaza in DIN EN 14181 si calificarea laboratoarelor de verificare. Serviciile comunicate oficial in Germania in sensul 26 BImSchG indeplinesc aceste cerinte. DIN EN 14181 se completeaza prin DIN EN 13284-2 , iar particularitatile se trateaza in cadrul masuratorii continue a pulberilor. DIN EN 13284-2 nu este o norma de sine statatoare si poate fi utilizata doar corelata la DIN EN 14181. Completarile specifice si

abaterile de la DIN EN 14181 pot fi realizate de laboratorul de verificare doar in comun acord cu operatorul instalatiei si autoritatea de supraveghere.

4 Instalarea conforma Cerintele pentru instalarea AMS se refera in special la locul masuratorii, accesibilitatea AMS, locurile de prelevare a probelor si punctele de masurare. Aceste cerinte trebuie sa asigure faptul ca toate masurile de asigurare a calitatii pot fi desfasurate adecvat si cu efort minim. DIN EN 14181 solicita utilizarea standardelor internationale sau nationale referitoare la acest subiect. In Germania instalarea conforma a dispozitivelor de masurare a emisiilor este reglementata prin Directiva VDI 3950 partea 3 [10] corelata la Directiva VDI 4200 [11].

5 Calibrarea 5.1 Amploarea experimentului de calibrare DIN EN 14181 solicita ca inainte de calibrarea dispozitivului de masurare sa aiba loc un control asupra functionarii. In final se vor desfasura in cadrul calibrari cel putin 15 masuratori comparative cu dispozitiv automat de masurare (AMS) si procedeu de referinta standard (SRM). Masuratorile se vor distribui omogen in timpul a minimum trei zile si omogen asupra fiecarei zi de masurare. Din aceste date se determina functia de calibrare si marja de eroare a AMS.

Imaginea 1. Dispozitiv de prelevare a probelor in cadrul unei proceduri de referinta standardizata discontinue (SRM) (Sursa: ANECO - Institut pentru protectia mediului GmbH & Co., Mnchengladbach) Pentru dispozitivele de masurare automata a pulberilor se poate reduce numarul masuratorilor conform DIN EN 13284-2 pana la 5 masuratori, daca toate rezultatele masuratorilor sunt mai mici de 30% din valoarea limita de emisie si daca autoritatea competenta permite acest mod de procedare. Cele 5 masuratori se vor distribui de asemenea in cadrul celor 3 zile. Apoi intreaga durata de prelevare a probelor este de cel putin 7 ore si 30 min (aceasta corespunde la 15 ori 30 min). Acest mod de procedare se recomanda deoarece o marire a duratei de prelevare a probelor de catre SRM conduce la o cuantificare mult mai buna a concentratiilor de pulberi foarte mici. Daca insa masuratorile se afla deasupra a 30% din valoarea limita de emisie, calibrarea va trebui sa aiba loc cu 15 masuratori valabile. Daca exista moduri de functionare clare si diferentiabile ale proceselor instalatiei (de ex. schimbarea combustibilului) , atunci se vor desfasura calibrari suplimentare iar functiile de calibrare corespunzatoare se vor determina pentru fiecare mod de functionare. Acest aspect este necesar obligatoriu. O calibrare este de exemplu suficienta daca schimbul de combustibil apartine de functionarea normala a instalatiei, la calibrare se va inventaria intr-un mod suficient iar marja de eroare determinata va respecta cerinta stabilita.

5.2 Functia de calibrare DIN EN 14181 se bazeaza pe o functie de calibrare rectilinie (legatura dintre semnalul de masura xi a AMS si valoarea masurata a SRM yi mit i = 1 bis N und N 15): i i x b a y + = (1) Aceasta functie de calibrare se va determina pentru conditiile cadru in care vor fi desfasurate masuratorile AMS. De aici se va calcula valoarea masurata SRM dupa caz, in functie de conditiile de masurare AMS. DIN EN 14181 stabileste doua proceduri de evaluare. Se va utiliza procedura generala cu o dreapta de calibrare prin toate punctele, daca diferenta dintre concetratiile SRM masurate cele mai mari si cele mai mici este in conditii standard de cel putin 15% din valorile limita de emisie (vezi imaginea 2). Segmentul de axa a si panta b ale functiei de calibrare vor fi aproximate apoi cu ajutorul regresiei liniare. Daca exista o aglomeratie de puncte, atunci procedura speciala poate fi utilizata cu o dreapta de calibrare prin punctul de zero si punctul de greutate al valorilor masurate (vezi imaginea 3).

Imag 2. Exemplu pentru functia de calibrare a unui dispozitiv de masurare optic pentru pulberi la aplicarea procedurii generale de evaluare

Imaginea 3. Exemplu pentru functia de calibrare a unui dispozitiv optic de masurare a pulberilor la aplciarea procedurii de evaluare speciala Conform DIN EN 13284-2 pentru dispozitivele de masurare a pulberilor se poate uitiliza procedeul special de realizare a functiei de calibrare in comun acord cu autoritatea competenta si atunci cand domeniul valoric al rezultatelor SRM depaseste 15% din valoarea limita de emisiei. In continuare, operatorului instalatiei ii este permis sa extinda domeniul de calibrare prin mariera concentratiei de pulberi, ce se realizeaza prin abaterea de la functionarea normala. Abaterea de la functioanarea normala trebuie sa fie convenita intre operatorul instalatiei si autoritatea competenta si sa fie documentata complet in raportul de calibrare. Deoarece o marire a concentratiei de pulberi prin abaterea de la functionarea normala duce la modificari ale caracteristicilor pulberilor si poate influenta functia de calibrare, daca de ex. exista o sensibilitate reciproca dpdv al marimii particulelor, se poate utiliza in aceste cazuri o functie de calibrare de gradul doi:

Calculul parametrilor a, b si c din functia de calibrare de gradul doi este descris in detaliu in anexa din DIN EN 13284-2 .

5.3 Frecventa calibrarilor O noua calibrare se va desfasura cel tarziu dupa cinci ani sau in perioada de timp specificata in ordonanta (in Germania toate instalatiile cu obligatie de autorizare la fiecare trei ani) dupa fiecare modificare esentiala a conditiilor de functionare a instalatiei, intr-un interval de sase luni dupa modificari (in Germania acest interval se stabileste in ordonante resp. in TA Luft) si dupa modificari esentiale ale dispozitivului de masurare intr-un interva de sase luni de la modificari.

5.4 Domeniu de valabilitate a functiei de calibrare Functia de calibrare este valabila doar intr-un domeniu limitat. Domeniul de valabilitate a calibrarii este de la 0 la 1, 1 ori valoarea maxima aparuta in masuratorile comparative. Respectarea domeniului de calibrare valabil se va verifica saptamanal de catre operatorul instalatiei. O calibrare complet noua (QAL2), conform DIN EN 14181, se va desfasura, comunica si implementa intr-un interval de sase luni, daca: fie mai mult ca 5 % din valorile masurate ale AMS, calculate pentru saptamana stabiltia (aceasta este suficienta pentru a evita neintelegerisle de luni pana duminica) (in baza valorilor calibrate normate), intre doua verificari anuale asupra functionarii (AST) pentru mai mult de cinci saptamani se afla in afara domeniului de calibrare valabil, sau mai mult de 40 % din valorile masurate ale AMS, calculate pentru saptamana respectiva (in baza valorilor calibrate normate), se afla pentru una sau mai multe saptamani in afara domeniului de calibrare valabil . O exceptie de la acasta noua calibrare este posibila daca cea mai mare valoare se afla in afara domeniului de calibrare valabil, insa sub 50 % din valoarea limita de emisie. Apoi autoritatea competenta poate permite instalatiei desfasurarea unei verificari anuale in locul QAL2. De asemenea este posibila o extindere a domeniului de valabilitate intre doua calibrari. Daca prin masuratorile comparative in cadrul verificarii anuale a functionarii se va demonstra ca functia de calibrare existenta este valabila peste domeniul de calibrare stabilit initial, autoritatea competenta poate permite instalatiei extinderea domeniului de calibrare pana la valoarea maxima masurata in timpul verificarii anuale a functionarii (insa iarasi pana la maxim 50% din valorile limita de emisie).

Aceasta inseamna ca planificarii masuratorilor la calibrare ii revine o importanta deosebita pentru a evita o noua calibrare sa aiba loc mai devreme.

6 Marja de eroare 6.1 Determinarea marjei de eroare Pentru evaluarea marjei de eroare in DIN EN 14181 se abordeaza doar precizia valorilor masurate. Aceasta, luandu-se strict, nu este nepermis conform ghidului pentru identficarea marjei de eroare la masurari (GUM) [12]. De aceea in DIN EN 14181 se utilizeaza in loc de marja de eroare termenul variabilitate. Variabilitatea conform DIN EN 14181 poate fi utilizata ca masura pentru marja de eroare, daca este neglijata contributia abaterii sistemului la marja de eroare. Ordonantele corespunzatoare solicita ca marja de eroare pentru valoarea limita de emisie sa nu depaseasca valoarea stabilita (vezi tabelul 1). In cadrul calibrarii insa apar rareori valoril masurate in jurul valorii limita. De obicei nu este posibila determinarea marjei de eroare din jurul valorii limita. DIN EN 14181 stabileste o variabilitate independenta de semnal. Conditia initiala permite o extrapolare a variabilitatii si astfel o comparatie cu valorile stabilite la valoarea limita. Variabilitatea se va determina cu ajutorul unui set de date aferent calibrarii a minimum 15 perechi de valori (la dispozitivele de masurare a pulberilor este posibil un numar mai mic; vezi sectiunea 5.1). Aceasta se va determina pentru conditiile standard daca cerintele pentru marja de eroare sunt valabile pentru conditiile standard. Acesta este cazul instalatiilor din 13. si 17. BimSchV. Valorile masurate ale dispozitivului de masurare si a procedurii de masurare standard de referinta se vor utiliza astfel pentru determinarea variabilitatii in functie de conditiile standard.

Imaginea 4. Inventarierea datelor masurate la calibrarea dispozitivelor de masurare automate la instalatia conform 17. BImSchV (sursa: ANECO Institutul pentru protectia mediului GmbH & Co. Mnchengladbach) Parametrii cadru ai gazului evacuat (de ex. continutul umed, temperatura, presiunea si continutul de oxigen), utilizati la standardizarea valorilor masurate, trebuie sa fie determinati separat conform DIN EN 14181. Pentru standardizarea rezultatelor SRM se vor utiliza valorile masurate ale aparatelor de la masurarea SRM. Normarea rezultatelor AMS are loc cu valori aparatelor instalatiei sau, daca acestea nu exista, utilizand valorile substituente utilizate de instalatie. Prin evaluarea valorilor masurate normate, marja de eroare a valorilor AMS calibrate si normate contine si marja de eroare a parametrilor cadru ai gazului evacuat. Calitatea rezultatelor masurate de dispozitivul de masurare automat depinde astfel si de calitatea valorilor masurate pentru parametrii cadru de gaz evacuat.

Pentru calculul variabilitatii se va utiliza diferenta Di dintre valorile masurate normate SRM si valorile masurate AMS normate prognosticate prin functia de calibrare

de gradul I sau gradul II :

Acest tip de evaluare permite o abordare separata a abaterii sistematice si distributia aleatorie a diferentei variabilitatea a valorilor masurate: in jurul valorii medii

dintre

si

ca masura pentru

Variabilitatea

din DIN EN 14181 ia in considerare distribuirea aleatoare a valorilor

SRM, a semnalelor de masurare AMS si a valorilor masurarilor de referinta din experimentul de calibrare. Scaderea abaterii sistematice , care de exemplu poate reiesi din dispozitivele de masurare calibrate ale parametrilor cadru ale gazului , nu este permisa de fapt, deoarece marja de eroare trebuie sa contina toate abaterile sistematice si aleatorii. Marimea poate duce la o depreciere sau supraevaluare a marjei de eroare. Aceasta

este insa de obicei neglijabila, daca pe langa dispozitivul de masurare automat sunt calibrate toate dispozitivele de masurare ale marimilor de referinta. DIN EN 14181 nu contine nici o specificatie asupra verificarii abaterii sistematice de masurare in QAL2. In baza verificarii acestei marimi in cadrul verificarii anuale a

functionarii (AST) se poate verifica o semnificare inecuatie este indeplinita:

. Aceasta apare cand urmatoarea

Unde

reprezinta factorul Student pentru o siguranta statistissca de 95 % (pe

de o parte) si N1 gradul de liberate.

6.2 Verificarea marjei de eroare Pentru comparatia variabilitatii / marjei de eroare determinate cu valorile stabilite in ordonantele stabilite este necesar conform DIN EN 14181, sa se determine mai intai marja de eroare maxim permisa pentru valorile masurate si sa fie transformata intr-o abatare standard absoluta . Aceasta valoare se va determina intr-un mod adecvat cu . La emiterea DIN EN 14181 a constituit o

valoarea determinata experimental

problema in special transformarea domeniilor de incredere stabilite in directivele UE in abaterile standard corespunzatoare. Pentru abaterea standard incredere de 95-% de lungime este valabila (vezi imaginea 5): a unui interval de

Imag 5. Prezentarea domeniului de incredere 95-% a unei distribuiri normale limita inferioara de incredere 95-%

limita superioara de incredere de 95-% lungimea domeniului de incredere de 95-% abaterea standard aferenta domeniului de incredere de 95-% Acest calcul ar fi condus, conform estimarilor consiliului CEN competent, la valori mici ne nerespectat pentru de ex. pentru pulberi. In DIN EN 14181

insa se pleaca de la ideea ca Directivele UE mentioneaza marja de eroare maximal permisa pentru valorile masurate ale AMS ca marja de eroare extinsa a masuratorii [12], adica ca jumatate din lungimea domeniului de incredere de 95%. Transformarea marjei de eroare maximal permisa conform Directivelor UE resp. conform 13. si 17. BImSchV intr-o marja de eroare standard conform DIN EN 14181 are loc prin ecuatia (8):

Unde P reprezinta valoarea procentuala stabilita (vezi tabelul 1) iar E valoarea limita de emisie pentru poluantul si procesul de monitorizat. Pentru pulberile totale se obtine astfel . Verificarea respecarii marjei de eroare maxim stabilite are loc in baza unui test valoarea nu depaseste marja de eroare permisa multiplicata cu factorul si a

unei sigurante de 50 %. AMS obtine un rezultat bun la verificarea variabilitatii daca

Factorul

ia in considerare marja de eroare a abaterii standard determinata .

experimental Valorile

se afla pentru N 15 aproape de 1 (vezi tabelul 2).

Verificarea variabilitatii conform DIN EN 14181 se va face pentru fiecare functie de calibrare, adica pentru fiecare mod de functionare.

Tabelul 2. Valorile de verificare

pentru verificarea variabilitatii

Numarul masuratorilor comparative N

Valoarea de verificare

7 Asigurarea curenta a calitatii in timpul functionarii Asigurarea curenta a calitatii (QAL3) la functionarea dispozitivului automat de masurare cade de asemenea in responsabilitatea operatorului precum si asigurarea ca AMS lucreaza in cadrul domeniului de calibrare valabil. DIN EN 14181 solicita ca procedurile QAL3 sa fie implementate si utilizabile la momentul de la care s-a dispus inregistrarea datelor de emisie de catre AMS pentru a facilita comunicarea catre autoritati. In QAL3 se verifica prin controlul periodic al punctului de zero si al celui de referinta ca eroarea punctului de zero si distribuirea semnalelor de masurare a AMS sa nu depaseasca valorile determinate in QAL1 adica in cadrul verificarii compatibilitatii. Verificarea are loc cu ajutorul diagramelor de control (de ex. diagrame de control Shewart sau CUSUM). O specificatie concreta referitoare la frecventa acestor verificare este continuta in DIN EN 14181.

8 Verificarea anuala a functionarii DIN EN 14181 solicita in cadrul verificarii anuale a functionarii (AST) un control al functionarii dispozitivului de masurare automat si derularea a cel putin cinci masuratori

comparative cu procedurile de masurare standard de referinta. Prin aceasta cercetare se va verifica daca functia de calibrare a AMS este indeplinita ca si cea anterioara si daca precizia AMS se afla in interiorul limitelor solicitate. Verificarea variabilitatii are loc analog la QAL2, insa cu cerinte reduse. In continuare se constata semnificarea abaterii sistematice determinate. Daca una dintre cele doua examinari nu a fost promovata, atunci trebuie sa se determine cauza si sa fie inlaturata. In final trebuie ca intr-un interval de sase luni sa se desfasoare masuratori comparatitve noi conform QAL2.

9 Transpunerea practica a noilor reguli 9.1 Diferente fata de VDI 3950 Blatt 1 Directiva VDI 3950 partea 1 [5] permite desfasurarea masuratorilor compartive in cadrul calibrarii intr-una din zile. Conform DIN EN 14181, aceste masuratori comparative se vor desfasura in cel putin trei zile si se vor imparti omogen pe fiecare din zile. Aceasta se solicita pentru a evita auto-corelarile.La instalatiile mai mari, ca de ex. in cazul instalatiilor de incinerare a deseurilor, aceasta reglementare nu determina un ofert mare deoarece calibrarea mai multor componente are loc pe parcursul mai multor zile. Domeniul de valabilitate al functiei de calibrare, diferit de abordarea din VDI 3950 Blatt 1, este stabilit exact. Domeniului de valabilitate ii revine o importanta deloc de neglijat (comp. aici informatiile din 5.4). Domeniul de incredere si prognozare al functiei de calibrare s-a determinat conform VDI 3950 partea 1 pentru conditiile de masurare AMS. Nu s-a efectuat o evaluare a acestor marimi. Conform DIN EN 14181 se va determina si evalua variabilitatea valorilor masurate pentru conditiile standard. Aici trebuie determinati concomitent parametrii cadru ai gazului evacuat si valorile masurate SRM. Aceasta inseamna un efort mai mare la masurare, determinat de cerintele noi pentru marja de eroare la masurare. Timpul total insa de obicei nu creste doarece masuratorile pentru calibrare sunt distribuite pe cel putin trei zile. In baza DIN EN 13284-2 , la instalatiile de genul fabricilor de ciment, la care apar concentratii mai mari de pulbere, este in continuare posibil in acord cu autoritatea competenta sa se utilizeze functia de calibrare de gradul II.

Nou este controlul periodic al erorilor punctului de zero (drift) cu diagramede control in cadrul QAL3. Conform practicii unitare federale la monitorizarea emisiilor [6] si VDI 3950 partea 1 a fost suficient pana acum ca dispozitivul de masurare sa redea un anumit semnal de stare in cazul depasirii erorii permise a punctului de zero (a driftului). Aceasta regula ramane valabila. Ramane la latitudinea operatorului sa stabileasca frecventa verificarilor suplimentare cu diagramele de control. Verificarea anuala a functionarii (AST) corespunde in mare parte verificarii obisnuite a functionarii conform VDI 3950 partea 1. La aceasta se adauga un numar redus de masuratori comparative pentru verificarea functiei de calibrare si a marjei de eroare a masuratorii.

9.2 Amendamente ale practicii unitare federale Evaluarea masuratorilor continue ale emisiilor este descrisa prin stabilirea practicii unitare la nivel federal al monitorizarii emisiilor [6], numita pe scurt in continuare practica unitara federala, adica in directivele referitoare la: (1) examinarea compatibilitatii, instalarea, calibrarea, revizia dispozitivelor de masurare pentru masuratorile de emisie continue si inventarierea continua a marimilor de referinta resp. de functionare pentru monitorizarea continua a emisiilor de substante deosebite, (2) evaluarea masuratorilor continue ale emisiilor, (3) evaluarea masuratorilor coeficientilor de funingine la arderile de pacura ELcu continut redus de sulf. Prin amendarea TA LUFT [13] si a 13. si 17. BImschV a fost necesar sa se adapteze la noile specificatii legale si aceasta practica federala unitara. Versiunea amendata este ratificata si se afla momentan la tiparire. In versiunea noua a practicii federale unitare se stabileste cum se ia in considerare marja de eroare / variabilitatea determinata conform DIN EN 14181 la validarea valorilor masurate. Determinarea valorilor masurate validate, deci a acelor valori care apoi sa se compare cu specificatiile regulilor legale sau cu autorizatia, are loc prin acelasi procedeu pentru toate instalatiile ce necesita autorizatie. Apoi valorile medii validate se determina din valorile medii standardizate scazand abaterea standard a valorilor standardizate, determinata la calibrare conform DIN EN 14181. Valorile medii validate negative se vor reduce la zero. Aceasta procedura unitara corespunda specificatiilor 13. si 17. BimSchV. Aceasta inseamna ca toate instalatiile ce necesita autorizatie, incl. acelea ce intra doar sub

incidenta reglementarilor nationale precum 30. BImSchV (ordonanta referitoare la instalatiile de tratare biologica a deseurilor) [14] sau TA Luft, sa fie tratate dupa aceeasi procedura. Aceasta abordare este aplicata in continuare si pentru instalatiile ce nu necesita autorizatie, la care este prevazuta o monitorizare continua a emisiilor (instalatiile de ardere de marime medie, instalatiile de incinerare). Aceasta este de la sine inteles in cadrul unei deregularizari adecvate deoarece pentru acelasi aspect al monitorizarii continue a emisiilor se emit diferite reguli pentru diferitele tipuri de instalatii, care de fapt se diferentiaza doar prin sens nuantat, insa care ar fi mai putin adecvat si nu usor de verificat si experimentat de operatori, autoritati, producatori de aparate de masura si institutiti de masuratori. Deoarece marja de eroare se ia in considerare deja de la validarea valorilor masurate, se renunta la pana acum obisnuitele clase ale marjei de eroare pentru valoarea la jumatate de ora si pentru valoarea medie zilnica. Aceasta duce in final la o evaluare cu putin mai usor de realizat pentru operator, daca se compara cu regulamentul anterior. Pe de cealalta parte , prin aplicarea DIN EN 14181 corelat cu specificatiile legale se includ pentru prima data cerinte concrete asupra calitatii dispozitivului de masurare utilizat in instalatie in timpul functionarii si cerinte asupra valabilitatii calibrarii, astfel incat calitatea rezultatelor masuratorilor sa se imbuntateasca in ansamblu si sa se poata realiza un nivel mai inalt de siguranta (legislativa) pentru operatori si autoritati. Intreaga procedura de validare a valorilor medii la jumatate de ora (HMW) si clasarea lor precum si clasarea valorilor medii zilnice (TMW) sunt prezentate in imaginea 6. La clasarea valorilor medii la jumatate de ora si a celor medii zilnice se va lua in considerare si cerinta DIN EN 14181 referitoare la valabilitatea functiei de calibrare, adica valorile din afara domeniului valabil de calibrare se inventarieaza in clase separate.

Componenta masurata Poluantul

Marimea de referinta 1

Marimea de referinta 2

HMW standardizat Considerarea marjei de eroare a masuratorilor

HMW validat

Clasarea

Clasarea

Imag 6. Formarea valorilor medii de incadrat

10 Perspectiva Cerintele pentru monitorizare si evaluare sunt valabile oficial pentru instalatiile existente din 13. si 17. BImSchV incepand cu datele mentionate in sectiunea 2 deci incepand cu 28. decembrie 2005 pentru instalatiile existente de incinerare a deseurilor si instalatiile de co-incinerare, precum de ex. fabricile de ciment. Aceasta inseamna in practica ca la prima verificare a functionarii sau calibrarii se va proceda conform DIN EN 14181 dupa data mentionata. Deci toate instalatiile vor merge pe principiul acestei scheme de evaluare cel tarziu in trei ani. Practica unitara federala pentru monitorizarea emisiilor amendata va apare intr-o perioada scurta. Dispozitivele de evaluare examinate asupra compatibilitatii, necesare pentru noua evaluare, se preconizeaza ca vor sta la dispozitie in a doua jumatate a anului 2005. Se mentioneaza faptul ca datele de calibrare determinate conform DIN EN 14181 se vor putea utiliza si la parametrizarea vechilorsoftware-uri de evaluare iar

rezultatele calibrarii se vor putea utiliza conform VDI 3950 partea 1si pentru noul software. Cuvant de multumire: Autorii multumesc firmei ANECO Institut pentru protectia mediului GmbH & Co., Mnchengladbach, pentru amabilitatea de a pune la dispozitie fotografiile.

Bibliografie [1] DIN EN 14181 Emisiile din sursele stationare asigurarea calitatii pentru dispozitivele automate de masurare. Berlin: Beuth 2004 [2] Directiva 2000/76/EG a Parlamentului European si a Consiliului din 4. decembrie 2000 asupra incinerarii deseurilor ABl. Nr. L 332, S. 91 [3] Directiva 2001/80/EG a Consiliului si a Parlamentului European de la 23. octombrie 2001 pentru limitarea emisiilor de poluanti proveniti din instalatiile mari de ardere, in aer ABl. Nr. L 309, S. 1 [4] DIN EN 13284-2 Emisiile din surse stationare determinarea concentratiilor masice de pulberi la concentratii reduse de pulberi partea 2: dispozitive de masurare automate [5] VDI 3950 partea 1 Calibrarea dispozitivelor de masurare automate. Berlin: Beuth 1994 [6] Practica unitara federala pentru monitorizarea emisiilor, RdSchr. a Ministerului Federal de Mediu BMU din 8. iunie 1998 IG I 3 - 51 134/3, GMBl (1998) S. 543/556 [7] A saptesprezecea ordonanta de aplicare a legii federale de protectie impotriva imisiilor (ordonanta referitoare la arderea si incinerarea deseurilor 17. BImSchV). BGBl. I (2003), S. 1633 [8] A treisprezecea ordonanta de aplicare a legilor federale de protectie impotriva imisiilor (ordonanta pentru instalatiile mari de ardere si instalatiile cu turbina pe gaz 13. BImSchV). BGBl (2004), S. 1717 [9] DIN EN ISO 14956 Caracteristicile aerului Evaluarea compatibilitatii procedurii de masurare prin compararea cu o marja de eroare solicitata. Berlin: Beuth 2002 [10] VDI 3950 partea 3 Calibrarea dispozitivelor de masurare a emisiilor instalarea conforma. Berlin: Beuth 2003 [11] VDI 4200 Desfasurarea masuratorilor emisiilor. Berlin: Beuth 2000

[12] DIN V ENV 13005 Ghidul pentru exprimarea marjei de eroare in cadrul masuratorii (versiunea germana a "Guide to the Expression of Uncertainty in Measurement GUM"). Berlin: Beuth 1999 [13] Prima dispozitie administrativa generala la legea federala de protectie impotriva imisiilor (Ghidul tehnic de mentinere a calitatii aerului TA Luft) din 24. iulie 2002, GMBl (2002) S. 511/605 [14] Ordonanta referitoare la depunerile cu impact redus asupra mediului provenite de la deseurile menajere si referitoare la instalatiile de tratare biologica a deseurilor din 20 februarie 2001, articolul 2: ordonanta a treizecea pentru aplicarea legii federale de protectie impotriva imisiilor (ordonanta referitoare la tratarea biologica a deseurilor - 30. BImSchV) din 27. februarie 2001, BGBl. I (2001), S. 305/317