Sunteți pe pagina 1din 10

Miorita

Miorita Capodopera absoluta a literaturii noastre populare, dovada geniului artistic al poporului roman, este rezultatul unui proces de creatie seculara, textul baladei armonizand un numar variabil de motive poetice cu existenta independenta in folclor. "Miorita" sintetizeaza o experienta de viata milenara, pentru a o ridica, prin transfigurare artistica la rang de valoare general-umana. Datarea genezei baladei este de fapt imposibila, pentru ca ea este rezultatul unei contaminari succesive intre temele majore ale folclorului nostru. Tema baladei "Miorita" o constituie o drama din viata pastoreasca, din timpul transhumantei. 41432cvt71zvh3t Subiectul este simplu: conflictul se naste intre trei ciobani: "Unu-i moldovan/Unu-i ungurean/Si unu-i vrancean". Cel moldovean, mai vrednic: "are oi mai multe/Mandre si cornute/Si cai invatati/Si caini mai barbati". Ceilalti doi, cu sufletul cotropit de invidie, si-au pus in gand sa-l omoare pe cel moldovean. O miorita nazdravana il instiinteaza pe baci de complotul pus la cale. Se pune astfel in evidenta o prima semnificatie a operei: infruntarea dintre bine si rau. Deznodamantul nu ne este cunoscut; nu stim daca ciobanul a fost omorat, dar ii cunoastem gesturile, atitudinea, gandurile in fata mortii. Partea lirica, urmand celei epice, contine testamentul baciului si rugamintea adresata mioritei de a alina durerea maicutei sale. Din intreaga poezie izbucneste navalnic, ca un fluviu, vitalitatea dintotdeauna a omului din popor, dragostea oierului fata de indeletnicirea sa, fata de arta, de viata, de natura si, mai ales, iubirea filiala fat pentru mama sa. vv432c1471zvvh In structura compozitional a baladei se pot distinge doua mari parti: una epica, in care sunt narate faptele, si una lirica si dramatica, in care se exprima gandurile si sentimentele ciobanasului aflat in fata mortii. Motivele fundamentale pe care se sprijina balada sunt: 1 motivul transhumantei 2 motivul complotului 3 motivul mioarei nazdravane

4 motivul testamentului 5 motivul maicutei batrane 6 motivul alegoriei moarte-nunta In text, cele sase motive se distribuie in trei parti. Prima parte corespunde motivelor transhumantei si complotului, cea de-a doua apartine celui de-al treilea motiv, iar ultima parte celor trei motive finale. Cele trei parti sunt legate sintactic prin conjunctiile "dar" si "iar" cu valoare adversativa sau copulativa. Prima parte, o adevarata expozitiune, are un caracter epic, ce reprezinta imaginea cadrului natural in care se succed faptele. Astfel, personajele sunt plasate in spatiul romanesc, intr-o atmosfera de calm si seninatate specifica inceputurilor. Metaforele ne introduc intr-o natura de basm, intr-un loc al fericirii in care pastorul se simte linistit. Ciobanii sunt prezentati vag la inceput, fiind incadrati in coordonatele spatio-temporale carora apartin, pentru ca din primele versuri se deduce si timpul desfasurarii actiunii. E toamna, tarziu, cand turmele coboara la iernat, intr-o miscare mereu repetata numita transhumanta. In secventa urmatoare, epicul devine intunecat de gravitatea complotului. Echilibrul se strica. Se creaza un contrast puternic intre atmosfera paradisiaca din primul tablou si dramatismul situatiei, sugerat de complot-intriga. Hotararea de omor este determinata de cauze economice, de invidia determinata de averea mai mare a ciobanului moldovean, care e mai "ortoman". Faptele cu valoare informativa sunt enumerate cu o detasare obiectiva. Poetul anonim se abate de la acest ton o singura data cand, printr-un dativ etic ("ca sa mi-l omoare"), marcheaza participarea sa afectiva la cele relatate, dar si dramatismul situatiei in care se afla ciobanasul. Partea a doua a baladei, desfasurarea, este dramatica in totalitate ca urmare a comportamentului mioritei. Autorul staruie mai intai asupra nelinistii oii nazdravane, evidentiind zbuciumul ei puternic si rau prevestitor "Dar cea miorita/Cu lana plavita/De trei zile-ncoace/Gura nu-i mai tace/Iarba nu-i mai place". Dramaticul are acum ca modalitate fundamentala de expresie dialogul. Prin dialog se releva relatia stransa dintre animalul credincios si stapan, reciprocitatea sentimentelor dintre ei, perfecta armonie dintre om si profesiunea sa. Acum intervine elementul fabulos, de basm, prin personificarea mioarei, ce ii aduce la cunostinta ciobanului hotararea de omor. Tensiunea dramatica este gradata. Printr-un limbaj afectiv, oita isi indeamna stapanul: "Da-ti oile-ncoace" sau "Iti cheama s-un cane". Complotul este comunicat abia la sfarsit, cu grija de a nu speria: "Ca l-apus de soare/Vreau sa mi

te-omoare". Autorul popula utilizeaza diminutivele exclusiv in momentele de mare intensitate lirica ("bolnavioara", "fluieras", "draguta", "ciobanel"), pentru a spori substanta dramatica a baladei. Raspunsul baciului, construit in partea a trei a baladei, da contur confruntarii omului cu moartea, capacitatii acestuia de a patrunde tainele universului. Acum se structureaza motivul testamentuluisi al alegoriei moarte-nunta. De aici incolo, creatorul popular converteste totul intr-un emotionant monolog liric, prin care ciobanasul isi exprima ultimele dorinte inaintea presupusei morti. Sentimentul de profunda dragoste fata de viata este oglindit de atasamentul fata de indeletnicirea sa. Ciobanul nu isi poate imagina despartirea, chiar si dupa moarte, de stana, oile sau cainii sai. Folosirea paralelismului, evidenta in pasajul fluierelor, este un procedeu caracteristic intregii poezii folclorice. Stihurile sunt acum un fel de refrene, laitmotive ce apar la intervale egale, puse in evidenta anaforica (repetarea unor cuvinte la inceputul versurilor) a diminutivului "fluieras" si a adverbului "mult". Dramatismul creste, pe fondul unei seninatati a confruntarii omului cu moartea, sentiment izvorat din intelegerea profunda a alcatuirii universului, din experienta mitica, retraita, a baciului moldovean, atingan culmile tragismului in metafora totala, absoluta "cu lacrimi de sange". Urmatorul motiv, cel al alegoriei moarte-nunta, adevarat punct culminant, este si partea cea mai concentrata ca substanta poetica. Dorinta ciobanului este ca lumea sa afle ca petrecera sa din viata a fost o nunta, la care insa "a cazut o stea" (semnificand inchiderea perspectivei fericirii). Se mai realizeaza aici si o incarcatura poetica maxima, constand in incifrarea alegorica a unei realitati etnografice: mortilor tineri, necasatoriti ("nelumiti") li se organizeaza inmormantarea ca o nunta. Apar acum si simbolorile nelipsite din ceremonialul nuptial: mireasa, nasii, preotii, lautarii si nuntasii, ca si obiectele rituale traditionale (cununa, lumanarile), ce sunt figurate prin elemente al cadrului natural (brazi, paltinasi, munti, pasari) si cosmic (soarele, luna, stelele). Contopirea cu natura, in virtutea unei vechi credinte traditionale, este sugerata de enumerarea de elemente naturale. Apare insa aici si sentimentul tragic izvorat din neputinta de a stabili dupa moarte legaturi cu mediul uman, reprezentat de mama. Motivul maicutei batrane da glas dragostei si grijei pentru mama pe care nu vrea s-o indurereze. Cunoscand bine semnificatiile, ea nu trebuie sa afle despre caderea stelei, amanunt care i-ar dezvalui imediat realitatea petrecuta. Momentul, dramatic prin excelenta, prilejuieste o descriere portretistica deosebita, ce sporeste lirismul. Poetul popularo evoca pe maicuta intr-o chinuitoare cautare. Gesturile sale: "Din ochi lacrimand/Pe camp alergand/Pe toti intreband/Si la toti zicand" sunt expresia iubirii materne. Nu

este vorba aici de o mama anume, ci de personificarea dragostei plina de ingrijorare si sacrificiu a mamei eterne. Imaginea mamei este conturata numai printr-un epitet ("batrana") si un detaliu vestimentar ce indica lumea oierilor ("cu braul de lana"). Zbuciumul fiintei indurerate este foarte bine evidentiat de cele patru verbe la gerunziu, aflate in rima, care prin grupul sonor "-and", sugereaza un lung geamat dureros. Efectul este impresionant din punct de vedere stilisticeufonic si da motivului o functie estetica. Portretul ciobanul, de o frumusete parca ireala, este comunicat in text prin intermediul stilului direct, transfigurat de sentimentele mamei. El exprima idealul de cuceritoare barbatie pe care si la format, de-a lungul veacurilor, poporul nostru: "Mandru ciobanel/Tras printr-un inel;/Fetisoara lui/Spuma laptelui/Mustacioara lui/Spicul graului/Perisorul lui/Pana corbului/Ochisorii lui/Mura campului". Frumusetea fizica a ciobanasului este o completare a frumusetii morale. Iubirea de natura, dragostea de viata, de munca zilnica, grija cu care se gandeste la soarta oilor si a mamei sale sunt calitati sufletesti pe care poetul popular tine sa le puna in evidenta. Balada se incheie simetric prin repetarea alegoriei moarte-nunta, ce accentueaza caracterul liric. "Miorita" face loc, dupa ultimul vers, meditatiei asupra sensului ei adanc, mai indepartat, un sens filozofic. Privind moartea ca pe un fenomen natural, ciobanul se gandeste la destinul lui si al celor apropiati (oile, mama) in eventualitatea mortii. El este preocupat de savarsirea tuturor oranduielilor traditionale, pentru implinirea lui ca om (nunta cosmica) si pentru a-si asigura prezenta postuma in mediul pastoral, atat de familiar. Originea "Mioritei" nu este cunoscuta. Ea poate sa fi pornit de la un fapt real, ori sa fi fost, la inceput, doar un bocet, un colind, sau chiar rezultatul intreg al fictiunii. Cert este ca "Miorita" este numai a noastra, a romanilor. Balada este o specie a genului epic popular in versuri, cunoscuta si sub denumirea de cantec batranesc, cu un subiect fantastic, legendar, istoric sau familiar, ale carui versuri se canta sau sunt recitate, acompaniate la un instrument.

Comentariu la Miorita
Miorita Comentariu Literar Nascuta sub semnul creativitatii poporului roman, Miorita a atras atentia multor critici literari prin multitudinea de sentimente transmise prin textul poemului. Miorita a fost culeasa de Alecu Russo cand se afla in exil la Soveja, balada fiind preluata si de Vasile Alecsandri care a publicat-o in 1850 in ziarul Bucovina si in 1852 in volumul Poezii poporale. Balade ( Cantece batranesti ), adunate si indreptate de Vasile Alecsandri. . 11837vnb95qid4c Reactiile cititorilor romani si straini au fost impresionante. Un bulgare de aur al literaturii romane, sau, cum spunea G. Calinescu : Miorita ar trebui sa fie plasata intre operele fundamentale ale poporului roman. Ulterior au fost descoperite peste o mie de variante ale Mioritei, cele mai multe pe teritoriul Romaniei, insa unele fiind intalnite si la aromani, la sarbi sau la bulgari. Multitudinea de variante este explicata atat prin vechimea baladei cat si datorita transmiterii pe cale orala, fiecare recitator aducandu-si propria contributie. Insa varianta publicata de Alecsandri pare a fi cea mai apropriata de original si contine cele mai multe idei transmise indirect. Chiar de la prima citire observam ca, spre deosebire de alte variante Miorita lui Alecsandri nu are un deznodamant, fapt care sporeste semnificativ valoarea artistica a poemului. Totusi, multitudinea de variante a Mioritei nu este explicata numai de transmiterea orala ci si de durata in care a fost creata Miorita. Multe dintre variante nici macar nu seamana intre ele, aparand foarte multe elemente parazitorii ( care au fost introduse in poeme dupa aparitia sa, de catre oricine altcineva decat autorul ). Dar, desi intamplarile difera, modul de expunere difera, in mai toate variantele este subliniata o trasatura negativa a omului : invidia. Nici un critic sau cititor n-ar putea atinge mesajul poemului mioritic de la prima citire ( iata o dovada a rafinamentului folclorului pastoral ). Ca o poveste cu talc, ca un vechi mit elen, Miorita este usor de retinut sau de povestit datorita structurii narative simple. Insa, multimea de metafore si comparatii combinate cu alegoria moarte-nunta adancesc semnificatiile ascunse ale poemului. De fapt, intregul poem este o metafora pentru ca, avand la origine o poveste ce ar fi putut fi adevarata apare elementul fantastic divers si semnificativ. ni837v1195qiid Structura compozitionala a baladei admite sase parti, fiecare continand unul sau mai multe motive esentiale pentru structura baladei. Primul fragment al poemului relateaza complotul prezumtiv. Acest episod este marcat de o multime de contraste care constituie expozitiunea si intriga baladei. Primele versuri ale baladei au un caracter expozitional :

Pe-un picior de plai, Pe-o gura de rai Iata vin in cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobanei. Primele doua versuri prezinta spatiul mioritic, un teritoriu cvasireal prezentat adimensional. Gura de rai este un loc fantastic, situat la limita realului, substantivul rai aducand o idee de frumos. Observam ca imaginea din aceste prime versuri este statica, deoarece nu apar elemente de miscare. Un alt parametru care trezeste imaginatia cititorului este timpul actiunii, un timp mitic, aflat la hotarul dintre prezent, trecut si viitor. Aceasta este o prezentare a spatiului ancestral romanesc, prezentare perfecta ondulatorie, asemanatoare oricarui ciclu existential, cu suisuri si coborasuri. O asemenea descriere a teritoriului romanesc aparand la Lucian Blaga care spunea : Si eu am fost in Arcadia . Acest peisaj static este invadat de trei turme de miei cu trei ciobanei, imaginea de liniste din primele versuri se transforma intr-un profund dinamism. Aici apare primul contrast care marcheaza inceputul intrigii. In aceste prime sase versuri gasim primul motiv al poemului : motivul transhumantei. Toamna ciobanii isi coboara turmele de la munte pentru a ierna in regiuni de ses. Urmatoarele versuri ne relateaza identitatea ciobanilor. Astfel aflam ca cei trei ciobanei vin din cele trei provincii ale Romaniei : Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca. Asa cum spun unii critici poemul s-ar putea sa dateze dinaintea lui Stefan cel Mare cand Vrancea nu apartinea Moldovei. Repetitia pronumelui nehotarat unu-i pentru fiecare dintre ei sugereaza impartialitatea afectiva a naratorului pentru fiecare dintre cei trei ciobanei, precum si originile lor diferite. Observam in aceste versuri un element sacru : aparitia cifrei trei cifra simbolica ( trei sunt fii de imparat din basme, Fat-Frumos trece prin trei incercari, etc. ) Insa primele versuri relateaza ceva obisnuit : in fiecare an ciobanii vin si se duc cu oile de la si la munte. In momentul urmator se realizeaza ruptura de la normal, doi ciobani punand la cale moartea celui de-al treilea ( asa ceva nu se intampla in fiecare an ! ). La delimitarea acestui al doilea motiv, al complotului apare un al doilea contrast intre normalul transhumantei si anormalul complotului ce ar putea duce la un asasinat. In acest moment dispare impartialitatea autorului; acesta manifesta o oarecare afectiune pentru ciobanelul moldovean evidentiata prin

folosirea dativului etic Ca sa mi-l omoare . Totodata apare un alt contrast intre natura feerica a primelor versuri si gandurile sumbre ale complotistilor. Motivele complotului sunt de natura economica autorul specificand ca ciobanul moldovean este mai ortoman ( instarit ). Prin folosirea celor doua verbe sinonimice la reflexiv se sugereaza ideea de taina, de complot, planuit intr-un moment potrivit : pe l-apus de soare. Indirect, autorul sugereaza lasitatea si lacomia celor doi ciobani. Motivul complotului din Miorita este, dupa spusele multor critici, intr-un fel legat de mitul biblic in care Cain vrea sa-l omoare pe Abel din invidie. Totusi, motivul complotului, al uzurpatorului este intalnit in mai multe basme romanesti ca Harap-Alb, Praslea cel Voinic si merele de aur sau Greuceanu. Urmatorul episod al baladei este cel in care ciobanul este avertizat de mioara nazdravana. Si acest motiv incepe tot cu un contrast : acela intre realul complotului si fantasticul unei mioare vorbitoare. Oita, personificata, intretine un dialog cu ciobanul din care reiese reciprocitatea sentimentelor afective prin folosirea diminutivelor la vocativ (Draguta mioara, miorita laie, dragutule bace ). Rolul mioarei este oracular, ea raspunde la intrebarea nelinistita a stapanului sau aducandu-I la cunostinta hotararea de omor. Motivul animalului fermecat, care pactizeaza cu eroul pozitiv, se intalneste foarte des in basmele populare romanesti, acest atasament reciproc ( om animal natura ) sugerand armonia si independenta dintre entitatile biologice traitoare in acelasi spatiu. Indurerata, mioara ii da un sfat stapanului sau : Dragutule bace Da-ti oile-ncoace La negru zavoi Ca-I iarba de noi Si umbra de voi Stapane, stapane Si-ti cheama si-un cane

Observam ca nimeni nu stie mai mult decat oita ca soarta ciobanului este pecetluita si ca nu mai exista cale de intoarcere ( foloseste cuvinte ca negru zavoi sau umbra ). Auzind cele spuse de mioara, ciobanul isi face testamentul, care este un amplu monolog liric si care este de fapt cel de-al treilea episod. Prin intermediul mioarei, el isi formuleaza rugamintile la adresa celorlalti ciobani, fara a inceta a-i considera oameni. Acest testament se refera la implinirea ceremonialului funerar, ingroparea si jelirea. Totusi, este exemplara seninatatea ciobanelului in fata mortii, el nu incearca sa se apere, ci doar isi face testamentul. Despre aceasta atitudine in fata mortii a ciobanului s-a vorbit mult. S-a crezut ca este vorba despre spaima sau resemnare in fata mortii; putin probabil. Ciobanul vrea sa fie ingropat In strunga de oi Sa fiu tot cu voi In dosul stanii Sa mi-aud canii deci este vorba de un sentiment al continuitatii vietii dupa moarte, sentiment izvorand din filozofii profunde. Verbe ca sa fie, sa aud adancesc acest sentiment al continuitatii. Ciobanul va ramane vesnic in mijlocul fiintelor pe care le-a iubit. Dorinta de a I se pune la cap fluierasele deci de a fi insotit de cantec si in nefiinta sugereaza o continuitate a artei chiar si dupa moarte. Repetitia fluieraselor, verbul a zice la prezent evidentiaza prezentul etern al artei si al muzicii. Fluierasele ne sunt prezentate in gradatie ascendenta, muzicalitatea acestora crescand spre un punct culminant : cu foc. Jelirea si bocirea mortului se va face de catre oite, metafora cu lacrimi de sange accentuand tragismul. In urmatorul episod gasim, in antiteza portretul maicutei batrane innebunita de durere care-si cauta fiul si portretul ciobanasului descris ca model de frumusetea barbateasca. Imaginea mamei ce-si cauta fiul este sub semnul suferintei. Aceasta imagine este dinamica ( maicuta este infatisata alergand ) si este caracterizata de un singur epitet : batrana. Verbele la gerunziu folosite sugereaza cautarea deznadajduita a mamei. Observam afectiunea reciproca dintre mama si fiu, afectiune care reiese din fiecare vers; autorul foloseste dativul etic ( cine mi-a vazut ) precum si diminutive (maicuta , ciobanel ). Insa cea mai expresiva parte a poeziei este alegoria moarte-nunta. Monologul liric al ciobanasului se incheie cu descrierea unui ceremonial nuptial ai carui protagonisti fac parte din

natura. Aceasta alegorie a fost inspirata din obiceiul prin care inmormantarea tinerilor necasatoriti sa se asemene cu o nunta. In testament inlocuirea mortii cu o nunta se face de doua ori : cand mioara va fi trebuit sa le spuna celorlalte oi ca el de fapt s-a insurat si cand va trebui sa se ascunda adevarul chiar propriei lui mame. Si-I spune curat Ca m-am insurat Cu-o fata de crai Pe-o gura de rai Iar la cea maicuta Sa nu-I spui draguta Ca la nunta mea A cazut o stea C-am avut nuntasi Brazi si paltinasi Preoti muntii mari Paseri lautari Pasarele mii Si stele faclii Aceasta alegorie dintre moarte si nunta s-a nascut datorita dorintei ciobanului de a li se ascunde adevarul fiintelor dragi. Totusi, daca oitelor le va da de inteles adevarul, deoarece cu ele va fi mai aproape dupa moarte, maicutei nu ii va spune decat ca s-a insurat. Faptul ca nuntasii obisnuiti sunt inlocuiti cu elemente ale naturii lasa loc motivului comuniunii dintre om si natura, Cand ciobanul isi expune monologul ce constituie alegoria moarte-nunta el isi prezinta viziunea proprie prin care moartea nu ar fi o extinctie totala ci o reintoarcere in sanul naturii regeneratoare. De aceea personajele care iau parte la nunta sa sunt fie telurice ( brazi, paltinasi ) fie cosmice ( stele ). Un singur element face legatura cu o inmormantare adevarata si anume un veche traditie populara dupa care la moartea unui om cade o stea.

Filozofia alegoriei este foarte profunda exprimand ceea ce l-a interesat si totodata infricosat pe om : moartea. Moartea ciobanelului poate insemna si o continuitate fireasca a vietii. Faptul ca ciobanul lasa un testament care nu este dominat de frica pentru propria persoana ci numai pentru fiintele care-I sunt dragi ne releva o intelegere cu mult mai adanca a fenomenului trecerii in nefiinta. Balada Miorita are un pronuntat caracter dramatic si liric, dezvelind unele temeri ale omului, temeri mitice si defecte. Omul este o fiinta limitata, finita, insa o parte din el este nemuritoare, iar moartea nu este decat sfarsitul inceputului.