Nebunul Demostene Andronescu

Trecem prin via-aa ca orice om i fremtnd i eu ca orice pom Visam s nfloresc, s leg apoi, i s rodesc, nu roade prea de soi Ci rodul simplu-al pomului de rnd Ce crete pe oriunde i oricnd i care zdrenuit de vnt i ploi i trage seva numai din noroi. Dar ntr-o zi o pasre strin Cu penele brumate de lumin, Venind de pe trmul cellalt, Roti deasupra mea n zbor nalt i poposind n ramurile-mi ciunte i smulse-o pan i-ncepu s cnte. i cntecul ei sfnt, din alte sfere, Ecou ndeprtat al altor ere, Ca seva dulce-n ramuri mi-a ptruns Odat numai, dar a fost deajuns. De-atunci un dor nalt, un dor fierbinte, Necunoscut de mine nainte, mi struie ca un blestem n snge, Sufletu-l cnt, inima l plnge

i scos din lumea mea, dintr-ale mele M ndrjesc s-mi fac din frunze stele, S nfloresc luceferi i s am Cte un cuib pe fiecare ram, Dar nu de psri, ci de ngeri care S scoat pui i-apoi spre cer s zboare. Din ziua ceea, prsind grdina, Mi-am smuls din lutul reavn rdcina, M-am rsucit i am ntors-o-n sus S-o-nfig adnc n bolt ca pe-un fus i seva pentru rodul ce-l frmnt S-o trag de sus din cer nu din pmnt. Dar ramurile mele nvate Cu sev dulce tras din pcate N-au rezistat luminii i, pe rnd, Au prins a se usca, iar eu plngnd Am strns tot verdele pe care-l am i l-am ngrmdit pe-un singur ram, Am pus pe el i frunze i petale i-aa, cu celelalte ramuri goale mi pregtesc n trunchiul chinuit Arome pentru rodu-nchipuit. n jurul meu, stufoi, ceilali frtai Peste zplazuri m privesc mirai, Dar de-neles nu m-nelege unul

i zic fonind n sinea lor: nebunul. Nemaigsind pe coaja mea crpat Nici gze, nici omizi ca altdat, M ocolesc i mierla i lstunul Zicnd n ciripitul lor: nebunul. i vntul sur, nomadul, cltorul, n frunza mea vrnd s-i doineasc dorul i-a destrmat prin crengi uscate fumul i-a zis trecnd pe-alturea: nebunul. i prietenii mei buni ce pn-acum Mi-au fost tovari nelipsii de drum Au dat din cap i, unul cte unul, M-au prsit zicnd ncet: nebunul. i cnd, micndu-mi singurul meu ram, Fonesc din frunzele ce le mai am i-ngn sfios o melodie sfnt Ei, dndu-i coate, zic: nebunul cnt. Iar cnd omida ndoielii moale i duhul desndejdii-mi dau trcoale, Fonesc uscat i sec din ramuri ciunge Ei dau din cap zicnd: nebunul plnge.

Nebun., da sunt nebun, dar lume, dac N-ar fi nebuni ai fi de tot srac, i s-ar usca i ramuri i tulpin De n-ai avea prin ei, sus, rdcin i-ai fi de tot comun i banal i viaa i-ar fi searbd i goal Cci cei cumini n-ar face rod nici unii De n-ar muri n locul lor nebunii.