P. 1
Filehost_Suport Curs Echipamente Electrice 2008

Filehost_Suport Curs Echipamente Electrice 2008

|Views: 272|Likes:
Published by Gazzu Art

More info:

Published by: Gazzu Art on Jan 21, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/27/2015

pdf

text

original

APARATE ELECTRICE 1

conf.dr.ing. POPA CEZAR
coordonate: cezarp@eed.usv.ro; birou D005 sau laborator C107
consultaţii: birou D005 conform program semestru
BIBLIOGRAFIE CURS:
Hortopan, G., Aparate electrice de comutaţie, ET, Bucureşti, vol.1, 1993, vol.2,
1997. (5 ex. +2 ex.).
Leonte, P., Curs aparate electrice, I.P. Iaşi, 1982. (4 ex.).
Popa, C., Aparate electrice. Procese fundamentale, vol. I, ISBN 973-8293-55-3,
Editura Universităţii Suceava, 2002. (25 ex.).
Popa, C., Aparate electrice, vol. I, îndrumar lucrări de laborator, Editura
Universităţii Suceava, 2003, (25 ex.).
Adam, M., Baraboi, A., Echipamente electrice, curs, I.P.Iasi, 1997. (2 ex.).
EVALUARE ACTIVITATE LA DISCIPLINĂ
N = 0.4 x N
semestru
+ 0.6 x N
examen
Modul în care va fi evaluată activitatea din timpul semestrului (N
semestru
):
N
semestru
=0.5 x N
test teoretic
+ 0.5 x N
laborator
N
test teoretic
= 0.5 x (N
test 1
+ N
test 2
)
Testele teoretice în număr de două (din maxim 3 prelegeri fiecare) se susţin în
scris în timpul semestrului în saptămânile 4 şi 8
N
laborator
=0.4 x N
referate
+ 0.6 x N
activitate semestru laborator
12 1.Introducere
1. Întreruptorul de putere de înaltă tensiune
2. Separatorul de bare
3. Separatorul de cuplă transversală
4. Separatorul de linie.
5. Separatorul de punere la pământ.
6. Separatorul de sarcină.
7. Descărcătorul electric.
8. Bobina de reactanţă.
9. Bobina de stingere
10. Siguranţa fuzibilă de înaltă tensiune
11. Întreruptorul automat de joasă tensiune
12. Siguranţa fuzibilă de joasă tensiune
13. Transformatorul de măsură de curent sau tensiune
14. Contactorul electromagnetic
15. Releul
G
3 ~
10 kV 10 / 220 kV
2 x [3x220 kV] / 50 Hz
220 kV
LEA 220 kV
110 / 20 kV
M
3 ~
M
3 ~
M
3 ~
6 / 0,4 kV
3 x 400 / 231 V
a.
b.
I>
1
Cablu 3 x 6 kV
2
3
2
4
5
6
7
8
9
1
10
11 12 13
14
15
1.2. Definiţii şi clasificări ale aparatelor electrice 13
Fig.1.1. Locul aparatelor electrice: a. în centrala electrică; b. la consumator
. Parametrii electrici nominali ai aparatelor electrice
 Tensiunea nominală a aparatului electric
 Tensiunea maximă de serviciu a reţelei
 Tensiunea de ţinere nominală sau nivelul de izolaţie nominal
 Tensiunea de încercare
În prezent sunt standardizate sau recomandate următoarele tensiuni de încercare:
1. la frecvenţă industrială cu durata de 1minut;
2. la supratensiuni atmosferice (undă impuls 1,2/50 s);
3. la supratensiuni de comutaţie (undă impuls 250/2500 s).
În tabelul 1.2 sunt date valorile tensiunii de ţinere la undă de impuls şi la frecvenţă industrială.
Tabelul 1.2. Valorile tensiunilor de ţinere ale aparatelor electrice
Tensiunea de ţinere la undă
de impuls
[kV]
Tensiunea de ţinere la
frecvenţă industrială, t = 1
minut
[kV]
Tensiunea
nominală
[kV]
Izolaţie plină Izolaţie
redusă
Izolaţie plină Izolaţie
redusă
245 1050 900 460 395
123 550 450 230 185
24 125 55
12 75 35
7,2 60 27
 Curentul nominal
Valorile standardizate a curenţilor nominali pentru aparatele electrice conform recomandărilor
IEC (International Electrotehnic Committee) sunt prezentate în tabelul 1.3:
Tabelul 1.3. Valorile curenţilor nominali ai aparatelor electrice de înaltă tensiune
Denumirea aparatului Curent nominal
[A]
Întreruptoare 400; 630; 1000; 1250; 1600; 2000; 3150; 4000;
5000; 6300
Separatoare de sarcină 200; 400; 630
Separatoare 200; 400; 630; 800; 1250; 1600; 2000; 3150;
4000; 6300
Bobine de reactanţă 400; 600; 750; 1000; 1500; 2000
Sigurante fuzibile 2,5; 4; 6,3; 10; 16; 25; 31,5; 40; 63; 80; 100
Transformatoare de curent 1; 5; 10; 15; 20; 30; 50; 75; 100
 Capacitatea de rupere
 Capacitatea de închidere
 Curentul limită dinamic
 Puterea nominală
Solicitări şi condiţii de funcţionare impuse aparatelor electrice
1.4. Solicitări şi condiţii de funcţionare impuse
aparatelor electrice
În studiul aparatelor electrice se pot stabili o serie de probleme generale care
privesc toate sau aproape toate grupele de aparate. Aceste probleme sunt legate de:
 acţiunea arcului electric de comutaţie;
 procesele termice;
 eforturile electrodinamice;
 procesele electromagnetice;
 contactele electrice;
 solicitările izolaţiei.
În exploatare, aparatele sunt supuse acţiunii multor factori care influenţează
funcţionarea lor şi care determină o serie de condiţii tehnice pe care acestea trebuie să
le îndeplinească:
1. Solicitările electrice
2. Solicitările termice
3. Solicitările mecanice
4. Solicitările factorilor de mediu
5. Solicitări ale timpului
.
PROCESE DE COMUTAŢIE
Arcul electric
Locul arcului electric în cadrul descărcărilor în gaze
Arcul electric de deconectare reprezintă o descărcare autonomă, prin care spaţiul dintre contacte
devine bun conducător de electricitate, caracterizată prin densitate de curent şi temperatură ridicată,
presiune mai mare decât presiunea atmosferică, gradient de potenţial de valoare redusă.
Locul arcului electric în cadrul descărcărilor în gaze poate fi urmărit în figura 2.1. în care se
prezintă funcţia U=f(i) pentru un tub cu gaz la presiunea de 1 mbar.
Fig. 2.1. Caracteristica volt-amper pentru descărcarea electrică în gaze
Variaţia gradientului de temperatură printr-o secţiune transversală a arcului electric este
prezentată în figura 2.2.:
Fig. 2.2. Câmpul de temperaturi al arcului electric
T
6000
0
K
5000
0
K
4000
0
K
3000
0
K
374
0
K
coloană
aureolă
b
a
c
d
e
f
g
h
i [A]
u [V]
10
-12
10
-4
10
-2
10
0
10
1
800
400
0
Procese de ionizare în coloană
Procese de ionizare în coloană
Fotoionizarea. Sub acţiunea radiaţiilor din domeniul ultraviolet ( < 0,38 m) atomii neutri ai
gazelor se pot ioniza dacă energia primită depăşeşte energia de ionizare a atomului eU
i
.
Tensiuni de ionizare pentru gaze, vapori metalici, metale
Gazul U
i
[V] Vapori metalici U
i
[V] Metal U
i
[V]
Neon 21,5 Vapori de mercur 10,4 Al 5,96
Helium 24,5 Vapori de sodiu 5,1 Ag 7,54
Argon 16 Vapori de cesiu 3,9 Cu 7,69
Azot 15,8 Fe 7,85
Pt 8,9
Au 9,19
 Ionizarea prin excitaţie peste nivelul metastabil
 Ionizarea prin ciocnire
În figura 2.2 se prezintă curbele lui Paschen pentru aer respectiv SF
6
:
Fig. 2.2. Curbele lui Paschen pentru aer şi SF
6
 Termoionizarea
În figura 2.3. este prezentată dependenţa (T) în diferite cazuri:
Fig. 2.3. Variaţia gradului de ionizare în funcţie de temperatură
SF
6
aer
pd
U
a
0

Procese de generare a electronilor la catod
2.2.3 Procese de generare a electronilor la catod
- Emisia termoelectronică
La temperatura de 0 K, electronii liberi din conductor ocupă nivelele energetice Fermi :
Fig. 2.4. Nivele energetice în metale
Richardson şi Duschman au determinat expresia densităţii curentului termoelectronic:
T
b
kT
W W
e
e T A e T
h
k m e
j
F
÷
÷
÷
÷
· · = · · =
2 2
3
2
4t
constanta universală A = 1,2·10
6
Am
-2
K
-2
1. Reflexii la suprafaţa de emisie:
T
b
'
e T D A j
÷
· · · =
2
2. Prezenţa sarcinilor spaţiale la catod
3. Efectul Schottky
Fig. 2.6. Diminuarea potenţialului de ieşire prin efect Schottky
V
i
x
Anod
Catod
V
ex
+
-
E
i
V
E< 10
9
V/m
-
Nivele Fermi
V
r
(x)
[µm]
[cm]
eV
m
L
ex
= eV
ex
V
i
(x)
V(x)
V
m
L

ex
W
F
L
ex
W
v
vid
metal
Procese de generare a electronilor la catod
- Emisia autoelectronică
Fig. 2.7. Emisia autoelectronică, reducerea valorii barierei de potenţial
Tabelul 2.3. Valorile critice ale câmpului electric în vid avansat
Metal E
cr
x 10
9
[V/m]
L
ex
[eV]
Crom 5,22…5,42 4,6
Wolfram 6,40…6,60 4,8
Cupru 6,80…7,00 4,5
- Emisia electronică secundară.
Fig. 2.8. Variaţia coeficientului emisiei secundare cu energia particulelor incidente
Fig. 2.9. Influenţa unghiului de incidenţă asupra emisiei secundare
W
F
L
ex
W
E=0
L

ex
E
1
>E
E
2
>E
1
Ag
W
Cu
o
1
W [eV]
1.200
0
-
-
-
-
u
+ + + +
W
e
=0…40 eV
600
o
1
u = 0°
u = 70°
W [eV]
0
Formarea arcului electric în procesul de comutaţie 39
Amorsarea arcului electric la nivelul contactului
Fig. 2.11. Atingerea suprafeţelor de contact
Arcul electric de curent continuu. Modelul fizic.
Fig. 2.12. Modelul fizic al arcului electric de curent continuu
Caracteristicile arcului electric de curent continuu
Fig. 2.13. Caracteristica statică a arcului electric de curent continuu
F
F
i
U
catod
25…30 V
U
anod
2…6 V
d
U
coloană
U
arc
Pata catodică
10
-6
m
Pata anodică
10
-6
m
- + - +
- +
- +
- +
- +
- +
+
+
+
+
+
+
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
+
+
Catod -
-
Anod
0
I [A]
U [V]
100
80
100 200 300
50 mm
30 mm
10 mm
0 
dt
di
60
40
20
0
Deconectarea circuitelor de curent continuu
Stingerea arcului electric static de curent continuu în cazul circuitelor inductive
 > 0
Fig. 2.16. Caracteristica de stabilitate a arcului electric de curent continuu
 = 0
Fig.2.17. Condiţii limită de ardere a arcului electric
Condiţia limită de ardere a arcului electric defineşte valoarea curentului critic i
cr
:
R
l b a U
i
cr
cr
2
  

unde l
cr
este lungimea critică a arcului electric şi reprezintă lungimea dintre electrozi de la care arderea arcului
electric devine instabilă.
 < 0
fizic nu există condiţii de ardere stabilă a arcului electric, arcul electric se stinge.
i R U ) i ( u
a
  
Pentru stingerea arcului electric de curent continuu se utilizează două soluţii:
 creşterea lungimii arcului electric;
 modificarea caracteristicii externe a sursei de alimentare prin introducerea unei rezistenţe suplimentare în
serie cu arcul electric.
U
a
(i)
i
U-Ri
A
B
i
1
i
2
R
U
u
U
U
a1
U
a2
0
U
a
(i)
i
U-R
2
i
A
B
i
cr1
i
cr2
u
U
l
2
> l
1
l
1
creşte lungimea arcului
2
R
U
1
R
U
creşte R
0
Tensiunea de restabilire în instalaţiile de curent continuu
- prima etapă este cuprinsă între momentul desprinderii contactelor, caracterizat prin căderea de tensiune pe
contact U
contact
, amorsarea şi arderea arcului electric caracterizată de funcţia u
a
(i) şi se termină în momentul
stingerii arcului electric când tensiunea între contacte atinge valoarea U
stingere
;
- a doua etapă defineşte procesul tranzitoriu de restabilire a tensiunii între contactele echipamentului de
comutaţie şi durează din momentul stingerii arcului electric când tensiunea devine egală cu U
stingere
până la
revenirea acesteia la o valoare egală cu tensiunea sursei de alimentare U
sursă
.
Tensiunea dezvoltată la bornele sursei de alimentare după stingerea definitivă a arcului electric, pe durata
regimului tranzitoriu se numeşte tensiune tranzitorie de restabilire.
Circuit inductiv. Valoarea supratensiunii maxime a tensiunii tranzitorii de restabilire se determină cu
relaţia:
T v b U T
v b
a U
v b a t v b a ) t ( u U
aL aL a tres
max
· · + = |
.
|

\
|
+
·
÷
· · + = · · + = =
Supratensiunea maximă la deconectarea circuitelor inductive este:
T v b U U
max
tres
· · = ÷ = A
Fig. 2.22. Deconectarea dinamică a unui circuit inductiv de curent continuu
Circuit rezistiv. În cazul deconectării circuitelor rezistive nu apar supratensiuni, tensiunea tranzitorie de
restabilire având o valoare maximă inferioară tensiunii sursei de alimentare.
crR
crR
aR aR a tres
i R U
v b
i R a U
v b a t v b a ) t ( u U
max
· · ÷ = |
.
|

\
|
·
· · ÷ ÷
· · + = · · + = = 2
2
Circuit capacitiv. În cazul deconectării circuitelor capacitive pot apare fenomene oscilatorii ale tensiunii
tranzitorii de restabilire care determină o suprasolicitare suplimentară a izolaţiei (ca nivel maxim şi durată), mai
pronunţată decât în cazul deconectării circuitelor inductive.
LC
;
C
L
i
C
i U
max
tres
1 1
= = ~ e
e
u
a
(i)
U
t
aL
t
i
a
(t)
i
R
U
U-Ri
U
bvT
U
tres max
u
a
(t)
u
tres
(t)
t
res
0
u
Fig.2.23. Regimul tranzitoriu de deconectare dinamică:
a. circuit rezistiv; b. circuit C, L, R
Metode de limitare a supratensiunilor de comutaţie
Pentru limitarea supratensiunilor tranzitorii de comutaţie în circuitele de c.c. se utilizează următoarele
metode:
- şuntarea cu elemente de tip R, RC sau diodă de descărcare a circuitului de sarcină;
- şuntarea cu elemente de tip C sau RC a contactelor echipamentului de comutaţie.
Fig. 2.24. Limitarea supratensiunii de comutaţie
Fig. 2.26. Deconectarea dinamică a unui circuit inductiv protejat la supratensiune cu grup RD
t
a
t
i
a
(t)
i
R
U
U
u
a
(t)
u
tres
(t)
t
res
0
t
aR
t
i
a
(t)
i
R
U
U
u
a
(t)
u
tres
(t)
t
res
0
a. b.
L
R
p R
u
a K
U
i
D
i, u
u
a
(t)
1V
u
res
(t)
t
0
0
t
L
R
p
R
u
a K
U
i
L
R
p
R
u
K
U
i
C
p
a. b.
( ) ( ) ( ) t p t a t
i i i + =
Fig. 2.27. Limitarea supratensiunilor de comutaţie la nivelul contactului, forma de variaţia a curenţilor prin grupul de
protecţie
Procedee şi dispozitive pentru stingerea arcului electric de curent continuu
Există trei posibilităţi uzuale de stingere a arcului electric de curent continuu:
- creşterea tensiunii U
a
, prin alungirea coloanei şi deionizarea acesteia;
- creşterea rezistenţei circuitului deconectat;
- modularea intensităţii curentului la întrerupere.
Metoda alungirii mecanice a coloanei arcului electric.
Fig. 2.29. Stingerea naturală a arcului electric, forţată în cameră de stingere
Fig. 2.30. Camere de stingere: a. cu fantă largă; b. cu fantă îngustă; c. cu şicane
L
R
p
R
u
a K
U
i
a
C
p
i
p
i
+
_
i, i
p
i(t)
i
p
(t)
t
a1
t
aL
t
bvC
p
R
U
R
a - U
F
F
F
3
4
2
1
B
Feld
+
1
2
3
4 5
6
1 – cameră de stingere;
2 – bornă de conexiune
contact fix;
3 – bobină de suflaj
magnetic;
4 – miez feromagnetic;
5 – piese polare;
6 – fantă ventilaţie.
1
2
F
F
F F
3
1 1
a. b. c.
Fig. 2.32. Bobine de suflaj şi arc electric rotitor
Metoda creşterii rezistenţei serie.
Fig. 2.33. Reductor de curent
Metoda modulării curentului de arc electric.
c k a
i i i + =
Fig. 2.34. Întreruptor de curent continuu cu modulaţie a curentului
R
1 R
2
i
C
IV
III
II
I
1
2
1 – bobine de suflaj;
2 – contacte electrice
U
i
k
R L
I
1
i
a
i
c
L
0
R
0
C
0
I
2
+
+
_
i
c
(t)
t
i
i
k
(t)
i
a
(t)
t
1
t
2 t
3
t
4
Caracteristicile arcului electric de curent alternativ
Spre deosebire de arcul electric de curent continuu, arcul electric de curent alternativ este un proces cvasistaţionar.
ecuaţia arcului electric de curent alternativ în regim dinamic:
dt
du
u dt
di
i p
p i u
T
a
a
a
1 1 1
0
0
÷ =
÷
t cos I
dt
di
; t sin I i e e e 2 2 = =
se obţine o ecuaţie diferenţială de tip Bernoulli:
0
2 1
2
=
·
+ ·
|
|
.
|

\
|
+ ÷
a
a
a
a
a
u
T P
t sin I
u
T t sin
t cos
dt
du e
e
e
e
Se obţin expresiile analitice finale [BARA] ale tensiunii şi curentului arcului electric:
t sin I ) t ( i
)
T
( arctg ;
T
t sin(
I
t sin l P
) t ( u
a
a
a
e
e
¢
e
¢ e
e
2
2
1
4 1
2
1
2
2 2
0
=
=
(
(
¸
(

¸

+
+
÷
=
prin eliminarea timpului t se obţine expresia analitică a caracteristicii volt-amper dinamice a arcului electric:
2 2
2 2
2 2
2
0
2
4 1
1
i I
i I i
arctg ) i ( ;
T
) sin(
I
li p
) i ( u
a
a
÷
÷
=
(
(
¸
(

¸

+
+
÷
= ¢
e
¢ ¢
Fig. 2.41. Curbele de variaţie în timp ale tensiunii şi curentului arcului electric de curent alternativ
u
a
(t)
i
a
(t)
t
p
U
ap
U
st
t
u
a
– tensiunea de arc;
i
a
– curentul de arc;
U
ap
– tensiunea de amorsare a
arcului electric;
U
st
- tensiunea de stingere a
arcului electric;
t
p
– timp pauză.
u
Caracteristica volt-amper dinamică u
a
(i), obţinută prin eliminarea variabilei timp, îşi modifică alura funcţie de
felul răcirii arcului, materialul electrozilor, frecvenţa tensiunii de alimentare, lungimea coloanei de arc,
parametrii circuitului deconectat, presiune :
Fig. 2.43. Diverse forme ale caracteristici volt-amper pentru arcul electric de curent alternativ
Stingerea arcului electric de curent alternativ. Condiţii calitative
Fig. 2.44. Condiţiile stingerii arcului electric de curent alternativ în funcţie de viteza de creştere a rigidităţii dielectrice
Reuşita stingerii arcului electric de curent alternativ depinde de următoarele corelări:
- Corelare între tensiunea arcului u
a
(t) şi tensiunea de restabilire u
r
(t).
- Corelare între tensiunea de restabilire u
r
(t) şi tensiunea de străpungere a mediului gazos u
str
(t) în care arde
arcul electric.
Fig. 2.45. Alungirea arcului electric sub acţiunea forţelor electrodinamice
ua
ia
ua
ia
ua
ia
ua
ia
Ua
Ust
răcire naturală răcire forţată
cupru
grafit
a b.
F
eld
F
eld
convecţie
liberă
d
5 s
d
l
F
eld
convecţie
liberă
d
20 ~
d
l
U
r1
(t)
U
r2
(t)
U
străpungere
(t)
i
a1
(t)
i
a2
(t)
Străpungere
Stingere
u
t
0
Fig. 2.46. Forma arcului electric de curent alternativ
Stingerea arcului electric de curent alternativ. Condiţii cantitative
Studiind procesele care au loc în jurul momentului anulării intensităţii curentului de arc se pot stabili
condiţii cantitative privind stingerea arcului electric de curent alternativ.
0
0
0
=
=
=
t
a
t
dt
dU
dt
di
G
Pentru un interval de timp scurt putem considera variaţia în timp a conductanţei ca fiind descrisă de o funcţie
exponenţială de forma:
( )
a
T / t
e G t G
÷
=
0
( ) ( ) l P t u t G
tres 0
2
< · ; ( )
a
T / t
tres
e
G
l P
t u · <
0
0
Fig. 2.47. Condiţiile stingerii arcului electric lung: G
1
– conductanţa în cazul reamorsării arcului electric; G
2
– conductanţa în
cazul stingerii definitive a arcului electric.
d
2 s
d
l
G
2
(t) (stingerea arcului electric lung în
cazul unei intense deionizări)
G
1
(t)
i
1
(t) (reamorsarea arcului electric lung)
i
2
(t)
G
0
0
G
t
0
10
9
electroni/cm
3
t
Procese de deconectare
Solicitările aparatelor de comutaţie depind nu numai de valorile curenţilor şi tensiunilor întrerupte, dar şi de
modul de variaţie a tensiunii care se restabileşte între contactele aparatului la deconectarea unui defect.
2.15.1. Deconectarea sarcinilor inductive
Deconectarea sarcinilor inductive monofazate.
Fig. 2.59. Circuit echivalent pentru studiul tensiunii tranzitorii de restabilire
Considerând drept origine a timpului momentul stingerii arcului electric, la trecerea prin zero a curentului,
ecuaţia diferenţială ce descrie funcţionarea circuitului este:
) t ( u idt
c
Ri
dt
di
L = + +
}
1
; ) t sin( U ) t ( u ¢ e + = 2
Deoarece în condiţiile reale de scurtcircuit, circuitul este puternic inductiv R L >> e şi
2
t
= + , se face
schimbarea de variabilă u
r
= y şi se obţine o ecuaţie diferenţială liniară omogenă de ordinul doi, cu coeficienţi
constanţi şi termen liber funcţie trigonometrică:
t cos U y y y
' "
e e e o 2 2
2
0
2
0
= · + · +
) t cos e ( U ) t ( u
e
t
r
e
o ÷
÷ = 1 2
Fig. 2.60. Tensiunea de restabilire cu două frecvenţe la deconectarea circuitelor inductive de c.a.
u(t)
i(t) R L
I
Z
C u
r
(t)
u(t) e
u
r
(t) e
c
e
e
t
U
m
t
t
0
Deconectarea sarcinilor inductive trifazate. Cu o aproximaţie de câteva grade electrice, întreruperea
mecanică pentru cei trei poli ai unui întreruptor este sincronă în timp ce întreruperea electrică (stingerea arcului
electric la nivelul fiecărui pol) nu este sincronă. Din diagrama fazorială prezentată în figura 2.61 :
Fig. 2.61. Diagrama fazorială la deconectarea sarcinilor inductive trifazate, neutrul izolat
rezultă următoarele concluzii în ipoteza că polul 1 este polul care întrerupe primul arcul electric:
- solicitarea dielectrică cea mai mare
1
2 5 1 U , ¸ apare la polul prin care curentul de scurtcircuit
trece primul prin valoarea zero;
- solicitările dielectrice ale polilor 2, 3 sunt mai reduse
1
6 5 0 U . ¸ ;
- solicitările termice sunt maxime la nivelul polului 3 pentru care există o prelungire a curentului de
arc cu un unghi de t/6; curentul în polul 2 este întrerupt în avans cu unghiul t/6, astfel curentul
din polii 2, 3 se întrerupe simultan, conform diagramelor mărimilor instantanee prezentate în
figura 2.62.:
Fig. 2.62. Formele de undă în cazul unui scurtcircuit trifazat în reţele cu neutrul izolat
U
1
U
2
U3
U
r1
U
r3
U
r2
I
23
I
1
u
1
(t)
i
1
(t)
1,5\2U
1
u
2
(t)
i
2
(t)
1,5¸\2U
1
0,5\6U
1
0,5¸\6U
1
0,5\6U
1
0,5¸\6U
1
i
3
(t)
u
3
(t)
i
23
(t)
i
23
(t)
Deconectarea sarcinilor inductive la gol. Sarcini inductive mici pot fi transformatoare electrice, linii
electrice în gol. Schema de principiu pentru deconectarea unui transformator ce funcţionează la gol este dată în
figura 2.63.:
Fig. 2.63. Schema echivalentă pentru deconectarea unui transformator cu funcţionare la gol
Valoarea maximă a tensiunii tranzitorii de restabilire [ANAN, LEON] la întreruperea curentului de mers în gol este:
C
L
i U
max
tres
· ~
0
(2.175)
Reaprinderile succesive ale arcului electric [SLAM, SUCI] protejează izolaţia întreruptorului şi reţeaua electrică
împotriva unor supratensiuni inadmisibile U
max
, în conformitate cu formele de undă prezentate în figura 2.64.:
Fig. 2.64. Regimul tranzitoriu al tensiunii tranzitorii de restabilire la deconectarea sarcinilor inductive mici
L
T
C
A C
B
R
T
L
U
i
0
U
str
U
a
(t)
u
r
(t)
t
i
a
(t)
t
U
max
u(t)
A
B
C
A
1
B
1
C
1
O
0
0
Deconectarea sarcinilor capacitive
Deconectarea sarcinilor capacitive monofazate. Sarcini capacitive monofazate pot fi cabluri
electrice în gol, baterii de condensatoare, schema electrică echivalentă ce modelează un astfel de circuit este
prezentată în figura 2.65.:
Fig. 2.65. Circuitul echivalent în cazul deconectării unei sarcini capacitive monofazate
La deschiderea întreruptorului I , la momentul O
0+
tensiunile pe elementele de circuit sunt cele reprezentate cu
linie punctată:
max C a C
U u u u
B A
~ + =
Fig. 2.66. Forme de undă la deconectarea sarcinilor capacitive monofazate
u
CA
C
A C
B
+
L
U
i
u
CB
- +
-
I
u
a
-U
max
U
max
2U
max
u
tres(t1)
>U
max
t
1
t
2
u
1tres(t2)
< 3U
max
i
a
(t)
i
a1
(t)
t
3 t
4
u
1CA
(t)
u
1CB
(t)
u(t)
u
CB
(t)
u
1tres
(t)
O
t
0
u
tres
(t) < U
max
u
1tres
(t)
u
CA
~u(t)
u
tres(t2)
< 2U
max
0 t
u, i
Deconectarea circuitelor electrice la frecvenţe mari
În ultimele decenii s-au răspândit sursele de alimentare de frecvenţă ridicată destinate unor utilizări industriale:
călirea sau topirea metalelor, uscarea unor produse, acţionări electrice.
Deconectarea sarcinilor rezistive. La deconectarea sarcinilor rezistive curentul şi tensiunea trec
simultan prin valoarea zero ca urmare expresiile tensiunii tranzitorii de restabilire şi ale vitezei de restabilire a
tensiunii la bornele aparatului de comutaţie sunt:
( )
fU v ; t cos U
dt
du
v ; t sin U u
t max R
Rtres
R Rtres
t e e e 2 2 2 2
0
= = = =
=
Deconectarea sarcinilor inductive. Expresia tensiunii tranzitorii de restabilire se obţine din relaţia
(2.170) având în vedere că pulsaţia sursei de alimentare e odată cu creşterea frecvenţei devine aproximativ de
acelaşi ordin de mărime cu pulsaţia proprie de oscilaţie a circuitului de sarcină e
0
:
R
L
T ; u u e t cos t cos U u
aperiodica periodica
T
t
Ltres
= + =
|
|
.
|

\
|
· ÷ =
÷
0
2 e e
Fig. 2.71. Deconectarea sarcinilor inductive la frecvenţe mari
La frecvenţe ridicate stingerea arcului electric poate deveni mult mai uşoară în cazul sarcinilor
inductive (viteză de variaţie a tensiunii de restabilire mică) decât în cazul sarcinilor rezistive.
u
a
(t)
i
a
(t)
u(t)
u
Ltres
(t)
u(t) ÷ u
tres periodică
(t)
t
u
tres aperiodică
(t)
t=0
0
u, i
Procedee şi dispozitive pentru stingerea arcului electric de curent alternativ
Stingerea arcului electric scurt. Procedeul frecvent utilizat pentru stingerea arcului electric scurt constă în
divizarea coloanei acestuia. Stingerea se obţine pe baza efectului de electrod, corespunzător căruia tensiunea
furnizată de sursă nu mai satisface suma căderilor de tensiune la catozi, necesară reamorsării.
Fig. 2. 72. Camere de stingere de joasă tensiune: a. cu grile metalice; b. cu bare.
1 – contacte; 2 – cameră de stingere; 3 – grile; 4 – bare metalice; 5 – rampe
Stingerea arcului electric lung. Pentru stingerea arcului lung, echipamente de înaltă tensiune
sunt prevăzute cu camere de stingere în care se asigură o deionizare intensă. Agentul de preluare a
căldurii din coloana arcului este un fluid cu bune proprietăţi electroizolante şi de stingere: aer
comprimat, ulei, SF
6
[IKED, NIEM]. În figura 2.73. se prezintă exemple de camere de stingere cu
suflaj cu jet de gaz longitudinal, respectiv transversal:
Fig. 2. 73. Camere de stingere cu aer comprimat: a. suflaj longitudinal; b. suflaj transversal
1 – contacte; 2 – camera de stingere; 3 – arc electric; 4 - ajutaj
Fig. 2.74. Cameră de stingere cu ulei şi suflaj transversal
1
5
4
2
A
A
3
1
a. b.
a.
jet aer comprimat
3
1
1
4
2
b.
1
6
4
3
5
2
1- sistem izolaţie;
2- camera de stingere;
3- arc electric;
4- contact fix;
5- canale;
6- contact mobil.
3. PROCESE TERMICE
3.1. Dezvoltarea căldurii în elementele aparatelor electrice
3.1.1. Dezvoltarea căldurii prin efect Joule - Lentz
Puterea dezvoltată prin efect Joule – Lentz în unitatea de volum a unui conductor parcurs de curent este
dată de expresia:
2
J p · = µ
unde µ este rezistivitatea materialului; J – densitatea curentului de conducţie.
În cazul căilor de curent masive alimentate în curent alternativ, pentru calculul rezistenţei electrice este necesar
să se considere următoarele efecte care contribuie la creşterea suplimentară a pierderilor active:
- efectul pelicular;
- efectul de proximitate;
- efectul de buclă.
Efectul pelicular.
unde H
me
este intensitatea câmpului magnetic pe suprafaţa materialului; E
me
- intensitatea câmpului
electric pe suprafaţa materialului.
Valorile densităţii curentului J
(x)
, la suprafaţa materialului J
me
, respectiv la o adâncime în material
egală cu adâncimea de pătrundere x = o , sunt:
e / J J ;
H
J ; e J J
me ) x (
me
me
x
me ) x (
= = · =
=
÷
o
o
o
0
2
Fig.3.1. Repartizarea curentului de conducţie în cazul efectului pelicular
În tabelul 3.1 sunt date valorile adâncimii de pătrundere la diverse frecvenţe şi temperaturi pentru diferite
materiale.
Tabelul 3.1. Variaţia adâncimii de pătrundere în funcţie de frecvenţă şi temperatură.
Frecvenţa [Hz] o [mm]
Cu la 15°C la 15°C OL 45 la 800°C
50 10 5 70
500 3 1.5 22
2500 1.3 0.67 10
J
(x)
x
J
x
o
J
0
J
me
J
(x)
0
Efectul de proximitate. Efectul de proximitate este o variantă a efectului pelicular, şi constă în concentrarea
curentului în anumite zone ale suprafeţelor conductoarelor parcurse de curent.
Fig. 3.2. Câmpul magnetic şi repartizarea curentului la efectul de proximitate
a. curenţi de acelaşi sens; b. curenţi de sens contrar.
Efectul de buclă. În cazul unei spire parcursă de curent alternativ, densitatea maximă a curentului va fi pe
partea interioară a spirei , efect de buclă.
Fig. 3.3. Câmpul magnetic şi repartizarea curentului în cazul efectului de buclă
În cazul căilor de curent masive alimentate în curent alternativ rezistenţa electrică se calculează cu relaţia
generală:
bucla e proximitat pelicular ps cc ps
c
ps ca
k k k k ; R k
S
l
k R · · = · = · = µ
unde k
ps
este coeficientul pierderilor suplimentare în curent alternativ, determinat prin calcul analitic sau cu
ajutorul monogramelor [HORT].
Cantitatea de căldură degajată prin efect Joule – Lentz este:
dt P Q
t
) t ( ) t (
· =
}
0
unde P
(t)
reprezintă fluxul termic transmis după o direcţie normală prin suprafaţa S.
Densitatea fluxului termic (fluxul termic specific) q, se obţine prin raportarea fluxului termic la suprafaţa
traversată:
dS
dP
q =
a. b.
3.1.2. Dezvoltarea căldurii în materialele feromagnetice
Pierderi prin histerezis magnetic. Sunt proporţionale cu frecvenţa, inducţia magnetică şi aria ciclului de
histerezis. Pierderile specifice raportate la unitatea de volum pot fi calculate cu ajutorul relaţiilor:
- B < 0,2 T se utilizează formula lui Rayleigh:
3
max
H f k P
R h
· · =
- 0,2 < B < 1,5 T se utilizează formula lui Steinmetz :
n
H h
B f k P
max
· · =
Pierderi prin curenţi turbionari. Se datorează efectului Joule – Lentz care însoţeşte inducerea de curenţi
electrici în corpurile conductoare masive aflate în câmpuri magnetice variabile.
Fig. 3.4. Circulaţia curenţilor turbionari pentru un conductor masiv în câmp magnetic variabil
Pierderi anormale în materialele feromagnetice. Repartiţia pierderilor în fier în funcţie de frecvenţa
tensiunii de alimentare este prezentată în figura 3.5.:
Fig. 3.5. Repartiţia pierderilor în fier în cazul tolelor laminate la rece
r
i
0
r
e
dr
r
¢
J
z
E
z
x
y
g
J
y
H
y
z
H(x,y,z)
i i
r
e
r
i
r dr
h
2
o y
O
H
y
H
z
x
H
x
g
J
x
H
x
P
Fe
f
[KHz]
0
1 0.01
P
H
P
t
P
an
P
Fe
0.1
3.1.3. Pierderi în dielectrici
Încălzirea dielectricilor (materialelor izolatoare) se datorează pierderilor de putere prin conducţie (neglijabile) şi
pierderilor prin histerezis electric (importante). Cantitatea de căldură P
d
dezvoltată în structura dielectricului,
supus unei tensiuni sinusoidale având valoarea efectivă U, este dată de relaţia:
o e tg CU P
d
2
=
3.2. Transferul de căldură în aparatele electrice
3.2.1. Conducţia termică
Transmisia căldurii prin conducţie termică are loc conform legii lui Fourier:
u ì grad ) n (
dS dt
Q d
n q · ÷ =
·
· ÷ =
2
Procesul fizic al transferului de căldură prin conducţie termică este prezentat în figura 3.6.:
Fig. 3.6. Conducţia termică în regim nestaţionar
3.2.2. Radiaţia termică
Un corp încălzit la temperatura T, diferită de zero absolut, transmite căldură prin radiaţie termică altor
corpuri învecinate a căror temperatură este mai mică decât temperatura sa. Fluxul termic specific transmis prin
radiaţie de suprafaţa exterioară S a unui corp care funcţionează în vid sau într-un mediu gazos aflat la
temperatura T
a
, este dată de legea Stefan – Boltzmann:
( ) ( ) ( )
a r a r a r
T T T T K q u u o o c ÷ · = ÷ · = ÷ · · =
4 4
unde K = 5,6697.10
-8
W/m
2
K
4
este constanta Stefan – Boltzmann; c < 1 – emisivitatea totală a suprafeţei
radiante; o
r
– coeficientul transmisivităţii termice prin radiaţie; T, u – temperatura suprafeţei radiante.
Proprietăţile radiative ale suprafeţei unui material sunt dependente de starea suprafeţei (nivel oxidare), gradul de
poluare cu impurităţi, rugozitate. Valorile tipice ale emisivităţii totale c a unor materiale uzuale sunt prezentate
în tabelul 3.2.:
u
u+du
n
0
dS
ì
grad u
P
q
u
(x,y,z)
=ct.
Tabelul 3.2. Emisivităţile unor materiale conductoare uzuale.
Material Temp.[°C] c Condiţii
200-700 0.05 - 0.20 Neoxidat
- 0.24 - 0.45 După 2 ani funcţionare în interior nivel
redus de poluare
Al
- 0.50 - 0.90 După 2 ani funcţionare în mediu puternic
poluat
80..200 0.018…0.03 Suprafaţă polizată
25 0.07 Suprafaţă lustruită
- 0.30 Oxidare slabă
- 0.50 Oxidare normală
Cu
200..600 0.57 - 0.85 Oxidare intensă, funcţionare la temperaturi
ridicate
200..600 0.79 Oxidat
25 0.82 Tablă oxidată
Oţel
40..370 0.94…0.97 Oxidat rugos
Relaţia puterii transmise prin radiaţie, în domeniul temperaturilor până la 250
0
C se poate scrie sub forma
[HORT1]:
3.2.3. Transmisia combinată a căldurii. Convecţia termică
Transferul de căldură de la mediile solide către fluide, lichide şi gaze, se realizează prin procese fizice de
convecţie şi radiaţie.
Fig.3.7. Transferul de căldură prin convecţie şi radiaţie
Fluxul termic total emis de sursa caldă prin radiaţie şi convecţie către mediul fluid se calculează cu
relaţia lui Newton:
( ) S T T P
a c , r
· ÷ · =
1
o (3.36)
unde o este coeficientul transmisivităţii totale prin radiaţie şi convecţie.
Tabelul 3.3. Transmisivitatea termică totală a unor repere uzuale din electrotehnică
Nr.
crt.
Denumirea o
[W/m
2
°C]
1 Bare orizontale din cupru, | 10…60 mm, în aer 9…13
2 Bare de cupru în aer, aşezate pe muchie 6…9
3 Fontă sau fier vopsite, în aer 10…14
4 Cilindri din porţelan în cuva cu ulei 50…150
10…12,5 5 Înfăşurări cu izolaţie de hârtie: în aer
în ulei 25…36
6 Elemente de constantan sau nichelină, pe verticală 20
10…12,5 7 Pachete de tole din oţel: în aer
în ulei 70…90
radiaţie T
1
T
2
T
a
convecţie
Regimurile termice tranzitorii ale căilor conductoare
Regimurile termice tranzitorii caracterizează, atât regimurile normale de funcţionare ale instalaţiilor când
acestea sunt supuse unor solicitări de lungă durată (continue sau intermitente), cât şi regimul de scurtcircuit când
solicitarea termică este de scurtă durată.
Ecuaţia generală a solicitărilor termice ale căilor conductoare
Fig. 3.8. Solicitarea termică a conductorului omogen
bilanţul puterilor este:
c r c a L J
dP dP dP dP
,
+ + =
÷
Ecuaţia de bilanţ termic conduce la forma finală a ecuaţiei generale a solicitărilor termice pentru căile
conductoare:
( )
( ) ( )
( ) ( )
( )
( )
( ) x
x p
a t x t x
t x t x
v t x
S
l
x t
c p u u o
u
ì
u
÷ +
c
c
÷
c
c
=
, ,
2
,
2
,
,
Regimul tranzitoriu de încălzire în cazul solicitării termice de lungă durată
Studiul regimului tranzitoriu de încălzire în cazul solicitării termice de lungă durată se efectuează în baza
următoarelor ipoteze simplificatoare:
- calea de curent este omogenă;
- transmisivitatea termică totală şi căldura specifică sunt invariabile cu temperatura;
- toate punctele din volumul conductorului se încălzesc identic ca urmare gradientul de temperatură în lungul
conductorului este nul: 0
2
2
=
c
c
x
u
;
- temperatura mediului ambiant u
a
este constantă.
În aceste ipoteze, ţinând cont de variaţia rezistivităţii electrice cu temperatura, ecuaţia generală a solicitărilor
termice a căilor de curent devine:
( )
a
p
v R ps
;
S
l
t
c J k u u 0 o0
0
u o µ ÷ = +
c
c
= +
2
0
1
) e ( e
i i
T
t
p
T
t
) t (
÷ ÷
÷ + = 1
0
0 0 0
dx
x
S
(x)
lp
(x)
dV
(x)
dP
c
dP
J-L
dP
r,c
dP
a
u
a
u
curbele u(t) pentru valorile limită ale densităţii de curent:
Fig. 3.9. Regimul tranzitoriu al supratemperaturii u(t) în funcţie de încărcare
Corespunzător procesului de răcire (J=0) soluţia ecuaţiei diferenţiale devine:
r
T
t
p
e ) t (
÷
· = 0 0
unde
p
v
r
l
S c
T
o
= este constanta termică la răcire a căii de curent.
Reprezentarea grafică a evoluţiei în timp a supratemperaturii căii de curent este dată în figura 3.10.:
Fig. 3.10. Regimul termic tranzitoriu al supratemperaturii căii de curent în cazul solicitării termice de lungă durată
Regimul termic al aparatelor electrice la scurtcircuit
Calculul regimului termic la scurtcircuit al conductoarelor este necesar pentru verificarea stabilităţii
termice a echipamentelor de comutaţie. Regimul de scurtcircuit este caracterizat prin:
- durată scurtă 0,2...2 secunde, ca urmare a funcţionării sistemului de protecţie aferent;
- supratemperatura admisibilă de 2...3 ori mai mare decât supratemperatura în regim nominal de funcţionare;
- curenţi de 10...20 ori mai mari (sau chiar mai mult) decât curenţii în regim nominal.
Din cauza factorilor menţionaţi, regimul de scurtcircuit poate fi considerat din punct de vedere practic ca fiind un
proces termic adiabatic, fără schimb de căldură cu mediul exterior.
t
v
c p
v
c
c
=
u
0
0
t
u
u
p
J < J
cr
J = J
cr
J > J
cr
u
t
T
î T
r
u
p
0.632u
p
0
Diagrama temperaturilor pentru regimul de scurtcircuit este prezentată în figura 3.11:
Fig. 3.11. Diagrama temperaturilor în funcţie de regimul de funcţionare
Pentru un curent variabil în timp i
sc
(t) se poate defini un curent echivalent I
ec
care produce acelaşi efect termic ca
i
sc
(t) în intervalul de timp corespunzător scurtcircuitului:
( )
t J t
S
I
dt
S
t i
ec
ec
t
sc 2
2
2
0
2
= = |
.
|

\
|
}
unde t este timpul cât are loc scurtcircuitul.
Pentru a putea determina efectul termic al curentului de scurtcircuit ( ) t i
sc
şi a putea determina valoarea J
ec
corespunzătoare acestui curent se ţine cont de forma curentului de scurtcircuit:
Fig. 3.12. Forma şi parametrii curentului de scurtcircuit
Efectul termic al curentului de scurtcircuit poate fi aproximat cu o relaţie de forma:
( ) ( ) t I t I n m dt t i
ec scl
t
sc
2 2
0
2
= + =
}
unde I
sca
este valoarea efectivă a componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit; I
scp
– valoarea efectivă a
componentei periodice;
scl
scl
I
i
2
= _ este factorul de lovitură al curentului de scurtcircuit; I
l
– valoarea efectivă
a curentului de lovitură; coeficienţii ( ) 2 s = _ , t f m şi 1 s
|
|
.
|

\
|
=
scp
scl
I
I
, t f n sunt precizaţi grafic în figura 3.13:
[u]
u
scmax
u
sc
u
2
u
a
0
usc
u
scmax
umax
regim scurtcircuit
maxim admisibil
nominal
regim permanent
t
O
i
scl
Î
scp
i
sc
Î
scl
Fig. 3.13. Valorile parametrilor m, n
Temperaturile maxim admisibile cu asigurarea stabilităţii termice la scurtcircuit, pentru unele căi de curent sunt
prezentate în tabelul 3.4.:
Tabelul 3.4. Temperaturi maxim admisibile ale căilor de curent
Nr.
crt.
Material Tipul constructiv u
2
[°C]
u
scmax
[°C]
Conductor gol sau vopsit 60 200
Conductor aerian funie 80 170
Cablu cu izolaţie de hârtie, U = 6 kV 65 120
1. Cupru
Cablu cu izolaţie de hârtie, U > 20 kV 45 100
Conductor gol sau vopsit 60 180
Conductor aerian funie 80 130
Cablu cu izolaţie de hârtie, U = 6 kV 65 120
2. Aluminiu
Cablu cu izolaţie de hârtie, U > 20 kV 45 100
Regimul tranzitoriu de încălzire în cazul solicitării termice intermitente
Căile de curent funcţionează cel mai frecvent în regim intermitent. Regimul termic intermitent este
caracterizat prin durata relativă de conectare DC şi frecvenţa de conectare f
c
.
Fig. 3.14. Regimul termic tranzitoriu al supratemperaturii căii de curent în cazul
I
scl
I
scp
reg. tranzitoriu
lungă durată
reg. tranzitoriu
intermitent
u
u
p
u
max
u
min
i
t
t
t
c t
p
T
I
I
ief
u
1
u
2
u
3
u
4
u
2n-1
u
2n
u
2n-2
u
2n+1
u
5
0
Dacă se consideră că temperatura iniţială a conductorului este nulă u
0
= 0, relaţiile generale ce descriu procesele
termice pentru regimul intermitent sunt:
r
p
i
c
T
t
p ) t ( racire
T
t
p ) t ( incalzire
e ; e
÷ ÷
· =
|
|
.
|

\
|
÷ · = 0 0 0 0 1
Expresiile pentru temperaturile maxime u
max
şi minime u
min
corespunzătoare regimului intermitent stabilizat:
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
·
· ÷
÷
= =
·
· ÷
· ÷
= =
÷ ÷
÷
· ÷
+
÷ ÷
÷ ÷ ÷
· ÷
p
T
t
T
t
T
t
max
n
n
p
T
t
T
t
T
t
T
t
T
t
min
n
n
r
p
i
c
i
c
r
p
i
c
r
p
i
c
r
p
e e
e
e e
e e e
u u u
u u u
1
1
1
1 2
2
Regimul termic al bobinelor
- forma geometrică care determină suprafaţa de cedare a căldurii;
- construcţia bobinei, modul de realizare a bobinajului (cilindric, în rânduri, şah), factorul de umplere care
poate varia între 0,2…0,8;
- poziţia de funcţionare: verticală sau orizontală
- prezenţa sau lipsa circuitului magnetic (în c.c. miezul se comportă ca un radiator termic iar în c.a. devine
sursă termică datorită pierderilor în fier);
- mediul de lucru: mediul ambiant, ulei, vid, înglobată într-o masă plastică, cu răcire naturală sau forţată;
Regimul termic al bobinelor fără miez
Fig. 3.25. Regimul termic permanent al bobinei fără miez
x
y
¢
r
0
r
1
r
max
r
2
P P
u
max
u
1
u
2
o
1
o
2
h
z
u u
a
u
max
u
inf
u
sup
0
Din ecuaţia generală a conducţiei termice pentru medii cu surse (3.30) particularizată pentru regimul
termic permanent şi coordonate cilindrice rezultă:
0
1 1
2
2
2 2
2
= +
c
c
· +
c
c
· +
c
c
ì ¢
u u u p
r r r r
(3.161)
În conformitate cu ipotezele de calcul enunţate se poate considera variaţia unghiulară a temperaturii ca
fiind neglijabilă 0
2
2
=
c
c
¢
u
, ca urmare soluţia câmpului de temperatură în interiorul bobinajului se
găseşte prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale:
0
1
2
2
= +
c
c
· +
c
c
ì
u u p
r r r
(3.162)
care admite o soluţie de forma:
2 1
2
) (
ln
4
C r C
pr
r
+ + ÷ =
ì
u (3.163)
cu condiţiile de frontieră:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
2 ) (
1 ) (
2
1
u u
u u
r
r
(3.164)
Prin înlocuirea condiţiilor la limită (3.164) în soluţia generală (3.163) se obţine sistemul de ecuaţii:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+ + ÷ =
+ + ÷ =
2 2 1
2
2
2
2 1 1
2
1
1
ln
4
ln
4
C r C
pr
C r C
pr
ì
u
ì
u
(3.165)
care permite determinarea constantelor C
1
, C
2
în funcţie de temperaturile pe suprafeţele interioară u
1
respectiv exterioară u
2
care pot fi determinate prin măsurători.
( ) ( )
( ) ( ) ( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷
÷ + ÷ ÷ ÷ ÷ ÷
=
÷
÷ + ÷
=
) ln (ln 4
ln ln ln ln 4 ) ln (ln 4
) ln (ln 4
4
2 1
2 1
2
1 1
2
2
2
1 1 2 1 2 1 1
2
2 1
2
2
2
1 2 1
1
r r
r r pr r r r p r r r
C
r r
r r p
C
ì
u u ì ìu
ì
u u ì
(3.166)
Pentru determinarea analitică a temperaturilor u
1
, u
2
se utilizează condiţiile de frontieră privitoare la
constanţa fluxului termic specific transmis prin suprafaţa de separaţie bobină – mediu ambiant:
( ) ( )
a a
r r
pr
r
C
dr
d
u u o
ì
ì u u o
u
ì ÷ =
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ =
=
1 1
1
1
1
1 1
2
;
1
(3.167)
( ) ( )
a a
r r
pr
r
C
;
dr
d
u u o
ì
ì u u o
u
ì ÷ =
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ ÷ = ÷
=
2 2
2
2
1
2 2
2
2
(3.168)
unde u
a
este temperatura mediului ambiant.
Din ecuaţia (3.167) se determină constanta C
1
:
a
r r pr
C u
ì
o
u
ì
o
ì
1 1
1
1 1
2
1
1
2
÷ + = (3.169)
care se înlocuieşte în ecuaţia (3.168) şi se obţine ecuaţia:
( ) ( )
a
r r r r p r r u o o u o u o
2 2 1 1
2
2
2
1 2 2 2 1 1 1
2 2 2 + ÷ ÷ = ÷ ÷ (3.170)
Din egalarea constantei C
1
din ecuaţia (3.166) cu valoarea ei dată de (3.169) rezultă:
( )
a
r
r
ln r
r
r
ln pr r r p
r
r
ln r u o ìu u o ì
2
1
1 1
2
1 2
1
2
2
2
1 2 1
2
1
1 1
4 2 4 4 4 ÷ + ÷ ÷ = ÷
|
|
.
|

\
|
÷ (3.171)
Din ecuaţiile (3.170) şi (3.171) se obţine un sistem de ecuaţii în care necunoscutele sunt temperaturile
u
1
, u
2
:
¹
´
¦
= +
= +
B A A
A A A
2 22 1 21
2 12 1 11
u u
u u
(3.172)
cu soluţia:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
+ ÷
÷
=
+ ÷
+ ÷
=
21 12 22 11
11 21
2
21 12 22 11
12 22
1
A A A A
BA AA
A A A A
BA AA
u
u
(3.173)
Prin înlocuire în ecuaţia (3.166) se obţin constantele C
1
, C
2
ce depind de geometria bobinei şi
condiţiile de transfer termic. Soluţia câmpului de temperatură (3.163) permite determinarea punctului
corespunzător solicitării termice maxime a bobinajului conform condiţiei de maxim:
p
C
r ;
dr
d
max
max
max
r r
ì u
u
1
2
0 = =
=
(3.174)
3.5.2. Regimul termic al bobinelor cu miez de curent continuu
Bobinele alimentate în curent continuu, cu miez feromagnetic, transferă căldură către mediul
ambiant şi către miezul feromagnetic, deoarece acesta nefiind sediul unor surse termie se comportă ca
un radiator termic. Tehnologic se realizează un contact termic între bobinaj şi miez pentru a se
îmbunătăţi regimul termic al bobinajului. Pentru calculul încălzirii bobinei de curent continuu se fac
următoarele ipoteze simplificatoare:
- căldura se degajă uniform în tot volumul ocupat de bobină după direcţii radiale;
- bobina se comportă ca un corp izotrop, caracterizat de o conductivitate termică echivalentă ì
(conductor, izolaţie conductor, izolaţii între straturi, lacuri impregnare, etc).
Bilanţul puterilor la nivelul bobinajului este:
h l RI
m med
o0 2
2
= (3.175)
unde l
m
este lungimea medie a spirei bobinajului ( )
2 1
r r l
m
+ = t ; u
med
– supratemperatura medie a
bobinajului considerat ca un mediu izotrop, faţă de temperatura mediului ambiant.
Fig. 3.26. Bobina de curent continuu cu miez
Aria activă a materialului conductor obţinută la secţionarea bobinei se poate exprima în funcţie de
factorul de umplere al ferestrei f
u
, secţiunea conductorului de bobinaj S
c
, numărul de spire N,
geometria bobinei sub forma:
( ) 8 0 2 0
1 2
, ... , f ; h r r f NS
u u c
= ÷ = (3.176)
Rezistenţa bobinajului:
c
m
S
l
N R µ = ; ( )
med R
0 o µ µ + = 1
0
(3.177)
unde µ
0
este rezistivitatea conductorului bobinajului la temperatura mediului ambiant.
Ecuaţia de echilibru termic (3.175) permite determinarea supratemperaturii medii a bobinajului:
( ) ( )
( )h r r
S
I r r N
med
c
med R
2 1
2
2 1 0
2
1
+ =
+ +
t o0
t 0 o µ
(3.178)
( )
( )
R c R c
med
NI hNS
NI
NI hS
NI
o µ o
µ
o µ o
µ
0
2
0
2
0
2
0
2
0
2 2 ÷
=
÷
=
sau ţinând cont de ecuaţia (3.176) se obţine:
( )
( ) ( )
R u
med
NI r r f h
NI
o µ o
µ
0
2
0 1 2
2
2
0
2 ÷ ÷
= (3.179)
Dacă bobina este alimentată în regim intermitent cu un curent având valoarea echivalentă DC I I
i
= ,
rezultă valoarea supratemperaturii medii a bobinajului ce lucrează la o durată de conectare DC
cunoscută, amplitudinea curentului intermitent fiind I:
l
m
u
s
h
P P
ì
r
1
r
2
u
max
miez
feromagnetic
u
a
r
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
R u R i u
i
int med
NI DC r r f h
NI DC
NI r r f h
NI
o µ o
µ
o µ o
µ
0
2
0 1 2
2
2
0
2
0 1 2
2
2
0
2 2 ÷ ÷
=
÷ ÷
= (3.180)
Deoarece, atât la bobinele de c.c., cât şi la cele de c.a. temperatura celui mai cald punct din volumul
bobinei determină durata ei de serviciu, cunoaşterea distribuţiei temperaturii este de o importanţă
deosebită deoarece depăşirea valorii maxim admise de clasa de izolaţie pune în pericol integritatea
bobinei şi compromite funcţionarea aparatului în care aceasta este element component. Evaluarea
temperaturii bobinajului se poate face după una din metodele următoare:
- metode inginereşti bazate pe măsurarea variaţiei rezistenţei bobinajului şi aplicarea unor relaţii de
calcul rezultate din experienţa practică;
- metoda de măsurare directă, cu ajutorul termocuplelor, termometrelor, este dificil de aplicat
datorită dificultăţilor legate de amplasarea elementelor de măsură ce presupune operaţii speciale
de pregătire ale bobinajului;
- metode analitice ce utilizează ecuaţiile de bilanţ termic şi ipoteze simplificatoare pentru realizarea
modelului de calcul;
- metode de modelare numerică bazate pe programe specializate ce utilizează metoda elementelor
finite (MEF) sau a diferenţelor finite (MDF).
Pentru calculele inginereşti la determinarea temperaturii maxime a bobinajului u
max
se poate utiliza
relaţia:
s med max
0 0 0 ÷ = 2 ;
amb s s
u u 0 ÷ = (3.181)
u
s
– temperatura medie pe suprafaţa bobinei;
Supratemperatura medie a bobinajului u
med
se calculează prin metoda măsurării variaţiei rezistenţei
bobinajului:
( )
med R
R R 0 o + = 1
1 2
(3.182)
unde R
1
este rezistenţa iniţială a bobinajului la temperatura u
amb
; R
2
- rezistenţa bobinajului la
temperatura de funcţionare.
R
med
R
R R
o
0
1
1 2
÷
= (3.183)
Temperatura maximă în interiorul bobinajului determinată experimental este dată de relaţia:
s amb
R
max
R
R R
u u
o
u ÷ +
÷
= 2 2
1
1 2
(3.184)
3.5.3. Regimul termic al bobinelor cu miez de curent alternativ
Caracteristic pentru o bobină este faptul că structura acesteia este neomogenă aceasta fiind
formată din conductorul activ, izolaţia conductorului şi izolaţia între straturi, lacul de impregnare,
carcasa bobinei. Fiecare dintre aceste elemente este caracterizat prin conductivitate termică şi căldură
specifică volumică proprie.
Regimul termic al bobinelor cu miez de curent continuu
Bobinele alimentate în curent continuu, cu miez feromagnetic, transferă căldură către mediul ambiant
şi către miezul feromagnetic, deoarece acesta nefiind sediul unor surse termie se comportă ca un radiator termic.
Bilanţul puterilor la nivelul bobinajului este:
h l RI
m med
o0 2
2
=
Fig. 3.26. Bobina de curent continuu cu miez
( )
( ) ( )
R u
med
NI r r f h
NI
o µ o
µ
0
2
0 1 2
2
2
0
2 ÷ ÷
=
Pentru calculele inginereşti la determinarea temperaturii maxime a bobinajului u
max
se poate utiliza relaţia:
s med max
0 0 0 ÷ = 2 ;
amb s s
u u 0 ÷ =
u
s
– temperatura medie pe suprafaţa bobinei;
Temperatura maximă în interiorul bobinajului determinată experimental este dată de relaţia:
s amb
R
max
R
R R
u u
o
u ÷ +
÷
= 2 2
1
1 2
3.8. Caracteristici timp - curent.
Căile conductoare ale echipamentelor electrice pot fi străbătute de curenţi electrici a căror intensitate poate
varia în limite foarte largi
n echipament n
I ... I I ... · < < · 30 10 1 0 , în funcţie de regimul de funcţionare:
- regim de sarcină normală,
n echipament
I ... I · s 1 0 ;
- regim de suprasarcină,
n echipament n
I , ... , I I , · < < · 5 1 2 1 05 1 ;
- regim de scurtcircuit,
n echipament
I , ... , I · > 1 2 6 1 .
l
m
u
s
h
P P
ì
r
1
r
2
u
max
miez
feromagnetic
u
a
r
Fig. 3.31. Regimul tranzitoriu al temperaturii la stabilirea curentului de avarie.
Expresia funcţiei u
sc
(t) pe durata regimului de avarie rezultă conform relaţiei generale (3.54) de forma:
i i
T
t
p
T
t
psc ) t ( sc amb ) t ( sc
e e
÷ ÷
· +
|
|
.
|

\
|
÷ = = ÷ 0 0 0 u u 1
1
ln ;
1
ln ; ln
2
*
2 2
*
2
2 2
2 2
2 2
÷
÷
=
÷
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
÷
|
|
.
|

\
|
=
÷
÷
=
I
I
T
I
I
I
I
I
I
T
I I
I I
T
i ad
ad
sc
ad
s
ad
sc
i ad
ad sc
s sc
i ad
q
t t t
Fig. 3.32. Caracteristici timp - curent:
a. caracteristici t
ad
(I
*
) pentru aparatul protejat; b. caracteristica t
protecţie
(I
*
) pentru aparatul de protecţie aflat în stare iniţială
(rece); c. caracteristica t
protecţie
(I
*
) pentru aparatul de protecţie aflat în funcţionare (stare iniţială caldă);
0
I
s
I
ad
I
sc
i
t
t
ad
u
u
ad
u
p
u
amb
t
I
n
F
K
M
1
I
*
2
regim sarcină
normală
regim suprasarcină
regim scurtcircuit
a
b
c
t
ad2
(I
1*
)
0
I
1*
t
prece
(I
1*
)
t
pcaldă
(I
1*
)
F - aparat de protecţie;
K - aparat de comutaţie;
M - sarcină ( aparat protejat).
I >
t
ad
q
2
q
1
< q
2
t
ad1
(I
1*
)
4. FORŢE ELECTRODINAMICE
4.1. Metode generale de calcul a forţelor electrodinamice
Forţele electrodinamice se pot calcula folosind următoarele metode:
- evaluarea forţei Laplace;
- aplicând teorema forţelor generalizate în câmp magnetic;
- calculul expresiei tensiunilor maxwelliene.
Forţa Laplace
o sin idlB dF ; B l id F d = × =
Fig. 4.1. Calculul forţelor electrodinamice prin metoda Laplace
Forţa totală F, care acţionează asupra conductorului de lungime l este:
}
÷
=
C
r
sin ' dl
sin l i F
2
2 7
10
|
o
Teorema forţelor generalizate în câmp magnetic
Forţele generalizate prin care circuitele interacţionează au forma generală:
. ct i
m
. ct
m
x
W
F ;
x
W
F
= =
(
¸
(

¸

c
c
=
(
¸
(

¸

c
c
÷ =
|
Fig. 4.2 Metoda forţelor generalizate în câmp magnetic
i
(C)
dl
0
r
B
|
dF
o
dl'
dF
x2
dF
x1
i
1
i
2
1
2
(x)
dx
dx
dW
F ; dx F dW
m
x x m
= · =
Solicitările electrodinamice ale căilor conductoare
Conductoare coplanare, paralele, rectilinii, filiforme, de lungime infinită.
Fig. 4.5. Conductoare paralele, coplanare, filiforme de lungime infinită.
Inducţia B datorată conductorului 1 în punctul P este determinată cu relaţiile:
.
sin
a
r ;
r
a
sin
;
sin
d
a dy ;
a
y
g cot
;
r
sin dy i
B
|
|
|
|
|
|
t
µ
= =
÷ = =
=
}

· ÷
2
2
1 0
4
Pe lungimea l a conductorului 2 forţa electrodinamică rezultantă F este de forma:
a
l
i i dl
a
i
i Bdl i F
l l
2
0
1
7 1 0
2
0
2
10 2
2
} }
÷
· = = =
t
µ
Sensul forţelor electrodinamice este astfel încât pentru curenţi de acelaşi sens conductorii tind să se apropie, iar
pentru curenţi de sensuri opuse, conductorii tind să se depărteze.
dy
y
x
P
a
i
2
i
1
|
1
|
2
|
r
1
r
r
2
l
dx
y
dF
12
Funcţia de corecţie a forţei electrodinamice în cazul conductoarelor filiforme de lungime finită
Fig. 4.7. Funcţia de corecţie ¢
c
(a/l) a forţei electrodinamice pentru conductoare de lungime finită.
Forţe electrodinamice exercitate între conductoare cu secţiunea transversală finită
Există numeroase situaţii practice în care la evaluarea forţelor electrodinamice, dimensiunea caracteristică a
secţiunii transversale a conductoarelor nu mai poate fi neglijată în raport cu distanţa dintre acestea.
Căi conductoare paralele, rectilinii, cu secţiune circulară.
Fig. 4.8. Conductoare paralele de secţiune circulară.
Inductivitatea sistemului format din două conductoare paralele de lungime a l >> , pentru care dimensiunile a, r
sunt comparabile, este dată de relaţia:
1 4 10
7
= |
.
|

\
| ÷
+ =
÷
) aer ( r r
;
r
r a
ln l L µ µ
r a
l
i i
da
) W ( d
F
. const i m
÷
· = =
÷ =
2 1
7
10 2
Dacă conductoarele de secţiune circulară au lungimea finită relaţiile de calcul ale forţei electrodinamice sunt:
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
÷
÷
÷
+ = |
.
|

\
| ÷
|
.
|

\
| ÷
÷
· =
÷
l
r a
l
r a
l
r a
;
l
r a
r a
l
i i F
c
c
2
2
2 1
7
1
10 2
¢
¢
0 1 2 3 4
a/l
¢
c
(a/l)
1
¢
c
B
i
1
i
2
2r
a
F
X
Căi conductoare cu secţiune transversală finită, subţiri, de lungimi infinite.
f
a
l
i i F ¢
2 1
7
10 2
÷
· = ;
unde factorul de formă ¢
f
(h,a) ţine cont în calculul forţelor electrodinamice de dimensiunea finită a secţiunii
transversale a conductorului a cărei dimensiune caracteristică nu mai poate fi neglijată în raport cu lungimea căii
de curent.
Dacă conductoarele sunt de lungime finită, relaţia (4.39) se completează cu funcţia de corecţie ¢
c
(a/l):
|
.
|

\
|
· =
÷
l
a
a
l
i i F
c f
¢ ¢
2 1
7
10 2
Curbele lui Dwight pentru determinarea factorului de formă ¢
fD
:
Fig. 4.10. Curbele Dwight.
|
.
|

\
|
· =
÷
l
a
a
l
i i F
c fD
¢ ¢
2 1
7
10 2
Căi conductoare de secţiune transversală circulară finită în configuraţii de tip U şi L.
Fig. 4.11. Conductoare de lungime infinită, secţiune circulară finită în configuraţie de tip U.
0 0,4 0,8 1,2 1,4 1,8 2,0
(a-b)/(b+h)
¢
fD
1,4
0,2
b/h=0
b/h=·
b/h=1
0,8
1,0
0,4
1,2
0,6
2r
i
a
F
a
l
F
· ·
Inductivitatea configuraţiei de tip U este:
7
10 25 0 4
÷
· |
.
|

\
|
+ = ,
r
a
ln l L
Inductivitatea configuraţiei de tip L este:
7
10 25 0 2
÷
· |
.
|

\
|
+ = ,
r
a
ln l L
Forţe electromagnetice exercitate asupra căilor conductoare amplasate în vecinătatea
unor corpuri feromagnetice
Conductor paralel cu un perete feromagnetic.
Fig. 4.12. Conductor amplasat în vecinătatea unui perete feromagnetic.
Pentru calculul forţei electromagnetice F se face apel la metoda conductorului imagine. În ipoteza că
mediul feromagnetic este infinit extins în raport cu dimensiunea caracteristică a conductorului, spectrul liniilor
de câmp nu se schimbă dacă mediul feromagnetic este înlocuit cu un conductor imagine amplasat la distanţa a
faţă de frontiera aer - mediu feromagnetic, şi parcurs de un curent i
'
.
1
1
+
÷
· =
rFe
rFe '
i i
µ
µ
|
.
|

\
|
·
÷
·
+
÷
· = |
.
|

\
|
· ·
+
÷
· = ·
+
÷
· =
÷ ÷ ÷
l
a
r a
l
i F ;
l
a
a
l
i F ;
a
l
i F
c
rFe
rFe
c
rFe
rFe
rFe
rFe
2
2 1
1
10 2
2
2 1
1
10 2
2 1
1
10 2
2 7 2 7 2 7
¢
µ
µ
¢
µ
µ
µ
µ
Conductor amplasat într-o nişă dreptunghiulară.
Fig. 4.14. Conductor amplasat în nişă dreptunghiulară.
F
µ
rFe
µ
raer
+i
a
F
µ
raer
µ
raer
+i
+i
'
F
a a
2r
x
l
o
F
i
A
o
A
Fe
u
1
2
1
2
1
2 2
= = =
u
= A
A
= =
= c
c
= N ; L
Ni
Li
U
;
dx
d
i
dx
dL
i
. const i x
W
F
mag
m
o
t
o
µ
o
µ l
i
l
i
lx
dx
d
i F
2 7
0
2 0 2
10 2
2
1
2
1
÷
H
· = = |
.
|

\
|
=
Conductor amplasat într-o nişă triunghiulară.
Fig. 4.15. Conductor amplasat în nişă triunghiulară.
o
t
o
µ
o l
x g
g
i
lx
dx
d
i
dx
d
i F
x
x
x
÷
· =
|
|
.
|

\
|
=
A
=
÷
A
2 7 0 2 2
) (
10 2
2
1
2
1
Forţe electrodinamice exercitate între circuite cuplate magnetic
Forţe electrodinamice dezvoltate într-o spiră circulară
Se consideră o spiră circulară de rază R, executată dintr-un material conductor de secţiune circulară şi rază
r, parcursă de un curent electric cu intensitatea i, conform figurii 4.16.:
Fig. 4.16. Solicitări electrodinamice la nivelul spirei circulare.
Dacă conductorul este din cupru µ
rCu
= 1, relaţia inductivităţii spirei este:
x
g
o
o
x
F
i
2r
R
i
f
r
f
t
o
do
F
t
F
t
|
.
|

\
|
÷ · =
÷
75 1
8
10 4
7
,
r
R
ln R L t
Forţe electrodinamice exercitate între spire circulare
În cazul bobinelor fără miez magnetic, între spirele cuplate magnetic apar forţe de interacţiune, a căror
componente sunt prezentate în figura 4.17:
Fig. 4.17. Forţe electrodinamice exercitate între spire circulare
Inductivitatea mutuală dintre spire este dată de relaţia:
( )
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷ +
· =
÷
2
8
10 4
2
1 2
2
1
1
7
r r h
r
ln r M t
Forţa electrodinamică exercitată într-o bobină asupra spirei. În majoritatea cazurilor spirele sunt
componente ale unei bobine ca urmare pentru a determina efectul forţelor electrodinamice la nivelul spirei ar fi
necesar să se evalueze influenţa fiecărei spire a bobinei asupra spirei considerate în calcul.
Fig. 4.18. Forţe electrodinamice exercitate asupra spirelor într-o bobină.
8
4
2
1
F
ak
6
3
B
a5
B
5
5 B
r5
B
a4
B
a8
B
a7
B
7
7 B
r7
B
r5
F
r8
F
k
F
r4
F
a6
F
a2
B
r2
k
F
rk
B
a3
B
3
B
r3
2r
1
2r
2
h
F
h
F
r0
F
R1
F
i
1
i
2
o
F
r0
F
h
F
R2
F
Forţe electrodinamice exercitate între bobine
Forţa electrodinamică de interacţiune dintre două bobine cilindrice, fără miez, în aer, se calculează prin
utilizarea teoremei forţelor generalizate în câmp magnetic:
dx
dM
i i F
2 1
=
unde i
1
, i
2
sunt intensităţile curenţilor electrici în bobinaje; M - inductivitatea mutuală dintre bobine.
Calculele analitice realizate pe baza relaţiei (4.69) conduc la expresii [BARA, HIRA] care pot fi scrise în forma
generală:
K N N i i F
2 1 2 1
=
Valorile constantei K se determină din nomograme de calcul conform figurii 4.19.:
Fig. 4.19. Nomograme pentru constanta K.
Forţe electrodinamice în instalaţiile de curent alternativ
Forţe electrodinamice în instalaţiile monofazate
Cazul care conduce la forţele electrodinamice maxime este cel al scurtcircuitului asimetric pentru care
expresia curentului este:
( )
|
|
.
|

\
|
+ =
÷
T
t
scp sc
e t sin I t i e 2
Pentru forţa electrodinamică la scurtcircuit F
sc
(t) se poate utiliza relaţia simplificată:
( )
2 7
10
sc sc
i k t F · · =
÷
1,2 1,4 1,6 1,8 2,0 2,2
x/D
2
4
6
8
x 10
-8
K
h
D
x
b
h/D = 1,5
1
0,5
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
x/D
4
8
12
16
x 10
-8
K
h
D
x
b
h/D = 1,5
1
0,5
Reprezentarea grafică a forţei electrodinamice de regim tranzitoriu este dată în figura 4.20.:
Fig. 4.20. Forţa electrodinamică de regim tranzitoriu.
Valoarea maximă f
şoc
a forţei electrodinamice F
sc
(t) corespunde intensităţii curentului de scurtcircuit de lovitură
i
scl
. (considerând pentru factorul de lovitură valoarea practică maximă 8 1, = _ ), rezultă:
( )
max scp scp soc soc
f , I
ˆ
k , I k ki f 24 3 10 24 3 2 10 10
2 7
2
7 2 7
= · = = =
÷ ÷ ÷
_
Forţe electrodinamice în instalaţii trifazate
Sistem trifazat cu conductoare coplanare. Se consideră un sistem trifazat format din trei conductoare 1,
2, 3 de lungime şi secţiune transversală finită aşezate la distanţa a, conform figurii 4.21.:
Fig. 4.21. Forţe electrodinamice în sisteme trifazate cu conductoare coplanare.
1 3 2
-
+
F
31
F
12
F
13
F
32
F
21
F
23
i
sc3
i
sc1 i
sc2
a a
tranzitoriu permanent
t
O
i
scl
Î
scp
i
sc
F
sc
i
sc
(t)
F
sc
(t)
f
şoc
f
max
F
med
Pentru regimul de scurtcircuit permanent, · ÷÷ ÷ t
( )
( )
( )
¦
¦
¦
¦
)
¦
¦
¦
¦
`
¹
|
|
.
|

\
|
÷ =
|
|
.
|

\
|
+ =
· ÷ =
÷
÷
÷
75 0 2
2
3
10
75 0 2
2
3
10
2 10 3
2 7
3
2 7
2
2 7
1
, sin kI t F
, sin kI t F
sin kI t F
scp p
scp p
scp p
o
o
o
În figura 4.23. este prezentată solicitarea electrodinamică la care sunt supuse conductoarele laterale ale unui
cablu de alimentare trifazat cu tensiunea de 20 kV, supus unui curent de scurtcircuit de 130 kA.
Fig. 4. 22. Forţe electrodinamice în sisteme trifazate pentru regim de scurtcircuit trifazat simetric.
Fig. 4.23. Solicitări electrodinamice ale conductoarelor coplanare în sisteme trifazate
a. b.
t
O
x10
-7

scp
F
1
2
F
1
(t)
f
1max
1
3
4
F
1p
(t)
2,805
t
O
x10
-7

scp
F
2
2
F
2
(t)
f
2max
1
3
4
F
2p
(t)
2,621
f
2p max
0,808
f
2p min
-0,058
t
O
x10
-7

scp
F
3
-2
F
3
(t)
f
3max
-1
-3
4
F
3p
(t)
-2,621
f
3p max
-0,808
f
3p min
0,058
a
a
0,866
f
1pmax
ELECTROMAGNEŢI
Electromagnetul constituie un magnet temporar capabil să atragă sau să elibereze o armătură mobilă
feromagnetică atunci când bobina circuitului de excitaţie este parcursă de curent.
Domenii de utilizare, tipuri constructive, clasificări
Părţile componente ale unui electromagnet conform figurii 5.1 sunt următoarele:
bobina 1, armătura fixă 2, armătura mobilă 3, întrefierul de lucru 4, piesele polare 5.
Fig. 5.1 Părţile componente ale electromagnetului: a. electromagnet cu mişcare de translaţie;
b. electromagnet cu mişcare de rotaţie; c. electromagnet plonjor
Tabelul 5.1. Domenii de utilizare şi tipuri constructive de electromagneţi
Tip constructiv Utilizare
tip C
generarea câmpurilor magnetice intense
(fuziune nucleară, acceleratoare de particule,
tratamente termice)
în manta
ridicat şi transportat
în U
acţionări electrice de cursă redusă
de rotaţie
relee
cursă mică
clapetă
relee şi contactoare de joasă tensiune;
cursă mică
2
1
5
3
o
S
F
a
F
r
M
a
M
r
a.
b.
o
o
i o
i
1
2
3
o
i
F
a
F
r
4
c.
plonjor fără opritor
acţionări electrice de cursă mare
plonjor cu opritor
acţionarea electroventilelor (cursă mică),
întreruptoarelor în regim de scurtă durată
Clasificarea electromagneţilor poate fi făcută după mai multe criterii, şi anume:
1. După rolul funcţional:
- electromagneţi pentru generarea câmpurilor magnetice intense;
- electromagneţi pentru realizarea deplasărilor mecanice.
1. După modul de lucru:
- electromagneţi de atragere, la care o armătură este atrasă dacă se alimentează bobina;
- electromagneţii de reţinere, la care armătura este eliberată (respinsă) dacă se alimentează bobina de
comandă.
2. După forma constructivă:
- de tip plonjor, la care armătura mobilă execută o mişcare de translaţie în axa bobinei de excitaţie;
- cu armătura mobilă executând o mişcare de translaţie sau rotaţie;
- armătură fixă în formă de I, U, E, manta.
3. După felul curentului de excitaţie:
- de curent continuu;
- de curent alternativ.
4. După durata de exploatare:
- exploatare de durată continuă;
- exploatare intermitentă;
- exploatare pe timp limitat.
5. După rapiditatea de acţionare:
- normal;
- rapid;
- întârziat.
Relaţii energetice
2
2
1
2
Li dV
BH
W
V
m
= =
}
Modelul fizic al electromagnetului este prezentat în figura 5.2.:
Fig.5.2. Modelul fizic al electromagnetului
i
u
-ko
f
R, L(o)
m
F
r
r
G
Pentru a calcula forţa dezvoltată de un electromagnet se utilizează expresia forţei Laplace (4.1) respectiv
teorema forţelor generalizate în câmp magnetic (4.5) unde direcţia generalizată este considerată direcţia o de deplasare a
armăturii mobile:
. ct i
m
. ct
m
W W
f
= = +
|
.
|

\
|
c
c
= |
.
|

\
|
c
c
÷ =
o o
Pentru a determina lucrul mecanic L
mec
dezvoltat de un electromagnet a cărui armătură mobilă se deplasează din
poziţia iniţială o
i
în poziţia finală o
f
se consideră caracteristica de magnetizare +(i) corespunzătoare celor două
poziţii ale armăturii:
Fig. 5.3. Conversia energiei magnetice în lucru mecanic
mec i f
L W W W = ÷ = A
În cazul unui electromagnet pentru care întrefierul apare între două suprafeţe plane de suprafaţă S ,
considerând ipoteza simplificatoare a unui câmp magnetic constant în întrefier:
o S
BH
W
m
2
=
S
S B
F
0
2
0
2
2 2 µ µ
u
÷ = ÷ =
În figura 5.5. este prezentat rezultatul modelului numeric realizat pentru electromagnetul de acţionare al unui
contactor prin utilizarea programului ELCUT:
Fig. 5.5. Liniile de câmp magnetic în diverse zone ale electromagnetului: a. întrefier minim; b. întrefier maxim
+
i
o
i
> o
f
o
f
1
2
0
i
1
i
2
+
1
+
2
L
mec
L
o
o
i
> o
f
o
f
1
2
0
o
i
L
i
L
f
o
max
> o
i
o
max
a.
b.
A=-0,0028 Wb/m
B=0,935 T
Hx=1,376 A/m
Hy=-744.210 A/m
A=-0,0028 Wb/m
B=1,068 T
Hx=112 A/m
Hy=328 A/m
A= 4,2 e
-5
Wb/m
B=0,109 T
Hx=-0,166 A/m
Hy=-8925 A/m
Atenuarea vibraţiilor electromagneţilor de curent alternativ
Având in vedere că forţa de atracţie a electromagnetului se anulează periodic, pentru o valoare dată a forţei
rezistente F
r
, în cazul electromagneţilor de curent alternativ se evidenţiază intervale de timp At în care F(t) < F
r
. Pentru a elimina vibraţiile armăturii mobile în cazul electromagneţilor monofazaţi [SUCI, VASI], se utilizează
două soluţii:
- spira în scurtcircuit amplasată în piesa polară;
- bobină suplimentară înseriată cu un condensator de defazare.
Forme de undă explicative pentru apariţia vibraţiilor la electromagneţii monofazaţi
Principiul defazării fluxurilor la nivelul piesei polare pentru atenuarea vibraţiilor armăturii mobile
Metoda spirei în scurtcircuit.
Modul de amplasare a spirei în scurtcircuit
0
F
2
(t)
F~
F
1
(t)
F(t)
t
F
r
Fmax
F
F
min
Fm
u
2
/2
u
2
/2
u
1
u
sc
/2 u
sc
/2
u
u
o2
u
o1
F
B(t)
B
A t
F(t)
t
F
max
F
m
F
r
0
Pentru a descrie funcţionarea spirei în scurtcircuit, fenomenele magnetice se presupun liniare iar mărimile
electromagnetice alternative se consideră sinusoidale. Electromagnetul este considerat ca funcţionând la întrefier
minim, la întrefier maxim reacţia spirei în scurtcircuit la nivelul întrefierului este neglijabilă
; S S S
2 1
+ ~ ;
2
1
S
S
m =
Neglijând fluxul magnetic de dispersie, şi considerând fluxul u produs de bobina electromagnetului se obţin
fluxurile magnetice rezultante în întrefier, corespunzătoare ariei ecranate u
o1
, respectiv neecranate u
o2
:
sc
u ÷ u = u
1 1 o
;
sc
u + u = u
2 2 o
Diagrama fazorială corespunzătoare funcţionării spirei ecran:
Diagrama fazorială
Valoarea optimă a unghiului o se determină din condiţiile de optimizare a parametrilor de funcţionare ai
electromagnetului conform figurii:
Grafic de optimizare a parametrilor electromagnetului cu spiră în scurtcircuit
u
2 u
1
u
o1
u
o2
I
sc
E
sc
u
¢
sc
u
sc
o
-u
sc
coso
Metoda înfăşurării suplimentare.
Atenuarea vibraţiilor cu înfăşurare suplimentară alimentată prin condensator
Electromagneţi trifazaţi.
Electromagnetul trifazat, metode de amortizare a vibraţiilor armăturii mobile
Regimul dinamic al electromagnetului monofazat
Pentru electromagnetul de curent alternativ se poate aproxima expresia fluxului magnetic din întrefier, pentru
regimul dinamic, cu relaţia generală:
( )
( )
( ) t
t , i
K t
o
o
o
= u ( ) . ct
N
U
KN
U
K t ~ = = u
e oe
o
o
Caracteristici electromecanice
S S0
C
u(t)
R S T
F
S F
R
F
T
F
rez
0
o
f
o
i
o
F
F(o)
cc
F(o)
ca
0
CONTACTE ELECTRICE
Consideraţii generale
Contactele electrice sunt elemente constructive ale căilor de curent, constituite din piese metalice prin
atingerea cărora se obţine conducţia electrică. Contactele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:
- fiabilitate ridicată în funcţionare;
- rezistenţă la uzura mecanică ca urmare a deformării pieselor de contact după un număr mare de manevre;
- rezistenţă la uzura electrică datorată fenomenelor de transport de material din zona contactului sub acţiunea
arcului electric;
- stabilitate termică pentru curenţii de regim normal sau avarie, la acţiunea termică a arcului electric;
- stabilitate electrodinamică corespunzătoare la trecerea curentului de scurtcircuit.
După forma geometrică a suprafeţei de contact, tabelul 6.1, contactele se împart convenţional în trei grupe:
- contacte punctiforme la care atingerea are loc într-un singur punct, pe o suprafaţă teoretic circulară foarte
mică;
- contacte liniare la care atingerea are loc teoretic pe o linie, practic pe o suprafaţă foarte îngustă;
- contacte plane la care atingerea se face după o suprafaţă.
Tabelul 6.1. Clasificarea contactelor după forma geometrică
Contact
punctiform
Contact
liniar
Contact de
suprafaţă
Rezistenţa electrică de contact
Rezistenţa de contact
µ, S
l
R
µ, S
l
1
R
1
l
2
R
c
R
2
R
'
Explicaţia majorării rezistenţei conductorului constă în manifestarea a două procese fizice la nivelul zonei de
contact:
- stricţiunea liniilor de curent;
- formarea unei pelicule disturbatoare.
.
Stricţiunea liniilor de curent la nivelul asperităţilor de contact
n
R
R
c
c
0
=
Se consideră astfel că rezistenţa de contact are două componente, rezistenţa de stricţiune R
s
, respectiv
rezistenţa peliculară R
p
:
p s c
R R R + =
Evaluarea suprafeţei de contact
Evaluarea rezistenţei de stricţiune se face în funcţie suprafaţa de contact care este dependentă de forma
suprafeţelor de contact.
Contactul punctiform. Suprafaţa reală de contact pentru contactul punctiform, A
c
se calculează cu relaţia dată
de Holm:
2
a
H
F
A
c
c
t = =
unde H este duritatea materialului de contact.
Tabelul 6.2. Valori ale durităţii H pentru principalele materiale utilizate în construcţia contactelor
Material Duritatea H x10
8
[Pa]
Argint 5
Cupru 5,5
Aluminiu 3
Cu-W sinterizat 28
Contactul linear. Suprafaţa reală de contact pentru contactul linear, A
c
se calculează cu relaţia:
al
H
F
A
c
c
2 = =
unde l este lungimea pieselor de contact.
Contactul plan.
( )
( )
2 0 625 0 5
10 5 2 5 0
,
c
,
H , F
F H , ... , n · · · =
÷
Fc
Suprafaţa reală de contact pentru contactul plan, A
c
se calculează cu relaţia:
2
a n
H
F
A
c
c
t
ç
· = =
unde 0,3 < ç < 0,75 este coeficientul Prandtl ce corectează duritatea mai redusă a vârfurilor de contact.
Pelicule disturbatoare
Rezistenţa peliculară este datorată existenţei în zona de contact a peliculelor de oxid şi impurităţi de
rezistivitate electrică mult mai mare decât a metalului din contacte. Din punct de vedere al peliculei disturbatoare
contactele electrice se clasifică astfel:
- contacte cu atingere metalică, se realizează între metale nobile (Au, Ag, Pt) aflate în vid şi care nu au avut
anterior contact direct cu atmosfera sau un mediu agresiv;
- contacte cu atingere cvasimetalică, se realizează între metale nobile ce lucrează în atmosferă normală şi
care formează pelicule cu grosimea de maxim 20 Å;
- contacte cu peliculă disturbatoare, se realizează între metale obişnuite (Cu, Al) care lucrează în atmosferă
normală sau în cazul unor metale nobile (Ag) care lucrează în atmosferă activă de vapori sulfuroşi.
Peliculele disturbatoare se formează prin următoarele procese:
- adsorbţia – moleculele de gaz din atmosferă sunt adsorbite de suprafeţele metalice curate şi formează un
strat monomolecular de agenţi oxidanţi de grosime 2…3 Å;
- chemisorbţia - moleculele de oxigen sunt disociate în atomi care se transformă în ioni negativi prin
captarea electronilor liberi de la suprafaţa metalului, formând o peliculă cu grosimea de 10…20 Å;
- reacţia chimică – ionii de metal pozitivi intră în reacţie chimică cu ionii de gaz negativi formând o peliculă
care se dezvoltă lent dar care poate atinge grosimi de 1.000 Å şi o rezistenţă electrică de 10
6
O;
Procese de formare a peliculei disturbatoare
Stabilirea conducţiei electrice prin fenomenul de fritare
O
2
O
2
O
2
O
-
e
O
-
e
O
-
Cu
2
+
Cu
2
O
O
-
Cu
2
+
Cu
2
O
adsorbţia
chemisorbţia
reacţia chimică
U
c
U
f
U
R
c
R
ci
R
cf
Rezistenţa electrică a peliculei disturbatoare se obţine în funcţie de rezistenţa superficială specifică R
ss
şi
grosimea o a peliculei, cu relaţia:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
· ·
=
·
=
multipunct contact
a n
R
R
; punctiform contact
a
R
R
ss
p
ss
p
2
2
t
t
Tabelul 6.4. Rezistenţa superficială specifică
Metalul Combinaţia chimică R
ss
[Om
2
]
Au 5 10
-13
Pt 5 10
-12
Ag sulfură de argint 1,12 10
8
o
2,2
Cu oxid cupros 3,15 10
12
o
2,68
Al oxid aluminiu 7 10
-11
…10
-9
Sn oxid stanic 8,85 10
-2
o
1,2
Modele de calcul a rezistenţei de stricţiune pentru contactul punctiform
Studiul analitic al contactului punctiform se face în baza a două modele fizice:
modelul sferei de conductivitate electrică infinită respectiv modelul elipsoidului turtit (microsuprafeţei de
contact eliptice).
Modelul sferei de conductivitate electrică infinită.
Modelul fizic al sferei de conductivitate electrică infinită
Dualitatea câmp electric câmp electrostatic
d
V
2
= ct.
V
1
= ct.
E = µJ D = cE
R, µ
S
1
C, c
0
S
2
2a
µ
s
= 0
µ
În baza ipotezelor de calcul enunţate se pot scrie următoarele relaţii de legătură între rezistenţa electrică R
corespunzătoare spaţiului conductor cuprins între suprafeţele echipotenţiale S
1
, S
2
şi capacitatea sa electrică C:
0 0
µc c µ = = = RC ;
d
S
C ;
S
d
R
rezistenţa de stricţiune a contactului sferic este:
a C
R R
semisfera s
t
µ µc
= = =
0
2 2
Modelul elipsoidului turtit.
Modelul fizic al elipsoidului turtit
Rezistenţa de stricţiune a contactului punctiform:
a
R
s
2
µ
=
Modele de calcul a rezistenţei de stricţiune pentru contactul multipunct
Modelul cilindrului de conductivitate infinită.
Modelul fizic al cilindrului de conductivitate infinită
2a
µ
s
= 0
µ
2b
2a
y
x
z

r
2a
µ
s
= 0
µ
F
c
r
l
2b
2b
dr
r
Dacă se consideră şi rezistenţa peliculei disturbatoare se obţine expresia rezistenţei de contact:
al
R
a
b
ln
l
R R R
ss
p / s c
2
2
2
2
+ = + =
t
µ
Modelul fizic al benzii de grosime infinit mică.
Fig. 6.9. Modelul fizic al benzii de grosime infinit mică
Modelul contactului plan. Rezistenţa de stricţiune a contactului plan poate fi calculată în următoarele ipoteze
simplificatoare:
- se cunoaşte numărul n al punctelor de contact;
- se consideră că fiecare punct de contact este de formă circulară;
- punctele de contact sunt repartizate uniform în aria reală de contact.
Modelul fizic al contactului plan
2a
µ
µ
s
= 0
2b
l
2d
2a
√ µ
Influenţa forţei de apăsare asupra rezistenţei de contact
Contactele electrice utilizate în aplicaţiile tehnice se proiectează să lucreze sub influenţa unor forţe de apăsare ce
determină deformaţia plastică a materialului din zona de contact caz în care din relaţia lui Holm (6.9) se
determină raza a pentru microsuprafaţa reală de contact:
H
F
a
c
t
=
Contactul punctiform
Rezultă dependenţa rezistenţei contactului punctiform în cazul deformaţiei plastice de forţa F
c
de apăsare în
contact:
1
4
2
1
3
2
2 2
÷
÷
· + · = + = + =
c c
c
ss
c
ss
c
F C F C
F
H R
F
H
a
R
a
R
t µ
t
µ
Contactul multipunct
c
ss
c
ss
c
F
H R
nF
H
n a
R
an
R
ç t ç µ
t
µ
+ = + =
2 2
2
¦
¦
¦
)
¦
¦
¦
`
¹
=
=
=
+ =
÷
÷ ÷
H R e
, m
H c
eF cF R
ss
,
c
m
c c
ç

µ
6 0
10
1875 0
2
1
Tabelul 6.5. Valorile constantelor c, m, e pentru contactul plan
Material contacte c x 10
-4
m e x 10
-4
Argint 0,842 0,6 2,25
Cupru 0,935 0,6 2,48
Aluminiu 1,342 0,6 1,35
Cu-W sinterizat 1,972 0,6 12,60
Cupru cositorit 0,596 0,6 0,225
Cupru argintat 0,918 0,6 2,25
Dependenţa rezistenţei de contact de forţa de apăsare
F
min
F
max
R
c
F
0
F
c optim
R
c
[µO]
F [N]
Cupru
0
Argint
Metaloceramice
2 4 6
10
20
Regimurile termice ale contactelor electrice
Regimul termic permanent
Analiza regimului termic al contactului electric se face aplicând următoarele ipoteze simplificatoare:
- curentul din piesele de contact este condus în aria de contact prin intermediul unui număr m de tuburi de
curent parcurse fiecare de curentul i;
- fluxul termic dezvoltat în fiecare tub prin efect Joule-Lentz este transmis prin conducţie termică în lungul
tubului neexistând schimb termic între tuburile învecinate presupuse la aceeaşi temperatură;
- supratemperatura maximă corespunde ariei de contact;
- piesele de contact sunt realizate din acelaşi material considerat omogen şi izotrop;
- suprafeţele echipotenţiale sunt şi izoterme deoarece în lungul tuburilor de curent fluxuri termice egale
parcurg rezistenţe termice egale.
Solicitarea termică a contactelor în regim permanent
rezultă ecuaţia diferenţială:
x x
dU U d = ÷ u ìµ
Supratemperatura contactului este moderată.
( )
med
c
p c
U
ìµ
u u
8
2
+ =
Supratemperatura contactului este mare. legea Wiedemann-Franz-Lorentz:
LT = ìµ
unde
8
10 4 2 · = , L [V
2
/K
2
] este cifra Lorenz pentru metale.
2
2
4
p
c
c
T
L
U
T + =
i
x = 0; U = 0; u
c
; A
c
x
dx
x; U
x
; u; A
x
x+dx; U
x
+dU
x
; u-du; A
x
x÷·; 0,5U
c
; u÷u
p
A
c
mi
i
Tabelul 6.6. Temperaturi admisibile ale contactelor
Tipul de contact Temperatura maximă
admisibilă
[°]
contacte tip fişă, din Cu şi aliajele lui 70
contacte din Cu şi aliajele lui, pentru întreruptoare 90
contacte masive, alunecătoare, frontale din Cu şi aliajele lui 110
contacte masive, alunecătoare, frontale cu plăcuţe din Ag 120
contactele siguranţelor fuzibile 120
Regimul de scurtă durată
Căderea de tensiune pe contact.
Valoarea căderii de tensiune admisibile pe contact U
c adm
:
( )
( )
¦
¹
¦
´
¦
· =
· =
. tari curenti U , ... , U
; slabi curenti U , ... , U
p c c
p c c
adm
adm
8 0 5 0
3 0 1 0
a. Variaţia căderii de tensiune pe contact în funcţie de intensitatea curentului;
b. Variaţia rezistenţei de contact în funcţie de căderea de tensiune pe contact respectiv temperatura contactului
Tabelul 6.7. Valori limită ale căderii de tensiune la contacte
Plastifiere Topire Vaporizare Metalul
U
c p
[mV] u
p
[°C] U
c t
[mV] u
t
[°C] U
c v
[mV] u
v
[°C]
Ag 90 150 370 960 750 2193
Al 100 150 300 660 2447
Au 80 100 430 1063 900 2817
Cu 120 190 430 1083 800 2582
Ni 220 520 650 1453 2837
Pt 250 540 700 1772 1300 4010
W 400 1000 1100 3380 2100 5527
i
U
c
0
U
c p
1
U
c t
2
3
U
c v
4
U
arc
5
7
6
8
U
c adm
U
c
0
R
c t
R
c p
U
c adm
R
c adm
R
c n
U
c t U
c p
u
c
F
c1
F
c2
< F
c1
R
c
a. b.
Stabilitatea termică la scurtcircuit.
La funcţionarea contactelor electrice în regim de scurtcircuit se impune ca acestea să suporte timp scurt
curenţii de defect fără să se topească sau să se sudeze.
v
c
p
t
=
c
c0
Tabelul 6.8. Valori limită admisibile pentru materialele de contact
Densitatea de curent
[A/mm
2
]
Material Temperatura
admisibilă
[° C] t
sc
= 1 s t
sc
= 2 s t
sc
= 3 s
cupru 250 152 67 48
alamă 250 73 38 27
aluminiu 250 89 40 28
În funcţie de caracteristicile curentului de scurtcircuit variaţia temperaturii unui contact punctiform în domeniul
timp este prezentată în figura:
Supratemperatura contactului în funcţie de natura curentului de scurtcircuit
u
c sc
t
sc
[ms]
a - curent continuu;
b - curent alternativ simetric;
c - curent alternativ asimetric.
a
b
c
Forţe electrodinamice în contact
Forţa electrodinamică de respingere în contact
Curentul i
(o)
ce străbate calota sferică MO
'
C produce în punctele M inducţia magnetică B. Considerând constantă
densitatea de curent J pe suprafaţa sferei se determină expresia curentului:
( )
( ) ( ) o o t
t
o
sin i sin r
r
i
S J i
C MO
'
÷ = ÷ = · = 1 1 2
2
2
2
`
În punctele M inducţia magnetică B este dată de relaţia:
( )
o t
µ
o
cos r
i
B
2
0
=
Prin integrare rezultă expresia forţei de respingere în contact:
( )
a
R
ln i d cos sin
r
dr i
F
R
a
eld
2
0
2
7
2
0
10 1
2
· = ÷ =
} }
÷
t
o o o
t
µ
În cazul contactului multipunct forţa electrodinamică de respingere devine:
a
d
ln
n
i
n F
multipunct contact eld
2
7
10 |
.
|

\
|
· · =
÷
unde d este raza medie de acţiune a unui contact elementar.
Pentru contactul electric care se autodeschide în sarcină trebuie avută în vedere forţa suplimentară de respingere
F
arc
creată de acţiunea presiunii locale p
arc
a arcului electric amorsat la deconectare:
t
µ
t
8
2
2
0
0
i
rdr p F
arc
R
arc arc
= =
}
Forţa de respingere rezultantă F care acţionează la nivelul contactului pe durata regimului tranzitoriu de
autodeschidere se calculează cu relaţia:
|
.
|

\
|
+ = + =
2
1
4
2
0
a
R
ln
i
F F F
arc eld
t
µ
2a
µ
s
= 0
do
o
O
'
d
2
F
t d
2
F
eld
r
dr
di
(o)
r
M
O
'
C
R
i
(o)
o
h
di
(o)
Forţe electrodinamice de contur ce afectează contactul
Efectul forţelor electrodinamice de contur la nivelul punţii de contacte
În cazul aparatelor de comutaţie ultrarapide de joasă tensiune forţele electrodinamice de respingere în contact
respectiv de contur sunt utilizate în mod favorabil pentru accelerarea contactului mobil şi limitarea curentului de
scurtcircuit:
Utilizarea forţelor electrodinamice de respingere şi contur pentru accelerarea punţii de contact mobile
Efectul forţelor electrodinamice de contur la nivelul contactului
F
mec
F
mec
F
eld
F
eld
F
eld
F
eld
F
con
F
con
F
con
F
con
1
2
3
1 - contact superior de tip tulipă;
2 - contact mobil;
3 - contact inferior glisant.
F
eld
F
eld
F
con
F
con
F
con F
con
F
eld
F
eld
F
eld
F
eld
F
con
F
eld
F
eld
F
eld
F
eld
F
con
a.
b.
F
mec
F
mec
F
eld
F
eld
i
Fe
F
elm
d.
F
eld
F
eld
F
con
/2 F
con
/2
F
con
/2 F
con
/2
c.
F
mec
Procese fizico - chimice care afectează contactele
Procese fizice
Suprafaţa contactelor electrice este afectată de următoarele procese fizice:
- coroziunea;
- arcul electric.
Coroziunea. Îmbinările de contact realizate din materiale diferite sunt supuse în prezenţa unor factori
favorizanţi (umezeală, acizi, gaze active: amoniac, bioxid de sulf, clor) unui proces de electroliză care este cu
atât mai intens cu cât metalele sunt mai îndepărtate unul de celălalt în seria electrochimică:
Tabelul 6.9. Seria potenţialelor electrochimice ale metalelor
Metal Pb Ag Cu H Ni Cd Fe Cr Zn Al
Potenţial
electrochimic
[V]
0,86 0,8 0,345 0 -0,2 -0,4 -0,44 -0,56 -0,76 -1,34
Arcul electric de deconectare. O solicitare deosebit de intensă a contactelor se produce prin acţiunea
termică a arcului electric scurt care cedează pieselor de contact, prin conducţie termică, cea mai mare parte din
căldura acumulată în coloană. Temperatura ridicată a contactelor precum şi eventual natura diferită a
materialelor de contact determină pierderi de masă la contacte prin dezvoltarea următoarelor procese:
- migraţia brută (electroeroziunea);
- migraţia fină;
- evaporarea metalului de contact la închidere lentă.
Migraţia brută (electroeroziunea).
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
>
A
s
A
=
. A I ,
I C
m
; A I ,
I t C
m
N
contact
a
contact
5 10
5 10
2
2
9
1
9
Migraţia brută în domeniul arcului electric
- argint: C
1
= 1,8…5 kg/C, C
2
= 5.10
-5
kg/A
2
;
- cupru: C
1
= 3 kg/C, C
2
= 2.10
-4
kg/A
2
.
Sistem de contacte în vid ce au fost supuse ciclic acţiunii arcului electric (I
vârf
= 56…59 kA) :
Contacte în vid: a. contact după 1.000 deconectări AC 4; b. contact după 1.500 deconectări DC 2; c. depunerea
materialului de contact pe pereţii incintei vidate
catod
anod
a.
b. c.
Migraţia fină. Apare în cazul contactelor electrice ce realizează comutaţia fără arc electric a circuitelor de
tensiune coborâtă (U < 10 V, I < 5 A).
Migraţia fină în afara arcului electric
Efectul Peltier. Se manifestă în cazul pieselor de contact realizate din metale cu potenţial de ieşire diferit:
i E Ri P
P contact
± =
2
unde E
P
este tensiunea Peltier pentru metale: 10
-3
…10
-2
V.
Efectul Thomson. Se manifestă în cazul contactelor de curent continuu parcurse de curent şi ale căror piese de
contact prezintă un gradient de temperatură. Puterea dezvoltată în contact este:
T i k Ri P
T contact
A ± =
2
Semnul + se consideră dacă sensul gradientului de temperatură coincide cu sensul curentului electric:
Efectul Thomson la contacte
Evaporarea metalului de contact la închiderea lentă.
v
închidere
> 0,01…1 m/s pentru viteze de creştere a curentului cuprinse între 0,050…1 A/µs.
Procese chimice care afectează contactele
Dintre procesele chimice care afectează esenţial starea suprafeţei de contact [BRUE, HOLM],
importante sunt:
- acţiunea compuşilor de sulf;
- oxidarea.
Reacţii chimice în atmosferă.
Reacţii chimice activate de arcul electric.
catod
anod
grad T
grad T
+
anod
catod
-
Vibraţia contactelor electrice
La închiderea contactelor electrice atingerea pieselor de contact se realizează în urma unui proces de
ciocnire elastică.
Vibraţia contactului
Sistem contacte frontale ale unui întreruptor I.T.
Vibraţia contactului
d
t
0
d
i
0
t
vibraţie
t
t
0
t
1 t
2
F
1
m
1
; v
1
m
2
; v
2
x
2
0
x
2comp
(1)
x
0
t
t
1 t
2
t
vibraţie
x
1
(t)
x
2
(t)
d
c
o
n
t
a
c
t
Materiale pentru contacte
Condiţii de calitate
În construcţia contactelor electrice se folosesc metalele aliate. Din punct de vedere funcţional un material pentru
contacte electrice este de dorit să satisfacă următoarele cerinţe:
 să se caracterizeze prin conductivităţi electrice şi termice cât mai mari;
 să aibă temperaturi de topire şi vaporizare mari;
 tendinţă redusă de lipire, în poziţia închis (metale cu rezistivitate electrică mare şi peliculă disturbatoare
redusă);
 ardere redusă sub acţiunea arcului electric (pentru contactele care deschid cu arc electric);
 migraţie redusă de material în domeniul comutaţiei fără arc electric;
 duritate şi rezistenţă la oboseală mare pentru a reduce deformaţia şi uzura contactului la efectuarea unui
număr important de manevre;
 să fie ieftine şi uşor prelucrabile;
 curent tăiat cât mai mic (cazul contactelor ce funcţionează în vid).
Materiale uzuale pentru construcţia contactelor
Metalele reprezentative utilizate pentru realizarea contactelor electrice, clasificate în funcţie de proprietăţi specifice
comune sunt:
 metale cu conductivitate electrică şi termică mare: cuprul (Cu), argintul (Ag), aurul (Au);
 metale rezistente la temperatura ridicată a arcului electric: cromul (Cr), molibdenul (Mo), wolframul (W);
 metale cu duritate mecanică mare: nichelul (Ni), paladiul (Pd), platina (Pt) se comportă corespunzător şi din punct de
vedere al migraţiei fine.
Prin sinterizare se obţin pseudoaliaje, un contact sinterizat realizează un compromis între rezistenţa
ridicată la ardere (punct de topire ridicat) şi conductivitatea electrică mare (rezistenţă de contact
redusă).
 sinterizare fără fază lichidă;
 sinterizare cu structurare;
 sinterizare cu strecurare.
Cuprul, aliaje.
Aliajul Cu-Ag (2…8 %)
Aliajul Cu-Ag-Cd (0,3…1,3 %)
Aliajul Cu-Be (1,2…2 %)
Aluminiul.
Argintul, aliaje şi pseudoaliaje.
Aliajul Ag-Cu 2 Ni 0,15.
Aliajul Ag-Pd 30.
Pseudoaliajul Ag-Ni (10…20 %)
Pseudoaliajul Ag-Ni 40
Pseudoaliajul Ag-CdO (10…30 %).
Pseudoaliajul Ag-C.
Aurul, aliaje.
Aliajul Au-Ag 20
Aliajul Au-Ag 25 Pt 5
Wolframul, pseudoaliaje. Temperatura de topire foarte ridicată 3380
0
C a acestui metal face ca acesta
să fie utilizat în construcţia contactelor de rupere puternic solicitate de piciorul arcului electric.
Contacte sinterizate cupru-wolfram.
Pseudoaliajul W-Cu (25…30 %).
Pseudoaliajul W-Ag (20…50 %)
Materiale pentru contactele aparatelor în vid.
Funcţionarea aparatelor cu comutaţie în vid impune următoarele condiţii pentru contacte:
 rezistenţă redusă la contact;
 conţinut rezidual de gaze în metalul contactelor extrem de mic;
 curent tăiat minimal (sub 5 A);
 presiune de vapori relativ mare pentru a conduce la un curent tăiat cât mai mic;
 rezistenţă la arderea metalului provocată de arcul electric.
Tabelul 6.10. Proprietăţile materialelor de contact folosite la aparatele de comutaţie în vid
Conţinut
de gaze
[ppm]
Materialul Densitatea
[g/cm
3
]
H
2
N
2
O
2
Curent
tăiat
[A]
Utilizare
Cu Cr 25
CU Cr 50
7,9
7
2
3
30
40
200
300
4,5
4,5
Întreruptoare de putere 12 kV;
50 kA; 36 kV; 25 kA
W Cu 25 16…17 2 15 10 4 Întreruptoare de sarcină
nominală
W Cu 20
W Cu 30 Sb 1
X C Ag 40
15,2…16
14…14,8
12,3…13
2
2
2
15
20
20
15
15
30
5
5,5
1,5
Contactoare
U
n
=1kV…12kV
I
n
=400A
Pseudoaliaje CuPb, CuBiPb se obţin prin recristalizarea bismutului sau plumbului în lungul frontierelor
cristalelor materialului de bază:
Structura metalografică a pseudoaliajului CuBiPb
Cu Bi-Pb
50 m
Pseudoaliajele AgSe, AgTe utilizează metale ca seleniul sau teluriu cu presiune de vapori superioară
bismutului sau plumbului.
Structura metalografică a pseudoaliajului AgTe
Tipuri constructive de contacte
Contacte fixe
Contactele fixe pentru bare principale şi derivaţii la bare.
Soluţii de îmbinări mecanice ale legăturilor fixe de contact: a. îmbinarea barelor principale prin buloane; b. îmbinare cu
prelungirea barelor; c. îmbinare în unghi drept (pentru bare derivaţie).
Tabelul 6.10. Forţa de strângere recomandată pentru contacte fixe între bare principale.
Material Forţa specifică de strângere
[N/mm
2
]
cupru cositorit 5…10
cupru sau alamă 60…120
aluminiu 20…30
Ag Ag
2
Te
100 m
1
2
min 25 mm
Sistemul de bare derivaţie Linergy: a. tipuri de profile; b. modalităţi de racordare.
Contacte fixe pentru conductoare.
Sisteme de conexiune pentru conductoare
Contacte fixe pentru aparate.
Pentru racordarea conductoarelor, cablurilor de forţă la bornele aparatelor electrice, uzual realizate din bare
dreptunghiulare, se folosesc cleme sau papuci de racord de diferite tipuri şi dimensiuni:
Papuci de racord: a. pentru cablu din cupru; b. pentru cablu din aluminiu.
legătură bară flexibilă
legătură cablu
legătură bare plate
a. b.
1 - conductor;
2 - cale de curent;
3 - piesă fixare;
4 - şurub;
5 - bloc conexiune;
6 - clemă de conexiune;
7 - şină;
8 - piesă de scurtcircuitare
1
2 3
4
5
a.
b.
6
7
1
8
a. b.
I < 100 A şi secţiuni ale conductoarelor electrice cuprinse în domeniul 1,5…70 mm
2
Modalităţi de conectare la bornele aparatelor :
a. conductor dezizolat; b. bară flexibilă, papuc de racord, borne de racord.
Pentru realizarea rapidă a conexiunilor în cazul aparatelor I
n
< 45 A în montaj derivaţie:
Sistem de conexiune pentru aparate trifazate tip Polybloc 160/250 A.
Fig. 6.40. Sistem de conexiune Polypact pentru aparate trifazate I
n
< 250 A.
1 - conductor;
2 - repartitor Polybloc;
3 - şină;
4 - borne conexiune amonte
160/250 A, cablu 70 mm
2
;
5 - borne conexiune aval;
6 - resort fixare;
7 - capăt cablu racordare.
7
6
1
5
4
3
2
a. b.
1 - repartitor Polypact;
2 - panou fixare aparate;
3 - aparate comutaţie;
4 - bare derivaţie Linergy;
5 - bare flexibile izolate
(subansamblu 1);
6 - ecran izolant de protecţie.
3
1
6
5
4
2
Pentru alimentarea aparatelor electrice I
n
< 40 A (configuraţii 2P, 3P, 3P+N, 3P+N+PE)
Sistem de conexiune Multiclip/180 A.
I > 400 A , realizarea conexiunilor la bornele aparatelor se face prin intermediul unor elemente adaptoare sub
formă de bare de cupru
Sisteme de contacte fixe pentru aparate (I
n
> 800 A):
1 - întreruptor debroşabil C1251; 2 - bare de racord borne intrare; 3 - bare racord borne ieşire; 4 - bare de transfer; 5 - suport
distanţier izolant; 6 - lonjeron metalic; 7 - suport izolant fixare sistem bare derivaţie Linergy; 8 - bare derivaţie Linergy.
Sistem evolutiv de conexiune a aparatelor Galaxis GD 400 (Alstom).
1 - repartitor Multiclip;
2 - borne conexiune amonte;
3 - borne conexiune aval;
4 - pol;
5 - suporţi şină aparate.
1
2
3
4
5
1 - bare verticale;
2 - izolaţie;
3 - aparate de comutaţie;
4 - sertar de conexiune.
3
1
2
4
1
6
5
8
3
4
6
7
2
Contactele amovibile ale siguranţelor fuzibile.
Contacte amovibile la siguranţe fuzibile.
Contacte de comutaţie
Contactele releelor.
Sistemul de contacte al releelor
Fixarea pieselor de contact pe lamelele elastice se executa prin: nituire, lipire, sudură prin rezistenţă, placare:
Contacte pentru relee realizate în diferite tehnologii: a. nituire; b. lipire; c. sudură; d. placare
Contactele metalo - lichide.
Contacte metalo - lichide.
5
1
4
2
3
1
2
a. b.
5
2 1
3
4
1 - contacte
2 - lamelă elastică;
3 - resort lamelar;
4 - suport electroizolant;
5 - element izolator.
Ag-Pd30
Ag
Au-Ag
25
Ag-Ni 0,15
a. b.
c. d.

1
2
3
Contactele contactoarelor
Contacte pentru contactoare:
a. piese de contact fixate prin lipitură tare; b. piese de contact fixate prin placare.
Contactele contactoarelor în vid.
Contactele contactoarelor în vid:
a. pentru joasă tensiune; b. pentru medie tensiune
Contactele întreruptoarelor de putere de joasă tensiune
Pentru curenţi de scurtcircuit I
sc
< 25…100 kA întreruptorul se construieşte cu două contacte specializate:
 contact de rupere realizat din pseudoaliajul W-Cu 30, care preia arcul electric la închidere şi la deschidere
pe o durată de ordinul 10…20 ms;
 contact de lucru realizat din aliajul Ag-Ni 40, care în procesul de comutaţie se deschide primul şi se închide
ultimul în raport cu contactul de rupere.
Contactele întreruptoarelor de putere de joasă tensiune
1
3
2
4
5
6
Ag-Cd 15
1
3
2
4
Ag-Ni 10
a.
b.
Ag-Ni 40
Cu-W30
1 - contact de lucru fix;
2 - contact lucru mobil;
3 - contact rupere fix;
4 -contact rupere mobil;
5 - resort precomprimat (asigură forţa apăsare
pentru contactul de rupere);
6 - rampe de preluare arc electric;
7 - camera de stingere.
3
1
2
4
5
6
6
7
W-Cu 30;
W-Cu 30 Sb1
Cu-OFHC
Mo;
W-Cu 30
Sb;
Sb-Bi 10
Cu-OFHC
a.
b.
Contactele întreruptoarelor de înaltă tensiune
Contacte de tip rozetă.
Contacte de tip rozetă
Contacte alunecătoare.
Contacte alunecătoare: a. cu role; b. glisante.
Contacte frontale.
Contacte frontale: a. piese de contact masive; b. contact fix tubular, contact mobil masiv.
2
1
1
7
8
8
10
10
4
3
1
2
b. a. c.
A A
A - A
Cu-W 75
9
1
1
4
3
2
5
6
7
a.
b.
6
6
4
a. b.
Contacte pentru întreruptoare în vid.
Evoluţia principalelor tipuri de contate pentru întreruptoare în vid:
a. petală spiralată; b. cupă; c. cu câmp magnetic axial.
Contactele separatoarelor
Contactele separatoarelor normale.
Sistemul de contacte al separatorului monopolar de tip cuţit.
Contacte ale separatoarelor de exterior ce asigură spargerea şi îndepărtarea gheţii.
1;
Cu
3
2
5;
Cu-OFHC
1;
Co-AgSe
6
4
6
7
6;
Fe
1;
Cu-Cr 50
4
a.
b.
c.
1
3
2
1
2
a. b.
Contactele separatoarelor de sarcină.
Contactele separatoarelor de sarcină
Contactele separatoarelor scurtcircuitoare.
Contactele separatoarelor de scurtcircuitare
2
3
1
4
LEA
5
6
1 - contact fix;
2 - contact mobil;
3 - soclu;
4 - legătură flexibilă;
5 - izolator;
6 - bornă conexiune reţea.
Construcţia contactoarelor electromagnetice
Aparate electrice – Curs
7. CONTACTOARE
Contactoare de curent alternativ cu comutaţie dinamică de joasă tensiune
1.1.1. Contactoare electromagnetice
Contactoarele electromagnetice reprezintă principalele aparate de comutaţie ale instalaţiilor electrice de
joasă tensiune fiind utilizate pentru comanda automată a diferiţilor consumatori. Contactoarele sunt aparate
automate de comutaţie cu o singura poziţie de repaus, capabile de a închide, suporta şi întrerupe curenţii
nominali şi de suprasarcină ai circuitului. Reprezentarea simbolică a contactoarelor este prezentată în figura
1.1.:
Fig. 7.1. Simbolizare contactor
Principalele elemente constructive ale contactoarelor electromagnetice sunt:
 organul motor, electromagnet;
 polii principali (bornele de conexiune în circuit, calea de curent, camera de stingere, contactele principale fixe şi
mobile, resorturile de precomprimare ale contactelor principale);
 polii auxiliari (bornele de conexiune, contactele auxiliare având curenţi nominali de 6 A…10 A, utilizate pentru
automenţinere, semnalizare sau interblocaj);
 carcasa aparatului ca suport material pentru elementele active.
Contactoare electromagnetice, variante constructive. Contactoarele electromagnetice de curent
alternativ se construiesc în variantă tripolară, deplasarea armăturii mobile fiind de translaţie sau de rotaţie.
Contactoarele cu mişcare de translaţie, figura 1.2. se utilizează în instalaţiile trifazate de joasă tensiune
pentru curenţi nominali de maxim 100 A.
Figura 7.2 Contactor electromagnetic cu mişcare de translaţie
11
12
10
10
2
4
3
13
7
5
6
1
9 8
14
16
15
1
0
R
S
T
2 4
6 8
3 5
7 9
R S T
A B C
2
4
6
8
3
5
7
9
bobina
contacte de forţă contacte auxiliare A
B
C
Construcţia contactoarelor electromagnetice
Aparate electrice – Curs
Caracteristica forţelor rezistente F
r
() care trebuiesc învinse de forţa activă F() a electromagnetului de acţionare în
timpul funcţionarii are forma prezentată în figura 7.3:
Fig. 7.3. Caracteristicile forţelor la funcţionarea contactorului electromagnetic
Fig. 7.4. Stingerea arcului electric la contactoarele electromagnetice de mică putere:
a. soluţia clasică I
n
< 10 A; b. soluţia perfecţionată I
n
< 25 A
F1 F2
2
1
i
3
4
5
5
F1
F2
5
6
a. b.
x
0
F


i 
f

l

c
F – forţa activă la acţionare electromagnet;
F
r
– forţa rezistentă mecanism contactor;
F
rev
- forţă activă la deconectare;

i
– întrefier iniţial (contactor neacţionat);

f
- întrefier final (contactor acţionat);

l
– cursa liberă;

c
– cursa în contact;

cr
- întrefier critic;

ND
- întrefier închidere contacte ND;


- - întrefier deschidere contacte NÎ.

cr
5 1 2 1 , ... ,
r
F
F
cr



ND


F
F
r
F
rev
Construcţia contactoarelor electromagnetice
Aparate electrice – Curs
Contactoare electromagnetice cu mişcare dublă de translaţie. Pentru a se evita creşterea excesivă a
uzurii mecanice, contactoarele de curent alternativ, având curenţi nominali de 100 A…400 A se construiesc pe baza
unui mecanism de transmitere cu mişcare dublă de translaţie, figura 9.3.
Figura 7.5 Contactor cu mişcare dublă de translaţie: 1 – căi de curent; 2 – borne de conexiune; 3 – punte contacte
mobile; 4 – casetă; 5 – resort precomprimat; 6 – resort precomprimat de închidere; 7 – armătură mobilă; 8 – bobină; 9 –
circuit magnetic fix; 10 – pârghie electroizolantă; 11,12 – sistem de pârghii în unghi drept; 13 –camera de stingere.
În figura 9.4 se prezintă schiţa constructivă (secţiune) a contactorului TCA125 ce funcţionează după principiul prezentat
în figura 9.3:
Figura 7.6 Contactorul TCA 125
13
1
2
3 4 5
6
12
11
10
9
8
7
Construcţia contactoarelor electromagnetice
Aparate electrice – Curs
Cercetări efectuate la Research Laboratory of Mitsubishi Electric Corporation au pus în evidenţă o serie de
posibilităţi de îmbunătăţire a performanţelor contactoarelor electromagnetice cu mişcare de translaţie din
gama medie (I
n
< 200 A) prin perfecţionarea geometriei camerei de stingere care să asigure astfel micşorarea
timpului de ardere a arcului electric [TAKA] şi a uzurii contactelor [SHEN]. Camerele de stingere uzuale
utilizează grile metalice montate după o direcţie perpendiculară pe direcţia de alungire a arcului electric,
conform figurii 1.6. poziţia 13, stingerea arcului electric bazându-se în principal pe efectul de electrod.
Micşorarea mărimii camerei de stingere şi limitarea curentului de comutaţie este posibilă dacă se utilizează
camere de stingere simplificate ce funcţionează pe principiul creşterii treptate a rezistenţei arcului electric de
deconectare conform figurii 1.7.a.:
Fig. 7.7. Variante constructive de camere de stingere:
1 - puntea contactelor mobile; 2 - căi de curent; 3 - contacte mobile; 4 - contacte fixe; 5 - arc electric iniţial; 6 - arc electric final; 7 -
electrod feromagnetic cu rol de rezistenţă serie; 8 - concentrator de câmp; 9 - nişă feromagnetică
Pentru curenţi de 400…2000 A mecanismul de acţionare este de tip rotativ, figura 9.5, fiind format dintr-un electromagnet
de c.a. 1, a cărui armătură mobilă 2 roteşte un ax izolant 3 pe care sunt fixate contactele mobile 4 şi contactele auxiliare 6.
Figura 7.8 Contactor tetrapolar de c.a. cu mişcare de rotaţie
1
2
3 4 5 6
1
2

7
5

8
7
1
9
a.
b.
c.
6
4
3
Construcţia contactoarelor electromagnetice
Aparate electrice – Curs
Contactoare de curent continuu
În figura 9.10 este prezentat contactorul cu mişcare de rotaţie şi trei variante de camere de stingere:
Figura 7.9 Contactor de c.c. cu mişcare de rotaţie:
1 – contact fix; 2 – contact mobil; 3 – miezul magnetic al bobinei de suflaj; 4 – bobină de suflaj; 5 – pol magnetic; 6 – resort precomprimat; 7 –
cameră de stingere; 8 – rampă de preluare a arcului electric; 9 – perete rece al camerei de stingere; 10 – rampă; 11 – pârghie de acţionare; 12, 13 –
borne de conexiune.
Scheme electrice de comandă
Fig. 7.9. Scheme de comandă a contactoarelor electromagnetice de curent alternativ
R
S
T
N
PE
R
S
T
N
PE
K
K
2
K
K
a
A
F
,
2
2 1
A
F
4
3
VA
T
100
I
O
110 V a.c.
X
a.
b.
A
F
,
2
2 1
i
defect
Construcţia contactoarelor electromagnetice
Aparate electrice – Curs
Protecţia circuitelor de comandă la scurtcircuit se realizează cu siguranţele fuzibile F
1,2
iar a
personalului de exploatare prin utilizarea transformatorului de separare T. În cazul defectelor de izolaţie ce se
manifestă printr-o punere la pământ protecţia se realizează prin intermediul elementului de conectare X. În
schemele de comandă a contactoarelor de curent continuu se foloseşte o rezistenţă în serie cu bobina
electromagnetului numită rezistenţă economizoare R
e
, figura 1.19.:
Fig. 7.10. Schema de comandă a contactoarelor electromagnetice de curent continuu
O situaţie particulară în funcţionarea contactoarelor de forţă o reprezintă regimul de scurtcircuit al
sarcinii, în cazul sistemelor de alimentare cu putere de scurtcircuit mică, alimentări prin cabluri de lungime
mare. În astfel de situaţii odată cu stabilirea regimului de scurtcircuit are loc o scădere importantă a tensiunii
de alimentare care determină implicit şi scăderea tensiunii în circuitul de comandă al bobinei contactorului
care declanşează uzual într-un timp de 20…40 ms (contactoare în vid sau SF
6
) respectiv 60…70 ms
(contactoare în aer). Astfel există pericolul deschiderii contactelor contactorului pe scurtcircuit înainte de
funcţionarea siguranţelor fuzibile şi contactele sunt distruse iremediabil:
Fig. 7.11. Corelarea curentului nominal al siguranţelor fuzibile, capaciţăţii de rupere a contactelor contactorului cu
timpul de deconectare al contactorului
+
-
P
~
~
K
K
a
I
O
R
e
0,02
0,06
0,01
10,0
100
t [s]
1 6 25 40
I/I
n
c
a
p
a
c
i
t
a
t
e
a
d
e
r
u
p
e
r
e
c
o
n
t
a
c
t
o
a
r
e
î
n
S
F
6
10
c
a
p
a
c
i
t
a
t
e
a
d
e
r
u
p
e
r
e
c
o
n
t
a
c
t
o
a
r
e
î
n
v
i
d
ş
i
î
n
a
e
r
I
n F2
< I
n F1 I
n F1
caracteristica releului
termic
tdeconectare contactoare în
aer
tdeconectare contactoare în
vid şi SF6
A
C
B
D
E
Construcţia contactoarelor electromagnetice
Aparate electrice – Curs
Contactoare de curent alternativ sincronizate, statice, hibride şi cu vid
Contactoarele ce funcţionează pe acest principiu se numesc contactoare sincronizate, figura 9.6:
Figura 7.12 Contactor sincronizat
Contactoarele sincronizate permit întreruperea unor curenţi de până la 1000 A la cos  = 0,35 practic fără arc electric,
uzura contactelor se reduce de 15…20 ori.
Pentru frecvenţe mari de conectare 2000…10.000 conectări/h se înlocuieşte comutaţia dinamică cu comutaţia statică
realizată cu elemente semiconductoare de putere conform figurii 9.7:
Figura 7.13 Contactor static de joasă tensiune
Principalele avantaje ale comutaţiei statice sunt:
 frecvenţă mare de comutaţie la curenţi de 1000 A;
 nu prezintă pericol de explozie;
1 – electromagnet de acţionare;
2 – contact mobil;
3 – contact fix;
4 – resorturi precomprimate;
5 – transformator de adaptare;
6 – tijă acţionare electroizolantă;
7 – electromagnet sincronizare.
i1
i2
Uc-dă
1
2
3
4
5
7
6
Fs
Fa
Fr
Construcţia contactoarelor electromagnetice
Aparate electrice – Curs
 funcţionare fără zgomot sau emisii poluante.
Limitarea utilizării contactoarelor statice se datorează în principal următoarelor cauze:
 capacitate redusă de suprasarcină din cauza integralei termice foarte mici a elementelor semiconductoare;
 costuri de achiziţie de 4…10 ori mai mari decât în cazul aparatelor cu comutaţie mecanică;
 pierderile de energie în exploatare de 40…100 ori mai mari impun utilizarea unor instalaţii de răcire complexe;
 dificultăţi de realizare a contactoarelor pentru tensiuni superioare valorii de 2…3 kV.
Pentru curenţi intenşi I
n
< 1000 A şi frecvenţă de conectare mai mare de 600 c/h, se utilizează contactoare hibride,
Figura 7.14 Contactor hibrid de joasă tensiune
Contactoarele în vid, figura 9.9, au piesele de contact amplasate într-o incintă vidată (p < 10
-6
atm.) ceea ce conferă
condiţii optime de stingere a arcului electric datorită refacerii rapide a rigidităţii dielectrice a mediului în zona camerei
de stingere şi a condiţiilor particulare de ardere:
Figura 7.15 Contactor în vid: a. schema cinematică;
b. contactor Siemens : 1 – electromagnet de acţionare; 2 – resort de deschidere; 3 – resort stabilire forţă apăsare în contact; 4 – anvelopă ceramică; 5 –
bloc basculant; 6 – bornă superioară; 7 – bandă flexibilă; 8 – cameră de stingere; 9 – burduf de metal; 10 – ecran metalic; 11 – piesă mobilă de
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15 16 17
18
19
20
21
165
Construcţia contactoarelor electromagnetice
Aparate electrice – Curs
contact; 12 – piesă fixă de contact; 13 – compartiment de înaltă tensiune; 14 – bornă inferioară; 15 – electromagnet de dezăvorâre; 16 – zăvor la
deconectare; 17 – tijă de declichetare; 18 – compartiment de joasă tensiune; 19 – zăvor la conectare; 20 – armătură mobilă; 21 – punct rotaţie bloc
basculant.
Alegerea contactoarelor
Parametrii contactoarelor
Parametrii nominali ai contactoarelor electromagnetice sunt:
 tensiunea nominală U
n
[V];
 curentul nominal I
n
[A];
 tensiunea de comandă pentru alimentarea bobinei electromagnetului de acţionare U
c
[V];
 frecvenţa de conectare f
c
[conectări/h];
 durata relativă de conectare DC [%];
 categoria de utilizare;
 capacitatea de închidere nominala şi capacitatea de rupere nominală [kA], reprezintă valoarea
maximă a curenţilor ce pot fi conectaţi (deconectaţi) de contactor de un anumit număr de ori
fără a se produce deteriorarea contactelor (sudare, uzură excesivă), la U
n
.
9.5.2 Categorii de utilizare
Alegerea şi utilizarea contactoarelor electromagnetice trebuie să se facă în funcţie de
parametrii nominali şi ţinând seama de natura sarcinii, condiţiile de funcţionare impuse sarcinii
comutate prin procesul tehnologic. Norme unanim acceptate pe plan mondial (CEI 158/1) au stabilit
o clasificare a contactoarelor electromagnetice în funcţie de categoria de utilizare.
Contactoarele de curent alternativ se încadrează în următoarele categorii:
AC1 – sarcini neinductive sau slab inductive: cuptoare cu rezistenţe;
AC2 – pornirea - oprirea motoarelor asincrone cu rotor bobinat şi frânarea prin contracurent;
AC3 – pornirea - oprirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit;
AC4 – pornirea – oprirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit, mers în şocuri, inversarea
sensului de rotaţie (regim greu de exploatare);
AC5 – comutarea lămpilor cu vapori de mercur;
AC6 – comutarea transformatoarelor, bateriilor de condensatoare;
AC7 – aplicaţii de uz casnic, sarcini slab inductive;
AC8 – comanda compresoarelor etanşe ale instalaţiilor frigorifice.
Similar, pentru contactoarele de curent continuu sau definit următoarele categorii de utilizare:
DC1 – sarcini neinductive sau slab inductive;
DC2 – pornirea-oprirea motoarelor de c.c. derivaţie;
DC3 – pornirea motoarelor derivaţie, mers cu şocuri, inversarea sensului de rotaţie;
DC4 – pornirea-oprirea motoarelor serie;
DC5 – pornirea motoarelor serie, mers prin impulsuri, schimbarea sensului de rotaţie;
DC6 – comutaţia lămpilor cu incandescenţă.
1. Frecvenţa de conectare, este limitată de construcţia mecanică prin constanta de timp mecanică a
echipajului mobil şi de temperatura de funcţionare a bobinei, contactelor şi căilor de curent în regim
intermitent. Frecvenţa de conectare admisibilă a contactorului trebuie să fie superioară cerinţelor de
comutaţie impuse de funcţionarea utilajului.
2. Durata de viaţă, trebuie adaptată cerinţelor instalaţiei în ceea ce priveşte fiabilitatea, frecvenţa reviziilor.
Este limitată de regimul de lucru, natura sarcinii comutate fiind în jur de 10
4
…10
5
conectări pentru
partea mecanică şi de 10
6
…10
7
conectări pentru partea electrică.
3. Durata de conectare, trebuie să fie mai mare sau cel mult egală cu durata de conectare impusă
consumatorului. Valorile standardizate sunt DC [%] = 100 %, 60 %, 40 %.
Construcţia contactoarelor electromagnetice
Aparate electrice – Curs
4. Condiţiile de alimentare ale bobinei, electromagnetul de acţionare trebuie să funcţioneze în următoarele
condiţii:
 funcţionare normală pentru tensiunea de alimentare U = 0,85…1,1 U
n
;
 să menţină forţa de apăsare în contacte pentru U = 0,85…0,7 U
n
;
 să deconecteze pentru U = 0,7…0,35 U
n
.
5. Capacitatea de rupere, a contactoarelor este limitată la curentul nominal şi de suprasarcină. Contactoarele
destinate comutaţiei motoarelor pot închide pe durata regimului de pornire curenţi de până la 6…10 I
n motor
.
6. Categoria de exploatare ce stabileşte locul de amplasare în exploatare:
Tabelul 1.1. Categorii de exploatare
Categoria de exploatare a produsului Simbol
Pentru exploatare în aer liber (acţiunea globala a factorilor climatici
caracteristici zonei macroclimatice respective).
1
Pentru exploatare sub acoperiş sau în încăperi unde variaţiile de temperatură
şi umiditatea aerului nu se deosebesc esenţial de variaţiile în aer liber.
2
Pentru exploatare în încăperi închise cu ventilaţie naturală, fără condiţii
climatice reglate.
3
Pentru exploatare în încăperi cu condiţii climatice reglate artificial. 4
7. Tipul de protecţie climatică, corespunde zonei geografice de exploatare a contactorului, caracterizată de
factori climatici specifici:
Tabelul 1.2. Protecţii climatice
Tipul de protecţie climatică Simbol Caracterizare
F 
med
=-10…1 C
N 
med
=0…15 C
TH 
med
=20…27 C
TA 
med
=22…27 C
T
Produse destinate exploatării pe uscat:
- în zone macroclimatice cu climat rece;
- în zone macroclimatice cu climat temperat;
- în zone macroclimatice cu climat tropical-umed;
- în zone macroclimatice cu climat tropical-uscat;
- în zone macroclimatice cu climat tropical-umed şi uscat;
- în toatele zonele macroclimatice pe uscat.
U
M
MT
umiditate ridicată,
conţinut ridicat de
sare în aer.
Produse destinate exploatării în zone cu climat marin:
- în zone macroclimatice cu climat temperat-rece;
- în zone macroclimatice cu climat tropical;
- în zone macroclimatice cu climat temperat-rece şi
tropical. MU
Produse destinate exploatăriiîn toate zonele
macroclimatice pe uscat şi pe mare (tip universal)
W
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
ÎNTRERUPTOARE DE ÎNALTĂ TENSIUNE
Definiţie Întreruptorul de înaltă tensiune este un aparat destinat închiderii şi deschiderii circuitelor
electrice când acestea sunt parcurse de curenţi normali sau de avarie (suprasarcină, scurtcircuit).
Principalii parametri ai întreruptoarelor sunt:
 curentul nominal, cel mai mare curent standardizat (200, 400, 600, 1000, 2000, 4000, 6000 etc.)
sub care întreruptorul poate funcţiona în regim permanent;
 curentul nominal de rupere I
rn
, cel mai mare curent pe care îl poate deconecta în mod sigur
întreruptorul la tensiunea nominală a instalaţiei;
 puterea de rupere nominală S
rn
, la declanşare trifazată este dată de relaţia:
 curentul nominal de anclanşare, cel mai mare curent de scurtcircuit (curentul de scurtcircuit de
şoc) pe care-l poate anclanşa întreruptorul fără avarie; acest curent determină construcţia
contactelor;
 timpul de întrerupere, intervalul de timp cuprins între comanda declanşării şi stingerea
completă a arcului electric la toate fazele întreruptorului;
 timpul de închidere, intervalul de timp cuprins între comanda de închidere şi momentul
atingerii contactelor;
 timpul de reanclanşare rapidă, timpul de pauză necesar restabilirii rigidităţii dielectrice în
camera de stingere pentru a realiza o nouă anclanşare după o declanşare determinată de un
curent de avarie.
Clasificarea întreruptoarelor IT după mediul de stingere:
 întreruptoare cu mediu de stingere lichid: ulei, apă, glicol;
 întreruptoare cu mediu de stingere gazos: aer comprimat, SF
6
;
 întreruptoare cu mediu de stingere solid: material gazogenerator.
Condiţii impuse întreruptoarelor de IT
 capacitate de rupere cât mai mare, pentru tensiuni de 110-220 kV poate ajunge la 31,5…50 kA
iar pentru tensiuni de 400…1200 kV la 50…70 kA sau mai mult.
 întrerupere sigură pentru întreaga gamă a curenţilor;
 timp de comutaţie la închidere şi deschidere cât mai redus 40…100 ms;
 posibilitatea reanclanşării automate rapide RAR mono şi trifazat; statisticile de exploatare
confirmă că 90% din totalul defectelor sunt trecătoare şi cauza defectului iniţial dispare după
prima deconectare şi linia poate fi pusă din nou sub tensiune evitând întreruperea
consumatorilor;
 siguranţă în exploatare împotriva exploziilor sau incendiilor;
 verificare şi revizie uşoară a subansamblului de comutaţie;
 condiţii privind economicitatea întreruptorului în ceea ce priveşte consumul de materiale/
MVA, consumul specific de materiale neferoase/MVA şi materiale izolante/ kV, etc.:
 transport fără dificultăţi;
 condiţii de gabarit, volum şi suprafaţă necesară pentru montare (m
3
/MVA , m
2
/MVA).
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Întreruptoare cu ulei puţin
Stingerea arcului electric se realizează într-o cameră de stingere ce utilizează următoarele principii:
 principiul expandării şi al jetului de lichid (IUP – M);
 principiul jetului de ulei dirijat (întreruptor cu vârf izolant Siemens);
 principiul expandării şi deplasării în sensuri opuse a gazelor şi tijei contactului mobil (IO, AEG).
Secţiune prin întreruptorul IUP – M
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Întreruptoare de medie tensiune ortojectoare:
a. IO 10…20 kV/630…1250 A, Electroputere , Craiova; b. IO 20 kV/2500 A, AEG
1 – camera de egalizare a presiunilor; 2 – contact fix; 3 – anvelopă izolantă; 4 – pârghie de acţionare; 5 – contact mobil; 6 – camera
de stingere; 7 – borna de conexiune (A, B); 8 – contact glisant; 9 – indicator nivel ulei; 10 – ecran izolant; 11 – ventil eşapare.
Întreruptoare de medie tensiune pentru generator
Creşterea puterilor nominale ale generatoarelor sincrone a impus realizarea unei categorii de întreruptoare cu parametri
superiori în ceea ce priveşte curentul nominal I
n
= 10…50 kA, capacitatea de rupere I
r
= 250 kA
ef
, capacitatea de
închidere pe scurtcircuit I
î sc.
= 750 kA
max
. Deoarece curenţii comutaţi sunt foarte mari întreruptoarele de generator se
execută cu contacte de lucru şi rupere a arcului. Schema constructivă de principiu a întreruptorului cu ulei puţin pentru
generator de 6…20 kV, 2000…8000 A, 1800…3000 MVA, tip MG:
Întreruptor cu ulei puţin pentru generator tip MG: a. poziţie închis; b. poziţie deschis
1
4
6
5
3
2
8
7
9
10
11
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Întreruptoare cu ulei puţin de înaltă tensiune
 întreruptoare cu jet de ulei
 întreruptoare cu un număr mare de camere de stingere
 întreruptoare cu viteză mare de deconectare
Polul întreruptorului cu ulei puţin IO-110 kV/1600 A
1–contact mobil; 2-pârghie de acţionare; 3- piston de acţionare cu dublu efect; 4- carter; 5- resort “tumbler”; 6- indicator de nivel; 7-
bornă de conexiune; 8-cameră de stingere; 9-cilindru izolant; 10-carter superior; 11-carter inferior; 12-contact fix; 13-contact
alunecător; 14-izolator ceramic; 15-dispozitiv anticavitaţional
Întreruptoare de înaltă tensiune cu aer comprimat
În comparaţie cu IUP întreruptoarele cu aer comprimat au o serie de avantaje:
 siguranţă în exploatare prin evitarea incendiilor şi exploziilor;
 aerul comprimat îşi menţine neschimbată rigiditatea dielectrică în comparaţie cu uleiul a cărui
rigiditate dielectrică scade după fiecare declanşare;
 stingere rapidă a arcului electric indiferent de valoarea curentului comutat;
 uzură redusă a contactelor care sunt spălate şi răcite în permanenţă de fluxul de aer ce pătrunde
în camera de stingere;
 greutate redusă de 5…7 ori faţă de IUP;
 întreţinere uşoară, revizii la intervale mai mari determină o exploatare mai economică.
În funcţie de varianta de dispozitiv de stingere a arcului electric şi de procedeul de asigurare a
rigidităţii dielectrice a spaţiului dintre contacte în starea deschis se definesc următoarele categorii:
 întreruptoare cu umplere temporară cu aer comprimat a camerelor de stingere şi cu separatoare;
 întreruptoare cu umplere temporară cu aer comprimat a camerelor de stingere fără separatoare;
 întreruptoare cu umplere permanentă cu aer comprimat.
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Întreruptoare cu umplere temporară cu aer a camerelor de stingere şi cu separator
Figura 14.2 Întreruptor cu aer comprimat şi separator
Întreruptoare cu umplere temporară cu aer a camerelor de stingere
Lipsa separatorului determină la aceasta clasă de întreruptoare, creşterea distanţei dintre contacte şi implicit a
dimensiunilor camerei de stingere care trebuie astfel să asigure distanţa de izolare necesară.
Întreruptoare cu aer comprimat de m.t.
Întreruptor AEG de medie tensiune
1 – contact fix;
2 – contact mobil;
3 – suport izolant;
4 – izolator superior;
5 – izolator inferior;
6 – mecanism acţionare separator;
7 – contact mobil separator;
8 – conductă de presiune separator;
9 – izolator suport;
10- bornă conexiune;
11- bornă conexiune;
12- ventil comandă;
13- electromagnet deschidere;
14- ventil pornire acţionare separator;
15- electromag. deschidere separator;
16- arc ventil principal;
17- piston ventil suflare;
18- rezervor aer comprimat;
19- conductă presiune întreruptor;
20- jiclor eşapare;
21- resort anclanşare;
22- piston acţionare;
23- arc electric;
10
20
20
20
20
20
21
21
4
22
22
4
23
23
19
3
3
2
1
1
2
1 – contact mobil;
2 – răcitor gaze şi amortizor
zgomot;
3 – camera de stingere;
4 – piesă izolantă;
5 – canal admisie aer comprimat;
6 – ventil de admisie;
7 – rezervor de aer comprimat;
8 – mecanism de acţionare cu aer
comprimat;
9 – ax;
10- pârghie izolantă;
11- tija mobilă;
12- contacte alunecătoare;
13- contact fix;
A, B – borne de conexiune.
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Întreruptoare cu aer comprimat de IT
Figura 14.3 Întreruptor AEG cu jet liber:
1 – contact fix; 2 – contact mobil cu piston; 3 – ajutaj; 4 – duză eşapare; 5 – condensator egalizare; 6 – izolator susţinere; 7 – tub
ceramic; 8 – borne de conexiune; 9 – cameră de stingere; 10 – carcasă metalică; 11 – spaţiu admisie aer comprimat la deschidere; 12
– izolator suport.
Întreruptoare cu aer comprimat şi camere de stingere sub presiune
Întreruptoarele având camere de stingere cu umplere permanentă cu aer comprimat se caracterizează prin distanţe de
izolaţie mai mici între contacte şi dimensiuni de gabarit mai mici. Aceste întreruptoare se construiesc pentru tensiuni
până la 750 kV:
Întreruptor pneumatic BBC cu rezistenţe de şuntare
10
9
12
7
11
13
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Întreruptoare de înaltă tensiune cu hexafluorură de sulf
Un progres tehnic important în construcţia întreruptoarelor de IT s-a obţinut prin folosirea SF
6
, un
gaz electronegativ cu o rigiditate dielectrica superioară de 2,5 ori celei a aerului, cu foarte bune
proprietăţi termice având o energie de disociere mai mică decât a azotului din aer.
Evoluţie. Întreruptoarele cu SF
6
au evoluat în mai multe etape, după principiul de funcţionare fiind
acceptate următoarele tipuri;
 întreruptoare în tehnică pneumatică, funcţionează la două presiuni, circuitul de gaz este închis
şi conţine un rezervor de joasă presiune 3 bar respectiv un rezervor de înaltă presiune 15 bar
între acestea fiind intercalat un compresor care recirculă gazul consumat în procesul de
comutaţie spre rezervorul de înaltă presiune;
 întreruptoare cu autocompresie, utilizează energia de mişcare a sistemului mobil pentru a
realiza în procesul de comutaţie o suprapresiune locală cu ajutorul unui piston ce comprimă
gazul din camera de stingere;
 întreruptoare cu autoexpansiune, utilizează pentru comprimarea SF
6
într-un volum limitat
energia termică a arcului electric şi realizează apoi suflajul arcului odată cu destinderea
gazului;
 întreruptoare cu arc rotitor în SF
6
, utilizează deplasarea şi alungirea prin rotire a arcului
electric spre zone ale camerei de stingere unde gazul nu e afectat de procesul de comutaţie.
Întreruptoare cu SF
6
în tehnică pneumatică
Întreruptoare m.t. cu SF
6
Întreruptor Siemens de m.t.
Întreruptoare IT cu SF
6
Întreruptoarele de acest tip sunt realizate în doua variante: live-tank respectiv dead-tank. Întreruptoarele în
construcţie live-tank au realizat izolaţia camerei de stingere faţă de pământ cu o coloană electroizolantă din porţelan.
Întreruptorul de tip dead-tank are partea activă a polului închisă într-o cuvă metalică, ce funcţionează la potenţialul
pământului, şi umplută cu SF
6
la joasă presiune cu rolul de a realiza izolaţia. Ieşirile la bornele de conexiune cu
exteriorul se fac prin izolatoare de trecere pe care în unele cazuri sunt amplasate transformatoare de curent.
9
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
În figura 14.5 este prezentat întreruptorul Siemens FH-904 pentru tensiunea de 220 kV realizat în construcţie
live-tank. La închidere mecanismul de acţionare pneumatic acţionează tija electroizolantă 7 care deplasează sistemul de
pârghii OAB ce aduc în contact contactele 8, 9 ale întreruptorului simultan cu comprimarea resortului de deschidere 6.
Figura 14.5 Întreruptor pneumatic live-tank cu SF
6
tip Siemens 940 pentru 220 kV
Întreruptor pneumatic realizat în varianta dead-tank comparativ cu întreruptoare realizate în varianta live-tank:
Dimensiuni de gabarit comparative tehnica live-tank şi dead-tank
8 9
150 %
122 %
135 %
100 %
2591 mm
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Întreruptor pneumatic cu SF
6
în tehnica dead-tank, Westinghouse Electric Co. , 138-242 kV/ 40 kA:
1 – bornă de conexine; 2 – izolator de trecere; 3 – întreruptor cu un singur punct de rupere; 4 – transformator curent;
5 – tanc metalic; 6 – compartiment mecanism acţionare; 7 – rezervor înaltă presiune.
Tehnica pneumatică dead-tank este avantajoasă pentru tensiuni de până la 300 kV / 50 kA deoarece acest tip
constructiv mult mai compact este indicat în cazul întreruptoarelor cu un singur punct de rupere şi în plus reduce
semnificativ pericolul seismic. Pentru tensiuni mai ridicate apar complicaţii constructive legate de performanţele
limitate ale tehnicii pneumatice: necesitatea creşterii numărului de camere de stingere cu sincronizare dificilă, creşterea
volumului tancului pentru montarea rezistenţelor neliniare de limitare a supratensiunilor de comutaţie.
Întreruptoare cu SF
6
şi autocompresie
Tehnica suflajului prin autocompresia mediului de stingere (puffer circuit breaker) a fost dezvoltată
de GEC Alsthom pentru înaltă tensiune din 1966 fiind actualmente generalizată în cazul
echipamentelor cu SF
6
pentru tensiuni până la 765 kV datorită simplificării echipamentelor:
 funcţionează la o singură presiune de numai 5…7 bar;
 se elimină compresorul şi valvele pentru comanda suflajului;
 sistemului de încălzire a gazului nu mai este necesar deoarece presiunea de funcţionare fiind
scăzută fenomenul de lichefiere poate să apară doar la temperaturi foarte scăzute.
2
1
3
5
6
7
4
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Întreruptoare cu SF
6
şi autocompresie de m.t.
. Întreruptor cu autocompresie, BBC; b. Camera de stingere cu autocompresie şi valve de control
Întreruptoare cu SF
6
şi autocompresie de IT.
Figura 14.8 Variante constructive pe principiul autocompresiei: a. piston ataşat contactului mobil; b. piston fix.
1, 7 – borne de conexiune; 2 – contact fix; 3 – contact mobil; 4 – ajutaj electroizolant; 5 – piston; 6 – cilindru;
8 – orificiu exhaustare; 9 - arc electric; 10 – tijă acţionare.
2
4
3
2 4
6
5
5
3
6
8
10
deconectarea curenţilor intenşi
deconectarea curenţilor slabi
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Întreruptor cu autocompresie, cu un singur punct de rupere, în variantă dead-tank dezvoltat de firma Toshiba Co.
Mecanismul de acţionare hidraulic lucrează la o presiune de 32 bar şi este în totalitate inclus în corpul întreruptorului.
Figura 14.9 Întreruptor cu autocompresie cu SF
6
în variantă dead-tank, Toshiba Co. , 300-550 kV/ 63 kA:
1 – bornă de conexine; 2 – izolator de trecere; 3 – inel de gardă superior; 4 – inel de gardă inferior; 5 – transformator curent; 6 –
camera de stingere; 7 – contacte principale de lucru; 8 – contact de rupere; 9 – ajutaj electroizolant; 10 – suport izolator; 11 – tijă
mecanism acţionare; 12 – acumulator hidraulic; 13 – cilindru hidraulic de acţionare.
Întreruptoare cu SF
6
şi autoexpansiune
Întreruptoarele de înaltă tensiune cu autoexpansiune s-au dezvoltat după 1984 ca urmare a
dezvoltării studiilor de modelare a arderii arcului electric în SF
6
, de termodinamică şi curgerea
fluidelor prin contacte tubulare. Principalele avantaje legate de aceasta tehnică de comutaţie sunt:
 comutaţie lină;
 energie de acţionare redusă;
 lipsa supratensiunilor de comutaţie (nu necesită echipamente suplimentare de limitare);
 întrerupere fără probleme a curenţilor capacitivi;
 uzură mică a contactelor.
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Principiul de funcţionare al camerelor de stingere cu autoexpansiune pentru IT , figura 14.10, are la bază expansiunea
importantă a SF
6
sub acţiunea temperaturii ridicate a arcului electric şi ghidarea acestuia mecanic sau în câmp
magnetic.
Figura 14.10 Variante constructive de camere de stingere cu autoexpansiune:
a. fără ghidare a arcului electric; b. cu ghidare mecanică; c. cu ghidare în câmp magnetic.
1, 7 – borne de conexiune; 2 – bobină ;3 – contact fix; 4 – inel metalic de preluare a arcului electric; 5 – contact mobil; 6 – piston; 8
– contact glisant; 9 - arc electric; 10 – cameră de expansiune; 11 - ajutaj de ghidare electroizolant.
Prin rotirea arcului cu viteze de peste 20…30 m/s se evită atingerea temperaturii de topire la suprafaţa contactelor şi se
realizează o încălzire mai uniformă a gazului astfel încât să se obţină o creştere mai mare a presiunii fără
supraîncălzirea excesivă a gazului.
Imagine strioscopică a curgerii SF
6
la nivelul contactului mobil
1
2
3
4
9
5
6
8
7
5
3
10
10
11
c.
a. b.
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Camera de stingere a întreruptorului cu SF
6
şi autoexpansiune asistată de autocompresie, dezvoltat din 1990 de GEC
Alsthom pentru tensiuni de 52…123 kV/ 25 kA:
Întreruptor cu autoexpansiune asistată de autocompresie şi arc electric ghidat mecanic FXT 123 kV/25 kA
Întreruptoare cu arc rotitor în SF
6
Principiul de funcţionare constă în deplasarea rapidă şi alungirea arcului electric într-un volum închis de SF
6
, sub
acţiunea forţelor Lorentz generate de prezenţa unui câmp magnetic produs cu ajutorul unei bobine parcursă de curentul
comutat sau a unor magneţi permanenţi amplasaţi în vecinătatea contactelor.:
Figura 14.13 Principiul constructiv al întreruptoarelor cu arc rotitor în SF
6
.
1, 7 – borne de conexiune; 2 – bobină suflaj; 3 - contact fix; 4 – contact fix de rupere; 5 – contact mobil; 6 – arc electric;
8 – contact glisant.
Utilizarea magneţilor permanenţi pentru generarea câmpului magnetic este mai avantajoasă deoarece rezolvă şi
problema comutaţiei în cazul curenţilor mici unde sistemul cu bobină de suflaj este deficitar:
V
1
V
2
2
3
1
4
5
6
7
8
1 – contact fix de lucru;
2 – contact fix de rupere;
3 – ghidaj;
4 – contact mobil;
5 – supapă cu autodeschidere la
curenţi intenşi;
6 - supapă cu autodeschidere la
curenţi mici;
7 – izolator exterior;
8 – tijă mecanism acţionare;
V
1
- volum autoexpansiune;
V
2
- volum autocompresie.
6
contact mobil
arc
flux magnetic
curent arc
flux
magnetic
curent arc
curent arc
bobina
suflaj
Întreruptoare de înaltă tensiune
Aparate electrice – Curs
Caracteristici ale întreruptoarelor cu arc rotitor în SF
6
şi magneţi peermanenţi
cu magnet
[A]
capacitate rupere
viteză rotaţie arc
m/s
0,12 mT
0,05 mT
[A]
făra magnet
Întreruptoare de medie tensiune
Aparate electrice – Curs
Definiţie Întreruptorul de înaltă tensiune este un aparat destinat închiderii şi deschiderii circuitelor electrice când acestea
sunt parcurse de curenţi normali sau de avarie (suprasarcină, scurtcircuit).
Principalii parametri ai întreruptoarelor sunt:
 curentul nominal, cel mai mare curent standardizat (200, 400, 600, 1000, 2000, 4000, 6000 etc.) sub care
întreruptorul poate funcţiona în regim permanent;
 curentul nominal de rupere I
rn
, cel mai mare curent pe care îl poate deconecta în mod sigur întreruptorul la
tensiunea nominală a instalaţiei;
 puterea de rupere nominală S
rn
, la declanşare trifazată este dată de relaţia:
 curentul nominal de anclanşare, cel mai mare curent de scurtcircuit (curentul de scurtcircuit de şoc) pe care-l poate
anclanşa întreruptorul fără avarie; acest curent determină construcţia contactelor;
 timpul de întrerupere, intervalul de timp cuprins între comanda declanşării şi stingerea completă a arcului electric la
toate fazele întreruptorului;
 timpul de închidere, intervalul de timp cuprins între comanda de închidere şi momentul atingerii contactelor;
 timpul de reanclanşare rapidă, timpul de pauză necesar restabilirii rigidităţii dielectrice în camera de stingere
pentru a realiza o nouă anclanşare după o declanşare determinată de un curent de avarie.
Întreruptoare cu ulei puţin
Stingerea arcului electric se realizează într-o cameră de stingere ce utilizează următoarele principii:
 principiul expandării şi al jetului de lichid (IUP – M);
 principiul jetului de ulei dirijat (întreruptor cu vârf izolant Siemens);
 principiul expandării şi deplasării în sensuri opuse a gazelor şi tijei contactului mobil (IO, AEG).
Întreruptoare m.t. cu SF
6
Întreruptor Siemens de m.t. din prima generaţie
9
Întreruptoare de medie tensiune
Aparate electrice – Curs
. Întreruptor cu autosuflaj, BBC; b. Camera de stingere cu autosuflaj
Întreruptoare m.t. în vid
Întreruptor m.t. în vid
deconectarea curenţilor intenşi
deconectarea curenţilor slabi
1 – izolator de susţinere;
2, 15 – piesă de rigidizare;
3 – resort;
4 –tijă de acţionare;
5 - pârghie de acţionare;
6 – indicator de uzura a contactelor;
7 – pârghie;
8 – pârghie de transfer;
9 – bornă inferioară;
10 - contact inelar;
11 - camera de stingere;
12 - burduf metalic;
13 - piesă de contact mobilă;
14 - piesă de contact fixă;
16 – bornă superioară.
poziţia închis poziţia deschis
Întreruptoare de medie tensiune
Aparate electrice – Curs
Mecanisme de acţionare
Cinematica mecanismului de acţionare al întreruptorului de m.t. în vid:
Cinematica de acţionare a contactului la întreruptoarele în vid
Mecanism de acţionare cu resort, întreruptor în vid AEG
8
F
1, 2 – mecanism bielă – manivela;
3 – resort;
4, 5 – triunghi nedeformabil;
6 – ghidaj de translaţie;
7 – camera de stingere;
8 – contact mobil;
O
1
– axul principal al mecanismului;
O
2
, O
3
– articulaţii fixe.
1 – ax principal;
2 – resort deschidere;
3 – resort principal;
4 – ax acţionare manuală;
5 – pârghie de cuplaj;
6 – ax de armare resort;
7 – buton închidere;
8 – buton deschidere
Întreruptoare de medie tensiune
Aparate electrice – Curs
Mecanisme de acţionare pneumatice
Instalaţie centrală de aer comprimat;
1 – rezervor de înalta presiune; 2 – rezervor de joasă presiune; 3 – motor; 4 – compresor; 5 – radiator; 6 – separator apa şi ulei; 7 –
ventil golire apă; 8 – ventil evacuare apă; 9 – ventil unidirecţional; 10 – ventil de siguranţă; 11 – ventil de închidere; 12 – reductor de
presiune; 13 – ventil eliminare condens; 14 – manometru; 15 – manometru cu contact presiune minimă/maximă; 16 – sonerie; 17 –
întreruptor cu regulator de presiune; 18 – întreruptor principal; 19 – electrovalvă deschidere; 20 – electromagnet închidere
întreruptor; 21 – corp cameră stingere; 22 – contact fix; 23 – contact mobil; 24 – mecanism zăvorâre în poziţia deschis.
19
20
21
22
23
24
RELEE ELECTRICE
Releele electrice sunt aparate caracterizate prin variaţia discontinuă, în salt, a semnalelor din unul sau mai
multe circuite de ieşire, atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii în circuitele electrice de intrare, care provoacă
funcţionarea lor.
Schema bloc a unui releu
Caracteristica corespunzătoare unui releu cu semnale unice de intrare x, respectiv de ieşire y
Caracteristica releului
În funcţie de caracteristica y(x) releele electromagnetice pot fi de tip maximal (x
a
> x
R
) sau de tip minimal (x
a
< x
R
la
revenire).
Caracteristici intrare - ieşire pentru: a. releu maximal; b. releu minimal
x
y
y
m
y
M
0
x
r
x
a x
s
ES
element sensibil
x
C
element
comparator
x
*
E
element execuţie
x
**
x
R
y
x
y
y
m
y
M
0
x
r
x
a
x
s
x
y
y
m
y
M
0
x
r
x
a
x
s
x
R x
R
a. b.
Principalii parametrii care caracterizează funcţionarea releelor sunt:
 Factorul de revenire, k
r
a
r
r
x
x
k 
 Coeficientul de siguranţă la funcţionarea releelor maximale, k
s
:
a
s
s
x
x
k 
 Factorul de comandă, k
p
:
a
c
P
P
P
k 
 Precizia releului:   %
x
x x
R
R a
a
100 

 
 Consumul propriu, reprezintă puterea absorbită de releu în funcţionare la parametrii nominali.
 Capacitatea de comutare, reprezintă valoarea maximă a intensităţii curentului ce poate fi comutat de un anumit
număr de ori, pentru un anumit tip de sarcină (rezistivă, inductivă), fără ca piesele de contact să sufere uzuri
anormale.
 Timpul de acţionare, t
a
, definit ca intervalul de timp scurs între momentul aplicării semnalului de intrare x > x
a
şi
cel corespunzător atingerii în circuitul de ieşire a valorii y
M
.
Relee electromagnetice neutre
Relee de curent şi tensiune
Releu electromagnetic de curent RC – 2
3 0,5
1
0,8
0,6
0,7
0,9
I
n
I
n
/2
1
2
4
5
6
7
8
9
10
ND
Relee intermediare
Releele intermediare sunt relee electromagnetice, utilizate în instalaţiile de automatizare, comandă şi control,
ca elemente amplificatoare în putere a semnalelor de ieşire corespunzătoare releelor de măsură sau execuţie.
Releu intermediar de c.c. tip clapetă
O variantă de releu intermediar care răspunde necesităţilor de miniaturizare a releelor intermediare utilizate în
electronică şi automatizări este releul de tip reed:
Construcţia releului reed
Construcţia unui releu intermediar de tensiune alternativă:
Releu intermediar de tensiune alternativă
2
3
4
5
6
7
8
9
1
1 – circuit magnetic;
2 – bobină;
3 – carcasă;
4 – clapetă feromagnetică;
5 – piesă de legătură;
6 – lamelă elastică;
7 – sistem contacte;
8 – resort lamelar;
9 – suport electroizolant;
1
2
3
5
4
1 – balon vidat;
2 – lamele feromagnetice;
3 – bobina;
4 – carcasă;
5 – piese de contact
1
2 3
5
7
8
9
6
4
1 – circuit magnetic;
2 – bobina c.a.;
3 – carcasă;
4 – armătura mobilă;
5 – resort revenire;
6 – şurub reglaj forţă revenire;
7 – piesă electroizolantă;
8 – tijă mobilă;
9 – contacte comutatoare.
SEPARATOARE
Separatorul este un aparat de comutaţie care are rolul de separa în mod vizibil şi cu suficientă izolaţie
conductoarele unui circuit în scopul asigurării protecţiei personalului de exploatare care efectuează lucrări în instalaţia
scoasă de sub tensiune. Separatorul îndeplineşte în circuitele de înaltă tensiune următoarele funcţii:
 separarea vizibilă, fără sarcină, a unui circuit în raport cu partea de circuit care rămâne eventual sub tensiune;
 deconectarea curenţilor mici cum sunt curenţii de mers în gol ai transformatoarelor de putere (maxim 400 kVA),
curenţii nominali ai transformatoarelor de mică putere (30…40 kVA), curenţii liniilor electrice funcţionând în gol.
Utilizate cu precădere ca echipamente de separare vizibilă în instalaţiile de înaltă tensiune, separatoarele pot avea
diverse utilizări în sistemele de transport şi distribuţie a energiei :
Locul separatoarelor în sistemele energetice
1. Separatorul de bare este un echipament care în poziţia deschis asigură o distanţă de siguranţă, vizibilă de către
personalul de exploatare, între contactele de lucru.
2. Separatorul de cuplă transversală are rolul de a transfera energia de la un sistem de bare la alt sistem de bare.
3. Separatorul de linie are rolul de a comuta linia de transport la sistemul de bare.
4. Separatorul de secţionare este un aparat de deconectare automată rapidă, comandat de echipamentele de protecţie
şi automatizare şi care lucrează numai în pauza ciclului de RAR având rolul de separare a zonei avariate de la
sistemul de alimentare cu energie.
5. Separatorul de scurtcircuitare realizează conectarea automată a reţelei la pământ în cazul unei avarii de mică
amploare produsă într-o zonă secundară a reţelei şi care nu poate prin curentul de avarie generat să determine
acţionarea directă a întreruptorului de linie.
6. Separatorul de punere la pământ are rolul de a comuta o linie de transport la pământ, după deconectarea tensiunii,
în scopul asigurării măsurilor de protecţie a personalului de intervenţie.
7. Separatorul de sarcină comută circuite sau consumatori în limita curentului nominal.
8. Separatorul de joasă tensiune are rolul de a asigura secţionarea circuitelor electrice asigurând un nivel de izolaţie
corespunzător faţă de elementele de circuit rămase sub tensiune.
Elementele principale ale unui separator sunt:
 contactele electrice;
 sistemul de izolaţie şi fixare;
 dispozitivul de acţionare;
 elemente de măsură (opţional la unele variante).
Dispozitivele de acţionare sunt codificate conform următorului sistem de simbolizare:
A - dispozitiv de acţionare pentru separatoare; M - manual; P - pneumatic; R - cu resort; S - cu electromagnet; Mt - cu
motor electric; E - de exterior; I - de interior.
1 - separator de bare; 2 - separator de cuplă;
3 - separator de linie; 4 - separator de secţionare;
5 - separator de scurtcircuitare; 6 - separator de
legare la pământ; 7 - separator de sarcină;
8 - separator de joasă tensiune.
2 x [3x220 kV] / 50 Hz
220 kV
LEA 220 kV
M
3 ~
6 / 0,4 kV
3 x 400 / 231 V
Cablu 3 x 6 kV
1
2
1
3
5
6
4
8
Cablu 3 x 6 kV
4
7
Pentru a uşura recunoaşterea tipurilor de separatoare produse în România la S.C. Electroputere, Craiova se utilizează
următorul sistem de simbolizare:
E - exterior; I - interior; M - monopolar; B - bipolar; T - tripolar; P - cu cuţite de legare la pământ; R - tip rotativ; O -
cu deplasarea contactelor în plan orizontal; V - cu deplasarea contactelor în plan vertical. Primul grup de cifre care
urmează indică tensiunea nominală în kV, al doilea grup de cifre indică curentul nominal în A.
Variante constructive de separatoare
Separatoare tip cuţit
Sunt cele mai răspândite şi se realizează pentru tensiuni de până la 35 kV pentru instalaţii de interior sau exterior.
Separatoare tip cuţit
Separator cuţit: a. monopolar acţionat prin dispozitiv de acţionare manuală tip AMI; b. tripolar
1
2
4
5
1
6
7
8
10
9
3
Mecanisme de acţionare: a. manuale; b. pneumatice
Separatoare rotative
Se construiesc cu precădere pentru instalaţii de exterior la tensiuni în gama 20…400 kV. Cuţitul (contactul mobil)
execută o mişcare de rotaţie într-un plan perpendicular pe planul format de axele izolatorilor suport ca urmare distanţele
realizate între polii de comutaţie sunt mai mari comparativ cu ale separatoarelor de tip cuţit, la aceeaşi tensiune de
alimentare.
Separatoare rotative de exterior: a. varianta monopolară ; b. varianta tripolară cu senzori de curent şi tensiune
incluşi tip ETS 24 kV - 400A, S.C. Electroputere Craiova
AME-1
Manetă
acţionare
150 º
30 º
1
2
3
4
a. b.
Separatoare pantograf
Acest tip de separator se construieşte pentru tensiuni mari de peste 220 kV fiind destinate separării circuitelor de
linie situate în plane diferite pe verticală.
Separator pantograf
1 - izolator;
2 - mecanism pantograf;
3 - piesele contactului mobil;
4 - arcuri elicoidale pentru deschidere;
5 - mecanism de transmitere a comenzii;
6 - suport metalic;
7 - ax de transmitere a mişcării de rotaţie;
8 - piston cu dublu efect;
9 - cilindru pneumatic amortizor;
10, 11 - electromagneţii distribuitoarelor;
12 - limitator final cursă;
13 - controler, dispozitiv de blocare;
14 - intrare circuit presiune;
15 - cutie de borne;
16 - rezistenţă de încălzire.
LEA
LEA
Separatoare de secţionare
Separatoarele de secţionare au rolul de a realiza insularizarea zonei avariate şi de a reconfigura reţeaua electrică, în
pauza ciclului RAR, în vederea realimentării unui număr cât mai mare de consumatori.
Fig. 1. 8. Separator de secţionare cu o singură cale
Separatoare de sarcină
Separator de sarcină: a. funcţionare la deschidere; b. elemente constructive ale polului separatorului de sarcină
10
9
6
5
4
7
8
închis
11
1 - contact mobil; 2 - contact fix şi bornă
de conexiune; 3 - clichet de zăvorâre;
4 - bară de cupru; 5 - limitator de arc
electric; 6 - mecanism rotire în contact;
7 - capac protecţie contact rotitor;
8 - bornă de conexiune; 9 - izolator;
10 - lagăr; 11 - suport de fixare.
1
2
3
1
2
contactul deschide zăvorul contact zăvorât
1
2
3
4
5
6
7
8
9
2
5
8
6
a. b.

12

1.Introducere

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.

Întreruptorul de putere de înaltă tensiune Separatorul de bare Separatorul de cuplă transversală Separatorul de linie. Separatorul de punere la pământ. Separatorul de sarcină. Descărcătorul electric. Bobina de reactanţă. Bobina de stingere Siguranţa fuzibilă de înaltă tensiune Întreruptorul automat de joasă tensiune Siguranţa fuzibilă de joasă tensiune Transformatorul de măsură de curent sau tensiune Contactorul electromagnetic Releul

2 x [3x220 kV] / 50 Hz 220 kV

2
10 kV

8

10 / 220 kV

1 2 3

G 3~

I>

15

4

LEA 220 kV

5

7

a.

110 / 20 kV

Cablu 3 x 6 kV

1

13

6 / 0,4 kV

11

12

9 6
M 3~

M 3~

10

14
M 3~

3 x 400 / 231 V

b.

1.2. Definiţii şi clasificări ale aparatelor electrice

13

Fig.1.1. Locul aparatelor electrice: a. în centrala electrică; b. la consumator

. Parametrii electrici nominali ai aparatelor electrice

 Tensiunea nominală a aparatului electric  Tensiunea maximă de serviciu a reţelei  Tensiunea de ţinere nominală sau nivelul de izolaţie nominal  Tensiunea de încercare În prezent sunt standardizate sau recomandate următoarele tensiuni de încercare: 1. la frecvenţă industrială cu durata de 1minut; 2. la supratensiuni atmosferice (undă impuls 1,2/50 s); 3. la supratensiuni de comutaţie (undă impuls 250/2500 s). În tabelul 1.2 sunt date valorile tensiunii de ţinere la undă de impuls şi la frecvenţă industrială. Tabelul 1.2. Valorile tensiunilor de ţinere ale aparatelor electrice
Tensiunea nominală [kV] Tensiunea de ţinere la undă de impuls [kV] Izolaţie plină 245 123 24 12 7,2 1050 550 125 75 60 Izolaţie redusă 900 450 Tensiunea de ţinere la frecvenţă industrială, t = 1 minut [kV] Izolaţie plină Izolaţie redusă 460 395 230 185 55 35 27

Curentul nominal

Valorile standardizate a curenţilor nominali pentru aparatele electrice conform recomandărilor IEC (International Electrotehnic Committee) sunt prezentate în tabelul 1.3: Tabelul 1.3. Valorile curenţilor nominali ai aparatelor electrice de înaltă tensiune
Denumirea aparatului Întreruptoare Separatoare de sarcină Separatoare Bobine de reactanţă Sigurante fuzibile Transformatoare de curent Curent nominal [A] 400; 630; 1000; 1250; 1600; 2000; 3150; 4000; 5000; 6300 200; 400; 630 200; 400; 630; 800; 1250; 1600; 2000; 3150; 4000; 6300 400; 600; 750; 1000; 1500; 2000 2,5; 4; 6,3; 10; 16; 25; 31,5; 40; 63; 80; 100 1; 5; 10; 15; 20; 30; 50; 75; 100

   

Capacitatea de rupere Capacitatea de închidere Curentul limită dinamic Puterea nominală

Solicitări şi condiţii de funcţionare impuse aparatelor electrice

1.4. Solicitări şi condiţii de funcţionare impuse aparatelor electrice
În studiul aparatelor electrice se pot stabili o serie de probleme generale care privesc toate sau aproape toate grupele de aparate. Aceste probleme sunt legate de:       acţiunea arcului electric de comutaţie; procesele termice; eforturile electrodinamice; procesele electromagnetice; contactele electrice; solicitările izolaţiei.

În exploatare, aparatele sunt supuse acţiunii multor factori care influenţează funcţionarea lor şi care determină o serie de condiţii tehnice pe care acestea trebuie să le îndeplinească: 1. 2. 3. 4. 5. . Solicitările electrice Solicitările termice Solicitările mecanice Solicitările factorilor de mediu Solicitări ale timpului

PROCESE DE COMUTAŢIE
Arcul electric
Locul arcului electric în cadrul descărcărilor în gaze Arcul electric de deconectare reprezintă o descărcare autonomă, prin care spaţiul dintre contacte devine bun conducător de electricitate, caracterizată prin densitate de curent şi temperatură ridicată, presiune mai mare decât presiunea atmosferică, gradient de potenţial de valoare redusă. Locul arcului electric în cadrul descărcărilor în gaze poate fi urmărit în figura 2.1. în care se prezintă funcţia U=f(i) pentru un tub cu gaz la presiunea de 1 mbar.
u [V] 800 f

b

c

400 d e

g 0 a 10
-12

h i [A]

10

-4

10

-2

10

0

10

1

Fig. 2.1. Caracteristica volt-amper pentru descărcarea electrică în gaze

Variaţia gradientului de temperatură printr-o secţiune transversală a arcului electric este prezentată în figura 2.2.:
T
60000K 50000K 40000K 30000K

3740K

coloană aureolă

Fig. 2.2. Câmpul de temperaturi al arcului electric

4 5. Tensiuni de ionizare pentru gaze.54 7.3.Procese de ionizare în coloană Procese de ionizare în coloană Fotoionizarea. Variaţia gradului de ionizare în funcţie de temperatură .3.8 Vapori metalici Vapori de mercur Vapori de sodiu Vapori de cesiu Ui [V] 10. 2.19   Ionizarea prin excitaţie peste nivelul metastabil Ionizarea prin ciocnire În figura 2.2.5 16 15.85 8. Sub acţiunea radiaţiilor din domeniul ultraviolet ( < 0.96 7. vapori metalici.69 7.5 24. Curbele lui Paschen pentru aer şi SF6  Termoionizarea În figura 2. 2.1 3.2 se prezintă curbele lui Paschen pentru aer respectiv SF6: Ua aer SF6 0 pd Fig. este prezentată dependenţa (T) în diferite cazuri:  Fig.38 m) atomii neutri ai gazelor se pot ioniza dacă energia primită depăşeşte energia de ionizare a atomului eUi .9 9.9 Metal Al Ag Cu Fe Pt Au Ui [V] 5. metale Gazul Neon Helium Argon Azot Ui [V] 21.

3 Procese de generare a electronilor la catod  Emisia termoelectronică La temperatura de 0 K.2106 Am-2K-2 1.4. Reflexii la suprafaţa de emisie: j'  A  D  T 2  e  b T 2. electronii liberi din conductor ocupă nivelele energetice Fermi : v vid metal Lex W WF Fig. Prezenţa sarcinilor spaţiale la catod 3. Diminuarea potenţialului de ieşire prin efect Schottky . Efectul Schottky Vi Vex E< 10 V/m Catod 9 V V(x) Anod L’ex Lex= eVex + - Ei Vr(x) Vm eVm Vi(x) Nivele Fermi x [cm] [m] Fig. 2. 2. Nivele energetice în metale Richardson şi Duschman au determinat expresia densităţii curentului termoelectronic: 4e  me k 2 2  j T  e h3 W WF kT  A T  e 2  b T constanta universală A = 1.2.Procese de generare a electronilor la catod 2.6.

60 6. 2.9. Emisia autoelectronică.Procese de generare a electronilor la catod  Emisia autoelectronică E=0 Lex W WF L’ex E1>E E2>E1 Fig.6 4.22…5.40…6.200 W [eV] Fig. Influenţa unghiului de incidenţă asupra emisiei secundare + + + + .8 4.00 Lex [eV] 4.42 6.3.5  Emisia electronică secundară. 2.  Ag W 1 Cu 0 1.8. Variaţia coeficientului emisiei secundare cu energia particulelor incidente We=0…40 eV    = 70 1 - 0  = 0 W [eV] 600 Fig. 2. Valorile critice ale câmpului electric în vid avansat Metal Crom Wolfram Cupru Ecr x 109 [V/m] 5. reducerea valorii barierei de potenţial Tabelul 2.80…7.7.

2. Atingerea suprafeţelor de contact Arcul electric de curent continuu. Modelul fizic. 2.12.Formarea arcului electric în procesul de comutaţie 39 Amorsarea arcului electric la nivelul contactului F i F Fig.13.11. -+ + + + + -+ + -+ + -+ + -+ -+ + -+ - Catod Anod Uarc Pata catodică 10-6 m Pata anodică 10-6 m Ucatod 25…30 V Ucoloană Uanod 2…6 V d Fig. Modelul fizic al arcului electric de curent continuu 0 Caracteristicile arcului electric de curent continuu U [V] 100 di 0 dt 80 60 50 mm 40 30 mm 20 0 100 200 10 mm I [A] 300 Fig. 2. Caracteristica statică a arcului electric de curent continuu .

 modificarea caracteristicii externe a sursei de alimentare prin introducerea unei rezistenţe suplimentare în serie cu arcul electric. .2.Deconectarea circuitelor de curent continuu Stingerea arcului electric static de curent continuu în cazul circuitelor inductive >0 u U Ua1 A U-Ri Ua2 B Ua(i) 0 i i1 i2 U R Fig. <0 fizic nu există condiţii de ardere stabilă a arcului electric. ua ( i )  U  R  i Pentru stingerea arcului electric de curent continuu se utilizează două soluţii:  creşterea lungimii arcului electric. arcul electric se stinge.16. Condiţii limită de ardere a arcului electric Condiţia limită de ardere a arcului electric defineşte valoarea curentului critic icr: icr  U  a  b  lcr 2R unde lcr este lungimea critică a arcului electric şi reprezintă lungimea dintre electrozi de la care arderea arcului electric devine instabilă. 2.17. Caracteristica de stabilitate a arcului electric de curent continuu =0 u Ua(i) U A creşte lungimea arcului l2 > l1 creşte R B 0 icr1 icr2 U R1 l1 U-R2i i U R2 Fig.

Circuit inductiv. 2. Tensiunea dezvoltată la bornele sursei de alimentare după stingerea definitivă a arcului electric. C C  1 LC . Valoarea supratensiunii maxime a tensiunii tranzitorii de restabilire se determină cu relaţia: U  a  U tresmax  u a ( t aL )  a  b  v  t aL  a  b  v    T   U  b  v T  bv  Supratensiunea maximă la deconectarea circuitelor inductive este:   U tresmax  U  b  v  T i u ia(t) U R utres(t) bvT U ua(t) ua(i) U-Ri taL Utres max U 0 tres t Fig. amorsarea şi arderea arcului electric caracterizată de funcţia ua(i) şi se termină în momentul stingerii arcului electric când tensiunea între contacte atinge valoarea Ustingere.  U  a  2  R  icrR  U tresmax  u a ( t aR )  a  b  v  t aR  a  b  v     U  2  R  icrR bv   Circuit capacitiv. tensiunea tranzitorie de restabilire având o valoare maximă inferioară tensiunii sursei de alimentare. În cazul deconectării circuitelor capacitive pot apare fenomene oscilatorii ale tensiunii tranzitorii de restabilire care determină o suprasolicitare suplimentară a izolaţiei (ca nivel maxim şi durată).22. U tres max  i 1 L i . caracterizat prin căderea de tensiune pe contact Ucontact. Deconectarea dinamică a unui circuit inductiv de curent continuu Circuit rezistiv. În cazul deconectării circuitelor rezistive nu apar supratensiuni.  a doua etapă defineşte procesul tranzitoriu de restabilire a tensiunii între contactele echipamentului de comutaţie şi durează din momentul stingerii arcului electric când tensiunea devine egală cu Ustingere până la revenirea acesteia la o valoare egală cu tensiunea sursei de alimentare Usursă.Tensiunea de restabilire în instalaţiile de curent continuu  prima etapă este cuprinsă între momentul desprinderii contactelor. mai pronunţată decât în cazul deconectării circuitelor inductive. pe durata regimului tranzitoriu se numeşte tensiune tranzitorie de restabilire.

RC sau diodă de descărcare a circuitului de sarcină. L. circuit rezistiv. ua K i b. Limitarea supratensiunii de comutaţie i.24. t 0 ua(t) U ta tres b.2. 2. 2. b.c.26. t Fig. u ures(t) 1V ua(t) 0 t 0 t Fig. Regimul tranzitoriu de deconectare dinamică: a. u K i ua Fig. R Metode de limitare a supratensiunilor de comutaţie Pentru limitarea supratensiunilor tranzitorii de comutaţie în circuitele de c.  şuntarea cu elemente de tip C sau RC a contactelor echipamentului de comutaţie. se utilizează următoarele metode:  şuntarea cu elemente de tip R. L Rp L Rp Cp U L D U R U R R Rp K i a. circuit C. Deconectarea dinamică a unui circuit inductiv protejat la supratensiune cu grup RD .i ia(t) ia(t) utres(t) i U R U R utres(t) U ua(t) taR 0 tres a.23.

27. 6 – fantă ventilaţie. 4 – miez feromagnetic.29. ip U-a + L i U R ip K _ ua ia Rp Cp ta1 taL t U R bvCp ip(t) R i(t) Fig. cu fantă largă. 3 Fig. modularea intensităţii curentului la întrerupere. 2 – bornă de conexiune contact fix. F 3 Feld 6 4 2 F 1 + 2 B 1 3 4 5 Fig. 2. prin alungirea coloanei şi deionizarea acesteia.30. forma de variaţia a curenţilor prin grupul de protecţie Procedee şi dispozitive pentru stingerea arcului electric de curent continuu    Există trei posibilităţi uzuale de stingere a arcului electric de curent continuu: creşterea tensiunii Ua. c. cu fantă îngustă. 1 b. F 1 – cameră de stingere. creşterea rezistenţei circuitului deconectat. 5 – piese polare. Limitarea supratensiunilor de comutaţie la nivelul contactului. cu şicane . 3 – bobină de suflaj magnetic. Metoda alungirii mecanice a coloanei arcului electric.it   ia t   i p t  i. b. forţată în cameră de stingere 2 1 F F F F 1 a. 2. c. 2. Stingerea naturală a arcului electric. Camere de stingere: a.

Bobine de suflaj şi arc electric rotitor Metoda creşterii rezistenţei serie. 2 – contacte electrice 2 Fig. Întreruptor de curent continuu cu modulaţie a curentului . 2.1 1 – bobine de suflaj. 2.34. R1 i IV III II I R2 C Fig. ia  i k  ic i I + i U k ia(t) i R L 1 a I i + 2 C c ik(t) R 0 0 L 0 _ t1 t2 t3 t4 t ic(t) Fig. Reductor de curent Metoda modulării curentului de arc electric.33.32. 2.

  arctg( 1 ) 2Ta i( t )  2 I sin t prin eliminarea timpului t se obţine expresia analitică a caracteristicii volt-amper dinamice a arcului electric: ua ( i )  p 0 li  sin(    ) I 2 1   1  4 2 Ta2      . t tp ia(t) ua(t) Fig.  ( i )  arctg i 2I 2  i 2 I 2  i2 u Uap Ust ua – tensiunea de arc. Ust . tp – timp pauză.41.Caracteristicile arcului electric de curent alternativ Spre deosebire de arcul electric de curent continuu.tensiunea de stingere a arcului electric. 2. Uap – tensiunea de amorsare a arcului electric. di   2 I cos t dt se obţine o ecuaţie diferenţială de tip Bernoulli: du a  cos t 1    dt  sin t Ta   2 I sin t 2   ua  ua  0  P  Ta  Se obţin expresiile analitice finale [BARA] ale tensiunii şi curentului arcului electric: ua ( t )  2 P0 l sin t  sin( 2t     I 1   1  4 2Ta2    . ia – curentul de arc. arcul electric de curent alternativ este un proces cvasistaţionar. Curbele de variaţie în timp ale tensiunii şi curentului arcului electric de curent alternativ . ecuaţia arcului electric de curent alternativ în regim dinamic: 1 u a i  p0 1 di 1 du a   T p0 i dt u a dt i  2 I sin t .

presiune : ua Ua Ust ia ua ua ua ia ia ia răcire naturală răcire forţată cupru grafit Fig.44. Condiţii calitative u Ur1(t) Ustrăpungere(t) Ur2(t) Străpungere Stingere 0 ia2(t) ia1(t) Fig. frecvenţa tensiunii de alimentare. Alungirea arcului electric sub acţiunea forţelor electrodinamice . lungimea coloanei de arc. Corelare între tensiunea de restabilire ur(t) şi tensiunea de străpungere a mediului gazos ustr(t) în care arde arcul electric.43. Diverse forme ale caracteristici volt-amper pentru arcul electric de curent alternativ Stingerea arcului electric de curent alternativ. obţinută prin eliminarea variabilei timp. 2. Fig.45. Feld l  5 d l  20 d Feld Feld d convecţie liberă convecţie liberă d a b. materialul electrozilor. Condiţiile stingerii arcului electric de curent alternativ în funcţie de viteza de creştere a rigidităţii dielectrice t   Reuşita stingerii arcului electric de curent alternativ depinde de următoarele corelări: Corelare între tensiunea arcului ua(t) şi tensiunea de restabilire ur(t).Caracteristica volt-amper dinamică ua(i). 2. 2. parametrii circuitului deconectat. îşi modifică alura funcţie de felul răcirii arcului.

47. Forma arcului electric de curent alternativ Stingerea arcului electric de curent alternativ. 2. .l 2 d d Fig.46. di t 0 G0  dt dU a t 0 dt Pentru un interval de timp scurt putem considera variaţia în timp a conductanţei ca fiind descrisă de o funcţie exponenţială de forma: G t   G0 e  t / Ta 2 G t   utres t   P0 l . utres t   P0 l t / Ta e G0 G G1(t) i1(t) (reamorsarea arcului electric lung) G0 109 G2(t) 0 t0 i2(t) electroni/cm3 (stingerea arcului electric lung în cazul unei intense deionizări) t Fig. Condiţii cantitative Studiind procesele care au loc în jurul momentului anulării intensităţii curentului de arc se pot stabili condiţii cantitative privind stingerea arcului electric de curent alternativ. 2. G2 – conductanţa în cazul stingerii definitive a arcului electric. Condiţiile stingerii arcului electric lung: G1 – conductanţa în cazul reamorsării arcului electric.

circuitul este puternic inductiv L  R şi   .Procese de deconectare Solicitările aparatelor de comutaţie depind nu numai de valorile curenţilor şi tensiunilor întrerupte. la trecerea prin zero a curentului. Deconectarea sarcinilor inductive Deconectarea sarcinilor inductive monofazate. i(t) R L I u(t) ur(t) C Z Fig. dar şi de modul de variaţie a tensiunii care se restabileşte între contactele aparatului la deconectarea unui defect. 2. 2.59. u( t )  2U sin( t   ) dt c  Deoarece în condiţiile reale de scurtcircuit.60. ecuaţia diferenţială ce descrie funcţionarea circuitului este: L di 1  Ri  idt  u( t ) . 2. .a. se face 2 schimbarea de variabilă ur = y şi se obţine o ecuaţie diferenţială liniară omogenă de ordinul doi.1. Tensiunea de restabilire cu două frecvenţe la deconectarea circuitelor inductive de c. cu coeficienţi constanţi şi termen liber funcţie trigonometrică: 2 2 y "  2  y '   0  y   0 2U cos t u r ( t )  2U ( 1  e t cos  e t ) Um u r (t)  u(t)   e t0 t Fig. Circuit echivalent pentru studiul tensiunii tranzitorii de restabilire Considerând drept origine a timpului momentul stingerii arcului electric.15.

52U1 1.62.56U1 0. Cu o aproximaţie de câteva grade electrice. Din diagrama fazorială prezentată în figura 2.5 6U 1 .61.62. Diagrama fazorială la deconectarea sarcinilor inductive trifazate. 2. neutrul izolat rezultă următoarele concluzii în ipoteza că polul 1 este polul care întrerupe primul arcul electric:    solicitarea dielectrică cea mai mare 1. conform diagramelor mărimilor instantanee prezentate în figura 2.56U1 i3(t) 0.56U1 u3(t) i23(t) Fig.56U1 0.52U1 u2(t) i23(t) i2(t) 0. 3 sunt mai reduse 0. solicitările dielectrice ale polilor 2.Deconectarea sarcinilor inductive trifazate. Formele de undă în cazul unui scurtcircuit trifazat în reţele cu neutrul izolat .61 : Ur1 U1 I1 U3 U2 Ur3 I23 Ur2 Fig. solicitările termice sunt maxime la nivelul polului 3 pentru care există o prelungire a curentului de arc cu un unghi de /6. întreruperea mecanică pentru cei trei poli ai unui întreruptor este sincronă în timp ce întreruperea electrică (stingerea arcului electric la nivelul fiecărui pol) nu este sincronă.: u1(t) i1(t) 1. astfel curentul din polii 2. 2.5 2U 1 apare la polul prin care curentul de scurtcircuit trece primul prin valoarea zero. 3 se întrerupe simultan. curentul în polul 2 este întrerupt în avans cu unghiul /6.

SUCI] protejează izolaţia întreruptorului şi reţeaua electrică împotriva unor supratensiuni inadmisibile Umax .175) Reaprinderile succesive ale arcului electric [SLAM.64. 2. linii electrice în gol.64. în conformitate cu formele de undă prezentate în figura 2.Deconectarea sarcinilor inductive la gol.: L RT i0 U CA CB LT Fig. Schema de principiu pentru deconectarea unui transformator ce funcţionează la gol este dată în figura 2.: 0 t C B A ur(t) ia(t) 0 O Ua(t) t u(t) C1 Ustr A1 B1 Umax Fig. LEON] la întreruperea curentului de mers în gol este: U tresmax  i0  L C (2.63.63. 2. Regimul tranzitoriu al tensiunii tranzitorii de restabilire la deconectarea sarcinilor inductive mici . Schema echivalentă pentru deconectarea unui transformator cu funcţionare la gol Valoarea maximă a tensiunii tranzitorii de restabilire [ANAN. Sarcini inductive mici pot fi transformatoare electrice.

65.66. Circuitul echivalent în cazul deconectării unei sarcini capacitive monofazate La deschiderea întreruptorului I . la momentul O0+ tensiunile pe elementele de circuit sunt cele reprezentate cu linie punctată: uC A  u a  uCB  U max u. Sarcini capacitive monofazate pot fi cabluri electrice în gol.Deconectarea sarcinilor capacitive Deconectarea sarcinilor capacitive monofazate. baterii de condensatoare. Forme de undă la deconectarea sarcinilor capacitive monofazate . i 2Umax u1tres(t2) < 3Umax Umax u1CA(t) u1tres(t) utres(t2) < 2Umax utres(t1)>Umax O t0 ia(t) 0 t1 ia1(t) u(t) t3 t2 uCB(t) t4 t u1CB(t) uCAu(t) -Umax u1tres(t) utres(t) < Umax Fig. 2. 2. schema electrică echivalentă ce modelează un astfel de circuit este prezentată în figura 2.: L i ua U uCA CA + + CB uCB I Fig.65.

Deconectarea circuitelor electrice la frecvenţe mari În ultimele decenii s-au răspândit sursele de alimentare de frecvenţă ridicată destinate unor utilizări industriale: călirea sau topirea metalelor. v R  du Rtres  2U cos t . uscarea unor produse. 2. v R max t 0   2 2fU dt Deconectarea sarcinilor inductive. acţionări electrice. La deconectarea sarcinilor rezistive curentul şi tensiunea trec simultan prin valoarea zero ca urmare expresiile tensiunii tranzitorii de restabilire şi ale vitezei de restabilire a tensiunii la bornele aparatului de comutaţie sunt: u Rtres  2U sin t . T  L  R  u. i u(t)  utres periodică(t) utres aperiodică(t) uLtres(t) 0 ia(t) ua(t) t u(t) t=0 Fig. Expresia tensiunii tranzitorii de restabilire se obţine din relaţia (2.170) având în vedere că pulsaţia sursei de alimentare  odată cu creşterea frecvenţei devine aproximativ de acelaşi ordin de mărime cu pulsaţia proprie de oscilaţie a circuitului de sarcină 0: t   u Ltres  2U  cos t  cos  0 t  e T      u periodica  u aperiodica . Deconectarea sarcinilor rezistive. .71. Deconectarea sarcinilor inductive la frecvenţe mari La frecvenţe ridicate stingerea arcului electric poate deveni mult mai uşoară în cazul sarcinilor inductive (viteză de variaţie a tensiunii de restabilire mică) decât în cazul sarcinilor rezistive.

Agentul de preluare a căldurii din coloana arcului este un fluid cu bune proprietăţi electroizolante şi de stingere: aer comprimat. 72. suflaj longitudinal. b. NIEM]. 1 b. 3 – grile. Procedeul frecvent utilizat pentru stingerea arcului electric scurt constă în divizarea coloanei acestuia. 2. Camere de stingere de joasă tensiune: a. SF6 [IKED. canale. cu grile metalice. 4 . 1 – contacte. 2 – camera de stingere.Procedee şi dispozitive pentru stingerea arcului electric de curent alternativ Stingerea arcului electric scurt.ajutaj 6 1 5 2 3 4 123456sistem izolaţie. Camere de stingere cu aer comprimat: a. 2 – cameră de stingere. Fig. b. contact mobil. corespunzător căruia tensiunea furnizată de sursă nu mai satisface suma căderilor de tensiune la catozi. arc electric. camera de stingere.74. necesară reamorsării. 5 Fig. Stingerea se obţine pe baza efectului de electrod. 5 – rampe Stingerea arcului electric lung. jet aer comprimat b. 2. În figura 2. ulei. 3 – arc electric. Pentru stingerea arcului lung. A 2 4 3 1 A a. 2. respectiv transversal: 3 1 2 1 4 a. echipamente de înaltă tensiune sunt prevăzute cu camere de stingere în care se asigură o deionizare intensă. contact fix. Cameră de stingere cu ulei şi suflaj transversal .73. 73. Fig. suflaj transversal 1 – contacte. cu bare. 4 – bare metalice. se prezintă exemple de camere de stingere cu suflaj cu jet de gaz longitudinal.

Frecvenţa [Hz] 50 500 2500 Cu la 15°C 10 3 1. Eme . unde Hme este intensitatea câmpului magnetic pe suprafaţa materialului.67 OL 45 la 800°C 70 22 10 .1 sunt date valorile adâncimii de pătrundere la diverse frecvenţe şi temperaturi pentru diferite materiale. Valorile densităţii curentului J(x) .  efectul de proximitate. Dezvoltarea căldurii în elementele aparatelor electrice 3.  efectul de buclă.  J J 0 ( x  )  J me / e x J(x) Jme J(x) J0 0  x Fig. Repartizarea curentului de conducţie în cazul efectului pelicular În tabelul 3. Tabelul 3.Lentz Puterea dezvoltată prin efect Joule – Lentz în unitatea de volum a unui conductor parcurs de curent este dată de expresia: pJ2 unde  este rezistivitatea materialului.1.3.5 0. Efectul pelicular. Variaţia adâncimii de pătrundere în funcţie de frecvenţă şi temperatură.intensitatea câmpului electric pe suprafaţa materialului. respectiv la o adâncime în material egală cu adâncimea de pătrundere x =  . În cazul căilor de curent masive alimentate în curent alternativ. PROCESE TERMICE 3.1. sunt: J ( x )  J me  e  x  .1.3.3  [mm] la 15°C 5 1. J – densitatea curentului de conducţie. pentru calculul rezistenţei electrice este necesar să se considere următoarele efecte care contribuie la creşterea suplimentară a pierderilor active:  efectul pelicular. J me  2 H me .1.1. Dezvoltarea căldurii prin efect Joule . la suprafaţa materialului Jme .

curenţi de acelaşi sens.Efectul de proximitate. Efectul de buclă. curenţi de sens contrar. b. Câmpul magnetic şi repartizarea curentului la efectul de proximitate a.2.3. Fig. efect de buclă. 3. Efectul de proximitate este o variantă a efectului pelicular. şi constă în concentrarea curentului în anumite zone ale suprafeţelor conductoarelor parcurse de curent. determinat prin calcul analitic sau cu ajutorul monogramelor [HORT]. 3. a. Densitatea fluxului termic (fluxul termic specific) q. k ps  k pelicular  k proximitate  k bucla Sc unde kps este coeficientul pierderilor suplimentare în curent alternativ. b. Cantitatea de căldură degajată prin efect Joule – Lentz este: Q( t )  P( t )  dt 0  t unde P(t) reprezintă fluxul termic transmis după o direcţie normală prin suprafaţa S. Câmpul magnetic şi repartizarea curentului în cazul efectului de buclă În cazul căilor de curent masive alimentate în curent alternativ rezistenţa electrică se calculează cu relaţia generală: Rca  k ps   l  k ps  Rcc . densitatea maximă a curentului va fi pe partea interioară a spirei . Fig. În cazul unei spire parcursă de curent alternativ. se obţine prin raportarea fluxului termic la suprafaţa traversată: q dP dS .

Sunt proporţionale cu frecvenţa. Pierderile specifice raportate la unitatea de volum pot fi calculate cu ajutorul relaţiilor:  B < 0. H(x.y.4. 3.1.3. Repartiţia pierderilor în fier în cazul tolelor laminate la rece .5 T se utilizează formula lui Steinmetz : n Ph  k H  f  Bmax Pierderi prin curenţi turbionari. 3.2 T se utilizează formula lui Rayleigh: 3 Ph  k R  f  H max  0. Se datorează efectului Joule – Lentz care însoţeşte inducerea de curenţi electrici în corpurile conductoare masive aflate în câmpuri magnetice variabile.: PFe PFe Pan Pt 0 0. inducţia magnetică şi aria ciclului de histerezis. Dezvoltarea căldurii în materialele feromagnetice Pierderi prin histerezis magnetic.01 0.2 < B < 1.z) Hy z Hx Hz Hx Jx h2 Hy Jy i O g re  ri i r dr x y g 0 re ri  r dr Jz Ez y x Fig.2. Circulaţia curenţilor turbionari pentru un conductor masiv în câmp magnetic variabil Pierderi anormale în materialele feromagnetice. Repartiţia pierderilor în fier în funcţie de frecvenţa tensiunii de alimentare este prezentată în figura 3.5.5.1 PH 1 f [KHz] Fig.

Proprietăţile radiative ale suprafeţei unui material sunt dependente de starea suprafeţei (nivel oxidare). este dată de legea Stefan – Boltzmann: q r  K    T 4  Ta4   r  T  Ta    r     a  unde K = 5. Radiaţia termică Un corp încălzit la temperatura T. transmite căldură prin radiaţie termică altor corpuri învecinate a căror temperatură este mai mică decât temperatura sa.2. este dată de relaţia: Pd  CU 2 tg 3.2. T. Fluxul termic specific transmis prin radiaţie de suprafaţa exterioară S a unui corp care funcţionează în vid sau într-un mediu gazos aflat la temperatura Ta.1.6. Conducţia termică Transmisia căldurii prin conducţie termică are loc conform legii lui Fourier: q  n  d 2Q   ( n )  grad dt  dS Procesul fizic al transferului de căldură prin conducţie termică este prezentat în figura 3.2.:   .2.z)=ct. diferită de zero absolut.10-8 W/m2K4 este constanta Stefan – Boltzmann. Transferul de căldură în aparatele electrice 3.6697. supus unei tensiuni sinusoidale având valoarea efectivă U. 3.  P Fig. Valorile tipice ale emisivităţii totale  a unor materiale uzuale sunt prezentate în tabelul 3. Pierderi în dielectrici Încălzirea dielectricilor (materialelor izolatoare) se datorează pierderilor de putere prin conducţie (neglijabile) şi pierderilor prin histerezis electric (importante).  < 1 – emisivitatea totală a suprafeţei radiante. Cantitatea de căldură Pd dezvoltată în structura dielectricului.2.3. gradul de poluare cu impurităţi. rugozitate.3.y. r – coeficientul transmisivităţii termice prin radiaţie.6.: grad  n0 +d q dS  (x.  – temperatura suprafeţei radiante.1. Conducţia termică în regim nestaţionar 3.

5 70…90 .Tabelul 3. pe verticală Pachete de tole din oţel: în aer în ulei  [W/m2C] 9…13 6…9 10…14 50…150 10…12. se realizează prin procese fizice de convecţie şi radiaţie. în aer Cilindri din porţelan în cuva cu ulei Înfăşurări cu izolaţie de hârtie: în aer în ulei Elemente de constantan sau nichelină.57 ..94…0. lichide şi gaze.0. în domeniul temperaturilor până la 250 0C se poate scrie sub forma [HORT1]: 3. Emisivităţile unor materiale conductoare uzuale.c    T1  Ta   S (3. convecţie T1 radiaţie T2 Ta Fig. Transmisivitatea termică totală a unor repere uzuale din electrotehnică Nr.3.018…0.79 0.7.0.200 25 200. crt.0.03 0.2. în aer Bare de cupru în aer..90 0.45 0.2.24 . Tabelul 3.20 0.. Transmisia combinată a căldurii.[C] 200-700 Cu 80.05 . aşezate pe muchie Fontă sau fier vopsite.82 0. 1 2 3 4 5 6 7 Denumirea Bare orizontale din cupru.3. Material Al Temp.  10…60 mm.600 200.07 0.36) unde  este coeficientul transmisivităţii totale prin radiaţie şi convecţie.50 0.3.97 Condiţii Neoxidat După 2 ani funcţionare în interior nivel redus de poluare După 2 ani funcţionare în mediu puternic poluat Suprafaţă polizată Suprafaţă lustruită Oxidare slabă Oxidare normală Oxidare intensă.5 25…36 20 10…12.0.. Convecţia termică Transferul de căldură de la mediile solide către fluide.30 0. Transferul de căldură prin convecţie şi radiaţie Fluxul termic total emis de sursa caldă prin radiaţie şi convecţie către mediul fluid se calculează cu relaţia lui Newton: Pr .370  0. funcţionare la temperaturi ridicate Oxidat Tablă oxidată Oxidat rugos Oţel Relaţia puterii transmise prin radiaţie.600 25 40.50 .85 0.

t  t   2  x . x 2 k ps  0 1   R J 2  cv lp    .t    x .8. În aceste ipoteze.  toate punctele din volumul conductorului se încălzesc identic ca urmare gradientul de temperatură în lungul conductorului este nul:  temperatura mediului ambiant a este constantă.t  x 2    x . Ecuaţia generală a solicitărilor termice ale căilor conductoare dPr.Regimurile termice tranzitorii ale căilor conductoare Regimurile termice tranzitorii caracterizează. Solicitarea termică a conductorului omogen bilanţul puterilor este: dPJ  L  dPa  dPc  dPr . ţinând cont de variaţia rezistivităţii electrice cu temperatura. 3.  transmisivitatea termică totală şi căldura specifică sunt invariabile cu temperatura. cât şi regimul de scurtcircuit când solicitarea termică este de scurtă durată.c Ecuaţia de bilanţ termic conduce la forma finală a ecuaţiei generale a solicitărilor termice pentru căile conductoare: p x .      a t S ( t )  0 e  t Ti   p (1  e  t Ti ) . ecuaţia generală a solicitărilor termice a căilor de curent devine:  2 0.c a lp(x) dPa dPJ-L dV(x) dx  S(x) x dPc Fig.t   cv   x .t    a  l px  S x  Regimul tranzitoriu de încălzire în cazul solicitării termice de lungă durată Studiul regimului tranzitoriu de încălzire în cazul solicitării termice de lungă durată se efectuează în baza următoarelor ipoteze simplificatoare:  calea de curent este omogenă. atât regimurile normale de funcţionare ale instalaţiilor când acestea sunt supuse unor solicitări de lungă durată (continue sau intermitente).

2 secunde.9. ca urmare a funcţionării sistemului de protecţie aferent. Regimul termic tranzitoriu al supratemperaturii căii de curent în cazul solicitării termice de lungă durată Regimul termic al aparatelor electrice la scurtcircuit Calculul regimului termic la scurtcircuit al conductoarelor este necesar pentru verificarea stabilităţii termice a echipamentelor de comutaţie..  supratemperatura admisibilă de 2. 3. regimul de scurtcircuit poate fi considerat din punct de vedere practic ca fiind un proces termic adiabatic.632p 0 Tî Tr t Fig.10. Din cauza factorilor menţionaţi. 3.20 ori mai mari (sau chiar mai mult) decât curenţii în regim nominal.10. Regimul tranzitoriu al supratemperaturii (t) în funcţie de încărcare J < Jcr Corespunzător procesului de răcire (J=0) soluţia ecuaţiei diferenţiale devine: ( t )   p  e unde Tr   t Tr cv S este constanta termică la răcire a căii de curent.3 ori mai mare decât supratemperatura în regim nominal de funcţionare. l p Reprezentarea grafică a evoluţiei în timp a supratemperaturii căii de curent este dată în figura 3.curbele (t) pentru valorile limită ale densităţii de curent:  J > Jcr J = Jcr p 0 0 t Fig.2.:  p 0. Regimul de scurtcircuit este caracterizat prin:  durată scurtă 0. fără schimb de căldură cu mediul exterior.  curenţi de 10..... p  cv v t ..

3.    2 şi n  f  t .12.   iscl 2 I scl este factorul de lovitură al curentului de scurtcircuit. Il – valoarea efectivă a curentului de lovitură.Diagrama temperaturilor pentru regimul de scurtcircuit este prezentată în figura 3. Iscp – valoarea efectivă a componentei periodice.11: []  scmax maxim admisibil  sc  sc 2 scmax regim scurtcircuit nominal max regim permanent a 0 Fig. Forma şi parametrii curentului de scurtcircuit Efectul termic al curentului de scurtcircuit poate fi aproximat cu o relaţie de forma:  i t dt  m  nI 2 sc 0 t 2 scl t 2  I ec t unde Isca este valoarea efectivă a componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit.11. Pentru a putea determina efectul termic al curentului de scurtcircuit isc t  şi a putea determina valoarea Jec corespunzătoare acestui curent se ţine cont de forma curentului de scurtcircuit: isc iscl Îscl Îscp O t Fig. Diagrama temperaturilor în funcţie de regimul de funcţionare Pentru un curent variabil în timp isc(t) se poate defini un curent echivalent Iec care produce acelaşi efect termic ca isc(t) în intervalul de timp corespunzător scurtcircuitului:  I2  isc t   2   dt  ec t  J ec t 2 S  S 0 t 2 unde t este timpul cât are loc scurtcircuitul. 3.  I scl  I scp     1 sunt precizaţi grafic în figura 3.13:   . coeficienţii m  f t .

tranzitoriu intermitent 2 0 i I Iief tc tp 4 t t T Fig. pentru unele căi de curent sunt prezentate în tabelul 3.Iscl Iscp Fig. Valorile parametrilor m.: Tabelul 3. tranzitoriu lungă durată 2n+1 reg.4. Material Tipul constructiv Conductor gol sau vopsit Conductor aerian funie Cablu cu izolaţie de hârtie.13. Regimul termic tranzitoriu al supratemperaturii căii de curent în cazul . U = 6 kV Cablu cu izolaţie de hârtie. Regimul termic intermitent este caracterizat prin durata relativă de conectare DC şi frecvenţa de conectare fc . 1.  p  max  min 1 3 5 2n-2 2n-1 2n reg. 3. Aluminiu Regimul tranzitoriu de încălzire în cazul solicitării termice intermitente Căile de curent funcţionează cel mai frecvent în regim intermitent. U = 6 kV Cablu cu izolaţie de hârtie. n Temperaturile maxim admisibile cu asigurarea stabilităţii termice la scurtcircuit. 3.4. U > 20 kV Conductor gol sau vopsit Conductor aerian funie Cablu cu izolaţie de hârtie. crt.14. U > 20 kV 2 [C] 60 80 65 45 60 80 65 45 scmax [C] 200 170 120 100 180 130 120 100 Cupru 2. Temperaturi maxim admisibile ale căilor de curent Nr.

cu răcire naturală sau forţată. devine sursă termică datorită pierderilor în fier). miezul se comportă ca un radiator termic iar în c. ulei. construcţia bobinei. 3.a.c.  racire( t )   p  e   incalzire( t ) Expresiile pentru temperaturile maxime max şi minime min corespunzătoare regimului intermitent stabilizat: tp tp t    c  Ti Tr Tr  e  e e  p  2 n n   min  tp t  c    1  e Ti  e Tr  t  c  Ti 1 e   p tp t  2 n 1 n   max   c  Ti Tr  1 e  e  Regimul termic al bobinelor      forma geometrică care determină suprafaţa de cedare a căldurii.Dacă se consideră că temperatura iniţială a conductorului este nulă 0 = 0. poziţia de funcţionare: verticală sau orizontală prezenţa sau lipsa circuitului magnetic (în c. relaţiile generale ce descriu procesele termice pentru regimul intermitent sunt: t   c   p  1  e Ti   tp   Tr . mediul de lucru: mediul ambiant. înglobată într-o masă plastică. factorul de umplere care poate varia între 0.25. Regimul termic permanent al bobinei fără miez . vid.8. Regimul termic al bobinelor fără miez y r 0  x z 1 P h max 2 P 2 0 1 r1 rmax r2  max sup inf a Fig. modul de realizare a bobinajului (cilindric. în rânduri. şah).2…0.

2 se utilizează condiţiile de frontieră privitoare la constanţa fluxului termic specific transmis prin suprafaţa de separaţie bobină – mediu ambiant:  d dr r  r1 C pr   1  1   a . C2 în funcţie de temperaturile pe suprafeţele interioară 1 respectiv exterioară 2 care pot fi determinate prin măsurători.161) În conformitate cu ipotezele de calcul enunţate se poate considera variaţia unghiulară a temperaturii ca  2 fiind neglijabilă  0 .164) în soluţia generală (3.167) . ca urmare soluţia câmpului de temperatură în interiorul bobinajului se  2 găseşte prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale:  2 1  p    0 r 2 r r  (3.163) se obţine sistemul de ecuaţii:  pr12  C1 ln r1  C 2  1    4  2    pr2  C ln r  C 2 1 2 2  4  (3.164) Prin înlocuirea condiţiilor la limită (3.166)  41 (ln r1  ln r2 )  4 1   2 ln r1  p r12  r22 ln r1  pr12 ln r1  ln r2  C   2 4 (ln r1  ln r2 )      Pentru determinarea analitică a temperaturilor 1.165) care permite determinarea constantelor C1.163)  ( r1 )   1    ( r2 )   2  (3.162) care admite o soluţie de forma:  (r )   cu condiţiile de frontieră: pr 2  C1 ln r  C 2 4 (3.30) particularizată pentru regimul termic permanent şi coordonate cilindrice rezultă:  2 1  1  2 p      0 r 2 r r r 2  2  (3.  4  1   2   p r12  r22 C1   4 (ln r1  ln r2 )  (3.Din ecuaţia generală a conducţiei termice pentru medii cu surse (3.   1  1   1  1   a  r   1 2  (3.

163) permite determinarea punctului corespunzător solicitării termice maxime a bobinajului conform condiţiei de maxim: d dr  0 . transferă căldură către mediul ambiant şi către miezul feromagnetic. etc). deoarece acesta nefiind sediul unor surse termie se comportă ca un radiator termic. izolaţii între straturi. Tehnologic se realizează un contact termic între bobinaj şi miez pentru a se îmbunătăţi regimul termic al bobinajului.    1  2    2  2   a  r   2 2  (3.170) şi (3.2.171) se obţine un sistem de ecuaţii în care necunoscutele sunt temperaturile 1.166) se obţin constantele C1.166) cu valoarea ei dată de (3. cu miez feromagnetic.169) rezultă:  r  4  4 1 r1 ln 1  r2   r r  1  4 2   p r12  r22  2 pr12 ln 1  4 1 r1 ln 1  a (3. Soluţia câmpului de temperatură (3. caracterizat de o conductivitate termică echivalentă  (conductor.5.173) Prin înlocuire în ecuaţia (3.171)  r2 r2    Din ecuaţiile (3.168) şi se obţine ecuaţia:  21r1 1  2 2 r2 2  p r12  r22  21r1   2 r2  a   (3.167) se determină constanta C1: C1  pr12 1r1 r  1  1 1  a 2   (3.  bobina se comportă ca un corp izotrop. lacuri impregnare. C2 ce depind de geometria bobinei şi condiţiile de transfer termic. Pentru calculul încălzirii bobinei de curent continuu se fac următoarele ipoteze simplificatoare:  căldura se degajă uniform în tot volumul ocupat de bobină după direcţii radiale.170) Din egalarea constantei C1 din ecuaţia (3. 2:  A111  A12 2  A   A21 1  A22 2  B (3. . rmax   max r  rmax 2C1 p (3.169) care se înlocuieşte în ecuaţia (3.174) 3. izolaţie conductor. Din ecuaţia (3. d dr r  r2 C pr    2  2   a . Regimul termic al bobinelor cu miez de curent continuu Bobinele alimentate în curent continuu.168) unde a este temperatura mediului ambiant.172) cu soluţia:  AA22  BA12   1   A A  A A  11 22 12 21  AA21  BA11    2  A11 A22  A12 A21  (3.

r lm  max miez feromagnetic P P s h a  r1 r2 Fig.26.0 . Ecuaţia de echilibru termic (3.. faţă de temperatura mediului ambiant.175) permite determinarea supratemperaturii medii a bobinajului: N 0 1   Rmed  r1  r2 I 2  med 2 r1  r2 h Sc med   0 NI  0 NI   2 2hS c   0 NI  R 2hNS c   0  NI 2  R 2 2 (3.177) unde 0 este rezistivitatea conductorului bobinajului la temperatura mediului ambiant. f u  0 .178) sau ţinând cont de ecuaţia (3.8 (3. secţiunea conductorului de bobinaj Sc. geometria bobinei sub forma: NS c  f u r2  r1 h.    0 1   Rmed  Sc (3. numărul de spire N..2. med – supratemperatura medie a bobinajului considerat ca un mediu izotrop.179) Dacă bobina este alimentată în regim intermitent cu un curent având valoarea echivalentă I i  I DC .176) se obţine: med  0  NI 2  2 2h 2 f u r2  r1    0  NI   R (3. Bobina de curent continuu cu miez Aria activă a materialului conductor obţinută la secţionarea bobinei se poate exprima în funcţie de factorul de umplere al ferestrei fu . 3.175) unde lm este lungimea medie a spirei bobinajului l m   r1  r2  . rezultă valoarea supratemperaturii medii a bobinajului ce lucrează la o durată de conectare DC cunoscută.176) Rezistenţa bobinajului: R  N lm .Bilanţul puterilor la nivelul bobinajului este: RI 2  2med l m h (3. amplitudinea curentului intermitent fiind I: .

cunoaşterea distribuţiei temperaturii este de o importanţă deosebită deoarece depăşirea valorii maxim admise de clasa de izolaţie pune în pericol integritatea bobinei şi compromite funcţionarea aparatului în care aceasta este element component. lacul de impregnare. R2 . este dificil de aplicat datorită dificultăţilor legate de amplasarea elementelor de măsură ce presupune operaţii speciale de pregătire ale bobinajului.181) s – temperatura medie pe suprafaţa bobinei.183) Temperatura maximă în interiorul bobinajului determinată experimental este dată de relaţia:  max  2 R2  R1  2 amb   s R1 R (3.182) unde R1 este rezistenţa iniţială a bobinajului la temperatura amb. cât şi la cele de c. Pentru calculele inginereşti la determinarea temperaturii maxime a bobinajului max se poate utiliza relaţia: max  2med  s .a.  metoda de măsurare directă.184) 3. izolaţia conductorului şi izolaţia între straturi.180) 2 2 2h 2 f u r2  r1    0  NI i   R 2h 2 f u r2  r1   DC 0  NI   R Deoarece. carcasa bobinei.rezistenţa bobinajului la temperatura de funcţionare.  s   s   amb (3.5.  metode analitice ce utilizează ecuaţiile de bilanţ termic şi ipoteze simplificatoare pentru realizarea modelului de calcul. temperatura celui mai cald punct din volumul bobinei determină durata ei de serviciu. atât la bobinele de c.med int  2  0 NI i 2 DC 0  NI   (3. Supratemperatura medie a bobinajului med se calculează prin metoda măsurării variaţiei rezistenţei bobinajului: R2  R1 1   Rmed  (3.. .  metode de modelare numerică bazate pe programe specializate ce utilizează metoda elementelor finite (MEF) sau a diferenţelor finite (MDF). med  R2  R1 R1 R (3. Fiecare dintre aceste elemente este caracterizat prin conductivitate termică şi căldură specifică volumică proprie.3. cu ajutorul termocuplelor.c. Regimul termic al bobinelor cu miez de curent alternativ Caracteristic pentru o bobină este faptul că structura acesteia este neomogenă aceasta fiind formată din conductorul activ. termometrelor. Evaluarea temperaturii bobinajului se poate face după una din metodele următoare:  metode inginereşti bazate pe măsurarea variaţiei rezistenţei bobinajului şi aplicarea unor relaţii de calcul rezultate din experienţa practică.

. I echipament  0.2 .6.8.26. Temperatura maximă în interiorul bobinajului determinată experimental este dată de relaţia:  max  2 R2  R1  2 amb   s R1 R 3. Bilanţul puterilor la nivelul bobinajului este: RI 2  2med l m h r lm  max miez feromagnetic P P s h a  r1 r2 Fig.  s   s   amb s – temperatura medie pe suprafaţa bobinei.. 1..1  I n . Căile conductoare ale echipamentelor electrice pot fi străbătute de curenţi electrici a căror intensitate poate varia în limite foarte largi 0..30  I n ..05  I n  I echipament  1. I echipament  1. regim de suprasarcină. în funcţie de regimul de funcţionare:    regim de sarcină normală..curent... 3..2.1. Caracteristici timp .. .Regimul termic al bobinelor cu miez de curent continuu Bobinele alimentate în curent continuu. Bobina de curent continuu cu miez med   0  NI 2 2 2h 2 f u r2  r1    0  NI   R Pentru calculele inginereşti la determinarea temperaturii maxime a bobinajului max se poate utiliza relaţia: max  2med  s . deoarece acesta nefiind sediul unor surse termie se comportă ca un radiator termic. transferă căldură către mediul ambiant şi către miezul feromagnetic.1  I n  I echipament  10.1  I n .5  I n . regim de scurtcircuit. cu miez feromagnetic.

i Isc Iad In Is 0 ad  t p amb ad Fig. Fig. caracteristica protecţie(I*) pentru aparatul de protecţie aflat în stare iniţială (rece).curent: a. M .aparat de comutaţie. caracteristici ad (I*) pentru aparatul protejat. 3. K . caracteristica protecţie(I*) pentru aparatul de protecţie aflat în funcţionare (stare iniţială caldă).  ad 2 2 I sc  I ad  I sc   I s   I   I     Ti ln  ad  2 ad  I sc    I  1   ad  2    2 2  .31. Regimul tranzitoriu al temperaturii la stabilirea curentului de avarie. 3.   T ln I *   ad i I *2  1 2 ad regim sarcină normală regim suprasarcină regim scurtcircuit F I> K ad1(I1*) ad2(I1*) prece(I1*) pcaldă(I1*) c 0 1 2 I1* I* a 1 < 2 2 b M F .sarcină ( aparat protejat). t Expresia funcţiei sc(t) pe durata regimului de avarie rezultă conform relaţiei generale (3. Caracteristici timp .54) de forma:  sc( t )   amb   sc( t ) t   1  e Ti   psc   t       e Ti p    ad  Ti ln 2 I sc  I s2 . . c. b.aparat de protecţie.32.

Metode generale de calcul a forţelor electrodinamice    Forţele electrodinamice se pot calcula folosind următoarele metode: evaluarea forţei Laplace. dF dl  B i r0 dF  idlB sin  (C)  dl' Fig. care acţionează asupra conductorului de lungime l este: F  10 7 i 2 l sin dl' sin  r2 C  Teorema forţelor generalizate în câmp magnetic Forţele generalizate prin care circuitele interacţionează au forma generală:  W  F   m  .  x   ct .  W  F  m  x  i ct .1.1. aplicând teorema forţelor generalizate în câmp magnetic.2 Metoda forţelor generalizate în câmp magnetic . 4. FORŢE ELECTRODINAMICE 4.4. calculul expresiei tensiunilor maxwelliene. Calculul forţelor electrodinamice prin metoda Laplace Forţa totală F. Forţa Laplace d F  id l  B . 4. (x) dFx1 dx i1 1 2 i2 dFx2 Fig.

r dy sin  .dWm  Fx  dx . a a . Inducţia B datorată conductorului 1 în punctul P este determinată cu relaţiile:  i B 01 4 cot g  y . Fx  dWm dx Solicitările electrodinamice ale căilor conductoare Conductoare coplanare. . sin  Pe lungimea l a conductorului 2 forţa electrodinamică rezultantă F este de forma: F  i 2 Bdl  i2 0 0  l  l  0 i1 l dl  2  10 7 i 1i 2 2a a Sensul forţelor electrodinamice este astfel încât pentru curenţi de acelaşi sens conductorii tind să se apropie. r2    dy  a sin   d . de lungime infinită. paralele. 4. rectilinii.5. sin 2  a r . filiforme de lungime infinită. filiforme. Conductoare paralele. y a 2 dy y  r1 i2 x P dx dF12 l r i1 r2 1 Fig. iar pentru curenţi de sensuri opuse. conductorii tind să se depărteze. coplanare.

rectilinii. pentru care dimensiunile a. r sunt comparabile. cu secţiune circulară.7. Conductoare paralele de secţiune circulară. dimensiunea caracteristică a secţiunii transversale a conductoarelor nu mai poate fi neglijată în raport cu distanţa dintre acestea. Funcţia de corecţie c(a/l) a forţei electrodinamice pentru conductoare de lungime finită. Căi conductoare paralele.  r ( aer )  1 r   F d ( Wm )i const . este dată de relaţia: ar  L  10 7 l   r  4 ln  . Forţe electrodinamice exercitate între conductoare cu secţiunea transversală finită Există numeroase situaţii practice în care la evaluarea forţelor electrodinamice.8. 4.     a  r 2  a  r  ar c    1   l  l l2  . 2r i1 i2 F X a B Fig. 4.Funcţia de corecţie a forţei electrodinamice în cazul conductoarelor filiforme de lungime finită c 1 c (a/l) 0 1 2 3 a/l 4 Fig. Inductivitatea sistemului format din două conductoare paralele de lungime l  a . l  2  10 7 i1i2 da ar Dacă conductoarele de secţiune circulară au lungimea finită relaţiile de calcul ale forţei electrodinamice sunt:  l ar 7  F  2  10 i1i2 a  r  c  l .

Căi conductoare cu secţiune transversală finită. secţiune circulară finită în configuraţie de tip U. 4.4 b/h= 1.a) ţine cont în calculul forţelor electrodinamice de dimensiunea finită a secţiunii transversale a conductorului a cărei dimensiune caracteristică nu mai poate fi neglijată în raport cu lungimea căii de curent. subţiri.4 0.0 (a-b)/(b+h) Fig. a unde factorul de formă f (h.8 0.4 1. F  2  10 7 i1i2 l f . Dacă conductoarele sunt de lungime finită.11. Curbele Dwight. . 4.10.8 1.39) se completează cu funcţia de corecţie c(a/l): F  2  10 7 i1i2 l a  f c   a l Curbele lui Dwight pentru determinarea factorului de formă fD: fD 1.6 0.2 1.0 b/h=1 0.8 2.2 1.  2r a l i Fa  F Fig. Conductoare de lungime infinită. relaţia (4. F  2  10 7 i1i2 l a  fD c   a l Căi conductoare de secţiune transversală circulară finită în configuraţii de tip U şi L.2 0 b/h=0 0.4 0. de lungimi infinite.

F 2107 i2 rFe  c . 2r raer rFe raer raer +i F +i F F +i' a a a Fig.Inductivitatea configuraţiei de tip U este:  a  L  4l  ln  0 . . spectrul liniilor de câmp nu se schimbă dacă mediul feromagnetic este înlocuit cu un conductor imagine amplasat la distanţa a faţă de frontiera aer . Conductor amplasat în vecinătatea unui perete feromagnetic. 4.14. l   i F Fe  x Fig.25   10 7  r  Forţe electromagnetice exercitate asupra căilor conductoare amplasate în vecinătatea unor corpuri feromagnetice Conductor paralel cu un perete feromagnetic. 4. În ipoteza că mediul feromagnetic este infinit extins în raport cu dimensiunea caracteristică a conductorului. şi parcurs de un curent i'. i'  i   rFe  1  rFe  1  F 2107i2 rFe1 l  1 l  2a  1 l  2a    .mediu feromagnetic. F  2107i2 rFe  c   rFe1 2a rFe1 2a  l  rFe1 2ar  l  Conductor amplasat într-o nişă dreptunghiulară. Conductor amplasat în nişă dreptunghiulară.12.25   10 7  r  Inductivitatea configuraţiei de tip L este:  a  L  2l  ln  0. Pentru calculul forţei electromagnetice F se face apel la metoda conductorului imagine.

executată dintr-un material conductor de secţiune circulară şi rază r. relaţia inductivităţii spirei este: . 4. 4.16. Conductor amplasat în nişă triunghiulară. conform figurii 4. x i  const . parcursă de un curent electric cu intensitatea i.: Ft fr ft d 2r R  i Ft Fig.15.  x i F x g Fig.F Wm 1 dL 1 2 d  i2  i . U mag Ni N 1 F  1 2 d   0 lx  1 2 l 7 2 l i    i  0  2  10 i 2 dx    2   Conductor amplasat într-o nişă triunghiulară.16. Solicitări electrodinamice la nivelul spirei circulare. F ( x )  1 2 d  x 1 2 d   0 lx  g l 7 2  i  i     2  10 i g  x   2 dx 2 dx  x  Forţe electrodinamice exercitate între circuite cuplate magnetic Forţe electrodinamice dezvoltate într-o spiră circulară Se consideră o spiră circulară de rază R. Dacă conductorul este din cupru rCu = 1. 2 dx 2 dx   Li   L.

 8R  L  4  10 7 R ln  1.18. În majoritatea cazurilor spirele sunt componente ale unei bobine ca urmare pentru a determina efectul forţelor electrodinamice la nivelul spirei ar fi necesar să se evalueze influenţa fiecărei spire a bobinei asupra spirei considerate în calcul. a căror componente sunt prezentate în figura 4. Forţe electrodinamice exercitate asupra spirelor într-o bobină. 5 Ba5 Br7 7 .75   r  Forţe electrodinamice exercitate între spire circulare În cazul bobinelor fără miez magnetic.17: Fh F Fr0 i1  FR2 2r1 2r2 h Fr0 i2 FR1 F Fh Fig. Forţe electrodinamice exercitate între spire circulare Inductivitatea mutuală dintre spire este dată de relaţia:   8r1 M  4  10 7 r1  ln  2   2   h 2  r2  r1    Forţa electrodinamică exercitată într-o bobină asupra spirei. 4. Br2 1 2 Ba3 3 Br3 Fa2 k Ba8 8 Fak Fr8 Frk B3 Fk Fr4 4 Ba4 B7 Ba7 6 Fa6 Br5 B5 Br5 Fig. 4.17. între spirele cuplate magnetic apar forţe de interacţiune.

Forţe electrodinamice în instalaţiile de curent alternativ Forţe electrodinamice în instalaţiile monofazate Cazul care conduce la forţele electrodinamice maxime este cel al scurtcircuitului asimetric pentru care expresia curentului este: t   isc t   2 I scp  sin t  e T       Pentru forţa electrodinamică la scurtcircuit Fsc(t) se poate utiliza relaţia simplificată: 2 Fsc t   10 7  k  isc .69) conduc la expresii [BARA.: x 10-8 8 K h D 6 0.2 0 4 h/D = 1.19. fără miez. HIRA] care pot fi scrise în forma generală: F  i1i2 N1 N 2 K Valorile constantei K se determină din nomograme de calcul conform figurii 4. Nomograme pentru constanta K. 4.8 2.4 0. M .19. Calculele analitice realizate pe baza relaţiei (4.5 0. în aer.4 1.0 2.8 1.Forţe electrodinamice exercitate între bobine Forţa electrodinamică de interacţiune dintre două bobine cilindrice. se calculează prin utilizarea teoremei forţelor generalizate în câmp magnetic: F  i1i2 dM dx unde i1.6 0.6 1.5 1 2 h/D = 1.5 x/D 1.2 0.5 1 x x 10-8 16 x h D b K 4 8 Fig.2 1.inductivitatea mutuală dintre bobine. i2 sunt intensităţile curenţilor electrici în bobinaje.0 x/D b 12 0.

Valoarea maximă fşoc a forţei electrodinamice Fsc(t) corespunde intensităţii curentului de scurtcircuit de lovitură iscl. Se consideră un sistem trifazat format din trei conductoare 1.8 ).: 3 F31 F13 1 F12 F21 + 2 F32 isc3 a isc1 a F23 isc2 Fig. 3 de lungime şi secţiune transversală finită aşezate la distanţa a. 2.24 f max Forţe electrodinamice în instalaţii trifazate Sistem trifazat cu conductoare coplanare.Reprezentarea grafică a forţei electrodinamice de regim tranzitoriu este dată în figura 4.20.21.20. 4.24  10 7 kI scp  3. rezultă: 2 f soc  10 7 kisoc  10 7 k  2 I scp   2 ˆ2  3. Forţa electrodinamică de regim tranzitoriu. Forţe electrodinamice în sisteme trifazate cu conductoare coplanare. conform figurii 4.21.: isc Fsc fşoc Fsc(t) iscl fmax Fmed Îscp O t isc(t) tranzitoriu permanent Fig. 4. . (considerând pentru factorul de lovitură valoarea practică maximă   1.

866 f1pmax t F1p(t) -7 f2p min a F3 O -1 -2 -3 4 x10-7 kÎscp F3(t) 0.058 f3p max F3p(t) t -0. t      2 F1 p t    3  10 7 kI scp sin 2     7 2  3 F2 p t   10 kI scp  sin 2  0 . 22. supus unui curent de scurtcircuit de 130 kA. b.75     2     7 2  3  F3 p t   10 kI scp  sin 2  0.805 f1max 0.808 f3max -2.621 f2max F2(t) 0.808 f2p max F2p(t) t -0.621 f3p min Fig.058 F1 4 a 3 2 1 O F1(t) x10 kÎscp 2. este prezentată solicitarea electrodinamică la care sunt supuse conductoarele laterale ale unui cablu de alimentare trifazat cu tensiunea de 20 kV. Forţe electrodinamice în sisteme trifazate pentru regim de scurtcircuit trifazat simetric.23. Fig. F2 4 3 2 1 O x10-7 kÎscp 2. Solicitări electrodinamice ale conductoarelor coplanare în sisteme trifazate .Pentru regimul de scurtcircuit permanent. a.75    2  În figura 4. 4.23. 4.

ELECTROMAGNEŢI
Electromagnetul constituie un magnet temporar capabil să atragă sau să elibereze o armătură mobilă feromagnetică atunci când bobina circuitului de excitaţie este parcursă de curent.

Domenii de utilizare, tipuri constructive, clasificări
Părţile componente ale unui electromagnet conform figurii 5.1 sunt următoarele: bobina 1, armătura fixă 2, armătura mobilă 3, întrefierul de lucru 4, piesele polare 5.
2 3 1 1 Fa S 4 Fr a.  Fa i i 5 3 Mr b. c. i  Ma 2 Fr

Fig. 5.1 Părţile componente ale electromagnetului: a. electromagnet cu mişcare de translaţie; b. electromagnet cu mişcare de rotaţie; c. electromagnet plonjor

Tabelul 5.1. Domenii de utilizare şi tipuri constructive de electromagneţi
Tip constructiv Utilizare generarea câmpurilor magnetice intense (fuziune nucleară, acceleratoare de particule, tratamente termice)

tip C ridicat şi transportat

în manta acţionări electrice de cursă redusă

în U relee cursă mică

de rotaţie relee şi contactoare de joasă tensiune; cursă mică

clapetă

acţionări electrice de cursă mare

plonjor fără opritor acţionarea electroventilelor (cursă mică), întreruptoarelor în regim de scurtă durată

plonjor cu opritor

Clasificarea electromagneţilor poate fi făcută după mai multe criterii, şi anume: 1. După rolul funcţional:  electromagneţi pentru generarea câmpurilor magnetice intense;  electromagneţi pentru realizarea deplasărilor mecanice. 1. După modul de lucru:  electromagneţi de atragere, la care o armătură este atrasă dacă se alimentează bobina;  electromagneţii de reţinere, la care armătura este eliberată (respinsă) dacă se alimentează bobina de comandă. 2. După forma constructivă:  de tip plonjor, la care armătura mobilă execută o mişcare de translaţie în axa bobinei de excitaţie;  cu armătura mobilă executând o mişcare de translaţie sau rotaţie;  armătură fixă în formă de I, U, E, manta. 3. După felul curentului de excitaţie:  de curent continuu;  de curent alternativ. 4. După durata de exploatare:  exploatare de durată continuă;  exploatare intermitentă;  exploatare pe timp limitat. 5. După rapiditatea de acţionare:  normal;  rapid;  întârziat.

Relaţii energetice

Wm 

V

BH 1 dV  Li 2 2 2

Modelul fizic al electromagnetului este prezentat în figura 5.2.:
i u

R, L()

f
m -k r

Fr G Fig.5.2. Modelul fizic al electromagnetului

Pentru a calcula forţa dezvoltată de un electromagnet se utilizează expresia forţei Laplace (4.1) respectiv teorema forţelor generalizate în câmp magnetic (4.5) unde direcţia generalizată este considerată direcţia  de deplasare a
armăturii mobile:

 Wm   W  f    m      ct .    i ct . 
Pentru a determina lucrul mecanic Lmec dezvoltat de un electromagnet a cărui armătură mobilă se deplasează din poziţia iniţială i în poziţia finală f se consideră caracteristica de magnetizare (i) corespunzătoare celor două poziţii ale armăturii:
 2 2 2 i > f 1 max > i 0 i2 i1 i Li  f i max f L

1

Lmec 1

i > f

Lf

0

Fig. 5.3. Conversia energiei magnetice în lucru mecanic

W  W f  Wi  Lmec
În cazul unui electromagnet pentru care întrefierul apare între două suprafeţe plane de suprafaţă S , considerând ipoteza simplificatoare a unui câmp magnetic constant în întrefier:

Wm 

BH S 2

F 

B2S 2  2 0 2 0 S

În figura 5.5. este prezentat rezultatul modelului numeric realizat pentru electromagnetul de acţionare al unui contactor prin utilizarea programului ELCUT:
A=-0,0028 Wb/m B=1,068 T Hx=112 A/m Hy=328 A/m A=-0,0028 Wb/m B=0,935 T Hx=1,376 A/m Hy=-744.210 A/m A= 4,2 e-5 Wb/m B=0,109 T Hx=-0,166 A/m Hy=-8925 A/m

a. b. Fig. 5.5. Liniile de câmp magnetic în diverse zone ale electromagnetului: a. întrefier minim; b. întrefier maxim

 bobină suplimentară înseriată cu un condensator de defazare. Pentru a elimina vibraţiile armăturii mobile în cazul electromagneţilor monofazaţi [SUCI. în cazul electromagneţilor de curent alternativ se evidenţiază intervale de timp  t în care F(t) < Fr . se utilizează două soluţii:  spira în scurtcircuit amplasată în piesa polară. F Fmax F(t) Fm Fr t 0 t B(t) B Forme de undă explicative pentru apariţia vibraţiilor la electromagneţii monofazaţi F Fmax F~ Fm F(t) Fmin Fr 0 F2 (t) F1 (t) t Principiul defazării fluxurilor la nivelul piesei polare pentru atenuarea vibraţiilor armăturii mobile Metoda spirei în scurtcircuit. VASI].  2 2/2 sc/2 1 sc/2 2/2 1 Modul de amplasare a spirei în scurtcircuit .Atenuarea vibraţiilor electromagneţilor de curent alternativ Având in vedere că forţa de atracţie a electromagnetului se anulează periodic. pentru o valoare dată a forţei rezistente Fr .

m  S1 . respectiv neecranate 2:   1  1   sc . şi considerând fluxul  produs de bobina electromagnetului se obţin fluxurile magnetice rezultante în întrefier. S2 Neglijând fluxul magnetic de dispersie. Electromagnetul este considerat ca funcţionând la întrefier minim. la întrefier maxim reacţia spirei în scurtcircuit la nivelul întrefierului este neglijabilă S  S1  S 2 .Pentru a descrie funcţionarea spirei în scurtcircuit. corespunzătoare ariei ecranate 1. fenomenele magnetice se presupun liniare iar mărimile electromagnetice alternative se consideră sinusoidale.   2   2   sc Diagrama fazorială corespunzătoare funcţionării spirei ecran: -sc 1 2  sc sc 2 1  Isc Esc Diagrama fazorială Valoarea optimă a unghiului  se determină din condiţiile de optimizare a parametrilor de funcţionare ai electromagnetului conform figurii: cos Grafic de optimizare a parametrilor electromagnetului cu spiră în scurtcircuit .

metode de amortizare a vibraţiilor armăturii mobile Regimul dinamic al electromagnetului monofazat Pentru electromagnetul de curent alternativ se poate aproxima expresia fluxului magnetic din întrefier. KN N F()cc F()ca 0 f i  Caracteristici electromecanice . R S T Frez FR FS FT 0 Electromagnetul trifazat. pentru regimul dinamic.Metoda înfăşurării suplimentare. t   t    t   K U U   ct . C u(t) S S0 Atenuarea vibraţiilor cu înfăşurare suplimentară alimentată prin condensator Electromagneţi trifazaţi. cu relaţia generală:   t   K F i .

constituite din piese metalice prin atingerea cărora se obţine conducţia electrică.CONTACTE ELECTRICE Consideraţii generale Contactele electrice sunt elemente constructive ale căilor de curent.  contacte liniare la care atingerea are loc teoretic pe o linie. practic pe o suprafaţă foarte îngustă.1.  contacte plane la care atingerea se face după o suprafaţă. contactele se împart convenţional în trei grupe:  contacte punctiforme la care atingerea are loc într-un singur punct. Tabelul 6.1.  rezistenţă la uzura mecanică ca urmare a deformării pieselor de contact după un număr mare de manevre. pe o suprafaţă teoretic circulară foarte mică. Contactele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:  fiabilitate ridicată în funcţionare. S l1 l2 Rc R2 R Rezistenţa de contact .  rezistenţă la uzura electrică datorată fenomenelor de transport de material din zona contactului sub acţiunea arcului electric.  stabilitate electrodinamică corespunzătoare la trecerea curentului de scurtcircuit. Clasificarea contactelor după forma geometrică Contact punctiform Contact liniar Contact de suprafaţă Rezistenţa electrică de contact .  stabilitate termică pentru curenţii de regim normal sau avarie. la acţiunea termică a arcului electric. tabelul 6. S l R1 R' . După forma geometrică a suprafeţei de contact.

Fc  2al H Contactul plan. Fc  a 2 H Tabelul 6.5 3 28 Contactul linear.H   0 .625  Fc 0 . Suprafaţa reală de contact pentru contactul linear. rezistenţa de stricţiune Rs . Fc . Contactul punctiform.5.2 .2.. Ac se calculează cu relaţia: Ac  unde l este lungimea pieselor de contact.2 . Valori ale durităţii H pentru principalele materiale utilizate în construcţia contactelor Material Argint Cupru Aluminiu Cu-W sinterizat Duritatea H x108 [Pa] 5 5.  formarea unei pelicule disturbatoare.. Ac se calculează cu relaţia dată de Holm: Ac  unde H este duritatea materialului de contact. respectiv rezistenţa peliculară Rp: Rc  Rs  R p Evaluarea suprafeţei de contact Evaluarea rezistenţei de stricţiune se face în funcţie suprafaţa de contact care este dependentă de forma suprafeţelor de contact.Explicaţia majorării rezistenţei conductorului constă în manifestarea a două procese fizice la nivelul zonei de contact:  stricţiunea liniilor de curent. Suprafaţa reală de contact pentru contactul punctiform. n  F . Stricţiunea liniilor de curent la nivelul asperităţilor de contact Rc  Rc 0 n Se consideră astfel că rezistenţa de contact are două componente.5  10 5  H 0 .

se realizează între metale nobile ce lucrează în atmosferă normală şi care formează pelicule cu grosimea de maxim 20 Å.75 este coeficientul Prandtl ce corectează duritatea mai redusă a vârfurilor de contact.  contacte cu atingere cvasimetalică. Pt) aflate în vid şi care nu au avut anterior contact direct cu atmosfera sau un mediu agresiv.moleculele de oxigen sunt disociate în atomi care se transformă în ioni negativi prin captarea electronilor liberi de la suprafaţa metalului. Ac se calculează cu relaţia: Ac  Fc  n  a 2 H unde 0.Suprafaţa reală de contact pentru contactul plan.  contacte cu peliculă disturbatoare. Din punct de vedere al peliculei disturbatoare contactele electrice se clasifică astfel:  contacte cu atingere metalică. se realizează între metale nobile (Au. formând o peliculă cu grosimea de 10…20 Å. Pelicule disturbatoare Rezistenţa peliculară este datorată existenţei în zona de contact a peliculelor de oxid şi impurităţi de rezistivitate electrică mult mai mare decât a metalului din contacte.000 Å şi o rezistenţă electrică de 106 .  reacţia chimică – ionii de metal pozitivi intră în reacţie chimică cu ionii de gaz negativi formând o peliculă care se dezvoltă lent dar care poate atinge grosimi de 1. O2 O2 O2 adsorbţia Oe OCu2O Cu2+ O- Ochemisorbţia e Cu2O Cu2+ reacţia chimică Procese de formare a peliculei disturbatoare Rc Rci Rcf Uc Uf U Stabilirea conducţiei electrice prin fenomenul de fritare . Peliculele disturbatoare se formează prin următoarele procese:  adsorbţia – moleculele de gaz din atmosferă sunt adsorbite de suprafeţele metalice curate şi formează un strat monomolecular de agenţi oxidanţi de grosime 2…3 Å. Ag.3 <  < 0.  chemisorbţia . se realizează între metale obişnuite (Cu. Al) care lucrează în atmosferă normală sau în cazul unor metale nobile (Ag) care lucrează în atmosferă activă de vapori sulfuroşi.

Modelul sferei de conductivitate electrică infinită.4.2 3. R p    a 2    R  Rss contact multipunct  p n   a2  Tabelul 6. E = J D = E S1 Dualitatea câmp electric câmp electrostatic .85 10-2 1. 0 S2 d V1 = ct. cu relaţia: Rss  contact punctiform.12 108 2.2 sulfură de argint oxid cupros oxid aluminiu oxid stanic Modele de calcul a rezistenţei de stricţiune pentru contactul punctiform Studiul analitic al contactului punctiform se face în baza a două modele fizice: modelul sferei de conductivitate electrică infinită respectiv modelul elipsoidului turtit (microsuprafeţei de contact eliptice). s = 0  2a Modelul fizic al sferei de conductivitate electrică infinită V2 = ct. R.68 7 10-11 …10-9 8.  C.Rezistenţa electrică a peliculei disturbatoare se obţine în funcţie de rezistenţa superficială specifică Rss şi grosimea  a peliculei. Rezistenţa superficială specifică Metalul Au Pt Ag Cu Al Sn Combinaţia chimică Rss [m2] 5 10-13 5 10-12 1.15 1012 2.

S C  0 S . d RC   0 Rs  2 Rsemisfera  2 Modelul elipsoidului turtit.  0   C a z 2a s = 0 r  2a y  2b x Modelul fizic al elipsoidului turtit Rezistenţa de stricţiune a contactului punctiform: Rs   2a Modele de calcul a rezistenţei de stricţiune pentru contactul multipunct Modelul cilindrului de conductivitate infinită. Fc r s = 0  2a r dr l 2b Modelul fizic al cilindrului de conductivitate infinită 2b . S2 şi capacitatea sa electrică C: R rezistenţa de stricţiune a contactului sferic este: d .În baza ipotezelor de calcul enunţate se pot scrie următoarele relaţii de legătură între rezistenţa electrică R corespunzătoare spaţiului conductor cuprins între suprafeţele echipotenţiale S1.

 punctele de contact sunt repartizate uniform în aria reală de contact. 2  b Rss ln  l a 2al s = 0  2a 2b l Fig.  se consideră că fiecare punct de contact este de formă circulară.Dacă se consideră şi rezistenţa peliculei disturbatoare se obţine expresia rezistenţei de contact: Rc  2 Rs / 2  R p  Modelul fizic al benzii de grosime infinit mică.9. 2d √ 2a Modelul fizic al contactului plan . Rezistenţa de stricţiune a contactului plan poate fi calculată în următoarele ipoteze simplificatoare:  se cunoaşte numărul n al punctelor de contact. Modelul fizic al benzii de grosime infinit mică Modelul contactului plan. 6.

842 0.35 12.935 1.6 0.972 0.9) se determină raza a pentru microsuprafaţa reală de contact: a Fc H Contactul punctiform Rezultă dependenţa rezistenţei contactului punctiform în cazul deformaţiei plastice de forţa Fc de apăsare în contact:   Rss  H Rss H Rc   2    C3  Fc 2  C 4  Fc1 2a a 2 Fc Fc 1 Contactul multipunct Rc  R   H R ssH  ss   2 2an a n 2 nFc Fc    0 . e pentru contactul plan Material contacte Argint Cupru Aluminiu Cu-W sinterizat Cupru cositorit Cupru argintat c x 10-4 0.1875  c  2  H   10  m  0.596 0.48 1.918 m 0.342 1.6 e x 10-4 2. Valorile constantelor c.25 2.6 0.225 2.6   e  RssH  Rc  cFc m  eFc 1 Tabelul 6.Influenţa forţei de apăsare asupra rezistenţei de contact Contactele electrice utilizate în aplicaţiile tehnice se proiectează să lucreze sub influenţa unor forţe de apăsare ce determină deformaţia plastică a materialului din zona de contact caz în care din relaţia lui Holm (6.6 0. m.6 0.25 Rc Rc [] Cupru 20 10 Argint Metaloceramice Fc optim 0 Fmin Fmax F 0 2 F [N] 4 6 Dependenţa rezistenţei de contact de forţa de apăsare .6 0.5.60 0.

piesele de contact sunt realizate din acelaşi material considerat omogen şi izotrop. mi i x. x Ac Ux. supratemperatura maximă corespunde ariei de contact. c. . Ax Ac x = 0. 0. Solicitarea termică a contactelor în regim permanent rezultă ecuaţia diferenţială:  d  U x dU x Supratemperatura contactului este moderată. c   p  U c2 8 med Supratemperatura contactului este mare. -d.Regimurile termice ale contactelor electrice Regimul termic permanent      Analiza regimului termic al contactului electric se face aplicând următoarele ipoteze simplificatoare: curentul din piesele de contact este condus în aria de contact prin intermediul unui număr m de tuburi de curent parcurse fiecare de curentul i. Ux+dUx. Ax x.5Uc.4  10 [V2/K2] este cifra Lorenz pentru metale. fluxul termic dezvoltat în fiecare tub prin efect Joule-Lentz este transmis prin conducţie termică în lungul tubului neexistând schimb termic între tuburile învecinate presupuse la aceeaşi temperatură. U = 0. i p dx x+dx. 8 Tc  U c2  T p2 4L . suprafeţele echipotenţiale sunt şi izoterme deoarece în lungul tuburilor de curent fluxuri termice egale parcurg rezistenţe termice egale. legea Wiedemann-Franz-Lorentz:   LT unde L  2 .

7 Rc 6 Fc2 < Fc1 Uc v 5 4 3 Uc t Rc p Rc t Rc adm Rc n Fc1 Uc p Uc adm 1 2 8 i 0 a. Uc t Uc c 0 a.8  U c p  Uc Uarc curenti curenti slabi.6. Valoarea căderii de tensiune admisibile pe contact Uc adm: U cadm  0 . din Cu şi aliajele lui contacte din Cu şi aliajele lui.0 .Tabelul 6.0 .. Variaţia rezistenţei de contact în funcţie de căderea de tensiune pe contact respectiv temperatura contactului Tabelul 6. alunecătoare.7. Uc adm Uc p b. Temperaturi admisibile ale contactelor Tipul de contact contacte tip fişă. Variaţia căderii de tensiune pe contact în funcţie de intensitatea curentului..5. Valori limită ale căderii de tensiune la contacte Metalul Ag Al Au Cu Ni Pt W Plastifiere Uc p [mV] p [C] 90 150 100 150 80 100 120 190 220 520 250 540 400 1000 Topire Uc t [mV] t [C] 370 960 300 660 430 1063 430 1083 650 1453 700 1772 1100 3380 Vaporizare Uc v [mV] v [C] 750 2193 2447 900 2817 800 2582 2837 1300 4010 2100 5527 . alunecătoare. b.. frontale din Cu şi aliajele lui contacte masive. pentru întreruptoare contacte masive.3  U c p   U cadm  0 . tari.1. frontale cu plăcuţe din Ag contactele siguranţelor fuzibile Temperatura maximă admisibilă [] 70 90 110 120 120 Regimul de scurtă durată Căderea de tensiune pe contact..

curent alternativ asimetric.Stabilitatea termică la scurtcircuit. b a tsc [ms] Supratemperatura contactului în funcţie de natura curentului de scurtcircuit . c .curent continuu.  p  t cv Tabelul 6. b .8.curent alternativ simetric. Valori limită admisibile pentru materialele de contact Material Temperatura admisibilă [ C] 250 250 250 tsc = 1 s 152 73 89 Densitatea de curent [A/mm2] tsc = 2 s 67 38 40 tsc = 3 s 48 27 28 cupru alamă aluminiu În funcţie de caracteristicile curentului de scurtcircuit variaţia temperaturii unui contact punctiform în domeniul timp este prezentată în figura: c sc c a . La funcţionarea contactelor electrice în regim de scurtcircuit se impune ca acestea să suporte timp scurt curenţii de defect fără să se topească sau să se sudeze.

Considerând constantă densitatea de curent J pe suprafaţa sferei se determină expresia curentului: i   J  S MO' C  i 2r 2 1  sin    i1  sin   2r 2 ` În punctele M inducţia magnetică B este dată de relaţia: B  0 i  2r cos  Prin integrare rezultă expresia forţei de respingere în contact: Feld   0i 2 2   a 2 R dr sin   1 cos d  10 7  i 2 ln R r  a 0 În cazul contactului multipunct forţa electrodinamică de respingere devine: Feld contact multipunct d i  n  10    ln a n 7 2 unde d este raza medie de acţiune a unui contact elementar. Pentru contactul electric care se autodeschide în sarcină trebuie avută în vedere forţa suplimentară de respingere Farc creată de acţiunea presiunii locale parc a arcului electric amorsat la deconectare: Rarc Farc   0 parc 2rdr   0i 2 8 Forţa de respingere rezultantă F care acţionează la nivelul contactului pe durata regimului tranzitoriu de autodeschidere se calculează cu relaţia: F  Feld  Farc   0i 2  R 1   ln   4  a 2  .Forţe electrodinamice în contact d2Ft dr di() O' di() C  h r  M d2Feld i() O' r d s = 0 2a R Forţa electrodinamică de respingere în contact Curentul i() ce străbate calota sferică MO'C produce în punctele M inducţia magnetică B.

Forţe electrodinamice de contur ce afectează contactul Feld Fcon Feld Feld Fmec Feld Feld Feld a. Efectul forţelor electrodinamice de contur la nivelul contactului .contact superior de tip tulipă.contact inferior glisant. Felm Feld Fmec Feld Fcon Feld Efectul forţelor electrodinamice de contur la nivelul punţii de contacte În cazul aparatelor de comutaţie ultrarapide de joasă tensiune forţele electrodinamice de respingere în contact respectiv de contur sunt utilizate în mod favorabil pentru accelerarea contactului mobil şi limitarea curentului de scurtcircuit: Feld Fcon Fcon Feld Fcon Fcon Utilizarea forţelor electrodinamice de respingere şi contur pentru accelerarea punţii de contact mobile 1 Fmec Fcon Feld Fcon Feld 2 Fcon Feld Fcon Feld 3 Fmec 1 . 3 . Feld b. 2 . Fcon/2 Feld Fcon/2 i Fe Feld Fcon/2 c.contact mobil. Fmec Fcon/2 d.

gaze active: amoniac.345 H 0 Ni -0.chimice care afectează contactele Procese fizice   Suprafaţa contactelor electrice este afectată de următoarele procese fizice: coroziunea.56 Zn -0. c. Migraţia brută (electroeroziunea). acizi. cupru: C1 = 3 kg/C.4 Fe -0. bioxid de sulf.2 Cd -0.  migraţia fină. clor) unui proces de electroliză care este cu atât mai intens cu cât metalele sunt mai îndepărtate unul de celălalt în seria electrochimică: Tabelul 6. Îmbinările de contact realizate din materiale diferite sunt supuse în prezenţa unor factori favorizanţi (umezeală. Contacte în vid: a.10-5 kg/A2. C2 I 2 Migraţia brută în domeniul arcului electric   argint: C1 = 1.10-4 kg/A2. C2 = 2. depunerea materialului de contact pe pereţii incintei vidate .34 Arcul electric de deconectare.500 deconectări DC 2. I  5 A. C2 = 5. b. c. Coroziunea. C1t a I mcontact . O solicitare deosebit de intensă a contactelor se produce prin acţiunea termică a arcului electric scurt care cedează pieselor de contact. Sistem de contacte în vid ce au fost supuse ciclic acţiunii arcului electric (Ivârf = 56…59 kA) : a.8…5 kg/C. Temperatura ridicată a contactelor precum şi eventual natura diferită a materialelor de contact determină pierderi de masă la contacte prin dezvoltarea următoarelor procese:  migraţia brută (electroeroziunea). b. cea mai mare parte din căldura acumulată în coloană. contact după 1. contact după 1. catod anod  9 10  N  109   mcontact . I  5 A. Seria potenţialelor electrochimice ale metalelor Metal Potenţial electrochimic [V] Pb 0.Procese fizico .  evaporarea metalului de contact la închidere lentă. arcul electric.44 Cr -0.000 deconectări AC 4.9.86 Ag 0.8 Cu 0. prin conducţie termică.76 Al -1.

Migraţia fină. Se manifestă în cazul pieselor de contact realizate din metale cu potenţial de ieşire diferit: Pcontact  Ri 2  E P i unde EP este tensiunea Peltier pentru metale: 10-3…10-2 V. Reacţii chimice activate de arcul electric. Procese chimice care afectează contactele Dintre procesele chimice care afectează esenţial starea suprafeţei de contact [BRUE. Puterea dezvoltată în contact este: Pcontact  Ri 2  k T iT Semnul + se consideră dacă sensul gradientului de temperatură coincide cu sensul curentului electric: anod + - catod grad T grad T Efectul Thomson la contacte Evaporarea metalului de contact la închiderea lentă. anod catod Migraţia fină în afara arcului electric Efectul Peltier. Se manifestă în cazul contactelor de curent continuu parcurse de curent şi ale căror piese de contact prezintă un gradient de temperatură.  oxidarea. vînchidere > 0. I < 5 A). Efectul Thomson. Reacţii chimice în atmosferă.01…1 m/s pentru viteze de creştere a curentului cuprinse între 0. importante sunt:  acţiunea compuşilor de sulf.050…1 A/s. . Apare în cazul contactelor electrice ce realizează comutaţia fără arc electric a circuitelor de tensiune coborâtă (U < 10 V. HOLM].

tvibraţie 0 t1 t2 t x1(t) dcontact x2(t) x Vibraţia contactului .Vibraţia contactelor electrice La închiderea contactelor electrice atingerea pieselor de contact se realizează în urma unui proces de ciocnire elastică. d d 0 t0 i t1 t2 t 0 tvibraţie Vibraţia contactului t m1. v2 x2 Sistem contacte frontale ale unui întreruptor I. v1 F1 0 x2comp(1) m2.T.

Aliajul Au-Ag 20 Aliajul Au-Ag 25 Pt 5 . aurul (Au).  metale cu duritate mecanică mare: nichelul (Ni). aliaje şi pseudoaliaje. clasificate în funcţie de proprietăţi specifice comune sunt:  metale cu conductivitate electrică şi termică mare: cuprul (Cu).  să aibă temperaturi de topire şi vaporizare mari. în poziţia închis (metale cu rezistivitate electrică mare şi peliculă disturbatoare redusă). Aliajul Cu-Ag (2…8 %) Aliajul Cu-Ag-Cd (0. Prin sinterizare se obţin pseudoaliaje.  sinterizare fără fază lichidă. aliaje. Materiale uzuale pentru construcţia contactelor Metalele reprezentative utilizate pentru realizarea contactelor electrice.  sinterizare cu structurare.  duritate şi rezistenţă la oboseală mare pentru a reduce deformaţia şi uzura contactului la efectuarea unui număr important de manevre.3…1. Pseudoaliajul Ag-C. aliaje.  ardere redusă sub acţiunea arcului electric (pentru contactele care deschid cu arc electric). Pseudoaliajul Ag-Ni (10…20 %) Pseudoaliajul Ag-Ni 40 Pseudoaliajul Ag-CdO (10…30 %).  sinterizare cu strecurare.3 %) Aliajul Cu-Be (1. molibdenul (Mo). platina (Pt) se comportă corespunzător şi din punct de vedere al migraţiei fine.15.  curent tăiat cât mai mic (cazul contactelor ce funcţionează în vid). wolframul (W). paladiul (Pd). Aurul.Materiale pentru contacte Condiţii de calitate În construcţia contactelor electrice se folosesc metalele aliate. Din punct de vedere funcţional un material pentru contacte electrice este de dorit să satisfacă următoarele cerinţe:  să se caracterizeze prin conductivităţi electrice şi termice cât mai mari.2…2 %) Aluminiul. argintul (Ag).  metale rezistente la temperatura ridicată a arcului electric: cromul (Cr). Argintul. Aliajul Ag-Cu 2 Ni 0. un contact sinterizat realizează un compromis între rezistenţa ridicată la ardere (punct de topire ridicat) şi conductivitatea electrică mare (rezistenţă de contact redusă).  migraţie redusă de material în domeniul comutaţiei fără arc electric.  tendinţă redusă de lipire. Aliajul Ag-Pd 30. Cuprul.  să fie ieftine şi uşor prelucrabile.

 conţinut rezidual de gaze în metalul contactelor extrem de mic. Funcţionarea aparatelor cu comutaţie în vid impune următoarele condiţii pentru contacte:  rezistenţă redusă la contact.3…13 H2 2 3 2 2 2 2 Conţinut de gaze [ppm] N2 O2 30 200 40 15 15 20 20 300 10 15 15 30 Curent tăiat [A] 4.  curent tăiat minimal (sub 5 A). Proprietăţile materialelor de contact folosite la aparatele de comutaţie în vid Materialul Densitatea [g/cm3] Cu Cr 25 CU Cr 50 W Cu 25 W Cu 20 W Cu 30 Sb 1 X C Ag 40 7.9 7 16…17 15. Tabelul 6.10. 50 kA.2…16 14…14. Pseudoaliajul W-Cu (25…30 %).5 4. Temperatura de topire foarte ridicată 3380 0C a acestui metal face ca acesta să fie utilizat în construcţia contactelor de rupere puternic solicitate de piciorul arcului electric. Contacte sinterizate cupru-wolfram. Pseudoaliajul W-Ag (20…50 %) Materiale pentru contactele aparatelor în vid. 25 kA Întreruptoare de sarcină nominală Contactoare Un=1kV…12kV In=400A Pseudoaliaje CuPb. 36 kV.8 12. CuBiPb se obţin prin recristalizarea bismutului sau plumbului în lungul frontierelor cristalelor materialului de bază: Cu Bi-Pb 50 m Structura metalografică a pseudoaliajului CuBiPb . pseudoaliaje.5 Utilizare Întreruptoare de putere 12 kV.Wolframul.  presiune de vapori relativ mare pentru a conduce la un curent tăiat cât mai mic.5 1.  rezistenţă la arderea metalului provocată de arcul electric.5 4 5 5.

îmbinare cu prelungirea barelor. Forţa de strângere recomandată pentru contacte fixe între bare principale. b. 2 min 25 mm 1 Soluţii de îmbinări mecanice ale legăturilor fixe de contact: a. AgTe utilizează metale ca seleniul sau teluriu cu presiune de vapori superioară bismutului sau plumbului.Pseudoaliajele AgSe. c. Ag Ag2Te 100 m Structura metalografică a pseudoaliajului AgTe Tipuri constructive de contacte Contacte fixe Contactele fixe pentru bare principale şi derivaţii la bare. Material cupru cositorit cupru sau alamă aluminiu Forţa specifică de strângere [N/mm2] 5…10 60…120 20…30 . îmbinare în unghi drept (pentru bare derivaţie). Tabelul 6. îmbinarea barelor principale prin buloane.10.

b.clemă de conexiune. 6 . tipuri de profile. 8 .cale de curent.piesă fixare. 1 4 5 2 3 a. b.piesă de scurtcircuitare b. pentru cablu din cupru. Papuci de racord: a. pentru cablu din aluminiu. Pentru racordarea conductoarelor. uzual realizate din bare dreptunghiulare. 7 . b. cablurilor de forţă la bornele aparatelor electrice. 3 . modalităţi de racordare. 5 .şurub. Sistemul de bare derivaţie Linergy: a. 6 1 8 7 1 . b.şină. Contacte fixe pentru conductoare. . 4 .conductor. se folosesc cleme sau papuci de racord de diferite tipuri şi dimensiuni: a.bloc conexiune. Sisteme de conexiune pentru conductoare Contacte fixe pentru aparate. 2 .legătură bară flexibilă legătură cablu legătură bare plate a.

Pentru realizarea rapidă a conexiunilor în cazul aparatelor In < 45 A în montaj derivaţie: 6 1 . papuc de racord. 2 .repartitor Polypact. conductor dezizolat. 3 .bare derivaţie Linergy.borne conexiune amonte 160/250 A. bară flexibilă.5…70 mm2 a.repartitor Polybloc. 4 .aparate comutaţie.40.I < 100 A şi secţiuni ale conductoarelor electrice cuprinse în domeniul 1.resort fixare. 6 .panou fixare aparate. b. 3 4 Fig. 4 .borne conexiune aval. 7 . 3 .ecran izolant de protecţie. 6.şină. 7 1 4 3 2 5 Sistem de conexiune pentru aparate trifazate tip Polybloc 160/250 A. 2 . Modalităţi de conectare la bornele aparatelor : a. Sistem de conexiune Polypact pentru aparate trifazate In < 250 A.capăt cablu racordare. 5 .bare flexibile izolate (subansamblu 1). 5 . 6 2 1 5 1 .conductor. borne de racord. . cablu 70 mm2. 6 . b.

bare de racord borne intrare.bare de transfer. 2 3 4 5 Sistem de conexiune Multiclip/180 A. 4 . . 3 . realizarea conexiunilor la bornele aparatelor se face prin intermediul unor elemente adaptoare sub formă de bare de cupru 8 2 6 1 3 4 5 6 7 Sisteme de contacte fixe pentru aparate (In > 800 A): 1 . 7 . 3 . 6 .sertar de conexiune.aparate de comutaţie. 1 2 Sistem evolutiv de conexiune a aparatelor Galaxis GD 400 (Alstom).lonjeron metalic. 3P. 2 .repartitor Multiclip.bare racord borne ieşire.întreruptor debroşabil C1251.borne conexiune aval.izolaţie.borne conexiune amonte.pol. 3 .suport distanţier izolant. 4 3 1 .suport izolant fixare sistem bare derivaţie Linergy.bare derivaţie Linergy.suporţi şină aparate. 8 . 5 . 2 .bare verticale. I > 400 A . 4 . 4 .Pentru alimentarea aparatelor electrice In < 40 A (configuraţii 2P. 3P+N+PE) 1 1 . 2 . 5 . 3P+N.

lichide. nituire. 4 Sistemul de contacte al releelor Fixarea pieselor de contact pe lamelele elastice se executa prin: nituire. d.resort lamelar. Au-Ag 25 b. d.lamelă elastică. 4 . . Contacte pentru relee realizate în diferite tehnologii: a. b. Contacte de comutaţie Contactele releelor. 1 2 5 3 1 . placare: Ag-Pd30 Ag a. sudură.contacte 2 . lipire.lichide. c. Ag-Ni 0. b. Contacte amovibile la siguranţe fuzibile.suport electroizolant. 1 2  3 Contacte metalo . 5 1 1 2 3 2 4 a.15 c. sudură prin rezistenţă. lipire. placare Contactele metalo . 5 .element izolator. 3 .Contactele amovibile ale siguranţelor fuzibile.

1 Ag-Ni 40 2 Contactele întreruptoarelor de putere de joasă tensiune .contact lucru mobil. Contactele contactoarelor în vid. b. care în procesul de comutaţie se deschide primul şi se închide ultimul în raport cu contactul de rupere. pentru joasă tensiune. care preia arcul electric la închidere şi la deschidere pe o durată de ordinul 10…20 ms. 4 -contact rupere mobil. W-Cu 30 Sb1 Cu-OFHC a. Contactele contactoarelor în vid: a. pentru medie tensiune Contactele întreruptoarelor de putere de joasă tensiune Pentru curenţi de scurtcircuit Isc < 25…100 kA întreruptorul se construieşte cu două contacte specializate:  contact de rupere realizat din pseudoaliajul W-Cu 30. 3 .  contact de lucru realizat din aliajul Ag-Ni 40.camera de stingere. b.contact de lucru fix.Contactele contactoarelor 6 5 1 2 3 1 Ag-Cd 15 3 2 Ag-Ni 10 4 a. 5 . Contacte pentru contactoare: a.contact rupere fix. 6 6 Cu-W30 3 4 5 7 1 . 6 . W-Cu 30 Sb. Mo.rampe de preluare arc electric. 4 b. 2 . piese de contact fixate prin lipitură tare. piese de contact fixate prin placare. 7 .resort precomprimat (asigură forţa apăsare pentru contactul de rupere). Sb-Bi 10 Cu-OFHC W-Cu 30. b.

contact fix tubular. 2 1 8 A 10 A 7 Cu-W 75 1 3 8 9 1 2 A-A a. b. b. b. piese de contact masive. 6 Contacte frontale. . 10 4 Contacte alunecătoare. Contacte de tip rozetă c. 4 6 6 a. b. glisante. 1 1 7 2 3 4 5 a. Contacte frontale: a. b.Contactele întreruptoarelor de înaltă tensiune Contacte de tip rozetă. cu role. Contacte alunecătoare: a. contact mobil masiv.

. c. Sistemul de contacte al separatorului monopolar de tip cuţit. Contacte ale separatoarelor de exterior ce asigură spargerea şi îndepărtarea gheţii. Fe 2 3 5. Contactele separatoarelor Contactele separatoarelor normale.Contacte pentru întreruptoare în vid. Cu 6. Cu-Cr 50 7 1. 1. b. Evoluţia principalelor tipuri de contate pentru întreruptoare în vid: a. a. cu câmp magnetic axial. cupă. Co-AgSe 4 6 6 1. Cu-OFHC 4 b. c. 1 3 1 2 2 a. petală spiralată. b.

3 . 6 .bornă conexiune reţea.Contactele separatoarelor de sarcină.soclu. 1 2 LEA 6 1 .contact fix. 5 4 3 Contactele separatoarelor de scurtcircuitare . 5 .contact mobil. 4 .izolator. 2 .legătură flexibilă. Contactele separatoarelor de sarcină Contactele separatoarelor scurtcircuitoare.

2. electromagnet.1.1. Contactoare electromagnetice. camera de stingere. variante constructive. Contactoarele cu mişcare de translaţie. contactele auxiliare având curenţi nominali de 6 A…10 A. Simbolizare contactor Principalele elemente constructive ale contactoarelor electromagnetice sunt:  organul motor. Contactoare electromagnetice Contactoarele electromagnetice reprezintă principalele aparate de comutaţie ale instalaţiilor electrice de joasă tensiune fiind utilizate pentru comanda automată a diferiţilor consumatori. calea de curent.: R 1 bobina 0 R S T 2 6 3 7 A B C 4 8 5 9 S T 2 6 3 7 A B C 4 8 5 9 contacte de forţă contacte auxiliare Fig.  polii auxiliari (bornele de conexiune. 12 10 1 2 15 6 16 10 11 14 4 3 5 13 7 8 9 Figura 7. Contactoarele electromagnetice de curent alternativ se construiesc în variantă tripolară. semnalizare sau interblocaj). 7. se utilizează în instalaţiile trifazate de joasă tensiune pentru curenţi nominali de maxim 100 A.Construcţia contactoarelor electromagnetice 7. deplasarea armăturii mobile fiind de translaţie sau de rotaţie.2 Contactor electromagnetic cu mişcare de translaţie Aparate electrice – Curs . figura 1.1.  carcasa aparatului ca suport material pentru elementele active.  polii principali (bornele de conexiune în circuit. CONTACTOARE Contactoare de curent alternativ cu comutaţie dinamică de joasă tensiune 1. Reprezentarea simbolică a contactoarelor este prezentată în figura 1. contactele principale fixe şi mobile.1. resorturile de precomprimare ale contactelor principale). Contactoarele sunt aparate automate de comutaţie cu o singura poziţie de repaus. suporta şi întrerupe curenţii nominali şi de suprasarcină ai circuitului. utilizate pentru automenţinere. capabile de a închide.

cr .1. soluţia clasică In < 10 A. ND. 7. F  1.3.2.3: F F – forţa activă la acţionare electromagnet.4.. b. soluţia perfecţionată In < 25 A Aparate electrice – Curs .Construcţia contactoarelor electromagnetice Caracteristica forţelor rezistente Fr() care trebuiesc învinse de forţa activă F() a electromagnetului de acţionare în timpul funcţionarii are forma prezentată în figura 7. Fig. f . l – cursa liberă. 7.întrefier deschidere contacte NÎ.5 Fr  cr F Frev Fr 0 f NÎ c cr l ND i  Fig. Stingerea arcului electric la contactoarele electromagnetice de mică putere: a.forţă activă la deconectare.întrefier critic. c – cursa în contact. Frev .întrefier închidere contacte ND.întrefier final (contactor acţionat). i – întrefier iniţial (contactor neacţionat).. Fr – forţa rezistentă mecanism contactor. NÎ.. b. Caracteristicile forţelor la funcţionarea contactorului electromagnetic 1 2 i 5 5 5 3 F2 F1 x F2 F1 4 6 a.

11. 3 – punte contacte mobile. Pentru a se evita creşterea excesivă a uzurii mecanice. 2 – borne de conexiune. contactoarele de curent alternativ.3: 3 4 5 13 2 1 9 8 7 12 10 6 11 Figura 7. În figura 9.4 se prezintă schiţa constructivă (secţiune) a contactorului TCA125 ce funcţionează după principiul prezentat în figura 9. 9 – circuit magnetic fix.5 Contactor cu mişcare dublă de translaţie: 1 – căi de curent.12 – sistem de pârghii în unghi drept. 7 – armătură mobilă.3.6 Contactorul TCA 125 Aparate electrice – Curs .Construcţia contactoarelor electromagnetice Contactoare electromagnetice cu mişcare dublă de translaţie. Figura 7. 6 – resort precomprimat de închidere. 10 – pârghie electroizolantă. figura 9. 5 – resort precomprimat. 8 – bobină. 13 –camera de stingere. având curenţi nominali de 100 A…400 A se construiesc pe baza unui mecanism de transmitere cu mişcare dublă de translaţie. 4 – casetă.

puntea contactelor mobile. 7. fiind format dintr-un electromagnet de c. Camerele de stingere uzuale utilizează grile metalice montate după o direcţie perpendiculară pe direcţia de alungire a arcului electric. conform figurii 1.5. Micşorarea mărimii camerei de stingere şi limitarea curentului de comutaţie este posibilă dacă se utilizează camere de stingere simplificate ce funcţionează pe principiul creşterii treptate a rezistenţei arcului electric de deconectare conform figurii 1. 5 .nişă feromagnetică Pentru curenţi de 400…2000 A mecanismul de acţionare este de tip rotativ. poziţia 13. 1 2 3 5 6 4 Figura 7. 7 electrod feromagnetic cu rol de rezistenţă serie.7.contacte mobile.a. 4 8 b. Variante constructive de camere de stingere: 1 . Fig. c. 8 . 4 . 3 .8 Contactor tetrapolar de c.contacte fixe. 6 . 9 .a. 2 . stingerea arcului electric bazându-se în principal pe efectul de electrod. a cărui armătură mobilă 2 roteşte un ax izolant 3 pe care sunt fixate contactele mobile 4 şi contactele auxiliare 6.Construcţia contactoarelor electromagnetice Cercetări efectuate la Research Laboratory of Mitsubishi Electric Corporation au pus în evidenţă o serie de posibilităţi de îmbunătăţire a performanţelor contactoarelor electromagnetice cu mişcare de translaţie din gama medie (In < 200 A) prin perfecţionarea geometriei camerei de stingere care să asigure astfel micşorarea timpului de ardere a arcului electric [TAKA] şi a uzurii contactelor [SHEN]. figura 9. cu mişcare de rotaţie Aparate electrice – Curs .a.7.: 7 7 3 1 1 9 6  5  2 a.căi de curent.6.arc electric final.arc electric iniţial.concentrator de câmp. 1.

12. 7.c. 11 – pârghie de acţionare. 4 – bobină de suflaj.c. 10 – rampă. Scheme electrice de comandă R S T N PE R S T N PE 110 V a. F1. b.2 2A F1 .10 este prezentat contactorul cu mişcare de rotaţie şi trei variante de camere de stingere: Figura 7. 2 – contact mobil. Fig.2 2A I T 100 VA Ka K2 O X F3 4A K K idefect a. 8 – rampă de preluare a arcului electric.Construcţia contactoarelor electromagnetice Contactoare de curent continuu În figura 9. 9 – perete rece al camerei de stingere. cu mişcare de rotaţie: 1 – contact fix. 6 – resort precomprimat.9 Contactor de c. Scheme de comandă a contactoarelor electromagnetice de curent alternativ Aparate electrice – Curs . 3 – miezul magnetic al bobinei de suflaj. 13 – borne de conexiune. 7 – cameră de stingere.9. 5 – pol magnetic.

10. în cazul sistemelor de alimentare cu putere de scurtcircuit mică.Construcţia contactoarelor electromagnetice Protecţia circuitelor de comandă la scurtcircuit se realizează cu siguranţele fuzibile F1.11. În astfel de situaţii odată cu stabilirea regimului de scurtcircuit are loc o scădere importantă a tensiunii de alimentare care determină implicit şi scăderea tensiunii în circuitul de comandă al bobinei contactorului care declanşează uzual într-un timp de 20…40 ms (contactoare în vid sau SF6) respectiv 60…70 ms (contactoare în aer). 7. În cazul defectelor de izolaţie ce se manifestă printr-o punere la pământ protecţia se realizează prin intermediul elementului de conectare X. 7.01 1 6 10 E caracteristica releului termic tdeconectare contactoare în aer tdeconectare contactoare în vid şi SF6 I/In 25 40 Fig. În schemele de comandă a contactoarelor de curent continuu se foloseşte o rezistenţă în serie cu bobina electromagnetului numită rezistenţă economizoare Re.2 iar a personalului de exploatare prin utilizarea transformatorului de separare T. capaciţăţii de rupere a contactelor contactorului cu timpul de deconectare al contactorului Aparate electrice – Curs .19.06 D 0. figura 1. alimentări prin cabluri de lungime mare. Astfel există pericolul deschiderii contactelor contactorului pe scurtcircuit înainte de funcţionarea siguranţelor fuzibile şi contactele sunt distruse iremediabil: t [s] In F2 < In F1 In F1 capacitatea de rupere contactoare în SF6 100 capacitatea de rupere contactoare în vid şi în aer A 10. Corelarea curentului nominal al siguranţelor fuzibile.: + P I Re Ka ~ O ~ K Fig.0 B C 0. Schema de comandă a contactoarelor electromagnetice de curent continuu O situaţie particulară în funcţionarea contactoarelor de forţă o reprezintă regimul de scurtcircuit al sarcinii.02 0.

6: 1 Uc-dă 2 i1 Fa 3 4 Fr 6 Fs 5 i2 7 1 – electromagnet de acţionare.Construcţia contactoarelor electromagnetice Contactoare de curent alternativ sincronizate. 6 – tijă acţionare electroizolantă. figura 9.13 Contactor static de joasă tensiune Principalele avantaje ale comutaţiei statice sunt:  frecvenţă mare de comutaţie la curenţi de 1000 A. 2 – contact mobil. Aparate electrice – Curs .7: Figura 7. Pentru frecvenţe mari de conectare 2000…10. Figura 7.  nu prezintă pericol de explozie. statice. 5 – transformator de adaptare. 4 – resorturi precomprimate.000 conectări/h se înlocuieşte comutaţia dinamică cu comutaţia statică realizată cu elemente semiconductoare de putere conform figurii 9. uzura contactelor se reduce de 15…20 ori. hibride şi cu vid Contactoarele ce funcţionează pe acest principiu se numesc contactoare sincronizate.12 Contactor sincronizat Contactoarele sincronizate permit întreruperea unor curenţi de până la 1000 A la cos  = 0. 3 – contact fix. 7 – electromagnet sincronizare.35 practic fără arc electric.

schema cinematică. Figura 7. 8 – cameră de stingere. 9 – burduf de metal.  pierderile de energie în exploatare de 40…100 ori mai mari impun utilizarea unor instalaţii de răcire complexe. 10 – ecran metalic. 6 – bornă superioară. 5 – bloc basculant.15 Contactor în vid: a.Construcţia contactoarelor electromagnetice  funcţionare fără zgomot sau emisii poluante. 4 – anvelopă ceramică.9. se utilizează contactoare hibride. Pentru curenţi intenşi In < 1000 A şi frecvenţă de conectare mai mare de 600 c/h. 3 – resort stabilire forţă apăsare în contact.  dificultăţi de realizare a contactoarelor pentru tensiuni superioare valorii de 2…3 kV. 7 – bandă flexibilă. 11 – piesă mobilă de Aparate electrice – Curs . au piesele de contact amplasate într-o incintă vidată (p < 10-6 atm. contactor Siemens : 1 – electromagnet de acţionare.  costuri de achiziţie de 4…10 ori mai mari decât în cazul aparatelor cu comutaţie mecanică. figura 9.14 Contactor hibrid de joasă tensiune Contactoarele în vid.) ceea ce conferă condiţii optime de stingere a arcului electric datorită refacerii rapide a rigidităţii dielectrice a mediului în zona camerei de stingere şi a condiţiilor particulare de ardere: 21 5 3 6 20 1 7 8 9 4 10 11 12 19 165 2 18 13 14 17 16 15 Figura 7. b. Limitarea utilizării contactoarelor statice se datorează în principal următoarelor cauze:  capacitate redusă de suprasarcină din cauza integralei termice foarte mici a elementelor semiconductoare. 2 – resort de deschidere.

DC6 – comutaţia lămpilor cu incandescenţă. Valorile standardizate sunt DC [%] = 100 %. DC3 – pornirea motoarelor derivaţie. AC6 – comutarea transformatoarelor. 19 – zăvor la conectare.5. frecvenţa de conectare fc [conectări/h]. Contactoarele de curent alternativ se încadrează în următoarele categorii: AC1 – sarcini neinductive sau slab inductive: cuptoare cu rezistenţe. AC8 – comanda compresoarelor etanşe ale instalaţiilor frigorifice. contactelor şi căilor de curent în regim intermitent. inversarea sensului de rotaţie (regim greu de exploatare). 20 – armătură mobilă. natura sarcinii comutate fiind în jur de 104…105 conectări pentru partea mecanică şi de 106…107 conectări pentru partea electrică. 1. 15 – electromagnet de dezăvorâre.oprirea motoarelor asincrone cu rotor bobinat şi frânarea prin contracurent. Durata de conectare. este limitată de construcţia mecanică prin constanta de timp mecanică a echipajului mobil şi de temperatura de funcţionare a bobinei.c. Alegerea contactoarelor Parametrii contactoarelor        Parametrii nominali ai contactoarelor electromagnetice sunt: tensiunea nominală Un [V]. AC7 – aplicaţii de uz casnic. 18 – compartiment de joasă tensiune. categoria de utilizare. derivaţie. trebuie să fie mai mare sau cel mult egală cu durata de conectare impusă consumatorului. 3. 9. Norme unanim acceptate pe plan mondial (CEI 158/1) au stabilit o clasificare a contactoarelor electromagnetice în funcţie de categoria de utilizare. 13 – compartiment de înaltă tensiune.2 Categorii de utilizare Alegerea şi utilizarea contactoarelor electromagnetice trebuie să se facă în funcţie de parametrii nominali şi ţinând seama de natura sarcinii. Aparate electrice – Curs . Frecvenţa de conectare admisibilă a contactorului trebuie să fie superioară cerinţelor de comutaţie impuse de funcţionarea utilajului. Durata de viaţă. 21 – punct rotaţie bloc basculant. mers în şocuri. 14 – bornă inferioară. tensiunea de comandă pentru alimentarea bobinei electromagnetului de acţionare Uc [V]. durata relativă de conectare DC [%]. 17 – tijă de declichetare. schimbarea sensului de rotaţie. la Un. condiţiile de funcţionare impuse sarcinii comutate prin procesul tehnologic. DC4 – pornirea-oprirea motoarelor serie. uzură excesivă). inversarea sensului de rotaţie. Similar. 16 – zăvor la deconectare. capacitatea de închidere nominala şi capacitatea de rupere nominală [kA]. AC2 – pornirea . trebuie adaptată cerinţelor instalaţiei în ceea ce priveşte fiabilitatea. AC3 – pornirea . DC5 – pornirea motoarelor serie. 2. AC5 – comutarea lămpilor cu vapori de mercur. reprezintă valoarea maximă a curenţilor ce pot fi conectaţi (deconectaţi) de contactor de un anumit număr de ori fără a se produce deteriorarea contactelor (sudare. bateriilor de condensatoare. curentul nominal In [A]. 40 %. pentru contactoarele de curent continuu sau definit următoarele categorii de utilizare: DC1 – sarcini neinductive sau slab inductive.Construcţia contactoarelor electromagnetice contact. 60 %. DC2 – pornirea-oprirea motoarelor de c. sarcini slab inductive. AC4 – pornirea – oprirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit. frecvenţa reviziilor. 12 – piesă fixă de contact. Este limitată de regimul de lucru. mers cu şocuri.oprirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit. Frecvenţa de conectare. mers prin impulsuri.

Categorii de exploatare Categoria de exploatare a produsului Pentru exploatare în aer liber (acţiunea globala a factorilor climatici caracteristici zonei macroclimatice respective).în toatele zonele macroclimatice pe uscat.  să menţină forţa de apăsare în contacte pentru U = 0.7…0. .în zone macroclimatice cu climat tropical-uscat. MU W Aparate electrice – Curs . corespunde zonei geografice de exploatare a contactorului.  să deconecteze pentru U = 0. . fără condiţii climatice reglate. Contactoarele destinate comutaţiei motoarelor pot închide pe durata regimului de pornire curenţi de până la 6…10 In motor.85…0.în zone macroclimatice cu climat rece. Pentru exploatare în încăperi închise cu ventilaţie naturală. conţinut ridicat de sare în aer.în zone macroclimatice cu climat tropical.1.în zone macroclimatice cu climat tropical-umed şi uscat. . .în zone macroclimatice cu climat tropical-umed. Produse destinate exploatării în zone cu climat marin: . Tipul de protecţie climatică. 5. caracterizată de factori climatici specifici: Tabelul 1.în zone macroclimatice cu climat temperat-rece.în zone macroclimatice cu climat temperat-rece şi tropical.Construcţia contactoarelor electromagnetice 4. 6. Capacitatea de rupere. Simbol 1 2 3 4 7. . electromagnetul de acţionare trebuie să funcţioneze în următoarele condiţii:  funcţionare normală pentru tensiunea de alimentare U = 0. Categoria de exploatare ce stabileşte locul de amplasare în exploatare: Tabelul 1.85…1. Produse destinate exploatăriiîn toate zonele macroclimatice pe uscat şi pe mare (tip universal) Simbol Caracterizare med =-10…1 C med =0…15 C med =20…27 C med =22…27 C F N TH TA T U M MT umiditate ridicată.1 Un. a contactoarelor este limitată la curentul nominal şi de suprasarcină.35 Un. .în zone macroclimatice cu climat temperat. .2.7 Un. Protecţii climatice Tipul de protecţie climatică Produse destinate exploatării pe uscat: . Condiţiile de alimentare ale bobinei. Pentru exploatare în încăperi cu condiţii climatice reglate artificial. Pentru exploatare sub acoperiş sau în încăperi unde variaţiile de temperatură şi umiditatea aerului nu se deosebesc esenţial de variaţiile în aer liber.

 întrerupere sigură pentru întreaga gamă a curenţilor. timpul de pauză necesar restabilirii rigidităţii dielectrice în camera de stingere pentru a realiza o nouă anclanşare după o declanşare determinată de un curent de avarie. Condiţii impuse întreruptoarelor de IT  capacitate de rupere cât mai mare. cel mai mare curent pe care îl poate deconecta în mod sigur întreruptorul la tensiunea nominală a instalaţiei. Principalii parametri ai întreruptoarelor sunt:  curentul nominal. intervalul de timp cuprins între comanda de închidere şi momentul atingerii contactelor. SF6. consumul specific de materiale neferoase/MVA şi materiale izolante/ kV.  timpul de întrerupere.  timpul de închidere. pentru tensiuni de 110-220 kV poate ajunge la 31.  întreruptoare cu mediu de stingere gazos: aer comprimat. 1000. apă.  siguranţă în exploatare împotriva exploziilor sau incendiilor. Clasificarea întreruptoarelor IT după mediul de stingere:  întreruptoare cu mediu de stingere lichid: ulei.  întreruptoare cu mediu de stingere solid: material gazogenerator. statisticile de exploatare confirmă că 90% din totalul defectelor sunt trecătoare şi cauza defectului iniţial dispare după prima deconectare şi linia poate fi pusă din nou sub tensiune evitând întreruperea consumatorilor. la declanşare trifazată este dată de relaţia:  curentul nominal de anclanşare. 6000 etc.  timpul de reanclanşare rapidă. m2/MVA).  posibilitatea reanclanşării automate rapide RAR mono şi trifazat. intervalul de timp cuprins între comanda declanşării şi stingerea completă a arcului electric la toate fazele întreruptorului. glicol. 2000. cel mai mare curent de scurtcircuit (curentul de scurtcircuit de şoc) pe care-l poate anclanşa întreruptorul fără avarie. scurtcircuit).5…50 kA iar pentru tensiuni de 400…1200 kV la 50…70 kA sau mai mult. 400.  curentul nominal de rupere Irn. acest curent determină construcţia contactelor. 600. Aparate electrice – Curs .  condiţii de gabarit.  timp de comutaţie la închidere şi deschidere cât mai redus 40…100 ms.Întreruptoare de înaltă tensiune ÎNTRERUPTOARE DE ÎNALTĂ TENSIUNE Definiţie Întreruptorul de înaltă tensiune este un aparat destinat închiderii şi deschiderii circuitelor electrice când acestea sunt parcurse de curenţi normali sau de avarie (suprasarcină.  puterea de rupere nominală Srn.  verificare şi revizie uşoară a subansamblului de comutaţie. etc. 4000.  condiţii privind economicitatea întreruptorului în ceea ce priveşte consumul de materiale/ MVA. cel mai mare curent standardizat (200.) sub care întreruptorul poate funcţiona în regim permanent.:  transport fără dificultăţi. volum şi suprafaţă necesară pentru montare (m3/MVA .

AEG).  principiul expandării şi deplasării în sensuri opuse a gazelor şi tijei contactului mobil (IO.Întreruptoare de înaltă tensiune Întreruptoare cu ulei puţin Stingerea arcului electric se realizează într-o cameră de stingere ce utilizează următoarele principii:  principiul expandării şi al jetului de lichid (IUP – M).  principiul jetului de ulei dirijat (întreruptor cu vârf izolant Siemens). Secţiune prin întreruptorul IUP – M Aparate electrice – Curs .

B). 11 – ventil eşapare. = 750 kAmax. 4 – pârghie de acţionare. 7 – borna de conexiune (A. poziţie deschis Aparate electrice – Curs . Întreruptoare de medie tensiune pentru generator Creşterea puterilor nominale ale generatoarelor sincrone a impus realizarea unei categorii de întreruptoare cu parametri superiori în ceea ce priveşte curentul nominal In = 10…50 kA. b. 2000…8000 A. 9 – indicator nivel ulei. capacitatea de închidere pe scurtcircuit Iî sc. 10 – ecran izolant. 6 – camera de stingere. 2 – contact fix. Deoarece curenţii comutaţi sunt foarte mari întreruptoarele de generator se execută cu contacte de lucru şi rupere a arcului. IO 10…20 kV/630…1250 A.Întreruptoare de înaltă tensiune 11 10 9 1 2 6 3 8 7 5 4 Întreruptoare de medie tensiune ortojectoare: a. capacitatea de rupere Ir = 250 kAef . b. IO 20 kV/2500 A. 5 – contact mobil. Electroputere . tip MG: Întreruptor cu ulei puţin pentru generator tip MG: a. 1800…3000 MVA. 3 – anvelopă izolantă. 8 – contact glisant. Craiova. AEG 1 – camera de egalizare a presiunilor. poziţie închis. Schema constructivă de principiu a întreruptorului cu ulei puţin pentru generator de 6…20 kV.

Întreruptoare de înaltă tensiune Întreruptoare cu ulei puţin de înaltă tensiune  întreruptoare cu jet de ulei  întreruptoare cu un număr mare de camere de stingere  întreruptoare cu viteză mare de deconectare Polul întreruptorului cu ulei puţin IO-110 kV/1600 A 1–contact mobil.indicator de nivel. 10-carter superior. 2-pârghie de acţionare. 4. Aparate electrice – Curs . 15-dispozitiv anticavitaţional Întreruptoare de înaltă tensiune cu aer comprimat În comparaţie cu IUP întreruptoarele cu aer comprimat au o serie de avantaje:  siguranţă în exploatare prin evitarea incendiilor şi exploziilor. 5.  întreruptoare cu umplere temporară cu aer comprimat a camerelor de stingere fără separatoare. 7bornă de conexiune.  întreruptoare cu umplere permanentă cu aer comprimat.  aerul comprimat îşi menţine neschimbată rigiditatea dielectrică în comparaţie cu uleiul a cărui rigiditate dielectrică scade după fiecare declanşare. 13-contact alunecător.piston de acţionare cu dublu efect. 9-cilindru izolant.  uzură redusă a contactelor care sunt spălate şi răcite în permanenţă de fluxul de aer ce pătrunde în camera de stingere. 6. În funcţie de varianta de dispozitiv de stingere a arcului electric şi de procedeul de asigurare a rigidităţii dielectrice a spaţiului dintre contacte în starea deschis se definesc următoarele categorii:  întreruptoare cu umplere temporară cu aer comprimat a camerelor de stingere şi cu separatoare.  greutate redusă de 5…7 ori faţă de IUP. 8-cameră de stingere. 3. 12-contact fix.resort “tumbler”. 14-izolator ceramic.  întreţinere uşoară. 11-carter inferior. revizii la intervale mai mari determină o exploatare mai economică.carter.  stingere rapidă a arcului electric indiferent de valoarea curentului comutat.

arc electric. 18. 2 – răcitor gaze şi amortizor zgomot.resort anclanşare. 9 – izolator suport. 11. 16. 13. 19.tija mobilă.electromag.electromagnet deschidere. Întreruptoare cu aer comprimat de m. 7 – contact mobil separator. 10. 12.rezervor aer comprimat. deschidere separator. Întreruptor AEG de medie tensiune Aparate electrice – Curs . 17. 3 – suport izolant.contacte alunecătoare. 2 – contact mobil. 3 – camera de stingere. creşterea distanţei dintre contacte şi implicit a dimensiunilor camerei de stingere care trebuie astfel să asigure distanţa de izolare necesară. 4 – izolator superior. 22.piston ventil suflare. 4 – piesă izolantă.ventil comandă.piston acţionare.t. 10 20 4 21 3 22 2 1 20 23 20 21 3 22 23 20 4 2 1 20 19 Figura 14. 23. 21. 14. 1 – contact mobil. 8 – mecanism de acţionare cu aer comprimat. 5 – canal admisie aer comprimat.2 Întreruptor cu aer comprimat şi separator Întreruptoare cu umplere temporară cu aer a camerelor de stingere Lipsa separatorului determină la aceasta clasă de întreruptoare.bornă conexiune. A. 20. 15.jiclor eşapare.pârghie izolantă. 6 – ventil de admisie. 6 – mecanism acţionare separator.ventil pornire acţionare separator. 9 – ax. 5 – izolator inferior. 13. 8 – conductă de presiune separator.bornă conexiune. 11. 12. 7 – rezervor de aer comprimat. B – borne de conexiune. 10.contact fix.conductă presiune întreruptor.arc ventil principal.Întreruptoare de înaltă tensiune Întreruptoare cu umplere temporară cu aer a camerelor de stingere şi cu separator 1 – contact fix.

Aceste întreruptoare se construiesc pentru tensiuni până la 750 kV: Întreruptor pneumatic BBC cu rezistenţe de şuntare Aparate electrice – Curs .Întreruptoare de înaltă tensiune Întreruptoare cu aer comprimat de IT 13 12 9 11 10 7 Figura 14. 2 – contact mobil cu piston. 6 – izolator susţinere. 5 – condensator egalizare. 3 – ajutaj. 9 – cameră de stingere. 11 – spaţiu admisie aer comprimat la deschidere. 12 – izolator suport. 4 – duză eşapare. Întreruptoare cu aer comprimat şi camere de stingere sub presiune Întreruptoarele având camere de stingere cu umplere permanentă cu aer comprimat se caracterizează prin distanţe de izolaţie mai mici între contacte şi dimensiuni de gabarit mai mici. 7 – tub ceramic. 10 – carcasă metalică. 8 – borne de conexiune.3 Întreruptor AEG cu jet liber: 1 – contact fix.

Întreruptoarele cu SF6 au evoluat în mai multe etape. utilizează pentru comprimarea SF6 într-un volum limitat energia termică a arcului electric şi realizează apoi suflajul arcului odată cu destinderea gazului.5 ori celei a aerului. Întreruptorul de tip dead-tank are partea activă a polului închisă într-o cuvă metalică. Întreruptoarele în construcţie live-tank au realizat izolaţia camerei de stingere faţă de pământ cu o coloană electroizolantă din porţelan. funcţionează la două presiuni. un gaz electronegativ cu o rigiditate dielectrica superioară de 2. circuitul de gaz este închis şi conţine un rezervor de joasă presiune 3 bar respectiv un rezervor de înaltă presiune 15 bar între acestea fiind intercalat un compresor care recirculă gazul consumat în procesul de comutaţie spre rezervorul de înaltă presiune.  întreruptoare cu autoexpansiune. Ieşirile la bornele de conexiune cu exteriorul se fac prin izolatoare de trecere pe care în unele cazuri sunt amplasate transformatoare de curent. ce funcţionează la potenţialul pământului. după principiul de funcţionare fiind acceptate următoarele tipuri.t.  întreruptoare în tehnică pneumatică. cu foarte bune proprietăţi termice având o energie de disociere mai mică decât a azotului din aer. Întreruptoare cu SF6 în tehnică pneumatică Întreruptoare m. cu SF6 9 Întreruptor Siemens de m.t. şi umplută cu SF6 la joasă presiune cu rolul de a realiza izolaţia. Aparate electrice – Curs .Întreruptoare de înaltă tensiune Întreruptoare de înaltă tensiune cu hexafluorură de sulf Un progres tehnic important în construcţia întreruptoarelor de IT s-a obţinut prin folosirea SF6 . Întreruptoare IT cu SF6 Întreruptoarele de acest tip sunt realizate în doua variante: live-tank respectiv dead-tank.  întreruptoare cu autocompresie.  întreruptoare cu arc rotitor în SF6. utilizează energia de mişcare a sistemului mobil pentru a realiza în procesul de comutaţie o suprapresiune locală cu ajutorul unui piston ce comprimă gazul din camera de stingere. utilizează deplasarea şi alungirea prin rotire a arcului electric spre zone ale camerei de stingere unde gazul nu e afectat de procesul de comutaţie. Evoluţie.

5 este prezentat întreruptorul Siemens FH-904 pentru tensiunea de 220 kV realizat în construcţie live-tank. La închidere mecanismul de acţionare pneumatic acţionează tija electroizolantă 7 care deplasează sistemul de pârghii OAB ce aduc în contact contactele 8. 9 ale întreruptorului simultan cu comprimarea resortului de deschidere 6.5 Întreruptor pneumatic live-tank cu SF6 tip Siemens 940 pentru 220 kV Întreruptor pneumatic realizat în varianta dead-tank comparativ cu întreruptoare realizate în varianta live-tank: 150 % 122 % 135 % 100 % 2591 mm Dimensiuni de gabarit comparative tehnica live-tank şi dead-tank Aparate electrice – Curs . 8 9 Figura 14.Întreruptoare de înaltă tensiune În figura 14.

. 6 – compartiment mecanism acţionare. 7 – rezervor înaltă presiune. 2 – izolator de trecere. Pentru tensiuni mai ridicate apar complicaţii constructive legate de performanţele limitate ale tehnicii pneumatice: necesitatea creşterii numărului de camere de stingere cu sincronizare dificilă. 4 – transformator curent. Tehnica pneumatică dead-tank este avantajoasă pentru tensiuni de până la 300 kV / 50 kA deoarece acest tip constructiv mult mai compact este indicat în cazul întreruptoarelor cu un singur punct de rupere şi în plus reduce semnificativ pericolul seismic. 3 – întreruptor cu un singur punct de rupere. 5 – tanc metalic. Aparate electrice – Curs .Întreruptoare de înaltă tensiune 1 2 4 7 3 5 6 Întreruptor pneumatic cu SF6 în tehnica dead-tank.  sistemului de încălzire a gazului nu mai este necesar deoarece presiunea de funcţionare fiind scăzută fenomenul de lichefiere poate să apară doar la temperaturi foarte scăzute.  se elimină compresorul şi valvele pentru comanda suflajului. creşterea volumului tancului pentru montarea rezistenţelor neliniare de limitare a supratensiunilor de comutaţie. 138-242 kV/ 40 kA: 1 – bornă de conexine. Westinghouse Electric Co. Întreruptoare cu SF6 şi autocompresie Tehnica suflajului prin autocompresia mediului de stingere (puffer circuit breaker) a fost dezvoltată de GEC Alsthom pentru înaltă tensiune din 1966 fiind actualmente generalizată în cazul echipamentelor cu SF6 pentru tensiuni până la 765 kV datorită simplificării echipamentelor:  funcţionează la o singură presiune de numai 5…7 bar.

BBC. 2 – contact fix. 7 – borne de conexiune. 3 – contact mobil. b. b.Întreruptoare de înaltă tensiune Întreruptoare cu SF6 şi autocompresie de m. deconectarea curenţilor intenşi deconectarea curenţilor slabi . 6 – cilindru. 9 . 8 – orificiu exhaustare.t. 4 – ajutaj electroizolant. 5 – piston. Camera de stingere cu autocompresie şi valve de control Întreruptoare cu SF6 şi autocompresie de IT. 10 – tijă acţionare. piston fix.arc electric. 6 5 2 8 5 4 4 2 3 6 3 10 Figura 14. Aparate electrice – Curs .8 Variante constructive pe principiul autocompresiei: a. 1. Întreruptor cu autocompresie. piston ataşat contactului mobil.

cu un singur punct de rupere. 11 – tijă mecanism acţionare.  energie de acţionare redusă. Figura 14.  uzură mică a contactelor. Principalele avantaje legate de aceasta tehnică de comutaţie sunt:  comutaţie lină.  lipsa supratensiunilor de comutaţie (nu necesită echipamente suplimentare de limitare). 8 – contact de rupere. 13 – cilindru hidraulic de acţionare. 12 – acumulator hidraulic. .Întreruptoare de înaltă tensiune Întreruptor cu autocompresie. Aparate electrice – Curs . de termodinamică şi curgerea fluidelor prin contacte tubulare. 9 – ajutaj electroizolant. în variantă dead-tank dezvoltat de firma Toshiba Co. 300-550 kV/ 63 kA: 1 – bornă de conexine. 4 – inel de gardă inferior.  întrerupere fără probleme a curenţilor capacitivi. 5 – transformator curent. 7 – contacte principale de lucru. 2 – izolator de trecere. Întreruptoare cu SF6 şi autoexpansiune Întreruptoarele de înaltă tensiune cu autoexpansiune s-au dezvoltat după 1984 ca urmare a dezvoltării studiilor de modelare a arderii arcului electric în SF6.9 Întreruptor cu autocompresie cu SF6 în variantă dead-tank. 6 – camera de stingere. Mecanismul de acţionare hidraulic lucrează la o presiune de 32 bar şi este în totalitate inclus în corpul întreruptorului. Toshiba Co. 3 – inel de gardă superior. 10 – suport izolator.

10 Variante constructive de camere de stingere cu autoexpansiune: a. b. c. c.ajutaj de ghidare electroizolant.3 – contact fix. 5 – contact mobil. 3 10 1 2 3 4 9 5 10 11 6 8 5 7 a. 6 – piston. Prin rotirea arcului cu viteze de peste 20…30 m/s se evită atingerea temperaturii de topire la suprafaţa contactelor şi se realizează o încălzire mai uniformă a gazului astfel încât să se obţină o creştere mai mare a presiunii fără supraîncălzirea excesivă a gazului. fără ghidare a arcului electric. 8 – contact glisant. Imagine strioscopică a curgerii SF6 la nivelul contactului mobil Aparate electrice – Curs . 7 – borne de conexiune. are la bază expansiunea importantă a SF6 sub acţiunea temperaturii ridicate a arcului electric şi ghidarea acestuia mecanic sau în câmp magnetic. figura 14. 9 . 11 . cu ghidare mecanică. cu ghidare în câmp magnetic.arc electric. 4 – inel metalic de preluare a arcului electric. 1. 2 – bobină .Întreruptoare de înaltă tensiune Principiul de funcţionare al camerelor de stingere cu autoexpansiune pentru IT . Figura 14.10. b. 10 – cameră de expansiune.

V1.supapă cu autodeschidere la curenţi mici.volum autocompresie.contact fix. sub acţiunea forţelor Lorentz generate de prezenţa unui câmp magnetic produs cu ajutorul unei bobine parcursă de curentul comutat sau a unor magneţi permanenţi amplasaţi în vecinătatea contactelor. dezvoltat din 1990 de GEC Alsthom pentru tensiuni de 52…123 kV/ 25 kA: 1 2 3 4 6 5 7 8 V1 V2 1 – contact fix de lucru. 7 – borne de conexiune. 4 – contact mobil. 7 – izolator exterior. 3 . 4 – contact fix de rupere. 5 – contact mobil. 8 – contact glisant.volum autoexpansiune. V2. Întreruptor cu autoexpansiune asistată de autocompresie şi arc electric ghidat mecanic FXT 123 kV/25 kA Întreruptoare cu arc rotitor în SF6 Principiul de funcţionare constă în deplasarea rapidă şi alungirea arcului electric într-un volum închis de SF6.: 6 flux magnetic curent arc curent arc arc contact mobil bobina suflaj curent arc flux magnetic Figura 14. 3 – ghidaj. 5 – supapă cu autodeschidere la curenţi intenşi. Utilizarea magneţilor permanenţi pentru generarea câmpului magnetic este mai avantajoasă deoarece rezolvă şi problema comutaţiei în cazul curenţilor mici unde sistemul cu bobină de suflaj este deficitar: Aparate electrice – Curs . 8 – tijă mecanism acţionare. 2 – contact fix de rupere. 2 – bobină suflaj. 6 – arc electric.13 Principiul constructiv al întreruptoarelor cu arc rotitor în SF6. 1. 6 .Întreruptoare de înaltă tensiune Camera de stingere a întreruptorului cu SF6 şi autoexpansiune asistată de autocompresie.

05 mT făra magnet [A] [A] Caracteristici ale întreruptoarelor cu arc rotitor în SF6 şi magneţi peermanenţi Aparate electrice – Curs .12 mT 0.Întreruptoare de înaltă tensiune capacitate rupere m/s cu magnet viteză rotaţie arc 0.

Întreruptoare de medie tensiune Definiţie Întreruptorul de înaltă tensiune este un aparat destinat închiderii şi deschiderii circuitelor electrice când acestea sunt parcurse de curenţi normali sau de avarie (suprasarcină. la declanşare trifazată este dată de relaţia:  curentul nominal de anclanşare.) sub care întreruptorul poate funcţiona în regim permanent.  timpul de închidere. Întreruptoare cu ulei puţin Stingerea arcului electric se realizează într-o cameră de stingere ce utilizează următoarele principii:  principiul expandării şi al jetului de lichid (IUP – M). cu SF6 9 Întreruptor Siemens de m. intervalul de timp cuprins între comanda declanşării şi stingerea completă a arcului electric la toate fazele întreruptorului. AEG). Principalii parametri ai întreruptoarelor sunt:  curentul nominal. cel mai mare curent de scurtcircuit (curentul de scurtcircuit de şoc) pe care-l poate anclanşa întreruptorul fără avarie. 600. intervalul de timp cuprins între comanda de închidere şi momentul atingerii contactelor. 6000 etc.t. Întreruptoare m.  puterea de rupere nominală Srn.  timpul de reanclanşare rapidă. 1000. 4000. cel mai mare curent standardizat (200.t.  principiul expandării şi deplasării în sensuri opuse a gazelor şi tijei contactului mobil (IO. acest curent determină construcţia contactelor. timpul de pauză necesar restabilirii rigidităţii dielectrice în camera de stingere pentru a realiza o nouă anclanşare după o declanşare determinată de un curent de avarie. din prima generaţie Aparate electrice – Curs .  timpul de întrerupere. 400. 2000. scurtcircuit). cel mai mare curent pe care îl poate deconecta în mod sigur întreruptorul la tensiunea nominală a instalaţiei.  principiul jetului de ulei dirijat (întreruptor cu vârf izolant Siemens).  curentul nominal de rupere Irn.

Întreruptoare de medie tensiune deconectarea curenţilor intenşi deconectarea curenţilor slabi . 4 –tijă de acţionare. 13 . poziţia închis poziţia deschis Întreruptor m.camera de stingere. BBC. în vid Aparate electrice – Curs . 2. Camera de stingere cu autosuflaj Întreruptoare m. 6 – indicator de uzura a contactelor.burduf metalic. 12 . în vid 1 – izolator de susţinere. 10 . 9 – bornă inferioară.t.contact inelar.piesă de contact mobilă. Întreruptor cu autosuflaj. 11 . 3 – resort.piesă de contact fixă. 16 – bornă superioară.pârghie de acţionare. 15 – piesă de rigidizare. 14 . 8 – pârghie de transfer. b.t. 7 – pârghie. 5 .

Întreruptoare de medie tensiune Mecanisme de acţionare Cinematica mecanismului de acţionare al întreruptorului de m. 5 – triunghi nedeformabil. 6 – ax de armare resort. O3 – articulaţii fixe. întreruptor în vid AEG Aparate electrice – Curs . 5 – pârghie de cuplaj. O1 – axul principal al mecanismului. 4 – ax acţionare manuală. 3 – resort principal. 2 – resort deschidere. F 8 Cinematica de acţionare a contactului la întreruptoarele în vid 1 – ax principal. 2 – mecanism bielă – manivela. 6 – ghidaj de translaţie. 3 – resort. O2. 4. 7 – camera de stingere. 8 – contact mobil. în vid: 1.t. 8 – buton deschidere Mecanism de acţionare cu resort. 7 – buton închidere.

13 – ventil eliminare condens. 10 – ventil de siguranţă. 24 – mecanism zăvorâre în poziţia deschis. Aparate electrice – Curs . 3 – motor. 21 – corp cameră stingere. 5 – radiator. 1 – rezervor de înalta presiune. 16 – sonerie. 19 – electrovalvă deschidere. 4 – compresor. 14 – manometru. 12 – reductor de presiune. 2 – rezervor de joasă presiune. 15 – manometru cu contact presiune minimă/maximă. 6 – separator apa şi ulei. 20 – electromagnet închidere întreruptor. 22 – contact fix. 11 – ventil de închidere. 7 – ventil golire apă. 23 – contact mobil. 18 – întreruptor principal. 9 – ventil unidirecţional. 8 – ventil evacuare apă. 17 – întreruptor cu regulator de presiune.Întreruptoare de medie tensiune Mecanisme de acţionare pneumatice 24 20 21 23 19 22 Instalaţie centrală de aer comprimat.

a semnalelor din unul sau mai multe circuite de ieşire.ieşire pentru: a. x ES element sensibil x* C element comparator x** E element execuţie y xR Schema bloc a unui releu Caracteristica corespunzătoare unui releu cu semnale unice de intrare x. releu minimal . care provoacă funcţionarea lor. în salt. releu maximal. respectiv de ieşire y y yM ym 0 xr xa xs x Caracteristica releului În funcţie de caracteristica y(x) releele electromagnetice pot fi de tip maximal (xa > xR) sau de tip minimal (xa < xR la revenire).RELEE ELECTRICE Releele electrice sunt aparate caracterizate prin variaţia discontinuă. atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii în circuitele electrice de intrare. y yM yM y ym 0 xr xR xa a. b. xs x ym 0 xs xa xR b. xr x Caracteristici intrare .

inductivă).Principalii parametrii care caracterizează funcţionarea releelor sunt:  Factorul de revenire. kr kr  xr xa xs xa Pc Pa  Coeficientul de siguranţă la funcţionarea releelor maximale. reprezintă valoarea maximă a intensităţii curentului ce poate fi comutat de un anumit număr de ori.9 5 6 4 7 1 3 1 8 Releu electromagnetic de curent RC – 2 .7 0. reprezintă puterea absorbită de releu în funcţionare la parametrii nominali. fără ca piesele de contact să sufere uzuri anormale. ks : ks   Factorul de comandă. Relee electromagnetice neutre Relee de curent şi tensiune 9 In ND In/2 10 2 0. definit ca intervalul de timp scurs între momentul aplicării semnalului de intrare x > xa şi cel corespunzător atingerii în circuitul de ieşire a valorii yM. pentru un anumit tip de sarcină (rezistivă.6 0. kp : kP     Precizia releului: a  xa  x R 100 %  xR Consumul propriu.  Timpul de acţionare. ta.5 0. Capacitatea de comutare.8 0.

3 – carcasă. 6 – lamelă elastică. 2 – bobina c. 5 – resort revenire. 3 – carcasă. 9 – suport electroizolant. 5 – piesă de legătură. 8 – tijă mobilă. 3 – bobina. ca elemente amplificatoare în putere a semnalelor de ieşire corespunzătoare releelor de măsură sau execuţie. 7 6 5 4 3 2 1 – circuit magnetic. 4 – clapetă feromagnetică.Relee intermediare Releele intermediare sunt relee electromagnetice. 5 – piese de contact 3 4 5 Construcţia releului reed Construcţia unui releu intermediar de tensiune alternativă: 7 8 6 9 5 4 1 – circuit magnetic. 8 – resort lamelar. 4 – carcasă.a. utilizate în instalaţiile de automatizare. 6 – şurub reglaj forţă revenire. 2 – lamele feromagnetice. 8 9 1 Releu intermediar de c. 7 – piesă electroizolantă. comandă şi control.. 7 – sistem contacte. tip clapetă O variantă de releu intermediar care răspunde necesităţilor de miniaturizare a releelor intermediare utilizate în electronică şi automatizări este releul de tip reed: 1 2 1 – balon vidat. 2 1 3 Releu intermediar de tensiune alternativă .c. 4 – armătura mobilă. 9 – contacte comutatoare. 2 – bobină.

Separatorul de sarcină comută circuite sau consumatori în limita curentului nominal. comandat de echipamentele de protecţie şi automatizare şi care lucrează numai în pauza ciclului de RAR având rolul de separare a zonei avariate de la sistemul de alimentare cu energie.separator de sarcină.cu resort. în scopul asigurării măsurilor de protecţie a personalului de intervenţie. Separatorul de linie are rolul de a comuta linia de transport la sistemul de bare.  elemente de măsură (opţional la unele variante). 7 . 4 . Separatorul de secţionare este un aparat de deconectare automată rapidă. a unui circuit în raport cu partea de circuit care rămâne eventual sub tensiune.separator de legare la pământ.separator de scurtcircuitare. P .separator de secţionare.SEPARATOARE Separatorul este un aparat de comutaţie care are rolul de separa în mod vizibil şi cu suficientă izolaţie conductoarele unui circuit în scopul asigurării protecţiei personalului de exploatare care efectuează lucrări în instalaţia scoasă de sub tensiune. Elementele principale ale unui separator sunt:  contactele electrice. Separatorul de bare este un echipament care în poziţia deschis asigură o distanţă de siguranţă. Mt . Separatorul de scurtcircuitare realizează conectarea automată a reţelei la pământ în cazul unei avarii de mică amploare produsă într-o zonă secundară a reţelei şi care nu poate prin curentul de avarie generat să determine acţionarea directă a întreruptorului de linie. Dispozitivele de acţionare sunt codificate conform următorului sistem de simbolizare: A .cu motor electric.de exterior. . 5 .  deconectarea curenţilor mici cum sunt curenţii de mers în gol ai transformatoarelor de putere (maxim 400 kVA).pneumatic.separator de linie. curenţii liniilor electrice funcţionând în gol. Separatorul de punere la pământ are rolul de a comuta o linie de transport la pământ. S . 7.separator de cuplă. I . între contactele de lucru. 8 .de interior. 2 . 5.separator de joasă tensiune. fără sarcină.4 kV 3 LEA 220 kV 4 8 5 6 7 M 3~ 3 x 400 / 231 V 4 Cablu 3 x 6 kV Locul separatoarelor în sistemele energetice 1. M . Separatorul de joasă tensiune are rolul de a asigura secţionarea circuitelor electrice asigurând un nivel de izolaţie corespunzător faţă de elementele de circuit rămase sub tensiune. curenţii nominali ai transformatoarelor de mică putere (30…40 kVA). R . E .dispozitiv de acţionare pentru separatoare. Separatorul de cuplă transversală are rolul de a transfera energia de la un sistem de bare la alt sistem de bare.  sistemul de izolaţie şi fixare.manual. Utilizate cu precădere ca echipamente de separare vizibilă în instalaţiile de înaltă tensiune. 4. 2. după deconectarea tensiunii. 6. 6 . 2 x [3x220 kV] / 50 Hz 220 kV 1 1 2 Cablu 3 x 6 kV 6 / 0. separatoarele pot avea diverse utilizări în sistemele de transport şi distribuţie a energiei : 1 . 3.  dispozitivul de acţionare.separator de bare.cu electromagnet. Separatorul îndeplineşte în circuitele de înaltă tensiune următoarele funcţii:  separarea vizibilă. vizibilă de către personalul de exploatare. 3 . 8.

cu deplasarea contactelor în plan vertical. R . monopolar acţionat prin dispozitiv de acţionare manuală tip AMI. Primul grup de cifre care urmează indică tensiunea nominală în kV. al doilea grup de cifre indică curentul nominal în A.tripolar.cu cuţite de legare la pământ.monopolar. b. V .Pentru a uşura recunoaşterea tipurilor de separatoare produse în România la S.exterior.tip rotativ. tripolar . P . Variante constructive de separatoare Separatoare tip cuţit Sunt cele mai răspândite şi se realizează pentru tensiuni de până la 35 kV pentru instalaţii de interior sau exterior. T .C. O cu deplasarea contactelor în plan orizontal. Craiova se utilizează următorul sistem de simbolizare: E . Separatoare tip cuţit 5 1 3 2 7 8 1 4 6 10 9 Separator cuţit: a. I . Electroputere. B .interior.bipolar. M .

b.C. b.400A. Cuţitul (contactul mobil) execută o mişcare de rotaţie într-un plan perpendicular pe planul format de axele izolatorilor suport ca urmare distanţele realizate între polii de comutaţie sunt mai mari comparativ cu ale separatoarelor de tip cuţit. la aceeaşi tensiune de alimentare. varianta tripolară cu senzori de curent şi tensiune Separatoare rotative de exterior: a. b. incluşi tip ETS 24 kV . pneumatice Separatoare rotative Se construiesc cu precădere pentru instalaţii de exterior la tensiuni în gama 20…400 kV. S. manuale. a.AME-1 4 Manetă acţionare 30 º 150 º 2 1 3 Mecanisme de acţionare: a. Electroputere Craiova . varianta monopolară .

rezistenţă de încălzire.intrare circuit presiune.ax de transmitere a mişcării de rotaţie.cutie de borne.izolator. 15 . 11 . 7 .arcuri elicoidale pentru deschidere. 16 . 10.electromagneţii distribuitoarelor. 12 . LEA LEA 1 .piston cu dublu efect.suport metalic. 6 . 2 .controler.mecanism de transmitere a comenzii. 14 . 9 . 5 . Separator pantograf . 4 .limitator final cursă. dispozitiv de blocare. 3 .mecanism pantograf.cilindru pneumatic amortizor.piesele contactului mobil.Separatoare pantograf Acest tip de separator se construieşte pentru tensiuni mari de peste 220 kV fiind destinate separării circuitelor de linie situate în plane diferite pe verticală. 8 . 13 .

10 . b. b.clichet de zăvorâre. 7 . în pauza ciclului RAR. 4 . 5 . Separator de secţionare cu o singură cale Separatoare de sarcină 9 2 5 6 2 8 8 6 5 4 7 1 3 a.limitator de arc electric. 8 7 6 5 4 1 1 .izolator. 8 .suport de fixare.bară de cupru. Separator de sarcină: a.Separatoare de secţionare Separatoarele de secţionare au rolul de a realiza insularizarea zonei avariate şi de a reconfigura reţeaua electrică.lagăr. funcţionare la deschidere. 1.bornă de conexiune.capac protecţie contact rotitor. 8. 11 . 3 . 2 .mecanism rotire în contact. 9 . 9 închis 2 3 1 10 2 11 contactul deschide zăvorul contact zăvorât Fig. 6 .contact mobil.contact fix şi bornă de conexiune. elemente constructive ale polului separatorului de sarcină . în vederea realimentării unui număr cât mai mare de consumatori.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->