Referat

la Geologie

Tema: Pamintul ca forma si planeta in

Univers

Dan Sili grupa Gr. 21

Chisinau-2011

La ce distanta este fata de Soare? S-a format acum 4,5 miliarde de ani odata cu intregul sistem solar. Este singura planeta cunoscuta in univers pe care exista viata. Este a cincea mare planeta in sistemul nostru solar, este a treia planeta de la Soare si se roteste la o distanta medie de 149.680.000 km de Soare. Cum ii este atmosfera si temperatura? Atmosfera Pamantului este un amestec de gaze. Contine 78% azot, 21% oxigen si 1% alte gaze, are o grosime de 1.600 de km si cantareste 5.700.000.000.000.000 tone. Temperatura pe Pamant este intre - 52 grade C si + 58 grade C. Cum ii arata suprafata? Din spatiu arata ca o lume albastra de apa pentru ca 70% din suprafata Pamantului este acoperita cu apa. 97% din acesta apa este apa sarata a oceanelor si numai 3% este apa dulce. Este acoperit cu munti, vulcani, lacuri, rauri si oceane. Cel mai inalt punct de pe Pamant este muntele Everest, care are 8.850 m si este aflat la granita dintre Nepal si China. Care este structura Pamantului? Pamantul este compus din mai multe straturi: crusta care contine partea de la suprafata, pamantul si oceanele. Crusta este groasa de 4 km sub ocean si 40 de km pe continente. Cea mai mare temperatura in adancime este de 870 grade C. Urmatorul strat este mantaua si oamenii de stiinta cred ca este un strat gros de 2.900 km facut din roci dure si in care temperatura este intre 800 grade C si 2.200 grade C. Al treilea strat este nucleul exterior gros de 2.250 km facut din fier si nichel lichid cu o temperatura intre 2.200 grade C si 5.000 grade C. Ultimul strat este nucleul care incepe de la 5.150 km de la suprafata pamantului, are 1.300 km grosime si oamenii de stiinta cred ca este facut din fier si nichel solid. Cat dureaza un an? Pamantul se roteste in jurul Soarelui in 365 de zile si 1/4 zi, de aceea, la fiecare 4 ani, luna februarie are 29 de zile in loc de 28. Cat dureaza o zi? In jurul axei sale Pamantul se invarteste intr-o zi, adica in 24 de ore. Ce este STRATUL DE OZON? Ce este EFECTUL DE SERA? Ozonul se formeaza in atmosfera inalta a Pamantului din cauza radiatiei ultraviolete solare. Stratul de ozon protejeaza suprafata Pamantului de radiatiile ultraviolete solare, lipsa lui ar insemna sfarsitul vietii pe Pamant! EFECTUL DE SERA este incalzirea atmosferei Pamantului din cauza ca anumite gaze, ca dioxidul de carbon si monoxidul de azot impiedica racirea portiunii de pe Pamant unde este noapte. Acelasi fenonomen a dus la temperaturile de sute de grade C de pe Venus, unde atmosfera este alcatuita aproape exclusiv din dioxid de carbon. EFECTUL DE SERA poate fi stopat prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon si prin reimpaduriri, plantele absorbind dioxidul de carbon si transformandu-l in lemn. De ce este cerul albastru? Inainte sa ajunga la ochii tai, lumina pe care Pamantul o primeste de la Soare este de toate culorile pe care sunt sigur ca le-ai vazut in curcubeu, adica: rosu, portocaliu, galben, verde, albastru si violet. Cand lumina intra insa in atmosfera Pamantului, se loveste de moleculele de aer din care aceasta este formata. Aceste ciocniri imprastie mai mult culoarea albastra decat celelate culori. Ce sateliti naturali are? Are un satelit natural, Luna si sute de sateliti artificiali confectionati de om folositi pentru comunicatii, la determinarea vremii, pentru observatii astronomice si pentru uz militar. Stiai ca Pamantul este un magnet urias? Campul magnetic al Pamantului arata ca si cum langa miezul lui ar fi un scurt si puternic magnet. Cum fiecare magnet are 2 poli magnetici, la mica distanta de polul nord si polul sud de la capetele imaginare ale axei Pamantului, Pamantul are si el 2 poli magnetici: "polul nord magnetic" si "polul sud magnetic". Liniile campului magnetic intra/ies in/din centrul Pamantului prin cei doi poli magnetici. De aceea la polii magnetici liniile sunt mai apropiate si campul magnetic este mai puternic. Ai folosit vreodata o busola? Ea foloseste campul magnetic al

Pamantului ca sa arate directia polului nord magnetic. Campul magnetic al Pamantului se numeste MAGNETOSFERA. El exista si in atmosfera si se intinde pana departe in spatiu. Ce este axa pamantului? Axa Pamntului este o linie imaginara care trece chiar prin centrul pamantului si in jurul caruia se roteste el. La capatul acestei linii sunt cei 2 poli: "Polul Nord" geografic si "Polul Sud" geografic. Polii magnetici ai Pamantului nu se afla in acelsi loc cu polii geografici, distanta intre polul nord magnetic si polul nord geografic fiind de 1000km! Stiai ca Pamantul nu este o sfera perfect rotunda ci usor turtita la poli si bombata la mijloc? Ecuator? Primul meridian? Emisfere? Oare ce sunt? Daca inconjuram mijlocul Pamantului de la est la vest cu o linie imaginara, vom numi acesta linie "ecuator". Aceasta linie il imparte in doua jumatati pe care le vom numi "emisfere": "emisfera nordica" si "emisfera sudica". Daca inconjuram mijlocul Pamantului de la nord la sud cu o linie imaginara, vom numi acesta linie "primul meridian". Aceasta linie il imparte tot in doua jumatati numite "emisfere": "emisfera vestica" si "emisfera estica".

tiin
Pe baza descoperirilor geologice oamenii de tiin au reuit s reconstituie o serie de date referitoare la trecutul planetei. Ei au aflat astfel c Pmntul s-a format din materia norului gazos al Nebuloasei Solare, alturi de Soare i de celelalte planete ale sistemului solar, acum aproximativ 4,55 miliarde de ani, Luna formndu-se ceva mai trziu. Iniial sub form lichid, stratul exterior al planetei avea s se rceasc, dnd natere scoarei terestre. Emanaiile de gaze i erupiile vulcanice au format atmosfera primar. Condensarea vaporilor de ap, alturi de gheaa din comete, aveau s formeze apoi i oceanele2. Aceast puternic activitate chimic a fost sursa apariiei, acum circa 4 miliarde de ani, a unei molecule cu capacitatea de a se nmuli spontan. Dup alte 500 de milioane de ani, ultimul predecesor comun al fiinelor disprea3. Dezvoltarea procesului de fotosintez a permis ca energia Soarelui s fie utilizat direct i eficient; oxigenul rezultant s-a acumulat n atmosfer i a dat natere stratului protector de ozon (O3). nglobarea celulelor mai mici n unele mai mari a avut ca rezultat naterea celulelor complexe, numite eucariote4. Celulele din cadrul coloniilor s-au profilat pe anumite tipuri de esuturi, din acestea rezultnd din nou via, n form unor adevrate organisme multicelulare; apoi, cu ajutorul stratului de ozon ce absorbea radiaiile ultraviolete ucigae, viaa avea s se mprtie pe toat suprafaa Terrei. De-a lungul sutelor de milioane de ani continentele s-au tot reunit i desprit, pe msur ce se modela i suprafaa Terrei. n cursul acestor modelri, continentele s-au unit i au format de cteva ori supercontinente. Cel mai vechi supercontinent cunoscut despre care avem informaii solide[2], Rodinia, s-a destrmat ns din nou - acum aproximativ 750 de milioane de ani. Continentele s-au reunit mai trziu din nou pentru a forma Pannotia - acum 600-540 milioane de ani, i mai apoi Pangeea, care s-a destrmat acum 180 milioane de ani5. n anii 1960 s-a lansat o ipotez conform creia, n urma unui puternic proces glacial ce a avut loc acum 750-580 milioane de ani, n timpul Neoproterozoicului, o mare parte din planet a fost acoperit cu un strat de ghea. Aceast ipotez a fost denumit Bulgrele de zpad (Snowball Earth) i este de un real interes, ntruct conduce la explozia de organisme din perioada Cambrianului, cnd au nceput s prospere formele de via multicelulare6. De la aceast explozie, acum aproximativ 535 milioane de ani, au avut loc 5 extincii ale vieii n mas 7, ultima dintre ele petrecndu-se acum 65 de milioane de ani, cnd o probabil coliziune a unui asteroid cu Terra a declanat dispariia dinozaurilor i a altor reptile de talie mare, dar a cruat viaa animalelor de talie mic precum mamiferele. De-a lungul ultimilor 65 de milioane de ani clasa mamiferelor s-a diversificat. Acum cteva milioane de ani o mic primat african i-a dezvoltat capacitatea de a sta n poziie vertical. Acest lucru i-a dat posibilitatea s foloseasc unelte i a ncurajat comunicarea, fapt ce a stimulat i dezvoltarea i mrirea n volum a creierului. Evoluia agriculturii i apoi a civilizaiei a permis

oamenilor s transforme faa Pmntului ntr-o perioad scurt de timp, aa cum nici o alt fiin nu o mai fcuse, modificnd att existena i cantitatea altor forme de via, ct i clima planetei.

Magnetosfera i Centurile Van Allen

Zona cuprins de cmpul magnetic al Pmntului se numete magnetosfer. Ea absoarbe particulele ncrcate cu energie provenite din Soare i le fixeaz n 2 centuri numite dup descoperitorul lor, James van Allen. Centurile Allen nconjoar Pmntul deasupra ecuatorului. Magnetosfera este comprimat n partea dinspre Soare datorit forei particulelor ce vin dinspre acesta, i este mai extins n partea opus Soarelui. Cmpul magnetic terestru e format dintr-o for magnetic care se afl n nucleul lichid exterior. Liniile cmpului magnetic ies din Pmnt la polul sud magnetic, localizat lng strmtoarea McMurdo din Antarctica, i reintr la polul nord magnetic de lng insula Prince of Wales din Arctica canadian. Polii magnetici sunt situai n apropierea celor geografici (fr s se suprapun cu acetia), iar poziia lor se modific n timp. n prezent, polul nord magnetic se deplaseaz spre vest cu o vitez de 0,2 pe an. La fiecare aproximativ jumtate de milion de ani cmpul magnetic al Pmntului se inverseaz. Procesul de inversare propriu-zis poate dura 1.000-1.500 ani, timp n care cmpul magnetic slbete, iar polii se deplaseaz spre poziiile inversate, revenind i la intensitatea lor magnetic anterioar. Pmntul (numit i Terra sau Planeta albastr) este n sistemul solar a treia planet ca distan fa de Soare i a cincea ca mrime. Cnd desemneaz planeta (i nu solul), cuvntul se scrie cu majuscul. Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate n interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planet teluric din sistemul solar, i singura din Univers cunoscut ca adpostind via (controverse legate de existena vieii extraterestre continu s existe). Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57109) de ani, iar singurul ei satelit natural Luna, numit i Selena dup zeia lunii Selene, a nceput s o orbiteze puin timp dup aceea, cu circa 4,533 miliarde (4,533109) de ani n urm1. Pentru comparaie, vrsta calculat a Universului este de circa 13,7 miliarde de ani. Suprafaa Pmntului este acoperit n proporie de 70,8% de ap, restul de 29,2% fiind solid i "uscat". Zona acoperit de ap este mprit n oceane, iar uscatul se submparte n continente. De la formarea sa Pmntul a trecut prin numeroase procese geologice i biologice majore, astfel nct toate urmele condiiilor sale iniiale au fost terse. Suprafaa exterioar a planetei Terra este mprit n mai multe plci tectonice, care de-a lungul timpului se deplaseaz unele fa de celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte i lichid), fiind format din mantaua topit i miezul metalic, generator al cmpului magnetic. Condiiile atmosferice i de la suprafa, care au permis apariia vieii pe Terra, au fost la rndul lor influenate n mod decisiv de ctre diversele forme de via. Acestea se afl ntr-o balan ecologic fragil, n permanent schimbare. ntre Terra i restul Universului exist o permanent interaciune. Astfel, Luna este cauza mareelor. n afar de asta, ea a infuenat continuu viteza micrii de rotaie a Terrei. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase spre Terra, fora de atracie numindu-se gravitaie, iar acceleraia cu care aceste corpuri cad n cmpul gravitaional se numete acceleraie gravitaional (notat cu "g" = 9,81 m/s2). Se crede c motivul apariiei oceanelor a fost o "ploaie" de comete din perioada timpurie a Pmntului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat i ele mediul nconjurtor ntr-o manier decisiv. Schimbrile de orbit ale planetei pot fi considerate rspunztoare pentru glaciaiunile

produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafaa terestr cu un strat de ghea. Terra nu are ali satelii naturali n afar de Lun. Corpul ceresc Cruithne a fost calificat n mod greit drept satelit al lui Terra, fiind n realitate un asteroid. Cruithne a fost descoperit n 1986; el urmeaz o orbit eliptic in jurul Soarelui, asemntoare cu orbita Terrei, i care nu se apropie prea mult de ea. De pe Pmnt orbita lui se vede n form de potcoav.

Fortele care modeleaza Pamantul

Publicat de Gabi Dinca la data: 6 - Noiembrie - 2010, categoria: Geologie, Stiinta

Ciclul schimbarii care a creat fata Pamantului in intreaga si fascinanta sa varietate decurge de obicei prea lent pentru a fi remarcat. Uneori insa, devine rapid si violent. Vulcanii arunca lava topita, cutremurele despica solul, alunecarile de teren pot distruge versanti intregi. Astfel, omul devine constient de fortele uriase care modeleaza planeta. Aceste forte sunt alimentate de trei puternice surse de energie: caldura din interiorul planetei, caldura de la Soare si forta gravitationala. Fiecare forma de relief a Terrei a fost creata de aceste trei surse de energie. Continentele, ce aluneca lent pe suprafata globului declansand eruptii vulcanice si cutremure sau ridicand munti, sunt alimentate de caldura din strafundurile planetei, unde temperatura este de 5000 grade Celsius. In principal aceasta caldura se datoreaza descompunerii elementelor radioactive. Pamantul este unic printre planetele sistemului solar prin faptul ca la suprafata sa se gaseste apa in stare lichida, iar apa detine un rol major in sculptarea Terrei. Caldura provenita de la Soare determina evaporarea apei din mari si lacuri. Vaporii se ridica si condenseaza formand nori, apoi cad iar pe sol sub forma de ploaie sau ninsoare. Astfel, este initiata forta sa creatoare, erodand rocile si transportand resturile de material sau cizeland peisajul prin forta ghetarilor. Caldura solara da nastere totodata vanturilor si valurilor care daltuiesc Pamantul. Cea de-a treia forta, gravitatia, determina mareele ce erodeaza cu incetul marginile continentelor si alunecarile de teren, care schimba infatisarea muntilor.

Sub influenta gravitatiei, ploaia curge la vale sub forma raurilor, sapand terenul. In drumul ei, transporta fragmente de roca si nisip, pe care le depune pe fundul marilor. Dupa mii de ani, sedimentele se transforma iarasi in roca, iar aceasta este ridicata de miscarile scoartei terestre si se formeaza noi munti. Cu aceesi viteza cu care cresc unghiile, dar cu o forta ce depaseste limitele imaginatiei umane, toate continentele se deplaseaza continuu pe suprafata planetei. Cele sapte fragmente principale numite placi ale scoartei terestre aluneca doar cu cativa centrimetri pe an. Dar in decursul erelor geologice, unele zone ale scoartei s-au deplasat dintr-o parta a lumii in alta. Acest fenomen, numit tectonica placilor, este cea mai importanta forta dintre cele care ne modeleaza planeta. Suprafata Pamantului este formata din doua tipuri de scoarta: cea continentala, pe care traim noi, si scoarta oceanica, mai grea. Scoarta continentala este mult mai groasa, adesea masurand peste 40 kilometri, cea oceanica depasind rareori 8 kilometri grosime.

Caldura ce actioneaza placile

Sub ambele tipuri de scoarta se afla mantaua, un strat gros de material dens, care separa scoarta Pamantului de nucleul metalic incandescent din centru Pamantului.

Mantaua este constituita din roca, dar din cauza temperaturii sale, este semilichida pe alocuri, fiind suficiend de moale pentru a curge lent. Temperatura si mai ridicata a nucleului in stare topita are acelasi efect asupra mantalei. Se formeaza curenti de conventie care determina mantaua sa se ridice, sa se extinda la extremitatea superioara, unde pierde o parte din caldura si apoi sa se scufunde din nou. Acesti curenti de conventie din manta sunt cei care determina deplasarea continetelor. Ei iau nastere dedesubtul oceanelor. Caldura provocata topirea rocilor de pe fundul oceanului si ridicarea lor spre suprafata sub forma lichida, ca lava topita. Roca topita curge lent prin solul marin, cread lanturi vulcanice subacvatice. Uneori ea se ridica suficient de mult pentru a forma insule vulcanice, precum Islanda si vecina ei, Surtsey aparuta in 1963. Pe masura ce se deplaseaza in exterior pornind de la lantul

vulcanic, curentii din manta poarta cu ei placile rigide ale scoartei impreuna cu stratul superficial al mantalei. Vulcanii submarini creeza continuu scoarta terestra care se deplaseaza in lateral. Astfel, in vreme ce scoarta oceanica este in continua formare, placile oceanice cresc neincetat. Continentele ce marginesc Oceanul Atlantic-Americile de vest, Africa si Europa la est se deplaseaza cu circa 25 milimetri anual. Cand Columb a traversat Atlanticul in 1492, acesta era cu aproximativ 12 metri mai ingust decat azi. Daca toate oceanele lumii s-ar extinde, Pamantul ar trebui sa creasca, ceea ce nu se intampla. De fapt Oceanul Pacific se micsoreaza. La marginile sale, fundul oceanic aluneca pe sub scoarta continentala a Asiei si a Americilor, urmand curentii de conventie din manta. Acest proces a creat un inel de foc format din vulcani si cutremure in jurul Pacificului. Regiunea in care placile oceanice aluneca in manta se numesc zone de subductie si sunt marcate de adanci fose oceanice. Cea mai adanca este Groapa Marianelor din Marea Filipinelor, adanca de 11 033 metri, o diferenta de nivel cu 2100 metri mai mare decat cea a Everestului. Nici Atanticul nu se va extinde mereu; zone de subductie vor aparea la marginile sale, iar America de Sud si Africa se vor apropia din nou pentru a forma un singur continent urias, asa cum era acum 150 de milioane de ani. Nimic nu e nou in istoria planetei noastre, cu o varsta de 4600 de milioane de ani. Nenumarate oceane s-au deschis pentru a inchide apoi, deplasandu-se continentele, si vor continua sa faca acelasi lucru atata timp cat Pamantul va exista.

5-Pmntul solid.

Jakob Lorber (1800/1864)

Pmntul solid este alctuit dintr-o substan particular, care seamn cu lemnul copacilor. Totui, ea devine mai puin dens ctre interiorul scoarei terestre. Pe msur ce avansm ctre interior, densitatea descrete deoarece forele polare sunt active prin intermediul organelor interne ale planetei care au o anumit elasticitate, pentru ca aceste fore s nu se acumuleze,

caz n care s-ar crea pericolul exploziei. Pe de alt parte, organele interne sunt foarte sensibile i nu trebuie s fie afectate din cauza contactului cu pereii rigizi, n timpul contraciilor i dilatrilor. Structura Pm. devine din ce n ce mai solid cu ct ne apropiem de suprafa. Aceast parte solid are o grosime de cca.1.500 km.si este suficient de puternic pentru a putea purta crusta exterioar a planetei, cu toate oceanele, mrile i continentele sale.

Dar, din ce material este format aceast parte dur a Pmntului? Este dificil de explicat dat fiind faptul c niciun material de la suprafa nu seamn cu cel din aceast zon tare. Acest material nu este nici piatr, nici metal, nici diamant, aur sau platin cci niciunl dintre acestea n-ar rezista temperaturilor i presiunii din interior. Dac ar fi s-l asemnm cu ceva cunoscut, ar fi s spunem c azbestul este materialul cel mai apropiat, dei nici el nu este indestructibil chimic si termic. Un singur gram din acest material al pmntului dur ar valora mai mult de 5o kg. de perle. Culoarea lui este alb/cenuie iar la lumin are stralucirea celor mai pure perle. Aceast zon este strbtut de canale cu diametrul de caiva metri prin care circul un anumit fluid care se amestec cu celelalte n punctele de intersecie. Din loc n loc, pe aceste canale exist valve care se nchid ctre interior i se deschid spre exterior (n.m.: principiul

diodei din electronic). Aceste valve au rolul de a mpiedica revenirea fluidelor eliminate de organe n procesul de digestie, din cauza greuatii lor. Cnd lichidele ptrund, odat cu o nou btaie a marii inimi a planetei, valvele se deschid din cauza presiunii de jos n sus. Cnd presiunea nceteaz, lichidele care au ptruns, nchid vanele si mpiedic revenirea lichidelor eliminate. (Reeaua este mai complicat, pe aceste trasee de mii de km., pe aceste canale existnd i alte mecanisme i pompe de presiune menite s suporte enormele presiuni create de pulsaia inimii; de fapt, asemenea pompe, valve i mecanisme exist n corpul fiecrui animal). 16- Propulsarea fluidelor Pmntului Am artat pn acum cum fluidele planetei sunt eliminate ctre suprafa, trecnd prin mijlocul planetei. n aceast cltorie, pe parcursul a mii de mile, fluidele i pierd treptat puterea iniial. Pentru a nu-i ncetini viteza, este nevoie ca ele s fie ajutate, ceea ce se realizeaz printr-un sistem extrem de ingenios. Exist n interiorul Pm. un mare numr de filamente feruginoase, extrem de fine, orientate dinspre nord spre sud, i altele, din platin sau minerale cuprifere, orientate invers, dinspre sud spre nord. Aceste filamente sunt atat de fine nct un fir de paianjen este de 10.000 de ori mai gros dect oricare dintre ele. Fibrele nu urmeaz o linie dreapt, ci au un traseu sinuos, ondulatoriu i spiralat, ndeosebi n zonele unde intersecteaz venele i canalele ascendente. Aceste filamente sunt alctuite din cristale eterogene cu o form de piramid triunghiular, astfel conectate ntre ele nct vrful unei piramide intr n baza piramidei vecine, i aa mai departe, formnd un irag de lungime enorm. Vrful piramidelor feruginoase este ndreptat spre nord iar cel al celor

din platin (sau cupru) spre sud. Circuitul este astfel aranjat nct fluidul electromagnetic activ s nu-i diminuieze viteza pe distane care depesc 20.000 km.

Lanul de piramide nu ar fi nsa suficient pentru a conduce curentul pe asemenea distane enorme; puterea s-ar pierde pe parcurs. Din acest motiv, fiecare irag este nvelit ntr-o cma electroizolant care nu permite scurgeri de electricitate n mediul prin care trece. Dar nici asta nu ar fi suficient transportului electricitatii pe asemenea distane. Curgerea fluidului electromagnetic trebuie s se fac ntr-un sens (este, deci, necesar un efect de diod semiconductoare). Aceasta se realizeaz cu ajutorul unor camere de stocare amplasate n anumite puncte de pe traseu. Cnd un asemenea dispozitiv s-a umplut la capacitate, el influeneaz fluidul din canal pe care-l ncarc cu o nou energie. Aceste capaciti pot fi ncrcate cu energie pozitiv sau negativ, astfel nct substana din ineriorul lichidului aflat n ascensiune (devenit prea fierbinte, din cauza energiei pozitive) s poata fi rcit cu ajutorul electricitii negative. Cellalt scop al acestor filamente conductoare de electricitate, const n a pune n micare pompele de propulsie din canalele care susin micarea generat de pulsul inimii Pmntului. Fr acest sistem, puterea de propulsie a fluidelor s-ar pierde i miliardele de miliarde de tone de fluide n-ar mai putea fi vehiculate. Fara ajutorul acestor pompe, inima

planetei n-ar putea face fa enormelor foe care trebuie s deplaseze fluidele. Exist, deasemenea, anumite vase care resorb aceste fluide prin intermediul venelor, atunci cnd sunt pregatite pentru a hrni corpul. Dac fluidele nu sunt suficient de preparate n coninut, ele sunt returnate spre inim pentru a se ncrca suficient cu energie. Aceasta se realizeaz cu un anumit tip de valve care nu se deschid dect atunci cnd inima se contract. n faza de dilatare a inimii, valvele se nchid blocnd deplasarea fluidelor. Toate aceste mecanisme i sisteme se regsesc i n corpul animalelor i n trunchiul copacilor. 17- Crusta Pmntului. Suprafaa planetei reprezint pielea sau crusta corpului terestru. Acest organ este cel mai empiric, fiind de complexitate mai mic dar de o varietate foarte mare. Activitile din interiorul Pm. nu sunt deloc complicate, ele putnd fi comparate cu o simpl roat care se nvrtete suficient de repede astfel n ct un ipotetic observator s nu vad dect diametrul n micarea lui in jurul unui ax central. Comlexe sunt ns mecanismele care pun n micare roata.

Interiorul i crusta Pm. sunt intim legate ntre ele, la fel ca scoara i lemnul unui copac. Pielea

planetei are o grosime de cateva mile (adica stratul imediat superior corpului dur al planetei). Acest strat este extrem de sensibil. Peste el se afl crusta insensibil. n aceast crust se formez seminele noi i se stabilete forma care va crete din ele. n crust se afal energia pe care o preiau seminele plantelor care se vor dezvolta. Energia teluric este luat de semine i utilizat apoi treptat de ntregul regn vegetal, de ap i de micile veuitoare. Pentru acest proces este necesar un dispozitiv organic de mare complexitate. Nici el nu este ns suficient. Pentru separarea i distribuirea fluidelor i forelor care ascensioneaz din interiorul planetei, trebuie s existe un dispozitiv i mai comlex care s recepteze influenele subtile din spaiul infinit (energiile cosmice), dirijindu-le spre scopul pentru care au fost create. Pentru a nelege ct de complex este aceast diversitate, s ne gndim c o plant relativ simpla are n componen: ghimpi, peri, noduli, fibre, frunze, flori, fructe, uleiuri, lichide, etc., toate formnd un corp, o entitate.

Fiecare dintre aceste componente are necesiti diferite, locuri bine stabilite unde s creasc, compoziii diferite etc. Un grunte de nisip este format din multe cristale cu feele tiate n unghiuri precise.

Fiecare cristal are n componen milioane de animale atomice, infuzoare minuscule neobservabile nici la microscop. Fiecare infuzor a avut organe de sim, un corp care se alimenta ntr-un fel, organe de digestie i eliminare, organe de deplasare etc.Toate aceste organe de producere i reproducere sunt coninute n scoara planetei.
Intensitatea cmpului magnetic al globului pmntesc se modific n orice moment.

Reducerea acesteia se produce, n mod normal, n sute sau chiar mii de ani. Un studiu realizat la Centrul de Studii Geofizice din Postdam arat ns c modificrile din interiorul Pmntului au devenit mult mai rapide i au loc n decurs de cteva luni. Cele mai intense schimbri au loc n sudul Atlanticului, acolo unde cmpul magnetic i-a redus capacitatea la o treime din valorile sale normale, declara n luna iulie romnca Mioara Mandea, unul dintre specialitii implicai n proiect. Cmpul magnetic este direct afectat de schimbri brute n micarea nucleului magmatic al Pmntului. Cea mai important modificare ce se poate produce este inversarea polaritii magnetice: polul Nord devine polul Sud i invers

Proprietile statistice ale apariiei inversiunilor n timp nu sunt ntmpltoare, ci seamn cu statistica cutremurelor, potrivit savanilor italieni. Ultima modificare major a avut loc acum 780.000 de ani, la ultima inversare a polilor magnetici, susin oamenii de tiin, convini c o nou inversare este iminent i se poate produce dintr-un moment n altul. n istoria Terrei, ei spun c a existat o perioad n care cmpul magnetic nu a suferit nici o modificare timp de 30 milioane de ani. Alii consider c n ultimii 25 de milioane de ani frecvena medie a inversrii

polilor magnetici a fost de dou ori n jumtate de milion de ani, iar n ultimul milion de ani de 8-14 inversri, sau o inversare la fiecare 71000-125000 de ani. Se mai estimeaz c o inversare dureaz ntre 1000 i 28.000 de ani. FURTUNI ELECTROMAGNETICE, SATELII LA PMNT, ANOTIMPURI DATE PESTE CAP, RAZECOSMICE

O prim consecin a slbirii cmpului magnetic terestru o vor reprezenta furtunile electromagnetice i valul de radiaii solare care vor afecta, n primul rnd, sateliii artificiali ai Terrei, arat Mioara Mandea, recunoscnd c experii din toat lumea au fost luai prin surprindere de asemenea modificri. Pentru sateliii care se afl deasupra atmosferei, cmpul magnetic planetar este singurul scut protector mpotriva particulelor aduse de vntul solar. Este motivul pentru care aparatele se defecteaz cnd trec printr-un cmp magnetic mai slab. Geologul Brad Singer (UCLA), arat c, odat cu inversarea polilor magnetici, anotimpurile i toate ciclurile naturale care depind de poziia planetei fa de Soare sufer schimbri semnificative. Vicenzo Carbone (Universitatea din Calabria) vorbete despre consecine ngrijortoare care includ mrirea gurilor de ozon din atmosfer (vezi gaura de ozon ce traverseaza Europa), modificarea nivelului oceanului planetar, cderea reelelor de electricitate sau punerea n dificultate a psrilor migratoare sau a altor animale precum rechinii. Deja tiri alarmante vorbesc despre cresctori de porumbei cltori care se plng c naripatele se pierd pe drum: mii de porumbei au disprut n Suedia; pelicani n Idaho, Dakota de Nord i California, plus egrete dezorientate n Carolina de Sud (New York Times). Aadar, schimbarea cmpului magnetic terestru ar afecta foarte mult orientarea animalelor n cursul migrrilor sezoniere. MAGM, AXE, POLI I FURTUNI MAGNETICE

Nucleul Terrei este alctuit dintr-un miez solid, nconjurat de o mas de magm incandescent, la circa 3000 km dedesubtul scoarei terestre. n compoziia miezului i magmei se gsesc nichel i fier n stare lichid. Orice schimbare din miezul Pmntului se reflect direct n cmpul magnetic, de unde este nregistrat de satelii. Cu ajutorul lor, specialitii pot determina efectele asupra polilor magnetici. Pentru a identifica poziia acestora i a nelege mai lesne orientarea acului magnetic n orice punct de pe suprafaa Pmntului. Iat cteva definiii: meridianul magnetic este linia obinut prin intersecia suprafeei Pmntului cu planul vertical n care se afl acul magnetic. n emisfera de nord, meridianele magnetice se ntretaie ntr-un punct, numit polul Sud magnetic al Pmntului. Acest punct se afl pe insula Melville, ntre Groenlanda i golful Hudson (America de Nord). n emisfera de sud, punctul respectiv se numete polul Nord magnetic al Pmntului i se afl pe insula Victoria, n sud-estul Australiei. Punctele de convergen a liniilor cmpului magnetic terestru nu se afl la suprafaa Pmntului, ci n interiorul acestuia. Liniile cmpului magnetic nu se ntlnesc la suprafaa Pmntului, ci n interiorul scoarei terestre. Ele sunt neregulate i au diferite densiti. Centrul magnetic al Pmntului este deplasat fa de centrul propriu-zis al acestuia cu circa 430 km. Variaiile cmpului se produc destul de lent, de-a lungul a sute de ani, ns au loc i variaii anuale sau chiar zilnice. n anumite perioade, parametrii se pot modifica brusc i puternic n doar cteva ore astfel iau natere furtunile magnetice, cu durate de 6 pn la 12 ore. Apoi, totul revine la parametrii iniiali. Conform unor studii realizate de cercettori rui, viteza deplasrii polilor magnetici crete. Dac n anii 70 viteza polului Sud magnetic era de 10 km/an, n 2002 aceasta deja crescuse la 40 km/an. Pe baza acestor date, se presupunea c, peste aproximativ 40 de ani, polul Sud magnetic ar fi localizat n Siberia. n lumina ultimelor descoperiri, ne aflm n faa unor modificri de proporii. Datele sunt rezultatul unor msurtori foarte precise ale cmpului magnetic, realizate de ctre satelitul geostaionar CHAMP, combinat cu datele furnizate de satelitul rsted i cu observaii de la sol realizate n ultimii nou ani la Centrul de Studii Geofizice din Postdam, National Space Institute / DTU Copenhaga, DTU Space, Universitatea Politehnic din California, Universitatea Calabria amd. n acest moment, unii dintre acetia sunt implicai n misiunea ESA Swarm, care va urma rezultatelor obinute de CHAMP. Proiectul Swarm reprezint o constelaie de 3 satelii de tip CHAMP, care vor msura cmpul magnetic cu o acuratee sporit. CAUZE POSIBILE De fapt, cmpul magnetic este alctuit din dou cmpuri cu dou surse separate, afirm Kenneth Hoffman de la Universitatea Politehnic din California. Partea puternic este reprezentat de direcia axului nord-sud i poate fi imaginat ca un magnet gigantic aflat n inima Pmntului. Partea slab este cea care se afl mai aproape de suprafa. Conform cercettorilor, ambele cmpuri sunt produse ca urmare a micrii electronilor din atomii de fier fierbinte ntr-o curgere a nucleului..Micarea particulelor ncrcate n interiorul planetei creeaz cmpul magnetic, care nu este ntotdeauna stabil, direcia i natura curgerii se schimb, cauznd inversarea polilor. n momentul n care puterea acestuia slbete, devine mai puin capabil s ajung la suprafaa Pmntului, iar ceea ce vedem noi este aciunea prii mai slabe a cmpului, care de regul este lsat la o parte, explic Brad Singer, participant la studiile Champ.

Vincenzo Carbone i colegii si de la Universitatea Calabria au descoperit c secvena de inversri ale polaritii nu este descris de o distribuie de probabilitate Poisson, specific proceselor aleatoare, ci de o distribuie Lvy o distribuie de probabilitate care caracterizeaz prezena unor efecte de memorie, descriind fenomene critice precum cutremurele sau fluctuaiile bursei. Inversrile de polaritate nu sunt evenimente ntmpltoare independente unele de altele. Dimpotriv, exist un anumit grad de memorie n cadrul proceselor magnetice care le dau natere. Informaii despre alte inversiuni au aprut n urma analizelor asupra unor seturi de date paleomagnetice urme lsate de inversri n roci.

Au fost propuse i teorii care consider c inversarea polilor magnetici reprezint un fenomen indus de furtunile solare(vezi intensificarea activitatii Solare din actualul ciclu solar). Cnd n sistemul nostru solar intr praf cosmic din afara lui, Soarele devine extrem de activ i erupiile solare pot fi de circa o mie de ori mai intense dect cele observate curent. Radiaia solar ce provine din aceste erupii interacioneaz cu magnetosfera Pmntului. Prima etap a furtunilor solare implic o cretere brusc a puterii cmpului magnetic terestru, probabil datorit compresiei magnetosferei terestre de ctre vntul solar. Urmeaz apoi o scdere temporar a cmpului geomagnetic. Aceast perioad poate dura cteva zile i poate fi cauzat de radiaia solar captat n orbite spirale n jurul liniilor de cmp magnetic ale Pmntului. Erupiile solare majore produc o scdere a cmpului cu 5 x 10-3 gauss (circa 1% din intensitatea cmpului la suprafaa Pmntului). Efecte ale magnetismului asupra viului

Oamenii de stiinta au descoperit anterior c psrile, liliecii , broatele estoase i somon (pete, printre altele) sunt afectate de magnetism animal. Homarii s-au dovedit a expune sensibilitate magnetice, bazndu-se pe pmnt magnetic linii pentru a naviga. Menionati mai sus lilieci de fapt, au bacterii n organismele lor care, prin selecie natural evolutiva, au favorizat efecte benefice datorit rolului lor n sensibilitate magnetica. Oamenii de stiinta au fost, de asemenea, curiosi s afle dac homo sapiens sunt afectati.Deoarece testarea ar fi aproape imposibila, s-au uitat la alte mamifere mari, cum ar fi vacile incercand sa s strng dovezi suplimentare.

Puii de estoase marine se bazeaz pe magnetismul pmntului pentru a face drum ncoace i ncolo, n Oceanul Atlantic (care este 8000 mile dus-intors).Trupurile lor le spun atunci cnd leam abtut de la curs fiind ca un GPS intern.Chiar mai uimitor, psrile pot vedea literalmente cmpul magnetic al Pmntului. Dei nu este dovedit n mod concludent, sunt dovezi convingtoare: ca ochii psrilor ar conine celule specializate asemanatoare receptorilor de molecule care comunic cu centrul vizual din creier. Doar ca aceste celule ar actiona ca o busol se bazeaz pe un mic magnet. Cmpul magnetic al Pmntului n sine este fascinant. Acest lucru nseamn c creaturile terestre sunt magnei pe o minge de metal gigant? Rafturi de fantezii science fiction pentru acum Desi multe animale au dezvoltat caracteristicile distinctive de la bacterii care au un sistem GPS intern pana la animale complexe a caror

viata depinde de orientare. S-ar putea deduce ca magnetismul terestru i impactul acestuia asupra evolutiei animalelor i comportamentului acestora este unul extrem de sinergic. In ultima vreme cercetatorii gasesc dovezi ca schimbarea polilor magnetici se poate realiza in interiorul unei perioade mult mai scurte, in doar cativa zeci de ani!