Ministerul Educa iei al Republicii Moldova Universitatea Pedagogica de Stat Ion Creanga Facultatea : Psihologie si Psihopedagogie Speciala Specialitatea:

Psihopedagogie Speciala

Referat:

Schizofrenia

Realizat : Protopop Cristina & Vlaico Ana Studente ciclul Verificat: II .

Chisinau 2012

Introducere:O descriere a unui comportament de tip schizofren g sim deja n antichitate n scrierile lui Aretaeus din Cappadocia. n medicina modern , diversele manifest ri clinice ale acestei maladii au fost de mult cunoscute, fiind ns descrise sub diferite denumiri izolate unele de altele (catatonie; hebefrenie; paranoie acut ;demen precoce).Eugen Bleuler

n 1911 introduce denumirea de Schizofrenie (" scindarea min ii"), accentund prin aceasta caracterul disociativ particular al tulbur rilor psihopatologice. Kurt Schneider (1930) face diferen a ntre simptomele de prim ordin i cele secundare, permi nd astfel un diagnostic opera ional. Conceptul de schizofrenie n sistemele moderne de clasificare ICD-10 a OM S i DSM-IV bazate pe conceptele tradi ionale, contribuie la stabilirea unui consens interna ional, referindu-se la cele mai moderne rezultate ale cercet rilor i la necesitatea opera ionaliz rii diagnosticului i terapiei. Cu toate progresele realizate in ultimii ani in descifrarea mecanismelor etiopatogenice si terpeutice, schizofrenia ramine totusi in continuare cea mai enigmatica si dramatica boala cu care se confrunta psihiatria. Rezultatele cercetarilor realizate prin dezvoltarea tehnicilor imagistice cerebrale, extinderea studiilor clinice si epidemiologice, aprofundarea cunoasterii factorilor biologici si psihosociali, ca si introducerea noilor agenti terapeutici reprezentati de antipsihoticele atipice, au contribuit in mare masura la cunoasterea, intelegerea si abordarea terapeutica a bolii. Definitie: Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretata in mod anormal,se caracterizeaza prin halucinatii, delir, comportment si gandire dezorganizata. Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de ceilalti oameni si de activitatile din jurul lor, retragandu-se intr-o lume interioara marcata de psihoza.

Manifest rile clinice:Psihozele schizofrenice se manifest cu o simptomatologie bogat , variabil ca frecven sau ca intensitate la diver i

pacien i. n ultimul timp se pune accentul pe deosebirea ntre simptome pozitive (plus-simptome), cum sunt st rile delirante sau halucina iile, i simptome negative (minus-simptome), ca reducerea reac iilor afective, apatie, asocialitate.Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri, simptomele par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta treptat, si pot sa nu fie observate de la inceput. Simptome si semne negative:Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale: - pierderea interesului pentru activitatile zilnice - aplatizarea afectiva - neglijarea igienei

- reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini - izolare sociala - lipsa motivatiei.

Semne si simptome pozitive:Acestea sunt ganduri si perceptii care arata lipsa contactului cu realitatea. Ele pot include: - halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; - deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; - tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, - tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, involuntare. Semne si simptome cognitive :Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in schizofrenie intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ: - probleme in intelegerea sensului unei informatii; - probleme de memorie; - dificultati de mentinere a atentiei.

Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de factori genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. Tulburari ale anumitor neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la aparitia schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari ele reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului. La persoanele care au o ruda apropiata cu schizofrenie, boala este mult mai frecventa aproximativ 10%. La barbati, simptomele schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa 20 de ani sau dupa 30 de ani. Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care par sa creasca riscul de dezvoltare / declansare a bolii: - varsta parentala crescuta - istoric familial de schizofrenie - expunerea la virusuri in viata intrauterina - malnutritia in viata intrauterina - circumstante de viata stresante - utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta. Se recomanda consultul de specialitate cat mai precoce in cazul aparitiei unor simptome ale schizofreniei. Aceasta afectiune nu se amelioreaza de la sine, dimpotriva, in timp, se agraveaza fara tratament. Totusi, exista persoane care prezinta aceste simptome, dar nu recunosc ca le au sau ca au nevoie de ajutor. Un prieten sau o ruda, un medic, un preot sau alta persoana in care pacientul are incredere il pot ajuta pe pacient sa se consulte cu un specialist cu experienta in tratamentul schizofreniei ,pentru a invata noi cai de a face fata simptomelor si sa faca primii pasi spre un tratament de succes ,pentru o viata mai productiva si fericita.

Diagnostic:Pentru diagnostic, medicul care suspecteaza ca un pacient are schizofrenie va realiza o evaluare medicala completa si teste psihologice. Astfel poate elimina din gandirea medicala alte afectiuni care pot da acele simptome, poate stabili diagnosticul si verifica daca sunt prezente complicatii. Aceste examene si teste generale cuprind: - examenul fizic: poate include masurarea greutatii si a inaltimii, verificarea semnelor vitale cum ar fi pulsul, tensiunea arteriala si temperatura, ascultatia plamanilor si a inimii si examinarea abdomenului - teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa, teste screening pentru consumul de alcool sau droguri, teste imagistice . - evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre modul sau de a gandi, a simti si a se comporta. Va pune intrebari despre delir sau halucinatii si va verifica daca exista semne de psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre consumul de droguri si abuzul de alcool. Si, cu acordul pacientului, membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa ofere informatii despre simptomele pacientului. Criterii de diagnostic pentru schizofrenie: - prezenta a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire dezorganizata, comportament dezorganizat sau catatonic, sau prezenta simptomelor negative - disfunctie semnificativa in abilitatea de a indeplini sarcinile zilnice - aceste semne sunt prezente de cel putin sase luni - nu sunt prezente alte tulburari mentale. Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie : Aceste cinci subtipuri sunt: 1 - paranoid 4- nediferentiat 5- rezidual. 2- catatonic 3 - dezorganizat

Tratament:Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si sa devina un participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate. Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei.Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie:Antipsihotice conventionale sau tipice : (Haloperidol ,Tioridazin,Fluphenazina)aceste medicamente sunt considerate, in mod traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele parkinsoniene. Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung. Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. (Clozapina,Risperidona, Olanzapina, Quetiapina, Ziprasidona, Aripiprazol Paliperidona.) Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum sunt cresterea in greutate, diabetul si nivelul crescut de colesterol. scopul tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu cele mai mici doze posibil.

Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte secundare si poate fi un risc pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie a diabetului, crestere in greutate, colesterol crescut si hipertensiune arteriala. Clozapina poate determina o scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice pot determina probleme serioase de sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie evitate. De asemeni, medicatia antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante. Medicul ar trebui sa stie despre toate medicamentele si substantele pe care le ia pacientul, inclusiv vitamine, minerale sau suplimente vegetale. Tratament psihosocial Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, terapiile psihosociale sunt de asemeni importante. Aceste tratamente pot include:Terapie individuala ; Terapia de familie, Reabilitarea;Socioterapiile(la locul de munca). Exista patru tipuri de remisiuni, imbinand criteriul clinic cu cel al reinsertiei socio-profesionale: tipul A - remisiunea permite reinsertia bolnavului in familie, societate si profesie; este echivalenta cu vindecarea; tipul B - remisiunea permite reinsertia pacientului in familie si societate, reincadrarea in munca se face la un nivel inferior celui anterior; tipul C - remisiunea permite reintegrarea in familie, care se insarcineaza cu supravegherea si ingrijirea pacientului; ergoterapia este accesibila; tipul D - remisiunea consta in stabilirea simptomelor, fara posibilitatea de reinsertie in familie si societate; este accesibila terapia ocupationala. Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe emotionale, de comportament si de sanatate, si chiar probleme legale si financiare care pot afecta toate ariile vietii pacientului.

Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care se asociaza sunt: - suicid - depresie - saracie - lipsa locuintei - comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea - abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise - inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala - probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice

- conflicte familiale -poate fi victima sau realizatorul unor acte penale - afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens. Daca pacientul are un tratament adecvat si se tine de planul de tratament, are sanse bune de a duce o viata productiva si a functiona bine in activitatile zilnice. Dar uneori pot apare probleme care interfera cu tratamentul. Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la prevenirea ca acestea sa se agraveze. A suferi de schizofrenie inseamna a fi diferit de ceilalti; inseamna sa traiesti intr-un alt mod realitatea si sa suferi intens din aceasta cauza. Persoana suferinda de schizofrenie nu este intotdeauna capabila sa se exprime. Ea nu-si percepe nici destul de clar, nici suficient de analitic suferinta in asa fel incat sa poata sa-si deschida sufletul, sa se poata destainui celorlati.Este evident ca schizofrenia constituie un eveniment de viata care implica modificarea interrelatiei a cel putin 3 parteneri: pacientul, anturajul si medicul. Cu siguranta ca vindecarea acestei boli depinde in mare masura de influenta pozitiva pe care cei doi ultimi parteneri o pot exercita asupra primului pacientul.

Schizofrenia afecteaza cca 1% din populatia lumii . Probabilitatea ca o persoan s aiba macar o data in viata un episod schizofrenic este n medie de cca. 1 % (Lifetime-risk). Mai mult de jum tate din mboln viri se produc ntre pubertate i vrsta de 30 de ani. Sub termenul de schizofrenii tardive se grupeaz acele cazuri cu un debut dup vrsta de 40 de ani.Pacientul isi poate, desigur, trai singur boala, insa sansele de vindecare cresc semificativ atunci cand cei trei parteneri( pacientul, anturajul si medicul) fac front comun pentru combaterea ei. Sprijinul psihologic Iata cateva cai de a face fata schizofreniei: - educatia: invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta pe pacient sa fie motivat in a urma planul de tratament - grupul de suport: grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu schizofrenie sa intalneasca oameni care se confrunta cu aceleasi probleme - mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un proces continuu; mentinerea motivatiei se poate face prin amintirea scopurilor terapiei - gasirea unor hobby-uri sanatoase: gasirea unui mod sanatos de a-si canaliza energia poate fi de folos la pacientul cu schizofrenie - invatarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate incerca tehnici de reducere a stresului cum sunt meditatia, yoga sau tai-chi . - structurarea timpului: se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua si activitatile. In acest fel poate ramane organizat. Pentru acest scop poate incerca sa-si faca o lista de activitati zilnice.

Bibliografie:

Kraepelin, Emil: Manual de Psihiatrie, Leipzig, 1896. Bleuler, Eugen: Dementia praecox sau grupa de schizofrenii, Leipzig, 1911. Schneider, Kurt:Schizofrenia, Leipzig, 1930. Huber, Gerd: Psyhiatrie, Stuttgart, 1994. Nasrallah, H.A. (edit.):Ghid schizofrenia, Amsterdam, 1991. Aurel Romila- Psihiatrie Editia a 2-a revizuit wikipedia.org/wiki/Schizofrenie www.sfatulmedicului.ro/Schizofrenia www.eva.ro