CAPITOLUL HI FEMEIA ADEVARATA Timp de aproape 0 siptamind, doamna de Langeais nidajdui sé-l revadi pe marchizul de Montriveau ; Ar- mand ins se margini la a-si trimite in fiecare dimineata cartea de vizita la palatul Langeais. De fiecare data cind ‘primea aceasta carte, ducesa nu-si putea stapini o tresi- rire, cuprinsa de ginduri sinistre, desi nelamurite, ca pre- simtirea unei nenorociri. Citind numele generalului, ba i se prea ci simte in parul ei mina puternicd a acestui om neindurator, ba c& numele lui ii prevesteste raizbu- nari eare, in mintea ei zbuciumaté, luau infaitisari fio- roase. Il cunascuse prea bine, asa ci avea pentru ce si-i fie teama de el. Va fi asasinata oare ? Barbatu-acesta cu git de taur o va spinteca oare, aruncind-o deasupra capu- lui lui? Sau o va strivi sub picioare ? Cind, unde, cum o va inhita? Are s-o facd si sufere mult? Si ce fel de su- ferinti se gindea si-i aplice ? O chinuiau céintele. Une- ori, daca ele ar fi venit, i s-ar fi aruncat in brate cu o da- ruire total. In fiecare seard, inainte de a adormi, revedea chipul lui Montriveau sub diferite infaitisiri. Ba surizind amar ; ba incruntindu-si jupiterian sprincenele, cu pri rile lui leouine, ori cu v ridicare trufas din umeri, tot- sdeauna infricoséitor. Aedoua zi, cartea de vizita i se parea sealdata in singe. Trdia cu spaima acestui nume, mai zbu- scumata decit fusese cindva de indraigostitul violent, indi- 94 “ ratnic si pretentios. In linistea singuratatii, spaimele ef deveneau si mai grele, se vedea nevoit s4 se pregiiteasca, fara nici un ajutor strain, pentru o lupta infioratoare despre care nu-i era ingaduit si vorbeascd nimanui. Su- fletul ei mindru si aspru era mai sensibil la zgirieturile urii decit fusese odinioara la mingiierile iubirii. An! dac& incrunta fruntea, cur sprincenele strinse coplesiti de gin- duri amare, in-taina acestui budoar in care el gustase atitea bucurii, poate ci s-ar fi simtit cuprins de nadejdi mari. Oare mindria nu-i unul dintre sentimentele ome- nesti ce nu pot sa zdmisleasca decit fapte alese ? Cu toate ci doamna de Langeais nu si-a impartasit gindurile ni- mAnui, se poate prestipune ci domnul de Montriveau nu-i mai era indiferent.Nu e foarte mare cucerire pentrw un birbat s& puna stapinire pe gindurile unei femei ? In cazul ducesei, trebuia, in mod necesar, si aibi loc un spor, intr-un sens ori in altul. Puneti o fiinti feminina s& stea in fata picioarelor unui cal furios, ori in fata vreunui animal inspaimintator ; fr& indojalé’ c& ea va cidea in genunchi si va astepta moartea; dar daci animalul e blind si n-o omoara, ea va indragi calul, Jeul, taurul va vorbi despre el cu mare incintare. Ducesa se’simtea sub ghearele Jeului: si nu-l ura, ci tremura. Aceste doud fiinte, aflate intr-o situatie atit de neobisnuité una faté de cealalta, se intilniré de trei ori in societate in aceast’ saptimina. De fiecare data, ca raspuns la intrebirile ei cochete, ducesa primi din partea lui Armand salutiri respectucase i surisuri pline de o ironie atit de cruda, incit confirmau toate spaimele pe care le pricinuia cartea de vizitd din fiecare dimineaté. Viata nu-i decit ceea ce ne-o fac sentimentele, iar sentimentele sipasera abisuri intre doua fiinte. La inceputul siptaminii viitoare, contesa de Sérisy, sora marchizului de Ronquerolles, da un mare bal la care urma sa vind si doamna de Langeais. Prima figura pe care © vazu ducesa cind sosi fu aceea a lui Armand. Armand o astepta de data aceasta, asa cel putin gindi ea. Amindoi schimbara o privire. O sudoare rece trecu deodata prin toti porii ducesei. Il credea in stare pe Montriveau de o razbunare nemaiauzité, proportionali cu situatia lor ; 95,crezu acum ca razbunarea a fost gasiti, c& e gata, fier- Dinte, clocotind’. Ochii indragostitului tradat ii aruncara fulge metului iar chipul sau radia o ura ferici Asa incit,.cu toaté dorinta ducesei de a se-ardita rece si dispretuitoare, privirea ci rimase abitutd. Se duse sa se contesa de Sérisy, care nu se putu abtine si-i spuni : ‘ — Ce ai, drag’ Antoinette? Ardti infricosator. — Un contradans ima va reface, réspunse ea, ucordin- du-i mina unui tindr ce se apropia, Doamna de Langeais incepu s4 valseze cu un fel de furie si de pierdere de sine co ficu si mai grea privirea lui Montriveau. Generalul ramase in picioare privindu-i pe cei ce dansau multumiti. De fiecare dati cind iubita lui fi trecea prin fafa, ochii lui se fixau asupra capului ei rotitor, ca privirile unui tigru asupra pradei. ‘Cind valsul se sfirsi, ducesa yeni si se ageze ling& contesd, dar marchizul, stind de vorbi cu un necunoscut, nu inceta s-0 priveasca., —Domaule, ji spunea el, unul dintre lucrurile ce m-au impresionat cel mai mult in acea cAlditorie. Ducesa era numai urechi, — A fost fraza pe care, in amintirea. regelui care a spus-o cdtre unul dintre spectatori, 0 rosteste paznicul de Ja Westminster atunci cind araté securea cu care se zice cd a retezat gidele capul lui Carol 1, — Ce fraza ? intreba doamna de Sérisy. — Nu te atinge de secure, rispunse Montriveau, si glasul lui sund ca o amenintarel, — Intr-adevar, domnule marchiz, spuse ducesa de Langeais, imi priviti gitul cu un aer atit de melodramatic in timp ce povestiti aceasta veche intimplare, cunoscutA de toti cei ce-au fost la Londra, incit mi se -pare cA va si vad cu o secure in mina. 1E vorba de Carol I (1600—1649), regele Angliei si al Scotiei. Se zice cd in ziua executarii sale, céi ce asistau la pregatirile ca- Taului, inghesuindu-se in jurul butucului, verificau cu ‘deyetul ascutigul securii ce avea si reteze capul’ regelui. Acesta’ intre- rupindu-si discursul din urma ce i se ingéduiise sa-1 rosteasca, ‘-ar fi rdstit catre unul dintre acesti curiosi: Nu te atinge de secure ! 96 9 Ducesa rosti rizind ultimele cuvinte, cu toate ci o cuprinse 0 sudoare rece, — Dar, in imprejurarea de acum, povestea este foarte noua, raspunse el. — Cum adica ? Fifi, va rog, asa de amabil si-mi spu- neti : prin ce ? — Doamna, prin aceea ci dumneavoastra ati - atins securea, fi spuse Montriveau in soapti. ~ — Ce profetie incintitoare ! raspunse ea surizind cu © gratie prefacuta. $i cind trebuie si cad& capul meu ? — Nu dorese si vad cazind dragilasul dumneavoas- tra cap, doamna. Ma tem doar sd nu yi se intimple vreo nenorocire, Daca veti fi tunsi, sd nu va pari rau dupa aceste plete blonde, atit de dragute si de pe urma carora stiti si trageti atitea foloase.. — 0, dar exist persoane pentru caré femeile sint bucuroase si faci asemenea sacrificii, si adeseori chiar Pentru niste barbati ce nu stiu si le ingaduie o clip’ ma- car de buna dispo: — De acord. Ki bine, dar daca, intr-o clip’, prin vreun procedeu chimic, un mucalit ar face sd dispar fru- musefea dumneavoastrd, imbitrinindu-va cu o suti de anii, desi pentru noi nu aveti decit optsprezece ? — Dar, domnule, zise ea intrerupindu-l, pentru noi, femeile, variola reprezinta batilia noastra de 1a Waterloo, A dowa zi, i-am putea cunvayle pe cei ce ne tubes cu adevarat. — Nu v-ar pirea rau dupa aceasta figura care... — Ah, mult; dar nu atit pentru mine, cit pentru cel earuia ea li era o bucurie. Totusi, daca as fi jubita sincer, intotdeauna, cu adevrat, ce mi-ar mai piisa de frumu- sete ? Tu ce zici, Clara ? —E_ 0 speculatie primejdioasi, raspunse doamna de Sérisy. Ar pulea fl intrebat majestatea sa regele vrajito- rilor, relua doamna de Langeais, si spund cind am sd- virsit eu greseala de a ma atinge de secure, de vreme ce nici n-am fost inci la Londra. * 7 —Ducesa de Langeals — cd. 103 97— Non sol, facu el, izbucnind intr-un ris batjocoritor Si cind va incepe supliciul ? Montriveati isi scoase linistit ceasul si ve © gravitate realmente infricosdtoare, — Ziua nu se va sfirsi pind ce nu vi se va intimpla © nenorocire groaznica — Nu sint un copil poate fi speriat usor, sau mai degrabi sint un copil care nu stie ce inseamna primejdia, zise ducesa, si care danseazi fara team& pe marginea prapastiei. — Doamni, sint incintat si va stiu atit de sigurd, ris punse el vazind-o ca pleaca si-si ia locul intr-un cadril. Cu tot dispretul ei aparent fai de sumbrele prorociri ale lui Armand, ducesa era in prada unei_ veritabile spaime. Nici nu'i se spulberase inc apasarea morala si aproape fizicd sub care o tinea iubitul el, cind el pardsi balul. Totusi, dupa ce se bucurase o clip’ de plicerea de a respira in’ voie, ea se surprinse regretind emotiile si frica, atita-i de avidi firea femeiascd dup’ senzatii ex- treme. Regretul acesta nu era iubire, dar categoric facea parte dintre simtamintele ce o preced. Apoi, ca si cum ducesa ar fi retrait ine o data fiorul pe care dommul de Montriveau o faicuse si-] simti, isi aminti figura grava cu ic ora cu ee el privise ceasul si, cuprinsa.de teama, pardsi balul. a e la miezul noptii. Servitorul care o astepta o ajuté i imbrace haina de bland si alergd si aducd trésura ; apoi ducesa, dupa ce se instal in trasurd, clizu intr-o re- verie.destul de flreasca, pricinutta de prorocirea domnului de Montriveau, Cind ajunse la ea in curte, intra intr-un vestibul aproape la fel cu cel din palatul ei ; dar deodata nu recunoscu scara, si, in clipa in care se intoarse ca si-gi cheme servitorii, mai multi insi o asaltard fulgerator, ii pusera o batista pe gurd, ii legard miinile si picioarele, st 0 ridicara. Ea tipa din toate puterile. — Doamna, avem porunci si vA ucidem dacé fipati ise spuse la ureche. Spaima ducesei fu asa de mare, incit n-a putut nici vdula sa-s! explice nici pe unde, nici cum a fost trans- portatd. Cind isi veni in fire, se trezi cui miinile si cu 1 Nu stiu (in limba italiana), 98 picioarele legate cu niste sfori de matase, culcata pe ca~ napeaua dintr-o odaie de burlac. Nu putu si-si stapi- neasci un tipat atunci cind intilni ochii lui Armand de Moatriveau care, stind linistit intr-un fotoliu, si imbracat in halatul lui de casa, fuma o tigara. — Nu tipati, doamna ducesi, spuse el scotindi igara din guré, am migrena. De altminteri, am si va dez Jeg. Ascullaji insa cu alentic ceea ce am onoarea si va spun, Generalul deznoda foarte delicat sforile ce stringeau picioarele ducesei. — Ce folos ati avea si tipati ? Nimeni nu va poate auzi, Sinteti prea bine crescuta pentru a face nazuri inutile. Daca nu vetista linistita, daca veti vrea sa Juptati cu mine, va voi lega iarasi picioarele si miinile. Cred ci, judecind limpede, va respectati indeajuns pentru a sta peaceasti canapea, ca si cum afi fi pe canapeaua dumneavoastra de acasii; fiti tot nepasitoare si acum, daca vroiti... M-ati flicut si vars destule lacrimi pe canapeaua aceea, lacrimi cc le-am ascuns de orice. privire... In vreme ce Montriveau ii vorbea, ducesa aruncd im- prejurul ei o privire furisi de femeie, privire ce stie s& vadéi totul prefiicindu-se ca nu ia seama la nimic. Ti placu foarie mult aceasti camera, destul de asemandtoare cu chilia unui sihastru, Se simfeau, in aerul de aci, sufletul si gindul unui barbat, Nici un ornament nu se zirea pe peretii goi si cenusii. Pe jos era un covor verde. O canapea neagré, 0 masi plind de hirtii, doua fotolii mari, o comoda impodobité cu un ceas desteptator, un pat foarte scund pe care era asternuta o paturi rogic brodati pe margini cu 0 broderie neagra in stil grecesc, dezvaluiau, prin imbina- rea lor, deprinderile unei viefi reduse la cea mai simpla expresie. Un sfesnic triplu, agezat pe semineu, amintea, prin forma lui egipteana, imensitatea degerturilor prin care birbatul acesta ratacise mult timp. Linga pat, intre piciorul — pe care niste labe enorme de sfinx il lasau si se binuiascd sub cutele paturii — si unul dintre peretii Jaterali ai camerei, se gasea o usd scunda sub o perdea verde, cu franjuri rosii si negre, pe care citeva inele mari 9 tineau agatata de o galerie. Usa pe unde testsera necu- noscufii avea o draperie aseménitoare, ridicata ins& prin- tr-un snur. Cind ducesa isi arunca din nou privirea spre 99