DELTA DUNARII

Delta Dunrii (3446 km), aflat n mare parte n Dobrogea, Romnia, i parial n Ucraina, este cea mai mare i cea mai bine conservat dintre deltele europene.

GEOGRAFIE
Delta Dunrii este limitat la sud-vest de podiul Dobrogei, la nord formeaz grania cu Ucraina, iar n est se vars n Marea Neagr. Delta Dunrii este traversat de paralela de 45, latitudine N i de meridianul de 29, longitudine E. Delta ocup, mpreun cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km, din care 732 km aparin Ucrainei, Deltei propriu-zise revenindu-i o suprafa de 2540 km.

BRATELE DUNARII
Dunrea ajuns la Ptlgeanca se bifurc n dou brae, Braul Chilia la nord i Braul Tulcea la sud, bra care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte n Braul Sulina i Braul Sfntul Gheorghe.

BRATUL CHILIA
Braul Chilia, formeaz grania cu Ucraina, i transport pe cursul su de o lungime de 104 km, 60% din apele i aluviunile Dunrii. Datorit celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunre, Delta Dunrii crete anual cu aprox. 40 m.

BRATUL SULINA
Braul Sulina este situat n mijlocul Deltei, i spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat i ntreinut pentru navigaia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km i transport 18% din volumul de ap al Dunrii.

BRATUL SFANTUL GHEORGHE

Cursul Braului Sfntul Gheorghe este orientat spre sud-est, i se desfoar pe 112 km, transportnd 22% din debitul Dunrii. La vrsare formeaza insulele Sacalin considerate un nceput de delt secundar.

FAZELE FORMARII DELTEI

Tarmul jos de acumulare al Marii Nerge in sectorul romanesc delimiteaza doua foste golfuri marine importante care au evoluat diferit in decursul timpului si anume: golful limanic al Dunarii care a evoluat ca un teritoriu deltaic, deci actuala Delta Dunarii si golful lagunar cunoscut in antichitate sub denumirea de Halmyris, in prezent transformata intr-un complex lacustru cunoscut sub denumirea Razim-Sinoie. Istoria formarii Deltei Dunarii se poate imparti in doua etape distincte - predeltaica si deltaica.

ETAPA PREDELTAICA
Etapa predeltaica se caracterizeaza printr-o alternare a fazelor de submersiune si emersiune a teritoriului ca urmare a evolutiei climatului in pleistocen cu fazele glaciale si interglaciale corespunzatoare. Acestei etape apartin depozitele loessoide care s-au gasit sub patul bratelor principale si in substratul grindurilor Letea si Caraorman. Sub depozitele loessoide din grindul Caraorman, la adancimea de 3-6m s-au gasit resturi de Elephas primigenius (Gh.Murgoci, 1912).

ETAPA DELTAICA

FAZA DE GOLF
A inceput atunci cand Dunarea a ajuns la limita actuala a Pontului Euxin si depunea materialul transportat in acest spatiu marin. Procesul de acumulare si respectiv de consolidare a teritoriului deltaic a fost influentat de variatiile de nivel ale marii. Astfel, in timpul regresiunii din Wrm si, indeosebi, cea din stadiul Neoeuxin (circa 18.000-15.000 ani inainte de perioada actuala), cand nivelul a scazut cu 100m au avut loc procese de eroziune fiind indepartate o buna parte din depozitele cuaternare vechi. O mica parte din depozitele acestei perioade (Pleistocenul superior) a mai ramas in spatele unor martori de eroziune cum sunt cei pe care s-au fixat si evoluat grindurile Letea si Caraorman. Dupa cum se poate vedea si pe harta, existau deja conditiile formarii de asezari umane pe locul actualelor localitati Chilia, Ismail, Tulcea si Histria. Letea, Caraorman si Stipoc erau la acea vreme doar insule maritime.

FAZA LAGUNARA Odata cu revenirea nivelului marin spre cota 0, deci la

inceputul Holocenului a avut loc acumularea depozitelor in golful limanic care alcatuiesc Delta Dunarii. Momentul de inceput al Deltei Dunarii, se apreciaza ca se datoreste formarii cordonului initial Letea-Ceamurlia-Caraorman, extins intre promontoriile Jibrieni, in partea nordica si Murighiol-Dunavat, in cea sudica sprijinit pe martorii de eroziune din subasmentul deltei holocene si care s-a consolidat in intervalul de timp 11.700-7.500 i.Chr. Materialul constitutiv al acestui cordon initial provenea din abraziunea falezei marine din nordul golfului limanic, si din sectorul de varsare a raurilor Nistru, Bug si Nipru, transportat de curentii litorali care aveau acelasi sens de circulatie ca si in zonele noastre. Din imagine se poate observa cum un cordon de aluviuni blocheaza Golful Tulcea pornind din Capul Jibrieni, pana la Insula Caraorman incluzand si Insula Letea, formand o stramtoare intre Caraorman si Peninsula Dunavat. Acesta a fost inceputul scaderii presiunii curentului in interiorul Lagunei Tulcea, loc propice pentru decantarea apelor Dunarii si formarii de depozite de sedimente.

FAZA SFANTUL GHEORGHE I

In urma acumularii aluviunilor aduse de Dunare in golful limanic, adancimea golfului a scazut determinand astfel strapungerea cordonului litoral initial formand delte secundare. In aceste conditii Dunarea in cadrul acestei delte initiale, ce era pe actualul traseu al bratului Sfantu Gheorghe considerat pe buna dreptate cel mai vechi brat, a realizat strapungerea cordonului initial la contactul acestuia cu promontoriul Murighiol-Dunavat formand si prima delta secundara numita de N. Panin (1983) delta Sfantu Gheorghe I in intervalul de timp 8.900-7.200 i.Chr.

FAZA SULINA
Datorita anastomozarii bratului Sfantu Gheorghe si tendintei de migrare a fluviului spre nord, s-a format un alt brat - Sulina care s-a desprins din paleo-Dunare, respectiv din bratul Sfantu Gheorghe in dreptul localitatii de astazi Nufaru. Transportul de apa si de aluviuni pe bratul Sulina a avut drept consecinta formarea celei de a doua delte secundare, prin strapungerea cordonului initial intre grindurile Ceamurlia si Raducu. Delta secundara a Sulinei, care a fost favorizata de regresiunea phanagoriana, s-a individualizat, in intervalul de timp 7.2002.000 a.Crh. si s-a extins mult pe platforma continentala. Dupa N. Panin (1989) aceasta delta ar fi avut limita estica la 10-15km fata de tarmul actual, iar dupa G.Valsan (1934) varful ei s-ar fi sprijinit pe Insula serpilor care se gaseste la cca. 45km in largul marii. In interiorul acestei delte secundare, ar fi existat mai multe artere hidrografice care au dat si forma ei lobata.

FAZA SFANTUL GHEORGHE II SI CHILIA

Ridicarea nivelului marii care a inceput cu aproximativ 2.000 a.Chr. a avut drept consecinta, anastomozarea partiala a paleo-bratului Sulina, distrugerea deltei secundare a acestuia, dezvoltarea celui de al treilea brat - Chilia care a devenit cel mai viguros constituind o delta secundara, reactivarea bratului Sfantu Gheorghe si formarea unei a doua delte secundare a acestuia prin atasarea succesiva a unor cordoane, indeosebi pe partea dreapta, de tipul insulelor Sacalin. N.Panin (1989) considera ca aceasta delta Sfantu Gheorghe II este simetrica incluzand in perimetrul acesteia asociatia de grinduri - Saraturile. Dupa parerea lui G. Valsan grindurile Saraturile ar face parte din delta Sulinei care se extindea pana la Insula Serpilor, in configuratia actuala fiind un rudiment al acesteia.

CLIMA DELTEI DUNARII

Delta Dunarii se ncadreaza n spatiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spatiile acvatice plane si foarte ntinse, acoperite n diferite grade cu vegetatie, ntrerupte de insulele nisipoase ale cmpurile marine, alcatuiesc o suprafata activa specifica deltei si lagunelor adiacente, cu totul diferita de cea a stepelor pontice.

 Durata de stralucire a soarelui este mare, media multianuala fiind de 2250 ore, dar poate ajunge la 2600 ore n anii cu nebulozitate redusa. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafata deltei. Mediile multianuale indica cresterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vrfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuala este de 10,94 C, n delta fluviala (Gorgova), de 10,96 C, pe tarmul marii (Sulina), de 11,05 C, iar n largul Marii Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C.

 Amplitudinile medii zilnice reflecta diferentele mari datorate naturii suprafetei active : la Gorgova variaza ntre un maxim de 9 C (n iulie) si un minim de 3,8 C (in decembrie), la Sulina ntre 2,8 C (n iulie) si 1,4 C (n noembrie), iar la statia Gloria ntre 2,3 C (n iulie) si 1 C (n decembrie si februarie). Sumele anuale ale temperaurilor medii zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului nregistreaza cele mai mari valori de pe teritoriul Romniei. Umezeala relativa a aerului variaza iarna ntre 88 - 84% la Gorgova si 89 85% la Sulina si Sfntu Gheorghe, iar vara, ntre 69 - 71% la Gorgova si 77 - 80%, la Sulina si Sfntu Gheorghe. Precipitatiile sunt reduse cantitativ si scad de la vest spre est datorita efectului suprafetei active specifice deltei, precum si al Marii Negre. La intrarea n Delta Dunarii (Tulcea) se nregistreaza o cantitate medie multianula a precipitatiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360mm. In cea ma mare parte a deltei cad ntre 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic si cea mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm.

 Stratul de zapada este subtire si se mentine perioade scurte de timp, numai n iernile mai aspre.Asemenea situatii s-au petrecut n anii 19281929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, cnd apele marii lnga tarm au nghetat timp de 45 - 60 zile. Vnturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerari de vnt nregistrndu-se iarna si n sezoanele de tranzitie. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform n spatiul Deltei Dunarii. La intrarea n delta, la Tulcea, mediile pe 90 ani releva ca sunt 142 zile de vara si 60 zile de iarna, iar primaverile au durata aproape egala cu toamnele. La Sulina aceleasi medii multianuale indica 145 zile de vara si numai 15 zile de iarna, iar primaverile sunt mai lungi (122 zile) dect toamnele (83 zile).

FLORA
Vegetaia deltei este reprezentat n mare parte de o vegetaie specific mlatinilor(stuful, papura, rogozul, n amestec cu salcia pitic) i ocup 78% din totalul suprafeei. Zvoaiele ocup 6% din suprafaa deltei, fiind pduri de salcie, frasin ,arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de ap sunt acoperite de o vegetaie acvatic i plutitoare, ocupnd 2% din suprafaa deltei. De asemenea, exist pduri pe cmpurile Letea i Caraorman i sunt alctuite din stejar brumriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurtor, ulm, plante agtoare.

FAUNA
Delta Dunarii este un adevarat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvatica europeana, ntreaga fauna de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici si gasesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specifica faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii).

SFARSIT
Acest proiect a fost realiza de catre elevul Dragomir Costin sub indrumarea domnului profesor Saveliv Iulian.