Universitatea Transilvania , Brasov Facultatea de Drept Licenta, ZI Anul IV

DREPTUL LA LIBERA EXPRIMARE ARTICOLUL 10 CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Realizat de : Romanciuc Sabina-Elena Grupa 4

Prof. Coordonator: Lector univ. drd. S. Barbu

PLANUL LUCRARII
Articolul 10 Conventia Europeana a Drepturilor Omului libertatea de exprimare

 Aspecte generale referitoare la articolul 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

 Libertatea de exprimare. Componentele libertatii de exprimare paragrafate in art. 10 C.E.D.O.

Sistemul libertatilor inglobate in cadrul art. 10 C.E.D.O      Libertatea de opinie Libertatea de a comunica informatii si idei Libertatea de a primi informatii si idei Libertatea presei Libertatea de difuzare a emisiunilor radio si de televiziune

Sistemul restrictiilor referitoare la exercitarea libertatii de exprimare conform art. 10 C.E.D.O.

 Aplicatie practica privind exercitarea dreptului la libera exprimare conform art. 10 C.E.D.O .

Cauza : E. Dalban contra Romaniei Publicarea unor informatii din raporturi oficiale.   Prezentarea cauzei. Concluzii.

-2-

CAPITOLUL I Aspecte generale referitoare la articolul 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului 1. Notiune.
Dreptul la libertatea de exprimare si de informare se refera la libertatea oricarei persoane de a-si expune opinia, de a primi sau transimite informatii sau idei, fara restrictii din partea autoritatilor publice. De asemenea sunt respectate libertatea si pluralismul mijloacelor de exprimare in masa. Astfel articolul 30 din Constitutia Romaniei defineste libertatea de exprimare : (1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisa. (3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii. (4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.1 De asemenea art. 10 din C.E.D.O defineste libertatea de exprimare : ''1. Orice persoana are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.'' 2 De asemenea,spre deosebire de C.E.D.O , art. 11 din Carta Drepturilor fundamentale ale Omului mentioneaza aditional la prevederile art. 10 din C.E.D.O faptul ca sunt respectate libertatea si pluralismul mijloacelor de informare in masa
1 2

Constitutia Romaniei, revizuita prin Legea 429/2003, aprobata prin Referendumul national din 18 19 octombrie 2003, art. 30 art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

-3-

CAPITOLUL II Libertatea de exprimare. Componentele libertatii de exprimare paragrafate in art. 10 C.E.D.O

Libertatea de exprimare in cadrul art. 10 din C.E.D.O este analizata pe doua paliere; primul paragraf face referire la sistemul de libertati ce compun in ansamblu libertatea de exprimare, iar cel de-al doilea paragraf nuanteaza deopotriva sistemul restrictiilor referitoare la exercitarea libertatii de exprimare . 1. Sistemul libertatilor inglobate in cadrul art. 10 C.E.D.O 1.1 Libertatea de opinie Libertatea de opinie este o conditie prealabila pentru exercitarea altor libertati garantate de articolul 10, bucurandu-se de o protectie aproape absoluta, in sensul ca exclude aplicarea restrictiilor posibile enuntate in al doilea paragraf. Conform declaratiei Comitetului Ministrilor orice restrictie asupra dreptului in cauza va fi incompatibila cu natura unei societati democratice.3 Statele nu trebuie sa incerce sa indoctrineze cetatenii aflati sub autoritatea lor si sa opereze distinctii intre indivizi in functie de opiniile impartasite. Mai mult decat atat, promovarea informatiilor unilaterale de catre Stat poate constitui un obstacol serios si inacceptabil pentru exercitarea libertatii de opinie. Dreptul la libertatea de opinie, de asemenea, protejeaza indivizii impotriva unor posibile consecinte negative, care rezulta in cazurile cand indivizilor li se atribuie anumite opinii ca urmare a declaratiilor publice anterioare. Libertatea de opinie cuprinde libertatea negativa a unei persoane de a refuza comunicarea propriilor opinii. 1.2 Libertatea de a comunica informatii si idei Libertatea de a comunica informatii si idei are o importanta primordiala pentru viata politica si structura democratica unei tari. In absenta acestei libertati nu este posibila organizarea unor alegeri cu adevarat libere intr-un sistem democratic. In mod evident, libertatea de a comunica informatii si idei este adiacenta libertatii de a primi informatii si idei. Aceasta este valabil in ceea ce priveste presa scrisa si audiovizualul. Cat priveste cel din urma, Curtea a declarat ca amestecul autoritatilor nationale in relatiile dintre postul de difuzare si telespectatorul/ascultatorul nu este permis, deoarece ambele parti au dreptul de a avea contact reciproc direct. Libertatea de a comunica informatii si idei cu privire la chestiuni economice (asa numitul discurs comercial) este de asemenea garantata de articolul 10. Cu toate acestea, Curtea a decis ca in acest domeniu autoritatile nationale se bucura de o libertate mai larga de apreciere.

Raportul Comitetului Ministrilor inclus in Teoria si practica Conventiei europene pentru Drepturile Omului, Van Dijk si Van Hoof, Kluver,1990, p. 413.

-4-

Creatia si reprezentatiile artistice, precum si distribuirea lor, este perceputa de Curte ca o contributie majora la schimbul de idei si opinii, un component esential al unei societati democratice. Declarand ca libertatea artistica si difuzarea libera a operelor de arta este limitata numai in societatile nedemocratice, Curtea a afirmat ca prin intermediul activitatii sale creative, artistul isi exprima nu numai viziunea personala asupra lumii, dar, de asemenea, perceperea societatii sub autoritatea careia se afla. In aceasta masura arta, nu numai ca ea contribuie la formarea unei opinii publice, dar este si modul de exprimare a acesteia si poate confrunta publicul cu problemele majore actuale. 4 1.3 Libertatea de a primi informatii si idei Libertatea de a primi informatii si idei include dreptul de a colecta informatii si de a cauta informatii, utilizand toate sursele legitime disponibile. Libertatea de a primi informatii, de asemenea, acopera emisiunile televizate internationale. Desi libertatea de a primi informatii si opinii se refera la mijloacele de informare in masa, acordandu-le dreptul de a comunica publicului astfel de informatii si idei, Curtea, de asemenea, include in aceasta libertate si dreptul publicului de a fi informat in mod adecvat, in special asupra problemelor de interes public. 1.4 Libertatea presei Cu toate ca articolul 10 nu mentioneaza in mod explicit libertatea presei, Curtea a elaborat o jurisprudenta vasta care furnizeaza un ansamblu de principii si norme care confera presei un statut special in exercitarea libertatilor consecrate in articolul 10. Acesta este motivul pentru care consideram ca libertatea presei merita un comentariu suplimentar in raport cu prevederile articolului 10. Un alt argument in favoarea unei examinari speciale a libertatii presei este furnizat de practicile nationale: in mare masura, victime ale ingerintei autoritatilor nationale in exercitarea dreptului la libertatea de exprimare sunt mai curand ziaristii decat alte persoane. In aceiasi hotarare, Curtea a argumentat ca libertatea presei este unul din cele mai eficiente mijloace prin care publicul afla si isi formeaza opinii despre ideile si atitudinile conducatorilor politici si, prin urmare, ca libertatea dezbaterii politice este esenta conceptului de societate democratica. O alta problema importanta inerenta libertatii presei vizeaza publicarea zvonurilor si a afirmatiilor, adevarul carora nu poate fi dovedit de catre ziaristi. Difuzarea in mass-media a declaratiilor facute de persoane terte este un alt subiect examinat de Curte. Articolul 10 prevede, de asemenea, protectia surselor jurnalistice. Curtea a evidentiat ca protectia surselor jurnalistice constituie una din conditiile de baza ale libertatii presei.5 1.5 Libertatea de difuzare a emisiunilor radio si de televiziune In conformitate cu ultima fraza a primului paragraf, dreptul de a primi si comunica informatii si idei, prevazut in articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare . Aceasta clauza a fost inclusa la o etapa avansata a lucrarilor pregatitoare la Conventie din motive tehnice: numarul limitat de frecvente disponibile si faptul ca, la acel moment, majoritatea statelor europene detineau monopol asupra difuzarii emisiunilor de radio si televiziune.

Monica Macovei , Ghid privind punerea in aplicare a art. 10 C.E.D.O , pag. 9,10 Monica Macovei , Ghid privind punerea in aplicare a art. 10 C.E.D.O , pag.12, 13, 14

-5-

Oricum, aceste motive au disparut odata cu progresul tehnicilor de radiodifuziune. In acest context, dreptul statului de a supune societatile de radiodifuziune regimului de autorizare a dobandit o semnificatie si un scop nou: garantarea libertatii si a pluralismului de informare in scopul satisfacerii necesitatilor publice. Curtea a afirmat referitor la competenta autoritatilor nationale de a reglementa sistemul de autorizare faptul ca nu poate fi exercitata decat pentru scopuri tehnice si intr-un mod care nu aduce atingere libertatii de exprimare si satisface exigentele impuse de cel de-al doilea paragraf din articolul 10. Publicitatea comerciala difuzata de mijloacele audiovizuale este de asemenea protejata de articolul 10, chiar daca autoritatile nationale beneficiaza de o larga libertate de apreciere privind necesitatea restrangerii libertatii de exprimare in acest domeniu. In principiu, publicitatea trebuie sa fie conceputa tinand cont de responsabilitatea fata de societate, iar valorile morale, care constituie fundamentul oricarei societati democratice, trebuie sa fie respectate cu precautie. 2. Sistemul restrictiilor referitoare la exercitarea libertatii de exprimare conform art. 10 C.E.D.O Al doilea paragraf al articolului 10 prevede: Exercitarea acestor libertati, ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti. Evident, o limitare a continutului unui drept este similara cu distrugerea dreptului respectiv. De asemenea, amestecul autoritatilor nationale in exercitarea libertatii de exprimare nu este cerut de fi ecare data cand una din conditiile enumerate in paragraful 2 este in pericol, aceasta rezultand in limitarea continutului acestui drept. De exemplu, prejudicierea reputatiei si onoarei unei persoane nu trebuie sa fi e perceputa ca o infractiune penala si/sau un act care justifica acordarea despagubirilor civile in toate cazurile. In mod similar, exprimarile publice, care expun unui risc autoritatea puterii judecatoresti, trebuie sa fie sanctionate de fiecare data cand se aplica critica. Ideea, conform careia exercitarea libertatii de exprimare comporta datorii si responsabilitati, este unica in ansamblul Conventiei si nu poate fi gasita in nici una din prevederile care reglementeaza drepturile si libertatile omului , in genere. Acest text nu a fost interpretat ca o clauza distincta care limiteaza in mod automat libertatea de exprimare a persoanelor care apartin unor categorii profesionale anumite si impune indatoriri si responsabilitati. Hotararile Curtii reflecta diferite opinii cu privire la indatoririle si responsabilitatile unor functionari de stat in exercitarea dreptului lor la exprimare. Prin urmare, toate legislatiile nationale sau alte regulamente care impun fidelitatea absoluta si nelimitata sau restrangeri globale in materie de confidentialitate unor categorii speciale de functionari de stat, asa cum sunt angajatii serviciilor de securitate, fortelor armate, etc. sau functionarii sistemului judiciar, ar incalca prevederile articolului 10. Astfel de restrangeri pot fi adoptate de catre Statele membre numai daca ele nu au un caracter general, dar vizeaza categorii speciale de informatii, caracterul secret al carora trebuie sa fie examinat periodic, categorii specifice de functionari de stat sau numai unii indivizi, care apartin unor astfel de categorii .6
6

Monica Macovei , Ghid privind punerea in aplicare a art. 10 C.E.D.O , pag.

-6-

Ignorarea acestor conditii confera unor astfel de limitari a libertatii de exprimare un caracter absolut incompatibil cu prevederile articolului 10, paragraful 2. Din perspectiva conceptului de indatoriri si responsabilitati, Curtea a afirmat, de asemenea, ca apartenenta unei persoane la o categorie speciala argumenteaza mai curand limitarea decat sporirea puterii autoritatilor publice de a restrange exercitarea drepturilor acestei persoane. Redactorii-sefi si ziaristii apartin acestei categorii, spre exemplu. Spectrul ingerintelor posibile (formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni) in exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast si nu contine nici o limitare stabilita in prealabil. In fiecare caz separat, Curtea examineaza si adopta hotarari cu privire la existenta unei ingerinte, examinand impactul restrictiv asupra exercitarii dreptului la libertatea de exprimare al unei masuri specifice intreprinse de catre autoritatile nationale. Asfel de ingerinte ar putea consta din: condamnare penala (care presupune plata unei amenzi sau privarea de libertate), obligatia de a plati despagubiri civile, interzicerea publicarii sau interdictia publicarii unei imagini in ziar, confi scarea publicatiilor sau a oricarui alt mijloc, prin care este exprimata o opinie sau este transmisa o informatie, refuzarea acordarii unei autorizatii de difuzare, interzicerea exercitatii profesiei de ziarist, hotararile pronuntate de instantele judecatoresti sau de alte autoritati privind divulgarea surselor jurnalistice si/sau sanctionarea pentru neexecutarea acestor ordine, etc. Printre formele diferite de ingerinta, cenzura prealabila publicarii este considerata de catre Curte de a fi cea mai periculoasa forma, din timp ce aceasta impiedica transmiterea informatiilor si ideilor celor dornici sa le primeasca. Acesta este motivul pentru care masurile intreprinse in faza prealabila publicarii, asa cum sunt autorizarea exercitarii profesiei de ziarist, examinarea unui articol de catre un functionar inaintea publicarii sau interzicerea publicarii sunt supuse de catre Curte unui control extrem de riguros. Chiar daca aceste masuri au un caracter temporar, ele pot reduce consistent valoarea informatiei. In cauzele care vizeaza interzicerea publicarii in ziare a unor articole, Curtea a declarat ca: Articolul 10 nu interzice, prin continutul lui, orice restrictie prealabila publicarii... Insa astfel de restrictii sunt atat de periculoase, incat cer un examen extreme de riguros din partea Curtii. Acesta este cerut indeosebi in cazul presei: informatia este un bun perisabil si intarzierea publicarii ei, chiar pentru o perioada scurta, creaza riscul pierderii valorii si al interesului fata de acea informatie. Autorizarea prealabila a publicarii, un procedeu caracteristic regimurilor de dictatura, nu a fost vreodata acceptata in societatile democratice si, in general, este incompatibila cu prevederile articolului 10. Refuzul de a inregistra titlul unei publicatii periodice este o cenzura distincta, aplicata prealabil publicarii. Dupa cum a declarat Curtea, o astfel de masura este echivalenta cu refuzul de a publica aceasta publicatie periodica. Despagubirile civile acordate pentru prejudiciile aduse demnitatii sau onoarei altora pot constitui o ingerinta in exercitarea libertatii de exprimare distincta de condamnarea penala. 7 Confi scarea sau sechestrarea mijloacelor, prin care sunt diseminate informatiile si ideile, reprezinta o alta ingerinta posibila. Intervalul de timp cand astfel de masuri sunt ordonate sau aplicate, respective anterior sau posterior momentului diseminarii, nu prezinta nici o importanta.

Monica Macovei , Ghid privind punerea in aplicare a art. 10 C.E.D.O , pag.30-31

-7-

Interdictia publicitatii este considerata de Curte, in anumite circumstante, a fi o ingerinta in libertatea de exprimare. Exercitarea acestor libertati poate fi supusa ... restrictiilor sau sanctiunilor prevazute de lege8 In conformitate cu aceasta exigenta, orice ingerinta in exercitarea libertatii de exprimare trebuie sa aiba o baza legala in legislatia nationala. De regula, aceasta presupune o lege scrisa si publica, adoptata de parlament. Un parlament national trebuie sa decida asupra admisibilitatii aplicarii unei restrictii. Pentru a fi legitima, orice ingerinta in exercitarea libertatii de exprimare trebuie sa satisfaca trei exigente prevazute in paragraful 2. In conformitate cu prevederile paragrafului 2 amestecul autoritatilor nationale din Statele Contractante in exercitarea libertatii de exprimare este acceptabil in cazul in care satisface trei conditii cumulative:a. ingerinta (cu alte cuvinte formalitatea, conditia, restrictia sau sanctionarea) este prevazuta de lege; b. ingerinta urmareste scopul de a proteja una sau mai multe din urmatoarele interese sau valori precum : securitatea nationala, integritatea teritoriala, siguranta publica; mentinerea ordinii publice; prevenirea criminalitatii; protectia sanatatii si a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora; impiedicarea divulgarii de informatii primite in regim de confidentialitate si garantarea autoritatii si impartialitatii puterii judecatoresti; c. ingerinta trebuie sa fie necesara intr-o societate democratica. Autoritatilor nationale le revine sarcina initiala de a examina existenta unei necesitati sociale imperioase in conformitate cu precedentele jurisprudentei Curtii. Oricum, marja nationala de apreciere este completata de un control european, cuprinzand atat legea cat si deciziile care pun in aplicare legea, inclusiv deciziile adoptate de tribunalele independente.9

8 9

Monica Macovei , Ghid privind punerea in aplicare a art. 10 C.E.D.O , pag. 32 Monica Macovei , Ghid privind punerea in aplicare a art. 10 C.E.D.O , pag.41

-8-

CAPITOLUL III Aplicatie practica privind exercitarea dreptului la libera exprimare conform art. 10 C.E.D.O 1. Prezentarea cauzei
Cauza : I. Dalban contra Romaniei Publicarea unor informatii din raporturi oficiale. Curtea a fost sesizata, in conformitate cu fostul art. 19 din Conventie, de catre Comisia Europeana a Drepturilor Omului (Comisia), la data de 27 aprilie 1998 si apoi la data de 5 mai 1998, de catre doamna Elena Dalban, vaduva reclamantului, decedat la data de 13 martie 1998, in termenul de 3 luni prevazut de fostele art. 32 alin. 1 si art. 47 din conventie. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 28.114/95) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Ionel Dalban, a sesizat Comisia la data de 20 aprilie 1995, in temeiul art. 25. La data de 23 septembrie 1992 reclamantul a publicat in nr. 90/1992 al respectivei reviste un articol intitulat Fraude de zeci de milioane la I.A.S. Roman", in care dezvaluia fraudele care" ar fi fost comise de directorul (G.S) Intreprinderii Agricole de Stat "Fastrom" Roman (fosta I.A.S.), valoarea pagubei produse de dumnealui (...) se ridica, dupa estimarile politiei economice din Inspectoratul General al Politiei si ale altor experti din capitala, la peste 23 milioane lei.10 La data de 6 ianuarie 1993 reclamantul a publicat (In nr. 104/1993 al revistei) un articol in care se putea citi: "Dacia break cu numar de inmatriculare 2-NT- 173, apartinand "Fastrom a fost achizitionata" timp de un an si jumatate de catre domnul senator R.T, de vineri pana luni, pentru a-l duce si a-l aduce la Aeroportul de la Bacau.11 G.S. si R.T. au formulat plangeri penale prealabile impotriva d-lui Dalban pentru savarsirea infractiunii de calomnie la adresa acestora. La data de 24 iunie 1994 Judecatoria Roman l-a condamnat pe reclamant la 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de calomnie, dispunand suspendarea executarii pedepsei si obligarea acestuia la plata unei sume de 300.000 lei partilor civile R.T. si G.S. In plus reclamantului i-a fost interzisa exercitarea profesiei pe o durata nedeterminata. Interdictia exercitarii profesiei de ziarist a fost in schimb inlaturata" datorita comportamentului corespunzator al reclamantului. In ciuda acestei condamnari reclamantul a continuat sa publice informatii cu privire la frauda pretinsa a fi fost comisa de G.S. De altfel reclamantul nu a achitat despagubirile catre partile civile. La data de 24 aprilie 1998 parchetul a sesizat Curtea Suprema de Justitie cu recurs in anulare impotriva celor doua hotarari judecatoresti in discutie, cu motivarea ca nu erau intrunite elementele constitutive ale infractiunii de calomnie.Instanta suprema a admis recursul , achitandu-l pe reclamant pe baza motivatiei ca acesta din urma actionase cu buna credinta si nu se putea retine infractiunea de calomnie la adresa lui G.S., iar in ceea ce priveste ce-a de-a doua hotarare referitoare tot la acuzatia de calomnie in dauna lui R.T , Curtea a anulat hotararea considerand intemeiata condamnarea d-lui Dalban , pronuntand incetarea procesului penal pe motivul decesului acestuia din urma.
10 Dalban c. Romaniei paragraful 13 11 Dalban c. Romaniei paragraful 14

-9-

Domnul Dalban a sesizat Comisia la data de 20 aprilie 1995 invocand art. 6 alin. 1 si art. 10 din Conventie, el plangandu-se de caracterul inechitabil al procesului si de o incalcare a dreptului la libertatea de exprimare. Avocatul d-nei Dalban cere Curtii sa constate incalcarea dreptului prevazut in art 10 din C.E.D.O precum si acordarea unei despagubiri de 250 milioane (lei vechi, ROL) pentru prejudicii morale si materiale. Guvernul Romaniei solicita Curtii scoaterea cauzei de pe rol sub motivatia ca vaduva dlui Dalban nu poate invoca un interes personal pentru continuarea procedurii, dar nu contesta incalcarea vreunui drept prevazut in art. 10 C.E.D.O sustinand ca acea incalcare a fost reparata la dispozitia Curtii Supreme de Justitie in 2 martie 1999. Pentru capatul de cerere referitor la art. 6 (1) din C.E.D.O, Guvernul sustine ca nu a existat nicio incalcare a dreptului prevazut de actul normativ si sustine respingerea pretentiilor mostenitoarei in temeiul art 41 din Conventie. In cadrul solutionarii litigiului Guvernul apreciaza cererea avocatului reclamantei ca fiind neintemeiata pe motiv ca aceste capete de cerere nu au fost prezentate Comisiei in etapa admisibilitatii lor. Referitor la scoaterea cauzei de pe rol , Guvernul statueaza ca cererea reclamantei nu se intemeiaza pe un interes propriu, personal si mai degraba pe apararea intereselor defunctului, insa Curtea constata faptul ca d-na Elena Dalban are un interes legitim pentru constatarea incalcarii dreptului la libera exprimare , pe baza condamnarilor sotului ei , rezultand astfel ca cererea de radiere a cauzei de pe rol formulata de Guvern trebuie respinsa, recunoscandu-i-se dnei Dalban calitatea procesuala. Conform sustinerilor reclamantului condamnarea sa pentru calomnie a adus atingere dreptului sau la libertatea de exprimare, garantat de art. 10 din conventie. In cazul de fata, chiar daca decizia Curtii Supreme de Justitie, care a anulat hotararile atacate cu motivarea ca reclamantul actionase cu buna-credinta, pe baza unor documente oficiale privitoare la G.S. ar putea trece drept o recunoastere in substanta a limitarii nejustificate a "dreptului la libetatea de exprimare. In ceea ce priveste concluziile privindu-l pe senatorul R.T., inserate in decizia din data de 2 martie 1999, Curtea constata ca instanta suprema romana a considerat intemeiata condamnarea reclamantului, intrucat acesta actionase in scopul crearii unui prejudiciu, fara a verifica inainte informatiile publicate in articolele incriminate. Decizia prin care s-a incetat procesul penal nu a fost pronuntata decat datorita decesului domnului Dalban. Este evident ca nu exista nici o recunoastere explicita sau implicita din partea autoritatilor nationale a incalcarii art. 10. In acest caz Curtea constata, la fel ca si Comisia, ca nu s-a facut dovada ca faptele descrise in articole erau in totalitate false si ca serveau alimentarii unei campanii de defaimare a lui G.S. si a senatorului R.T. Curtea ia act de aceasta si constata ca, in raport cu scopul legitim urmarit, condamnarea penala a domnului Dalban la o pedeapsa cu inchisoarea a constituit o incalcare disproportionata a dreptului la libertatea de exprimare a unui ziarist. Reclamantul afirma ca nu a beneficiat de un proces echitabil din cauza faptului ca instantele nationale nu au avut in vedere probele administrate in aparare, respectiv documentele oficiale care au servit ca sursa articolelor sale. Avand in vedere concluzia in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 10 din conventie, Curtea, considera ca nu este necesar ca examineze faptele retinute si din punct de vedere al art. 6 alin. 1. Doamna Dalban solicita acordarea sumei de 250 milioane lei romanesti (ROL) ca reparatie a prejudiciului moral cauzat de condamnarea care a condus la discreditarea defunctului
- 10 -

sau sot si a prejudiciului material care ar decurge din pierderile suferite in urma disparitiei revistei "Cronica Romascana". Ea precizeaza ca "aceasta suma reprezinta o recompensa minima, destinata exclusiv reaparitiei ziarului si nu o sporire a averii personale. Guvernul subliniaza in primul rand absenta oricarei legaturi de cauzalitate intre pretentiile formulate si prejudiciul material pretins si considera ca suma indicata ar fi oricum exagerata. In ceea ce priveste prejudiciul moral, simpla constatare a incalcarii art. 10 din conventie ar constitui in sine o satisfactie echitabila suficienta. In privinta despagubirilor la care a fost obligat reclamantul, Guvernul sustine ca ele nu au fost niciodata achitate, reamintind posibilitatea pe care o are doamna Dalban de a le recupera printr-o actiune civila. Curtea impartaseste punctul de vedere al Guvernului cu privire la pretinsul prejudiciu material. In ceea ce priveste daunele morale, ea considera, dimpotriva, ca reclamantul si vaduva sa au suferit un asemenea prejudiciu care nu poate fi reparat suficient prin simpla constatare a incalcarii. In cauza, decesul domnului Dalban, intervenit inaintea introducerii de catre parchet a recursului in anulare, este un element care trebuie luat in considerare la evaluarea prejudiciului. Tinand seama de rata ridicata a inflatiei In Romania, Curtea va exprima suma acordata in franci francezi (FRF), convertibili in lei romanesti la cursul zilei. Curtea acorda doamnei Dalban 20.000 FRF. In ceea ce priveste al treilea argument al Guvernului Curtea se limiteaza sa constate ca doamna Dalban nu solicita rambursarea despagubirilor la care a fost obligat reclamantul, cu atat mai mult cu cat ele nu au fost platite. Reclamantul a beneficiat de asistenta judiciara In fata Comisiei si apoi a Curtii, iar vaduva sa nu a solicitat rambursarea unor taxe si cheltuieli suplimentare. Curtea considera necesar sa retina dobanzile legale aplicabile in Franta la data adoptarii prezentei hotarari, adica 3,47% pe an. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, IN UNANIMITATE: 1. Hotaraste ca mostenitoarea reclamantului are calitatea de a se substitui in drepturile sale. 2. Hotaraste ca vaduva reclamantului poate sa se pretinda "victima" in sensul art. 34 din conventie. 3. Hotaraste ca a avut loc o incalcare a art. 10 din conventie. 4. Hotaraste ca nu se impune examinarea cauzei din punct de vedere al art. 6 alin. 1. 5. Hotaraste: a) ca statul parat trebuie sa plateasca vaduvei reclamantului, in termen de 3 luni, 20.000 (douazeci de mii) franci francezi cu titlu de prejudiciu moral, convertibili in lei romanesti la cursul din momentul platii; b) ca aceasta suma va fi majorata cu o dobanda simpla de 3,47% pe an, incepand cu data expirarii termenului mai sus mentionat si pana la data achitarii sumei. 6. Respinge celelalte cereri privind acordarea de despagubiri.

2. CONCLUZII:
Dezvaluirea adevarului este o conditie sine qua non pentru indepartarea lacunelor si pentru apararea intereselor societatii. Aceste interese sunt prioritare apararii cu orice pret a propriilor noastre reputatii, ziaristul are dreptul si obligatia de a pune in discutie institutiile si oamenii acestora, pentru a controla daca munca lor este satisfacatoare, daca ei isi justifica mandatul cu

- 11 -

care au fost investiti si daca prestigiul cu care sunt inconjurati este autentic sau fals. Nimeni nu este infailibil si nici nu poate pretinde ca este. In opinia mea, astfel cum afirma judecatorul M.C. este incorecta condamnarea ziaristului I. Dalban pentru exercitarea atributiilor ce ii revin ca ziarist :...mi se pare nedrept sa-l condamnam pe ziaristul Ionel Dalban atata vreme cat el nu a facut decat sa-si indeplineasca datoria de ziarist in mod obiectiv, dornic sa contribuie la asanarea climatului moral al orasului In care traieste si munceste.12 Constituie o corectitudine morala la adresa unei societati democratice aceea de a informa pe membrii acesteia cu privire la faptele de ordin penal care reusesc sa provoace reactii in cadrul comunitatii din care fac parte cei doi despre care d-l Dalban a publicat informatii bazate pe documente oficiale, cu toate acestea presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, indeosebi in ceea ce priveste reputatia si drepturile celorlalti, precum si necesitatea de a impiedica divulgarea unor informatii confidentiale, sarcina sa este totusi comunicarea, cu respectarea datoriilor si responsabilitatilor proprii, a informatiilor si ideilor referitoare la orice problema de interes general. Mai mult, Curtea este constienta de faptul ca libertatea in domeniul presei scrise include, de asemenea, si recurgerea la o anume doza de exagerare, chiar de provocare. In cauze asemanatoare celei de fata marja de apreciere a autoritatilor nationale se circumscrie interesului unei societati democratice de a permite presei sa isi joace rolul indispensabil de "caine de paza" si sa isi exercite aptitudinea de a da informatii cu privire la problemele de interes general.13 14 Intr-adevar, este inadmisibil ca un ziarist sa nu poata formula judecati critice de valoare decat sub conditia demonstrarii veridicitatii.15 Articolele domnului Dalban nu se refereau la aspecte ale vietii particulare ale lui R.T., ci la comportamentul si atitudinea sa in calitate de ales al comunitatii din care face parte. Formulele folosite de reclamant pentru a-si exprima parerea asupra practicilor sus-numitului senator si asupra modului in care acesta si-a indeplinit mandatul au fost considerate de instantele nationale ca necorespunzatoare realitatii si deci calomnioase. In ceea ce il priveste pe G.S., acestea au apreciat ca neinceperea urmaririi penale dispusa de catre parchet era suficienta pentru a stabili ca informatiile continute in articole erau false, si aceasta fara sa se fi examinat anterior probele furnizate de reclamant . In final Curtea a apreciat in mod corect activitatea reclamantului elaborand o decizie pe masura cererilor solicitate de sotia defunctului , asigurand despagubirea prejudiciilor materiale si morale suferite de acesta din urma in timpul vietii sale si de-a lungul carierei de ziarist dupa aparitia incidentelor si acuzatiilor de calomnie pe care persoane influente si cu un statut social consacrat le-au invocat, desi acuzatiile impotriva celor doi reclamanti impotriva ziaristului s-au dovedit a fi in cele din urma veridice datorita supunerii acestora cercetarilor penale si datorita hotararilor pronuntate de instantele romanesti in acest sens.

12
13

Dalban c. Romaniei paragraful 21 decizia C.E.D.O Dalban c. Romaniei paragraful 49 decizia C.E.D.O 14 Hotararea In cauza Tromso si Stensaas Impotriva Norvegiei, paragraful 59 15 Hotararea Lingens impotriva Austriei din 8 iulie 1986, seria A nr. 103, pag. 28, alin. 46

- 12 -

BIBLIOGRAFIE
 Constitutia Romaniei, revizuita prin Legea 429/2003  Conventia Europeana a Drepturilor Omului  Teoria si practica Conventiei europene pentru Drepturile Omului, Van Dijk si Van Hoof, Kluver, 1990  Monica Macovei , Ghid privind punerea in aplicare a art. 10 C.E.D.O. ,2003  Augustin Fuerea , Manualul Uniunii Europene , Ed. Universul Juridic, 2010  Jurisprudenta C.E.D.O. (www. Jurisprudentacedo.com)  Alte surse : www.avocat.net

- 13 -

CUPRINS
Capitolul I : Aspecte generale referitoare la articolul 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului....2 1. Notiune.......2 Capitolul II : Libertatea de exprimare. Componentele libertatii de exprimare paragrafate in art. 10 C.E.D.O..3 1. Sistemul libertatilor inglobate in cadrul art. 10 C.E.D.O3 1.1 Libertatea de opinie..3 1.2 Libertatea de a comunica informatii si idei..3 1.3 Libertatea de a primi informatii si idei.4 1.4 Libertatea presei4 1.5 Libertatea difuzarii a emisiunilor radio si de televiziune..4

2. Sistemul restrictiilor referitoare la exercitarea libertatii de exprimare conform art. 10 C.E.D.O...5 Capitolul III : Aplicatie practica privind exercitarea dreptului la libera exprimare conform art. 10 C.E.D.O8 1. Cauza : I. Dalban contra Romaniei Publicarea unor informatii din raporturi oficiale. Prezentarea cauzei8 2. Concluzii....10

- 14 -