TEMA: DEZVOLTAREA LIMBAJULUI

ETAPELE DEZVOLTRII LIMBAJULUI

1. Lalatiunea Pregtirea prelingvistic

ntre 3 si 6 luni copilul ncepe s produc sunete asemntoare silabelor. Debuteaz perioada gnguritului, n care copilul si va exersa capacittile de expresie cu o bucurie din ce n ce mai clar timp de aproape un an si jumtate. Chiar si dup pronuntarea primelor cuvinte, lalatiunea continu, ceea ce sugereaz cercettorilor faptul c aceast etap este una important, de pregtire a producerii limbajului. De asemenea, evidentele referitoare la lalatiunea copiilor surzi proveniti din printi cu surditate, arat c aceasta este cu sigurant o etap important n deprinderea limbajului Pe de alt parte, progresul lalatiunii la copil este dependent de abilitatea de a auzi sau de a produce sunete a copilului. Observatiile asupra lalatiunii au artat c spre vrsta de 7/8 luni, cam nainte de producerea primelor cuvinte, lalatiunea contine sunete din limba vorbit a maturilor, lucru care nu se petrece dect mult mai trziu n cazul copiilor cu deficiente de auz. n cazul copiilor cu surditate total, lalatiunea pare s nu capete aceast apropiere de limba vorbit. Ceea ce

pare destul de sigur este faptul c se produce (la copii fr deficiente) o maturare continu a lalatiunii, iar dezvoltarea fonetic a gnguritului pstreaz un patern universal.

2.Dezvoltarea fonologic Cronologia dezvoltrii fonologice indic faptul c unele foneme apar putin mai trziu ca altele, cu precdere consoanele constrictive (s, z, f, j, l, r etc.), chiar dac copilul le discrimineaz cu mult timp nainte, articularea lor este mai dificil. Pronuntia corect este un proces complicat, care depinde de capacitatea copilului de a controla aparatul fonoarticulator, de continua mbunttire a capacittii de a urmri secvente fonologice complexe, de capacitatea de a-si monitoriza si corecta productiile eronate pentru a fi ct mai aproape de vorbirea adult. ntre 1 si 4 ani, copiii fac un remarcabil progres n acest sens. De la faza lalatiunii la vorbirea propriu-zis, comportamentul copilului se afl ntr-un continuu efort de ncercare si eroare n pronuntarea cuvintelor, iar rezultatele se descriu n aceeasi manier, unele cuvinte sunt pronuntate cu o surprinztoare acurate fat de altele care sufer unele transformri. Joaca cu sunetele poate fi considerat o perioad n sine, ea produce o mare bucurie copilului si este de fapt momentul unui continuu exercitiu al capacittilor sale fonologice. n aceast perioad apare jargonul extins, care deriv din lalatiune si cuprinde cuvinte ale limbii vorbite n jurul copilului, dublate de o mimic dedicat, totul pe un fond clar al intentionalittii comunicrii . Pronuntia copiilor se mbuntteste simtitor n perioada prescolar ca urmare a maturrii aparatului fonoarticulator si a exercitiilor active ale copilului. La intrarea n scoal, pronuntia copilului este aproape corect n cele mai multe cazuri. 3. Dezvoltarea codului lingvistic cuprinde : dezvoltare semantic; dezvoltarea sintactic. Dezvoltarea semantic presupune realizarea corespondentei ntre concept si eticheta verbal. Copiii sunt angajati ntr-un efort cognitiv

considerabil, constnd n conectarea conceptelor cu etichetele lor verbale dup o foarte scurt familiarizare cu ntelesul acestora. Ordinea achizitiilor verbale arat o conexiune important ntre dezvoltarea cognitiv si cresterea vocabularului. Ca urmare, obiectele sunt printre primele etichetate verbale, n timp ce actiunile si atributele persoanelor sau obiectelor ajung mai trziu s fie numite. Dezvoltarea sintactic priveste achizitiile vorbirii corecte din punct de vedere gramatical. Primul episod al acestei dezvoltri este stadiul cuvntului fraz sau propozitie, cel al holofrazelor. Cercettorii care sustin existenta acestui moment ca fiind distinct n dezvoltarea limbajului consider c fraza-cuvnt transmite un nteles de sine stttor. Acest cuvnt-fraz este de cele mai multe ori nsotit de o mimic aferent si de o anume intonatie. Alti cercettori resping ideea cuvntului-fraz, argumentnd prin lipsa elementelor de sintaxa din repertoriul copilului. Primele cuvinte combinate n propozitii sunt n consecint primul pas spre sintax. Vorbirea telegrafic, concis si eliptic este cea a propozitiilor de tipul tata sus, masina merge, mama apa, unde lipsesc articolul, verbul si/sau alte elemente ale constructiei gramaticale. Exercitiul propozitiilor din dou cuvinte este avanpremiera gramatical, cci copilul pare s ncerce s descifreze formula de asezare a cuvintelor. Lng acelasi subiect mama, el stie acum s aseze o multime de cuvinte producnd alte propozitii. Vorbirea complex apare ntre 2 si 3 ani, prin aparitia propozitiilor simple. Printr-un Studiu Intercultural, s-a demonstrat c propozitia de tipul substantiv+verb+atribut, caracteristic pentru limba englez, nu este tipic pentru toate limbile. (Maratsos, 1983), copiii folosind ordinea cuvintelor caracteristic pentru limba la care sunt expusi n mediu.

4. Dezvoltarea capacittilor metalingvistice apare relativ trziu la copii si se refer la capacitatea de a privi dinafar si de a reflecta asupra limbajului ca sistem. Aceast capacitate presupune cunoasterea explicit a limbajului la diferite niveluri, respectiv la nivel fonetic (de exemplu, desprtirea n silabe), la nivel semantic (ntelegerea sinonimiei), la nivel sintactic (judectile gramaticale), desi copilul devine capabil de a enunta propozitii simple nainte de a le putea evalua corectitudinea gramatical. Activitatea metalingvistic este asociat

activittii scolare si se exerseaz n acest context.

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI La 3 luni se contureaza o emisiune de sunete denumita ganguritul, care cunoaste o mare dezvoltare intre 3 si 6 luni. Sunete ganguritului sunt confuze si neorganizate.(Copii surzi ganguresc adesea la fel cu copii care aud). Treptat ganguritul prezinta si reactiile afective ale bebelusului : surpriza, nelinistea,protest, foame, enervare. Ganguritul specific puiului de om constituie o baza innascuta a reflexelor de glas. Limbajul, insa echivalent exprimarii gandirii prin cuvant este cu totul si cu totul determinat de societate si educatie.

Ctre vrsta de 3 ani, limbajul este n plin expansiune si au loc progresele spectaculoase privind constructia frazei. Dac dezvoltarea fonologic este aproape ncheiat, 109 vocabularul va creste exponential si se va dezvolta sintaxa, devenind din ce n ce mai complex. Importante pentru nvtarea limbajului sunt cel putin trei secvente de dezvoltare interdependente: dezvoltarea cognitiv (capacitatea de a recunoaste, identifica, discrimina si manipula), dezvoltarea capacittii de a discrimina si ntelege vorbirea pe care o aude de la ceilalti din apropiere si dezvoltarea abilittii de a produce sunete si succesiuni de sunete ale vorbirii care corespund din ce n ce structurilor vorbirii adultilor Se dezvolt latura fonetic a limbajului, desi, datorit unor particularitti ale aparatului fonator, ale analizatorului verbo-motor si ale celui auditiv, pronuntia nu este nc perfect. Sunt posibile omisiuni (cnd este vorba de mai multe consoane alturate), substituiri (loc n loc de joc ), inversiuni de sunete (se refer la schimbarea ordini fonemelor din cuvinte (Golu, Verza, Zlate, 1993, p. 87). La intrarea n scoal, copiii pronunt aproape toate sunetele, erorile fiind din ce n ce mai rare. Volumul vocabularului creste de la un vocabular mediu de

700-800 de cuvinte la 3 ani, la 1.000 de cuvinte, la 4 ani, pn la 2.500 de cuvinte, la 6 ani , si creste preponderenta vocabularului activ fat de cel pasiv. Din punctul de vedere al dezvoltrii codului lingvistic se arat c acum limbajul copilului se mbogteste nu numai cu substantive, ci si cu verbe, adjective, pronume. Utilizarea corect a diferitelor elemente ale frazei are loc progresiv. Pronumele personale si posesive sunt cele care faciliteaz dialogul, ele sunt achizitionate ntre 2 si 4 ani, mai nti n forma lor de singular si abia apoi n forma de plural, ctre vrsta de 5 ani. Primele sunt achizitionate prepozitiile si adverbele ce exprim posesiunea, apoi, ctre vrsta de 3-4 ani, cele de loc, iar cele de timp par s fie ultimele achizitii, ntre 4 si 5 ani. Pe parcursul perioadei, copiii folosesc din ce n ce mai corect acordul gramatical al cazurilor si timpurile verbale. Privitor la intonatie, copilul o foloseste chiar din primii ani, pentru a da frazei sensul interogativ, afirmativ sau imperativ. Intonatia ascendent sugereaz o ntrebare, cea descendent un ordin, iar o intonatie egal una informativ. Negarea este exprimat, de asemenea, devreme, prin cuvinte, iar de la 4 ani, integreaz negatia n enunt. Exprimarea interogatiei se perfectioneaz prin achizitia pronumelor si adjectivelor interogative, iar spre vrsta de 6/7 ani se deprinde vorbirea indirect. ntre 3 si 6 ani, copilul produce fraze din ce n ce mai complexe, ncepe cu cele construite prin juxtapunere, apoi este achizitionat subordonarea propozitiilor si, n final, deprinderea folosirii circumstantialelor. Sintetic spus, pentru aceast perioad, indicii dezvoltrii normale minimale a limbajului sunt: 3 ani si 6 luni copilul este capabil s redea pn la 2 strofe; 4 ani este uzual folosirea pluralului n vorbirea curent si a pronumelui (eu, tu, noi, voi); 5 ani sunt folosite cel putin dou adverbe de timp (azi, mine); este capabil s relateze despre 3 imagini cu detalii; 5 ani si 6 luni foloseste 3 adverbe de timp (ieri, azi, mine); recit poezii lungi cu intonatie 6 ani 3 adverbe folosite corect;

 relateaz despre 3 imagini; recunoaste corect 3, 4 litere. Pn spre vrsta de 5 ani se dezvolt si limbajul intern. Limbajul intern este un limbaj interior, structurat pe baza mecanismelor vorbirii sonore, cuprinde componente auditive si vizuale, kinestezice, precum si componente eferente motorii. Vorbirea interioar are o functie cognitiv, dar si de reglaj . Dezvoltarea limbajului intern se face prin eliberarea vorbirii de legtura ei nemijlocit cu actiunea concret. La nceput, limbajul intern este mai putin automatizat, restrngerea lui are loc n consecinta activittii scolare. Concomitent cu dezvoltarea limbajului are loc si dezvoltarea celor mai importante functii ale sale, si anume: functia de comunicare, de fixare a experientei cognitive si de organizare a activittii.