Religia ca terapie nonconvenional n depresie la adolesceni

INTRODUCERE Indiferent de orientarea filosofic i ideologic majoritatea celor care se ocup de analiza fenomenului religios, sunt de acord cu faptul c religia este o form a contiinei sociale. Aprut din necesitatea proiectrii fiinei umane n ideal, sustinut de o experien ce confirm existena unei forte omnipotente, precum i de mari personaliti legate de divinitate, comunicnd cu acestea i avnd acces la miracole, ne referim n principal la Isus, religia i-a asociat treptat ritualuri, i-a lrgit de la un secol la altul aria de aciune, i a devenit pentru miliarde de oameni, un suport i o speran. Unul din experii religiei de la noi din tar, profesorul E. Vasilescu definete religia ca ansamblu de credine, sentimente, reguli morale i ritualuri, provenite din contiinta indivizilor sau a colectivitilor c ce se afla n legatur cu o fiina suprem sau cu mai multe fiine superioare de care depind. Deducem de aici c n coninutul fenomenului religios intr: a) credina ntr-o fiin suprem adorat ca i cnd ar fi unica; b) un numr de nvturi cu privire la fiina suprem sau fiinele superioare (n cazul politeismului) i la ndatoririle religioase i morale ale credincioilor; c) o form oarecare de cult intern (team, iubire, ndejde) i extern (sacrificii, rugciune, etc). Ca i alte forme ale contiintei sociale (tiint, filosofie, etc) i religia a cunoscut o permanent evoluie i diversificare, o cretere a toleranei fa de necredincioi, depind ntunecata perioad de incipien a evului mediu, o apropiere din ce n ce mai mare de adevrurile tiintei, cu care de fapt ea nu vine n contradicie de esen, o modernizare a ritualilor religioase. Sunt cteva din motivele pentru care religia continu s existe, iar formele sale materiale bisericile s devin din ce n ce mai numeroase. n Romania, dup decembrie 1989, viaa religioas a renscut, pe lang ortodoxie au aprut alte culte, unele cu vechi tradiii, altele mai puin cunoscute nainte, unele tolerate sau chiar interzise. O serie de culte numite iniial secte cum ar fi Martorii lui Iehova, Biserica Penticostala, Adventist, au devenit tot mai cunoscute populaiei, s-au extins, au tot mai multi membrii.

Evolutia religiei prin aparitia de noi culte, este o dovada ca aceasta este vie, se diversifica, se adapteaza tot mai mult la specificul etnic si la zona geografica. Asa s-a intamplat de fapt, pe parcursul istoriei, cu reformismul, protestatismul, luteranismul, etc. Daca, de exemplu, baptismul a fost initial o secta, a devenit in prezent in S.U.A. religia predominanta. Unul din motivele renasterii religioase, la noi in tara a fost perceperea de catre populatie a faptului ca religia este si un mod de manifestare a libertatii. Treptat insa religia a capatat un sens care reprezinta de fapt esenta ei -, o motivatie; ea dandu-i omului unele raspunsuri la problemele lui existentiale, intr-o societate in tranzitie lenta si de durata, societate generatoare de anxietate si depresie. Cei mai expusi la stres si anxietate sunt adolescentii. Acestia nu inteleg inca rolul religiei in viata personala, se caracterizeaza printr-o tensiune intre instinctual si rational, are probleme si necesitati fundamentale netraite anterior, necunoscute de parinti si scoala. Nevoia de activitate psihologica si sexuala, de securitate, independenta, apartenenta si afectiune, nevoia de a fi util, de realizare de sine si dezvoltare personala sunt motive pentru care acestia cauta raspunsuri, printre altele, si in religie. Societatea romaneasca, mai mult decat altele, combina pauperizarea economica cu deruta valorica si ca urmare genereaza stres si anxietate, dizarmonii sociale, alienare. In prezenta cercetare am incercat sa vedem in ce masura religia poate reduce aceste manifestari negative, poate oferi un suport pentru o stare de bine, poate oferi un sens corect al vietii. Ipoteza de baza, pe care am formulat-o, este ca prezenta religiei si mai ales a credintei face ca la aceasta categorie de subiect, in comparatie cu necredinciosii, anxietatea si depresia sa fie mai reduse. In mod logic ipoteza amintita a generat doua esantionae experimentale; subiecti credinciosi (am exclus pe bigoti si fanatici) si subiecti care declara ca nu sunt credinciosi (am exclus pe cei care se declara atei). Lucrarea cuprinde doua parti principale: una teoretica (un capitol privind religia, un altul referitor la stres si depresie) si alta experimentala. Lucrarea se incheie cu concluzii si recomandari. Am ales aceasta tema din doua motive principale: a) sunt pasotr, absolvent de teologie reformata, activ; b) am infiintat o fundatie care se ocupa cu intretinerea si educarea a peste 40 de copii de diferite etnii.
8

Am considerat ca rezultatele obtinute pot sa ma ajute in profesie si in munca cu copiii, mai ales ca in partea finala am prezentat unele directii de terapie si consiliere religioasa.

A. PARTEA TEORETICA Capitolul 1: Analiza fenomenului religios

1.1 Conceptul de religie si incercari de definitie Definitia termenilor reprezinta conditia sine qua non al unui studiu. Desi pare o afirmatie banala, de multe ori ea este insa greu de realizat. Aceasta deoarece fenomenul studiat poate fi deosebit de complex, acest lucru facand ca el sa nu poata fi cuprins intr- un enunt. In "Dictionarul explicativ al limbii romane " prin termenul "religie" se intelege: "forma istorica a constiintei sociale care consta in credinta in fiinte sau forte supranaturale, in adorarea lor si in existenta unor organizatii si institutii corespunzatoare". Asadar religia are radacini istorice si isi are originea in constiinta sociala. Marele sociolog Emile Durkheim definea religia ca "un sistem unitar de credinte si practice relative la lucruri sacre, adica separate, interzise, credinte si practici care unesc intr-aceeasi comunitate morala, numita biserica pe toti cei care adera la ea." La acestea el adauga: "Cel de-al doilea element al definitiei nu este mai putin important ca primul; caci, aratand ca ideea de religie este inseparabila de cea de biserica, rezulta si faptul ca religia trebuie sa fie un lucru eminamente colectiv". Trebuie spus ca E. Durkheim este reprezentantul viziunii celei mai extremiste privind rolul socialului in cadrul religiei. Pentru el "religiosul" este identic cu socialul. Alaturi de el se afla si Robert Smith care, referindu-se la religiile primitive, era de parere ca "religia primitiva a fost in esenta mai degraba o afacere a comunitatii decat una a indivizilor".

1.2 Teorii si abordari Teoria sociologica Dupa cum am mentionat inainte la Durkheim, "religiosul" era identic cu socialul. Explicatia Sociologica data dp Durkheim este departe de a fi una reductionista. El afirma ca formele individual pe care le ia religia in cazul fiecarur individ in parte nu sunt decat forme individualizate ale fortelor 10

collective. Insa Durkheim plaseaza aceste forte collective in societate si aici teoria lui difera de cea a lui C.G.Jung care plaseaza aceste forte in inconstientul colectiv, aflat la baza psihicului fiecarui individ. Explicandu-si teoria, Durkheim spunea: "Existenta cultelor individuale nu contrazice si nici nu stanjeneste explicatia sociologica a religiei; caci fortele religioase carora li se adreseaza nu sunt decat forme individualizate ale fortelor collective. Astfel, desi religia pare a se concentra in intregime in tonul interior al individului, sursa vie care o alimenteaza sa afla totusi in societate. Suntem acum in masura sa apreciem valoarea individualismului radical care reduce religia la un statut strictindividual: el ignora conditiile fundamental ale vietii religioase".

Teoria antropologica Avand o pozitie oarecum de mijloc, privind plasarea religiei intre social si individual, parintele scolii antropologice functionaliste Bronislaw Kaspar Malinowski incearca si el sa surprinda esenta acestui fenomen. Accentul cade in cazul sau asupra functiilor pe care le indeplineste religia atat pcntru individ cat si pentru societate. Cercetarile sale se bazeaza tot pe studiul religiilor primitive, considerand ca cauzele si functiile religiei sunt mai usor de identificat la omul primitive, iar aceste cause si functii pot fi extrapolate si la omul de astazi. Referitor la functia religiei in plan strict individual Malinowski afirma: "Atat magia cat si religia se ivesc si functioneaza in situatiile de stress emotional: crize ale vietii, lacune in realizarea unor.scopuri importante, moartea si initierea in misteriile tribale, iubirea nefericita si ura nesatisfacuta. Atat magia cat si religia ofera cai de scapare din astfel de impasuri prin ritual si credinta in domeniul st^pranaturalului, asa cum nici o metoda empirica nu ofera. Acest domeniu acopera, in religie, credinta in duhuri, spirite, intuitii primitive, gardienii misteriilor tribale; in magie, forta si virtutea primordiala a magiei". Potrivit antropologului, "devotiunea religioasa stabileste, tlxeaza si intareste toate atitudinile mentale, ca respectful fata de traditie, armonia cu mediul, curajul si increderea in cadrul luptei^cu dificultatile si in apropierea mortii. Aceasta credinta, incorporata si mentionata in cult si ceremonial, are o valoare biologica imensa si reveleaza astfel omului adevarul, in sensul larg pragmatic al cuvantului".
11

Psihanaliza si religia

FREUD

Punand accentual pe latura psihanalitica, teoria lui Sigmund Freud asupra religiei, face pentru prima data o cimparatie intre religie si nevroza. F.1 observa o serie de deosebiri: "nevrozele prezinta analogii profunde cu marile produse sociale ale artei, religiei si filosofiei, iar pe de aita parte, apar ca deformari ale acestora. Ba chiar s-ar putea risca formularea maximei ca o istorie este caricatura unei opera de arta, nevroza obsesionala caricatura unei religii in mania persecutiei iar.a paranoicului caricatura unui sistem filosofici Aceste anomalii se explica, in ultima anSliza, prin faptui ca nevrozele sunt fenomene sociale; ele incearca sa realizeze cu mijloace particulare ceea ce societatea realizeaza printr-un effort colectiv. Analizand tendintele aflate la baza nevrozelor, gasim ca impulsiile sexuale indeplinesc in acest caz un rol decisive, pe cand faptele sociale la care ne-am referit se intemeiaza pe tendintele generate de intalnirea elementelor egoiste cu acelea erotice. Tendinta sexuala este incapabila sa-1 uneasca pe oameni asa cum o fac cerintele autoconservarii; satisfacerea trebuintelor sexuale este, inainte de toate, o chestiune private a individului.

Pentru Freud religia este ceva profane ce tine de inconstientul individului desi postuleaza existenta unui psihi colectiv in care au loc aceleasi fenomene ca si in viata interioara a individului; fenomenul religios apare ca ceva inutil, ceva nevrotic, fara nici o finalitate. Pentru Freud "Dumnezeu nu este in esenta nimic altceva decat un tata ridicat la un nivel mai inalt". Desi face deosebire intre religie si nevroza obsesionala, el vede in religie o fuga de realitate, o refugiere in iluzoriu, fuga care este caracteristica si nevrozei: "Din punct de vedere genetic, natura asociata a nevrozei decurge din tendinta originara de a fugi de realitatea nesatisfacatoare spre a se refugia intr-o lume plina de promisiuni ademenitoare. In aceasta lume reala, de care fuge nevroticul, domneste societatea umana cu institutiile sale forjate de colectivitate; indepartarea de realitate este in acelasi timp si de autoexcludere din comunitatea umana".

12

JUNG Modul in care Freud vedea religia, ca pe o iluzie, ca pe o evadare din realitate sau ca pe o slabiciune de copil constittuie una dintre cauzele care au dus la "ruptura" sa cu colegul sau mai tanar Carl Gustav Jung. Teoriile celor doi s-au scindat, fiecare luand dezvoltari proprii. Jung nu neaga existenta lui Dumnezeu. Spre deosebire de Freud la care Dumnezeu este "un tata ridiqat la un nivel mai inalt", Jung are o alta parere: "Exista un element incompatibil care se afla potential in fiecare om: acesta este pneuma lui Dumnezeu, "care sus si jos sta in curentul apei". Despre ea, Simon Magul.spune: "Eu si Tu, Tu inainteajnea. Eu, care este dupa tine". Experienta lui Jung se refera mai ales la manifestarile Divinitatii in sufletul omului sin u la Dumnezeu considerat ca o fiinta materiala, fizica, exterioara. Jung descopera in om o imagine a lui Dumnezeu, imagine care reprezinta ceva autonom de eul individului, imagine care ii directioneaza intreaga viata si este cauza principala a fenomenului religios. Psihologul elvetian nu pune egalitate intre Dumnezeu si imaginea sa reflectata in om. Aceasta imagine reprezinta limita cunostintelor noastre empirice despre Dumnezeu, cunostinte dobandite pe domeniul psihicului. "Numai prin intermediul psihicului putem constata ca divinitatea actioneaza asupra noastra, dar tocmai de aceea nu putem distinge daca aceasta actiune vine de la Dumnezeu sau din inconstient, adica nu putem stabili daca divinitatea si inconstientul sunt doua marimi diferite. Ambele sunt concepte limita pentru continuturi transcedentale. Dar se poate constata empiric, cu un'grad sufficient de plauzabilit'ate, ca in inconstient se afla un arhetip al totalitatii care se manifesta spontan in visuri, etc si ca exista independent de vointa constienta, o tendinta de a raporta alte arhetipuri la acest centru. Prin urmare nu pare improbabil ca arhetipul totalitatii in sine sa posede si o anumita pozitie centrala, care il apropie de imaginea lui Dumnezeu. Similitudinea este sustinuta in mod particular se de faptul ca arhetipul creaza o simbolica, prin care, din totdeauna a fost caracterizata divinitatea divinitatea si exprimata imagistic"... imaginea lui Dumnezeu nu coincide cu inconstientul in general, ci cu un continut particular al acestuia si anume cu arhetipul Sinelui. Acesta este eel de care nu mai putem separa empiric imaginea lui Dumnezeu. Desigur, putem postula arbitrar o diferenta intre aceste doua marimi. Dar nun e serveste la nimic, dimpotriva, ne ajuta numai sa-1 despartim pe om de Dumnezeu impiedicand astfel intruparea lui Dumnezeu. v
13

Sa revenim insa la modul in care Jung percepea religia. In "Psihologie si religie", Jung definea religia ca pe "cwatitudine speciala a spiritului care ar putea fi exprimata in concordanta cujolosirea originala a cuvantului religios, care inseamna a atenta luare in considerare si respectare a anumitor factori dinamici, conceputi ca "puteri": spirite, demoni, zei, itfealuri sau orice anume a dat omul unor astfel de factori in lumea sa, pe care i-a gasit destul de puternici,.periculosi sau utili spre a-I lua cu grija in considerare, sau destul de mareti, frumosi si plini de semnificatie spre a-I idolatrize smeritt si a-I iubi". p Religia oTganizata, dupa Jung, incearca cu mai mult sau mai putin "success "sa asigure forme satisfacatoare pentru acele trebuinte umane profunde care acum isi gasesc o expresie, atat de periculoasa sau de banala sis a exprime, procesul viu al inconstientului sub forma unei drame a acintei, sacrificiului si a mantuirii. "Dogma", crez si ritual sub forme cristalizate ale trairii religioase originale, prelucrate si rafmate, uneori secole de-a randul, pana cand au capatat formele in care le cunoastem azi. In felul acesta au fost instituite canale care controleaza nesupusele si arbitrarele influente "supranaturale" O biserica puternica ii protejeaza pe omeni de forta totala a unei trairi ce poate fi devastatoare; in Ioc sa fie incatusati in inconstientul colectiv, ei pot participa la un ritual care il exprim^ in mod sufficient ca sa-1 "purifice prin reflectie". Jung explica religia prin existenta unui process psihic independent si autohton, eul constient, si anume individualizarea. Acest process este mai presus de om si mai mult, el poate fi cunoscut si chiar intr-o anumita masura accelera^prin constientizarea si trairea deplina a contiriliturilor inconstiente. "Este mai bine sa ne lasam in voia sentimentului sis a ne supunem puterii sale, decat sa incercam sa scapam de el prin tot felul de operatii intelectuale, sau, pe plan sentimental, printr-o evadare. Cu toate ca prin efect imitam toate calitatile rele ale actului de violenta sin e facem vinovati prin acestea de aceeasi greseli, totusi, chiar acesta este rostul unui atare eveniment: el trebuie sa penetreze adanc in om, iar omul trebuie sa se supuna efectelor lui. Prin urmare omul trebuie sa fie afectat, altfel efkacitatea evenimetului nu 1-a atins. Dar el trebuie sa stie, sau mai mult, sa cunoasca ceea ce 1-a afectat, transformand in cunoastere atat violenta oarba cat si sentimental sau orb". Procesul individualizarii este eel care ii "ilumineaza" viata omului, este procesul central al evolutiei spirituale a ojnului, process care sta la baza relgiiei si simbolurilor religioase: " Omul... nu poate imvinge contradictia inspaimantatoare a naturii sale cu propriile sale puteri, ci numai prin experienta unui fenomen psihic independent de el - individualizarea care confirma ocurenta si
14

existenta unui factor de ordine compensator, independent de constiinta eului, a carui natura, care transcende constiinta, nu este mai minunat in sine decat ordinea dezintegrarii radiumului, sau adaptarea unui virus la anatomia si fiziologia omului, sau simbioza animal-planta" "... omul poate sa aiba o cunoastere a acestor procese ascunse sau sa fie constient de ele sis a reflecteze asupra lor, in timp ce animalele, plantele, si corpurile anorganice sunt apparent lipsite de asa ceva".

1.3. Scurta istorie a religiilor ...............................................

Capitolul 2: Pseudoreligiile
Intre mijloacele anilor J 960-1970 Statele Unite ale Americii au fost martore a unei manifestari contraculturale, a unei contraculturi, punctual maxim al unei miscari de protest printer tinerii americani educati privind valorile politice si estetice. Sociologi ca Robert Bellah si Charles Glock au interpretat acest tumult cultural ca fiind "o criza esentiala religioasa sau culturala de intelesuri". Aceasta contracultura a cuprins trei dimensiuni: 1. Cresterea interesului pentru mistica orientala, pentru varietatile de Hinduism si Budism

mai ales in campusurile studentesti. 2. Consumul de droguri psihedelice, "mistica psihedelica", s-a asociat cu variate idei

mistice si utopice. 3.S-a dezvoltat activismul politic in campusurile studentesti si s-a ridicat "Noua Stanga" In ceea ce priveste tara noastra, propovaduitorii noilor pseudoreligii gasesc teren fertile pe fondul frustrarilor generate de tranzitie.
d

Saracia srperspectivele neclare fac din Romania un teren fertil pentru traficantii de iluzii. Tot mai multi romani, imbolditi de speranta mantuirii sau tentati de avantajele materiale pe care le ofera in prima faza sectantii, sint racolati de nenumaratele organizatii obscure aparute imediat dupa caderea regimului comunist si ajunse deja intr-o perioada de relativa inflorire. Despre acest subiect s-a discutat inca de la inceputul anilor '90, o perioada in care lumea parea mai mult decit dornica sa caute formule neconventionale si miraculoase de iesire dintr-un impas aparent cronicizat. Fenomenul evolueaza mai
15

degraba in functie de o atitudine decit de o conjunctura. "Mai mult decit lipsa credintei, ceea ce frapeaza la tinerii de astazi este disponibilitatea fata de tot felul de credinte", spunea sociologul Daniele Hervieu-L?ger. S-a vehiculat ideea ca mai mult decit altii, romanii ar fi dispusi sa se lase sedusi de promisiuni direct proportionale cu marile lor frustrari si sperante. Omul "postmodern" s-a indepartat de credinta, .religiile consacrate nu-I mai satisfac intru total; nu mai accepta neconditionat precepted traditionale, atitudine ce i s- ar parea dogmatica si retrograda, cauta intelesuri noi in textele vechi si este gata, in . numele tolerantei, sa faca loc in universul sau spiritual unor ingrediente exotice. Astfel se explica interesul general pentru modalitati alternative religiei, care a crescut constant in ultimii ani, fenomen sesizat in primul rind de strategii industriei de divertisment, care s- au orientat in consecinta, astfel incit cartile de initiere in domeniul ezoteric au atins tiraje impresionante, iar numeroasele filme si seriale televizate care pun in scena fenomene supranaturale, vampiri si vrajitoare, au urcat in topurile de audienta. Insusirea unor elemente ale budismului (socotit, potrivit sondajelor international e, "cea mai toleranta si completa religie", prin importanta pe care o acorda meditatiei si tacerii), inclusiv a unor prescriptii dietetice sau erotice, nu este condamnabila. Atunci cind acest interes capata forme patologice, fenomenul este insa de natura sa ingrijoreze. Grefate mai putin pe frustrarile unui popor si mai mult pe slabiciunile general umane, sectele au succes, reusind sa-si transforme simpatizantii in adepti cu obedienta oarba. Interzise pe vremea regimului comunist, sectele s-au inmultit si in Romania imediat dupa schimbarea sistemului politic. "In ultima vreme se semnaleaza penetrarea in Romania a unor secte de orientare milenarist-agresiva, functionind ilegal sub diverse denominatiuni", se arata intr-un raport SRI din 2003.

2.1. Sectele amestec de religii Confuzia care invaluie problema sectelor tine, partial, de dificultatea formularii unei defmitii care sa acopere complet, in intreaga lui diversitate - calitativa, cantitativa si structurala spectrul sutelor de comunitati existente, regrupand in jurul profetilor milioane de oameni in cautarea unor raspunsuri la angoasele si la nevoia lor de evadare spirituala, speranta, eternitate, bunastare, fraternitate, puritate sau securitate, raspunsuri pe care nu le gasesc in cadrul religiei lor originare si al societatii in care traiesc. Definitiile care s-au dat pana acum - cate secte, atatca definitii! - sunt tributare diferitelor puncte t de vedere. CuvantuI secta vine de la verbete latine sequi (a urma) sau secare (a taia), etimologii ce arata cele doua moduri de aparitie istorica a acestor miscari: fie ca urmare a invataturilor unui lider carismatic 16

care, afirmand ca detine adevarul si.solutia salvarii, aduna in jurul lui adepti; fie pjin desprinderea unei fractiuni dintr-o Biserica existenta sau comuniune oficiala, institutionalizata de istorie prin continuitate si numarul de membri. De cele mai multe ori cele doua sensuri se imbina. "Sectele sint grupari religioase de dimensiuni mici, desprinse de biserica oficiala a unui stat, un grup inchis, alcatuit din adeptii unei anumite doctrine. Semnificativ este faptul ca sectele resping majoritatea stilurilor de viata, precum si setul de valori existent intr-o societate. Oricum, sectele sint, de cele mai multe ori, expresia unei disidente sociale. Ele urmaresc sa raspunda unor nevoi fie individuate, fie de grup, care sint ' resimtite ca pareri impuse de o societate sau de catre sistemul religios dominant", explica sociologul Traila Cernescu, director al institutului CURS. Pe teritoriul Komaniei, deosebit de virulente sint sectele care practica doctrine eclectice (amestec de elemente crestine,'budiste, yoga etc.) si se remarca printr-o "fatada" religioasa, putandu-se usor discerne eforturile unor centre de coordonare mondiala de a impune o "noua ordine" nu numai cultica sau sociala, ci si politico-economica.

2.2. Principii care stau la baza sectelor Din psihologia "providentei" sectelor

Nu se poate intreprinde o adevarata analiza a fenomenului sectar daca nu se iau in consideratie aceste motivatii; dar tot atat de important este de a scoate in evidenta fragilitatea si netemeinicia lor. Se spune, spre exemplu, ca sectele isi recruteaza adeptii din randul celor ce cauta o apartenenta sau stare de comuniune, ca reactie impotriva unei societati depersonalizate. Este adevarat ca societatea secularizata in care traim astazi tinde sa scufunde omul in singuratate, fiindca este vorba despre o societate care nu se mai gandeste la aproapele, este o societate individualista, animata de dorinte dupa eficienta si profit material, intr-o astfel de situatie, gruparea sectara ii ofera individului sentimentul apartenentei la grup care reprezinta un raspuns la singuratatea care il confrunta din punct de vedere social. Dar tot atat de adevarat este ca sectele nu pot oferi cadrul unei comu- niuni autentice, pentru doua motive. Pe de o parte, fiindca distrug fundamental comuniunii care este Sfanta Treime prin relativizarea lui Hristos si a Duhului Sfant, asa cum s-a vazut, datorita separarii lucrarii Duhului de lucraraa lui Hristos. Pe de alta parte, fiindca individul este supus in cadrul sectei unui proces de depersonalizare cu scopul de a-1 transforma in instrument docil menit sa
17

execute orbeste ordinele care ii vin de la superiorii sai. Aceasta cu atat mai mult cu cat exista secte care cultiva in randul adeptilor ura fata de proprii lor parinti, din dorinta de a-i face sa devina total dependenti de conducatorii sectei. Sentimentul de apartenenta si comuniune este o simpla iluzie care ascunde trista realitate a manipularii omului pentru profituri personale, pentru pofta de dominatie si exploatare.Se mai spune ca sectele reusesc sa ademeneasca adeptii prin faptul ca raspund la nevoia acestora de a obtine raspunsuri precise, factori de siguranta, intr-o lume aflata in schimbare rapida, in care certitudinile traditionale par sa cedeze sub socul punerii lor in discutie. .Ceea ce ofera sectele adeptilor lor, in marea lor majoritate ignoranti in rtiaterie de adevar si doctrina crestina, este siguranta cu care asa-zisii "profeti" sau "guru" isi debiteaza proprii le lor nascociri religioase in fata ascultatorilor, intr-o societate care se confrunta cu o expl.ozie de conceptii si doctrine religioase care se anuleaza reciproc producand peste tot confuzie si dezorientare. "Profetii improvizati" frapeaza cu fanatismul propriilor convingeri religioase. Siguranta pe care o ofera sectele nu este nimic altceva decat o revarsare de fanatisme care se transmit adeptilor, pentru ca si acestia sa devina, la randul lor, agresivi si fanatici. Iar fanatismul si agresivitatea pe care sectele le manifesta fata de Bisericile cu succesiune apostolica provine dintr-o credinta lipsita de iubire. Poate ca sunt formatii sectare care predica iubirea de Dumnezeu si aproapele, dar din momentul in care nu dispun de o spifltualitate capabila sa elibereze omul din catusele egoismului individualist - fiindca spiritualitatea lor nu poate sublima egoismul din fiinta omului - prediea despre iubire ramane o abstractie care nu poate cobori in viata de toate zilele a credinciosului, nu poate deveni o realitate. Se mai spune ca sectele ofera un raspuns celor ce cauta integralitatea intr-o armonie totala, de natura psiho-corporala si psihospirituala, de inspiratie orientala, care da nastere unor numeroase grupuri de terapii ce functioneaza ca inlocuitori de religii. Toate sectele de inspiratie orientala, cum ar fi Baha'i sau New Age, pretind ca ele sunt capabile sa realizeze ceea ce nici o religie nu a fost capabila sa infaptuiasca, adica armonia omului cu sine insusi si cu natura. Dar aceasta armonie pe care sectele orientale o trambiteaza cu atata patos ramane un vis frumos si o aspiratie laudabila, care nu are prea multe in comun cu realitatea, pentru doua motive : intai, pentry faptul ca aceste secte fac abstractie de pacat, care a alterat fiinta omului. Lipsa preocuparii fata de pacat le permite acestor secte sa se considere ca fiind superioare tuturor celorlalte religii, sa se considere ca religie universala; dar Jocmai absenta pacatului din preocuparile for spirituale si morale le face sa devina inferioare oricarei religii, care stie ca omul nu-si poate gasi propria armonie atata vreme cat nu-si poate vindeca fiinta lui stricata de pacat. Oricine face abstractie de pacat, acela pierde sensul realitatii.
18

Conceptul "Providentei" la sectele orientale este foarte apropiat de intelegerea pe care sistemul filozofic stoic din antichitate il dadea acestei notiuni. Stoicii intelegeau natura ca divinitate care da legile sau ratiunile universale ale lumii. Natura este o substanta, energie divina universala care se manifesta panteist sub chipul zeilor, demonilor, eroilor si omului.Aceeasi energie sau substanta divina universala se exprima dupa unii, si ca destin (predestinatie) sau providenta care guverneaza istoria cosmica si umana. Cea nfai mare capcana sunt aa-ziii lideri spirituali, care actualmente au inundat lumea in cautare de glorie efemera, de semeni creduli pe care sa ii exploateze in interes personal (are balta pete!), i chiar de a deturna credinja sincera in divinitate c&tre false imagini ale sfinjeniei. I?i raspandesc in jur otrava intenpilor maladive prin fiecare discipol, infestat la randul sau, incat devine neclar daca adeptul este o victima sau un calau... Intotdeauna liderii grupurilor sectare au avut grija sa Cultive in randul aderentilor constiinta, siguranta de sine, ca apartin unei elite aleasa de Dumnezeu. Asta ca sa le arate ca au legitimitate, autoritate, ba. chiar un rol providential de "flacara", de "sare a pamantului", harazit prin vointa divina care ii dirijeaza nemijlocit. Psihologic liderii religiosi creaza cadrul, Ianseaza notiunile si practicile care sa-i dea adeptului impresia de raport real si direct cu Dumnezeu. Alte secte sau grupari (societati, fundatii, asociatii etc.) ofera o provocare foarte tentanta a unui sincretism care permite practicarea propriei religii. Fascinatia culturilor antice, exotice, a filozofiei scrierilor orientale vine la omul modern pe fondul preocuparii sale de a-si cunoaste istoria si originea , existentei sale. Exista astfel grupuri religioase sau filozofico- religioase sincretiste care imbina elemente din religiile Orientului cu traditia ezoterica si cercetarile contemporane privind extinderea constiintei. . Acestea se prezinta ca fiind noutatea ultima a cunoasterii; au in comun cautarea Iluminarii mantuitoare a Cunoasterii totale prin ratiune si excluderea credintei ca ineficienta, inferioara; afirma "continuitatea intre om si divinitate - ambii plamaditi din aceeasi substapta". Propun diferite tehnici de eliberare a divinului cosmic care se afla in om; afirma ca detin o cunoastere eliberatoare care se poate sa dea sinelui posibilitatea intoarcerii la sursa cosmica considerata Principiul divin al existentei. In sfarsit, imbina realul cu tentatia misteruluLrFaptul ca au majoritatea un-caracter initiatic, ezoteric sau practica ocultismul le dau un atu psihologic in fata adererttilor. De asemenea, la sectele respective se realizeaza imbinarea fondului religios cu activitati laice culturale, politice, economice, educative, sportive sau terapii care se prezinta ca un substitutiv al religiei. Aceasta multitudine de activitati capata la unele secte, un simbolism profetic: prefigureaza unitatea viitoare a natiunilor, desi de multe ori urmaresc alte scopuri sub eticheta religioasa. Odata intrat intr-o secta dispare pentru aderent libertatea, si intra sub un control sever exercitat de lideri si colaboratorii acestora, mai ales atunci 19

cand in secta sunt practicate si metode de conditionarc psihologica care depersonalizeaza omul si-1 fac total dependent, dupa ce i-a sters vointa si discernamantul.

"Pronia" revelatiei deschise si directe

Elementul forta folosit de prozelitismul sectelor de tip oriental este oferta avantajului pentru noul aderent de a avea experienta imediata si directa a sacrului, a puterii paranormale. Este usor de observat ca aceasta se grefeaza foarte bine pe sentimentul implinirii de sine, al mandriei personale sau al depasirii unor dificultati de viata, complexe de inferioritate divers cauzate. Evident, aceasta se intampla dupa ce fondatorul sau maestrul insusi a primit el mai intai si deplin aceasta noua revelatie, iluminare necesara desavarsirii lumii. Ca sa dea mai multa autoritate liderului sectei se ajunge uneori pana la a i se asigura o posedare a lui de catre divinitate, de salasluire a divinitatii in el. De asemenea se ofera sansa de a avea foarte curand, dupa ce nu ai avut niciodata privilegiul acesta, Adevarul ultim, revelat, detinut global, cosmic, in intregime. Mai mult se arata ca poti descoperi divinitatea din tine, faptul ca esti Dumnezeu, chiar daca n-ai stiut pana acum acest lucru. Comunicarea directa si nemijlocita a omului cu Dumnezeu are insa caracter ezoteric. Trebuie sa devi initiat prin liderul charismatic al grupului, pentru a avea acces la tehnicile psihologiei si corporale care te duc la nivelul superior de existenta si cunoastere. Societatea teosofica priveste ezoterismul ca cercetare a cunoasterii ascunse iar pe gnosticul zilelor noastre ca pe un om angoasat de conditia sa de fiinta proiectata in existenta, in special atunci cand societatea se afla in criza si este lipsita de sens. Ca alternativa la credinta crestina revelata si pentru a deruta pe credinciosii Bisericii lui Hristos, este oferita inspiratia "divina" a vechilor carti filozofico- religioase orientale.Nou estefaptul ca "Providenta" sectelor orientale ofera revelatiile sale prin profeii noi, iar dupa inmatricularea in secta se promite adeptului o linie revelationala directa.Exista si secte care recunosc necesitatea unui mijlocitor intre Dumnezeu si om dar il identifica exclusiv cu propriul lider.

20

Omul si presupusa providenta karmica

Unele secte recunosc valoarea cunoasterii, a ratiunii in legatura cu Dumnezeu . Altele insa, sunt gnostice "considerand ca divinul poate fi atins printr-o cunoastere superioara" care este "rezultatul revelatiei rezervate numai celor initiati'Mn sectele orientale se mentin conceptele si experientele hinduiste si budiste in care omul este privit ca avand "esenta divina" dar aceasta este cuprinsa de pasiuni si ignoranta. Descoperirea "sinelui" sau a divinului se poate realiza prin concentrare sau meditatie, prin practica repetarii mantrdor sau diverse tehnici psiho-fizice de regfare a activitatilor si functiilor vitale ale omului. Dupa aceasta eliberare si purificare a naturii divine din om "sufletul se intoarce in divinul etern al universului". Sufletul individual se va uni cu sufletul universal. Aceste "tehnici" inlocuiesc religia. Prin ele este demontat blocajul subconstientului care tine prizonier "Potentialul uman", "fragmentul divin" din om si caruia i se da libertatea. In efortul omului spre perfectiune locul lui Dumnezeu este luat de maestru, invatator, guru, iluminatul, profetul etc. Cu acesta se realizeaza o conlucrare, el conduce omul. Fondatorii de secte sunt trimisi ca "divini" care au misiunea de a aduce lumii noua civilizatie. Acest Kotama, dupa numele dat de divinitate, este "Mesia pionier" care trebuie sa unifice toate religiile, sa reconstruiasca lumea in preajma apocalipsei. Manifestarea jeligioasa este mai autentic traita cu cat omul reuseste sa depaseasca gandirea spre starea in care "sufletul se dezvaluie ca esenta fara atribute, fara contradictie si suferinta si se contopeste in oceanul universal".In acelasi sens se servesc diversele tipuri de exercitii yoga care'ar avea meriirea "sa trezea^pa divinul din om, pentru ca acesta sa se contopeasca in spiritul universal". Antropologia sectelor orientale prezinta sufletul omului ca fiind o particica din esenta universului, din divin si in eternitatea lui transmigreaza din trup in trup detenninat de karma.De fapt "Providenta" la sectele orientale este inlocuita de Karma, o lege imuabila a existentei care determina consecintele faptelor omului. Aceasta lege "nu poate fi stapanita, schimbata sau distrusa", "nu este nici buna nici rea". Hindusii o identifica cu principiul enuntat de Sfanta Scriptura: "Nu va inselati, Dumnezeu nu se lasa batjocorit, caci orice va semana omul aceea va si culege" (Gal. 6, 7). Deci omul devine bun sau rau prin faptele sale, bune sau rele.Sectele insa gasesc modalitatea in care sa aiba controlul faptelor si al efectelor lor prin indeplinirea oricarei actiuni in deplina lepadare de sine in fata lui Dumnezeu, fara a ravni la nimic pentru sine, adica fara dorinte egoiste pentru rezultatul actiunii. Karma Phala Tyaga
21 inseamna oferirea iui Dumnezeu, a rezultatelor oricarei actiuni intreprinse".Disproportia dintre merit

si rasplata, in spiritul hinduismului, este solutionata de sectele orientale prin invatatura despre Karma care inseamna, in acelasi timp, "fapta" si "destin". "Karma este fapta ale carei urmari se succed de-a lungul renasterilor. Fiecare om trebuie sa culeaga roadele faptelor sale si se naste dupa felul faptelor pe care le-a savarsit in vietile anterioare". Numai atunci cand omul va anihila dorinta, setea din sine care duce-te o mereu alta reincamare, va intrerupe sirul acestei calatorii prin trupuri si va ajunge in nirvana, adica la "stingerea flacarii vietii, eliberarea fmala de renasteri si contopirea cu sufletul' universal sau Brahma".Determinismul karmic distruge insa libertatea individuala. Omul nu are decat sa accepte destinul karmic pe care nu el 1-a hotarat, ci ii vine dintr-o viata anterioara si pe care nu poate sa-1 schimbe ci trebuie sa-si accepte soarta. Despre eliberarea care se obtine prin tehnica yoga, Mircea Eiiade spune ca "nu este un dar, nici o stare de gratie" ci "se datoreaza intotdeauna eforturilor prelungite ale yoghinului".

22