Interpretarea normelor juridice este necesara pentru a-i determina legii sensul dorit de legiuitor si pentru a se evita aplicarea

legii dupa bunul plac al organelor de aplicare a legii, intrucat magistratii nu trebuie sa creeze legi ci sa le aplice pe cele create de legiuitor in spiritul si litera lor. In concluzie putem spune ca a interpreta o lege insemna a-i determina sensul formulei juridice alese de legiuitor. Interpretarea legi poate fi oficiala si neoficiala sau literala, extensiva si restrictiva. Interpretarea oficiala si neoficiala Interpretarea oficiala este forma interpretarii realizata de catre autoritatile cu atributii in procesul de elaborare a normelor juridice. Ea poate fi interpretare autentica, cand interpretarea este realizata de organul care a emis actul normativ, in acest caz forta juridical a actului care interpreteaza legea este egala cu cea a actului interpretat, sau poate fi cazuala, sau judiciara, cand este efectuata de instantele judecatoresti. Interpretarea neoficiala, sau doctrinara, are loc in afara procesului de edictare a legii, ea fiind realizata de persoane private, de analisti in domeniul dreptului, conducatori ai unor organe de autoritate publica, practicieni sau teoreticieni, deputati sau alte persoane oficiale. Interpretarea literala, extensiva si restrictiva Interpretarea literala, sau interpretatio ad literam are loc cand interpretul constata ca formularea textuala a normei exprima intocmai continutul ei real si vointa legiuitorului. In acest caz, organul de interpretare nu are alta misiune decat de a aplica textul legal, intrucat el corespunde intrutotul vointei legiuitorului. Majoritatea normelor fac parte din aceasta categorie, aceasta fiind ipoteza ideala. Interpretarea extensiva, sau interpretatio in extensso se face printr-o cercetare aprofundata a textului legii, urmand sa se constate ca de fapt vointa legiuitorului are un caracter mai general decat pare la prima vedere, astfel textul aplicandu-se extensiv si la alte cazuri la care se refera norma, dar care nu rezulta din caracterul de redactare. In cadrul acestei forme de interpretare se intalnesc doua procedee demne de remarcat: extinderea conceptelor (spre exemplu furtul poate avea ca obiect un bun material dar poate fi si concepte ca furtul de energie electrica), si analogia legii, adica identitatii de scopurii ii corespunde identitatea de solutii juridice. Interpretarea restrictiva este forma de interpretare in cadrul careia interpretul constata caformularea din textul legii are un spectru mai larg decat continutul ei real si care rezulta aparent din aceasta interpretare.

Interpretarea normelor juridice se face prin motode bine stabilite care au ca scop o interpretare corecta si cat mai apropiata de dorinta legiuitorului, in perspectiva realizarii justitiei dupa principiul echitatii si egalitatii subiectelor de drept in fata legii. Aceste metode de interpretare reprezinta totalitatea procedeelor folosite pentru descoperirea continutului real al normelor juridice, in scopul realizarii dreptului la cazurile concrete. Doctrina juridica conoaste 5 astfel de metode: metoda gramaticala, metoda sistematica, metoda istorica, metoda teleologica si metoda logica. Metoda gramaticala are la baza o analiza morfologica si sintactica a textului, pentru stabilirea cu exactitate a intelesului normelor juridice. Aceasta metoda porneste de la pozitia si acordul cuvintelor in fraza, de la legaturile dintntre cuvinte, a modului de imbinare a acestora in propozitie, se urmareste sensul unor conjunctii, etc. Metoda sistematica, sau sistemica, presupune lamurirea sensului unor norme juridice prin coroborarea lor cu alte norme apartinand aceleasi institutii sau ramuri de drept. Aceasta metoda stabileste locul normei juridice in sistemul izvoarelor de drept, felul normei si felul actului normativ. Aceasta norma este necesara in cazul normelor de trimitere si a celor in alb cu care trebuie corelate normele incomplete. Metoda istorica ajuta interpretul sa stabileasca sensul actului normativ in functie de geneza lui. Prin aceasta metoda se urmareste stabilirea vointei intime a legiuitorului, iar pentru aceasta este necesara studierea elaborarii actelor care au stat la baza actului normativ, amendamentele, expunerile de motive, etc. Metoda teleologica are ca idee lamurirea normei juridice prin determinarea scopului (teleos) urmarit de legiuitor cand a edictat norma respectiva. Aceasta metoda trebuie corelata cu celelate metode intrucat ea este una mai mult orientativa. Metoda logica ajuta la lamurirea sensului asctului normativ prin rationamente si judecati logice. Aceasta metoda este cea mai utilizata metoda scopul ei fiind de a gasi ,,ratio legis sau ,, mens legis. Metoda logica este una dintre cele mai vechi metode de interpretare, insa o importanta deosebita a atins-o in dreptul roman, in cadrul acestuia formulandu-se un set de reguli, principii si argumente de interpretare logica care au fost exprimate in adagii.

Cele mai importante reguli de interpretare logica sunt urmatoarele: ,,Exceptia este de stricta interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis) ,,Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa o faca (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) ,,Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat) ,,Prin faptul ca ceva a fost indicat, inseamna ca altceva a fost negat (qui dicit de uno de altero negat) ,,Legea ulterioara deroga de la legea anterioara (lex posteriori derogat lex anteriori) ,,Actele juridice se emit conform legii existente la data respectiva (tempus regit actum) ,,Legea se aplica actelor si faptelor de pe teritoriul statului unde ea fiinteaza Cele mai importante principii de interpretare ale metodei logice sunt: principiul respectarii literei si spiritului legii principiul conform caruia in interpretarea legilor trebuie urmarit vointa

legiuitorului, judecatorul avand sarcina de a o aplica (,,optima lex quae minimum judice, optimus judex qui minimum sibi) principiul conform caruia trebuie asigurata continuitatea in procesul de interpretare a actelor normative, iar atunci cand s-a cristalizat o practica anumita in deslusirea sensului normei, ea nu trebuie schimbata cu usurinta (,,minime sunt mutanda quae interpretationen semper habuerunt) datur)] ,, ad absurdum sau ,,reductio ad absurdum (reducerea la absurd) In continuare, prin metoda logica vom interpreta art.1352 din Codul Civil al Romaniei, Cartea a III a Despre diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea, Titlul V principiul ,,tot ceea ce nu este interzis, este permis Argumentele de interpretare logica a actelor normative sunt urmatoarele: ,,a pari (asemanator) ,,a fortiori ratione (cu atat mai mult) ,,per a contrario [in cazul notiunilor contradictorii, care se neaga una pe cealata,

doar una este adevarata iar cealalta este falsa, a treia posibilitate neexistand (tertium non

 Despre vinderi, Capitolul IV Despre obligatiile vanzatorului, Sectiunea II Despre predarea lucrului ART. 1352 Vnztorul este supus la rspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vndut, dac, din cauza acelora, lucrul nu este bun de ntrebuintat, dup destinarea sa, sau ntrebuintarea sa e att de micsorat, nct se poate presupune c cumprtorul nu lar fi cumprat, sau n-ar fi dat pe dnsul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile. Interpretare: Conform regulii de interpretare logica ,,Exceptia este de stricta interpretare(,,exceptio est strictissimae interpretatio), prin prezenta cuvantului ,,daca intelegem ca exceptia este reprezentata doar de faptul ca vanzatorul este supus raspunderii pentru viciile ascunse ale lucrului vandut doar daca ,, din cauza acelora, lucrul nu este bun de ntrebuintat, dup destinarea sa, sau ntrebuintarea sa e att de micsorat, nct se poate presupune c cumprtorul nu l-ar fi cumprat, sau n-ar fi dat pe dnsul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile., deci situatia prezentata mai sus este de stricta interpretare, alte cazuri nefacand obiectul interpretarii. Conform regulii ,,qui dicit de uno de altero negat, adica ,, prin faptul ca ceva a fost indicat, inseamna ca altceva a fost negat, putem trage o concluzie asemanatoare, si anume, prin faptul ca se specifica supunerea vanzatorului la raspundere in cazul precizat mai sus, deducem faptul ca in alte cazuri vanzatorul nu va fi supus raspunderii (cel putin, raspunderii conforme acestui articol din lege), aceasta deductie fiind conforma principiului de interpretare ,,tot ce nu este interzis, este permis. Eu consider ca aceasta lege are un caracter preventiv, intrucat previne eventualele abuzuri din partea vanzatorului, si totodata protejaza cumparatorii de eventualele inselaciuni si a fortiori ratione ,legea il asigura pe cumparator ca daca va fi inselat are o baza pentru recuperarea patrimoniului prejudiciat de catre vanzotor si ii asigura castiga de cauza intr-o instanta judecatoreasca.