STUDENT:

COORDONATOR: POP IRINA

-2009-

Cuprins

1.Vitamine: Introducere. 2.Vitamina A: Necesitati si resurse, carenta. 3.Vitamina E: Necesitati si resurse,carenta.

VITAMINELE
INTRODUCERE Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei functionari a organismului, pe care organismul le fabrica in cantitate insuficienta pentru a-si acoperi nevoile sau pe care nu le poate sintetiza. Legumele, fructele, precum si multe alte produse alimentare sunt indispensabile alimentatiei omului contemporan. n procesul prepararii si conservarii se pierde, din pacate, o mare parte din valoarea nutritionala de baza si din continutul de vitamine si minerale. Organismul hranit corespunzator se dezvolta mai bine, acumuleaza mai mult si trateaza stresul cu mai multa usurinta. Bebelusii si copiii de scoala au o nevoie mai mare de suplimente si vitamine dect adultii. Este necesar sa subliniem faptul ca traim n vremuri n care conditiile de viata se deterioreaza constant, pline de influente nefaste, obiceiuri proaste privind alimentatia, activitatea fizica, fumatul si consumul de alcool. Sanatatea noastra este extrem de vulnerabila, astfel nct pastrarea ei devine imposibila, chiar si cu o dieta echilibrata. Cu toate acestea, toata lumea poate profita de suplimentele alimentare cu multivitamine si minerale, adecvate tuturor categoriilor de vrsta. Pentru procesele biochimice care au loc n organism sunt esentiale cantitati determinate de vitamine si minerale. Obtinerea acestora direct din hrana consumata s-ar putea sa nu fie ntotdeauna la ndemna, de aceea prezenta lor n organism ar trebui asigurata sub
3

forma de asa-numite "multipreparate". Din fericire astazi avem acces la preparate din multivitamine si multiminerale realizate din surse naturale. Ele sunt asimilate si folosite mai bine de catre organism dect preparatele sintetice. Importante nu sunt numai cantitatile ingredientelor, ci si mai ales proportiile dintre ele. Vitaminele trebuie deci aduse prin alimentatie sau, in lipsa, prin medicamente. Toate sunt continute in laptele matern, dar nu intotdeauna in cantitati suficiente (vitamina K, in special, trebuie sa faca obiectul unei suplimentari medicamentoase sistemice la nastere). Structura chimica si rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute in zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite. De altfel, vitaminele actioneaza in doza mica, singure sau in mod sinergic, si nu au nici o valoare energetica. Vitaminele se clasifica, de obicei, in doua grupe: vitamine hidrosolubile (solubile in apa), care grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B8, B12, PP), si vitamine liposolubile care grupeaza vitaminele A, D, E si K.

Mai este cunoscuta si sub numele de retinol, vitamina antixeroftalmica sau vitamina cresterii. In stare pura se prezinta sub forma de ulei (vit. A2) sau cristale (vit. A1) de culoare galbena . Este extrem de sensibila la lumina, in special la radiatii ultraviolete. In plante se afla sub forma de provitamine A - carotenoidele, dintre care cel mai cunoscut este beta-carotenul. La nivelul ficatului si intestinului acestea sunt transformate in retinoli. Beta-carotenul este un colorant natural netoxic, care se foloseste in industria alimentara, farmaceutica, medicina, cosmetica si in hrana animalelor,el se gaseste in toate legumele si fructele, dar in cantitate mai mare se afla in morcov, spanac, urzici, varza, macese, rosii, citrice, catina, pepeni, porumb,caise. Cantitatea zilnica necesara de beta-caroten este de 5000 - 8000 UI.

Aceasta vitamina se gaseste in numeroase alimente unele de origine animala - ficat, oua, peste gras, lapte integral si produse lactate nedegresate (unt, smantana) -, altele de origine vegetala: fructe si legume verzi, galbene (lamai, grepfrut) sau portocalii (mango, portocale, morcovi) contin, de fapt carotenoide, care se transforma partial in vitamina A in organism. Ea este, de asemenea, sensibila la prelucrarea termica a alimentelor. Vitamina A (Beta-carotenul) ajunge n organism prin aport alimentar i este transformat de ficat n vitamina A, n funcie de necesiti. Vitamina A contribuie la profilaxia i ameliorarea tulburrilor de vedere, crete rezistena organismului fa de infeciile cilor respiratorii, are un rol important in protejarea mucoaselor torii, este un factor important n meninerea sntii pielii, prului, danturii i gingiilor. De asemenea particip i la biosinteza imunoglobulinelor, stimuleaz activitatea sistemului imunitar, previne i amelioreaz depigmentrile cauzate de bolile ficatului sau de btrnee. Beta-carotenul protejeaz mucoasa nazal, bucal, faringian, laringian, traheal i pulmonar, fiind un adjuvant eficient n tratamentul infeciilor respiratorii, emfizemului pulmonar i hipertiroidismului; accelereaz dezvoltarea fizic i crete rezistena sistemului osos. Beta-carotenul are rol i n profilaxia cancerului. Efectul profilatic al beta-carotenului n bolile maligne se bazeaz pe transformarea metaboliilor cancerigeni formai n organism sau a substanelor cancerigene ajunse n organism din mediul exterior, n substane mai puin nocive i mai solubile, deci mai uor de eliminat. Beta-carotenul reduce riscul apariiei infarctului miocardic i al decesului prin stop cardic.

Rezultatele unei cercetri efectuate n Statele Unite ale Americii, pe o perioad de 10 ani, au demonstrat c bolile cardiatice i cancerul de prostat au o inciden de dou ori mai mic n cazul brbailor care au consumat sistematic beta-caroten, n comparaie cu subiecii din lotul martor care nu au consumat aceast substan. n Lin Xian, regiune muntoasa a Chinei, incidena cancerului gastric i esofagian este cea mai mare din lume. Savanii chinezi i americani, n cadrul unor cercetri comune efectuate n aceast zon geografic, au administrat in zone zilnice,unor persoane sanatoase, cu varsta cuprinsa intre 40 i 69 de ani, diverse combinaii de vitamine A, B,C i E i de substane minerale. La cei care au primit deopotriv vitamina A i zinc, numrul mbolnvirilor de cancer gastric a sczut cu dou treimi, n timp ce la celelalte grupe nu s-au constatat diferene semnificative. Vitamina A reduce riscul apariiei cancerului, prin faptul c este implicat in procesul de difereniere celular, ceea ce justific utilizarea sa n profilaxia bolilor maligne. Zincul regleaz circuitul vitaminei A n celule. S-a observat c la japonezii i norvegienii care consum, prin tradiie, alimente cu un coninut bogat n beta-caroten, incidena mbolnvirilor de cancer pulmonar, de colon, de prostat, de col uterin este mult mai sczut. In cele mai multe cazuri, alimentele consumate conin i substane poluante, nefiind ideale ca surs de vitamine. n morcovi, de exemplu, se gsesc adesea cantiti mai mari de cadmiu i nitrai dect de beta-caroten, excepie fcnd doar plantele cultivate dup metode ecologice. Din motivele

menionate mai sus, este util un aport de beta-caroten pur din suplimente alimentare. Insuficienta vitaminei A provoaca o deficienta usoara de a vedea noaptea, alte simptome sunt uscarea pielii, lipsa secretiei de mucus si uscarea ochilor datorita functionarii partiale a glandei lacrimare, o cauza majora a orbirii a copiilor in tarile in curs de dezvoltare. Corpul obtine vitamina A in doua feluri. Un mod este fabricarea acesteia din carotina, o vitamina ce se gaseste in vegetale precum morcovi, brocolli, spanac si cartofi dulci. Alt mod este acela de a absorbi vitamina A din lapte. Desi o treime dintre copii americani consuma mai putin decat doza recomandata de vitamina A, cantitati suficiente pot fi obtinute mai degraba dintr-o dieta echilibrata decat din suplimente alimentare. Excesul de vitamina A poate intervenii in crestere, la copii, raneste corpusculii sangelui, cauzeaza iritatii, migrene si greata. Necesitati si resurse : Aporturile zilnice recomandate de vitamina A sunt de 800 micrograme pentru femeile adulte, copii peste 10 ani (mai putin inainte de aceasta varsta) si persoanele in varsta, de 1 000 micrograme pentru barbatii adulti, adolescenti si femeile gravide si de 1 300 micrograme pentru femeile care alapteaza. Carenta : Carenta de vitamina A, legata de un aport alimentar insufucient sau de anomalii digestive (malabsorbtie), este rara in tarile dezvoltate, dar foarte frecventa in tarile in curs de dezvoltare, unde ea constituie principala cauza de cecitate la copil. Unul dintre primele sale simptome este hemeralopia (scaderea acuitatii vizuale in penumbra), care poate fi asociata cu o uscaciune oculara (xeroftalmie) si cutanata. Utilizarea terapeutica si hipervitaminoza: Administrarea de vitamina
8

A este indicata in carenta corespunzatoare si in caz de acnee, de psoriazis sau de ihtioza (boala cutanata cronica ce este caracterizata printr-o piele groasa, uscata si aspra la pipait). Aporturile excesive de vitamina A, in principal de origine medicamentoasa, dar care pot fi si de origine alimentara (supraconsum de ficat, de exemplu), sau toxice, intoxicatia acuta se manifesta prin dureri de cap, printr-o somnolenta, prin tulburari cutanate; intoxicatie cronica, care survine dupa mai multe luni, chiar dupa ani, de supraconsum, provoaca greturi, tulburari cutanate (descuamare), atingeri hepatice (ciroza), dureri si, la copil, anomalii osoase responsabile de o intarziere a cresterii. In sfarsit, la femeia gravida, o hipervitaminoza risca sa provoace malformatii ale fatului, indeosebi ale sistemului sau nervos. Vitamina A poate fi identificata sub forma uleioasa cu acid tricloracetic, cand da o coloratie galbena albastru. Substante necesare: solutie uleioasa de 0.1mg%; solutie cloroformica de acid tricloracetic 30%. Experiment: Se iau intr-o eprubeta 0.5ml solutie de vitamina A si coloratii galbene vitaminei A. Reactia Pacini Substante necesare: solutie uleioasa de (clorura de hidrogen); cloroform.
9

care vireaza spre

vitamina A,

1ml solutie acid tricloracetic. Aparitia unei care vireaza spre albastru indica prezenta

vitamina A,

0.1mg%; fenol cristale; gaiacol cristale; acid clorhidric concentrat

Experiment: Se adauga intr-o eprubeta, peste 0.5ml solutie de vitamina A, un cristal de gaiacol, un cristal de fenol, 1ml de acid clorhidric si 5-6ml cloroform. Se agita bine si se observa aparitia unei coloratii rosie purpurie. Identificarea vitaminei si provitaminei A in alimente Substante necesare: galbenus de ou; radacina de morcov; solutie de clorura de stibiu. Experiment 1: Intr-o eprubeta se pun 1-2ml solutie de clorura de stibiu, peste care se adauga o bucatica de galbenus

de ou de marimea unui bob de mazare. Se agita eprubeta de cateva ori, dupa care se scoate galbenusul de ou. Solutia

ramasa se va colora in albastru. Experiment 2: O bucatica de radacina de morcov (contine provitamina A) se striveste cu spatula pe o hartie de filtru, astfel ca zeama sa fie absorbita de hartie, flacara. dupa care se usuca la o

Peste pata formata se lasa sa cada o picatura de solutie

de clorura de stibiu. Apare o coloratie albastra verzuie. Principiul metodei de determinare a vitaminei A se bazeaz pe purificarea extractului din produsul alimentar pe coloan de adsorbant i dezvoltarea culorii cu reactivul Karr-Price (SbCl3). Se evalueaz apoi concentraia spectrofotometric. Materiale i reactivi:
10

- alumin activ; se activeaz alumina prin nclzirea la 800C. Se introduce apoi ntr-un balon de sticl cu dop n care se adaug 5% din greutatea ei n ap. Se agit pentru repartizarea ct mai uniform a coninutului, care nu trebuie s prezinte aglomerri cu umiditate mai mare. Se las s stea cca. 21 de ore pentru repartiia ct mai uniform a umiditii i apoi se poate folosi; - cloroform purificat prin distilare; se arunc 10% din poriunea de la nceputul i sfritul distilrii; - hexan, se distileaz i se separ fraciunea ntre 64-68C; solventul trebuie s fie lipsit de alcool, esteri etc.; - alcool 95% lipsit de aldehide (control prin reactivul Schiff); - soluie de aceton n hexan de 4 i 15%; - soluie de KOH 50%; - reactiv SbCl3 ; 200g de cristale de SbCl3 care trebuie s fie transparente, nehidratate i incolore se tritureaz n puin cloroform i apoi se adaug o nou poriune de solvent nclzind uor pentru dizolvare. Se rcete i se adaug 30ml aceton, aducndu-se la 1 litru cu cloroform. Dac soluia nu este clar se filtreaz sau se las s stea s se decanteze. Pstrat n sticle brune, este stabil cteva luni; - soluie etalon de vitamina A - soluie de aceton n hexan de 4 i 15%; - soluie de KOH 50%; - reactiv SbCl3 ; 200g de cristale de SbCl3 care trebuie s fie transparente, nehidratate i incolore se tritureaz n puin cloroform i apoi se adaug o nou poriune de solvent nclzind uor pentru dizolvare. Se rcete i se adaug 30ml aceton, aducndu-se la 1 litru cu cloroform. Dac soluia nu este clar se

11

filtreaz sau se las s stea s se decanteze. Pstrat n sticle brune, este stabil cteva luni; - soluie etalon de vitamina A format prin amestecarea a 10% alfa-caroten i 90% beta-caroten i dizolvare n hexan purificat. (Se verific puritatea carotenilor prin curba spectrofotometric). Prepararea coloanei de adsorbie: Se confecioneaz o coloan mic de cromatografie (fig.1) care se astup cu un dop de vat de sticl.

Se introduce apoi adsorbantul activ ca mai sus n coloana n care se exercit vacuum. Adaosul se face n poriuni mici, btnd
12

uor n pereii coloanei cu o baghet nvelit n cauciuc pentru a asigura omogenizarea adsorbantului. nlimea stratului de adsorbant trebuie s fie de 7cm. Se adaug n partea superioar a coloanei un strat de 1cm Na2SO4 anhidru pulverizat, pentru deshidratarea suplimentar a solvenilor. Coloana se verific n ceea ce privete capacitatea funcional saponificnd 0,1g vitamin A la care s-au adugat 2g ulei de semine de bumbac proaspt. Se extrage n hexan, se dilueaz, astfel ca s conin 5-10 gama-caroten i 30 gama vitamina A saponificat. Se dilueaz la 15ml cu hexan, se spal coloana pregtit ca mai sus cu hexan pur, potrivindu-se n acest timp viteza de scurgere la dou picturi pe secund. n coloana nc mbibat cu solvent pur, se toarn mixtura de vitamine. Se elueaz apoi carotenul reinut cu soluia de aceton n hexan 4% (sunt necesari cca. 20-30 ml de eluat). Se caut apoi s se identifice zona de fixare inelar a vitaminei A, examinnd coloana pentru scurt vreme n lumina ultraviolet cu lungime de und mic. Zona aceasta nu trebuie s fie mai jos de 2cm de la vrful coloanei. Se elueaz vitamina cu o soluie de aceton n hexan (soluia de 15%). Se folosesc de obicei 30ml eluat. Se examineaz ultimul ml de eluat n ultraviolet i dac el este fluorescent se mai folosesc nc civa cm de soluie 15% de aceton n hexan. Se evapor soluiile obinute n vacuum, se adaug 1ml cloroform pentru redizolvarea vitaminei A i se determin calorimetric aceasta ca mai jos. Se calculeaz apoi retentivitatea i recuperarea de pe coloan. Modul de lucru:
13

n prealabil se face un martor al tuturor reactivilor, inclusiv uleiul de semine de bumbac. Extincia acestuia trebuie s fie 0 sau foarte aproape de 0. Curba etalon se face cntrind vitamina A acetat pe o sticl de ceas tarat la balana analitic, care se aduce apoi cantitativ la un balon cotat cu cloroform purificat. Soluia trebuie s fie ferit de lumin i nu trebuie pstrat mai mult de 8 ore. Se fac 5-6 diluii convenabile cu cloroform astfel alese, nct dup dezvoltarea culorii, s aib o transmisie ntre 20 i 85%. Se trateaz curba extinciei fa de concentraie; la nivelul de concentraie propus de metod, aceasta va fi n mod obinuit o dreapt. Pentru caroten se fac n acelai mod o serie de diluii de alfa i beta caroten n hexan i se determin concentraia ca i la proba de analiz. nainte de determinare se va face, de asemenea, o corecie a pigmenilor galbeni care pot s existe n eluatul vitaminei A (criptoxantina i ali pigmeni asemntori din punct de vedere structural, care pot s elueze n acelai timp cu vitamina A). n cazul n care aceast cantitate de pigmeni interfereni este sesizabil vizual, se procedeaz la stabilirea unei corecii, astfel: proba saponificat i extras ca mai sus se cromatografiaz i se elueaz cu aceton 15% n hexan. Se determin concentraia pigmenilor galbeni n aceste fraciuni, folosind curba de etalonare pentru caroten. Se evapor solventul i se solv reziduul rmas n cloroform. Se fac apoi o serie de diluii convenabile (n limita scrii etalon) i se lucreaz ca la vitamina A (folosind reactivul SbCl3). Se obine factorul de corecie pentru reacia acestor pigmeni cu SbCl3 reprezentnd grafic concentraia pigmentului
14

galben determinat la 440nm fa de concentraia vitaminei A determinat de curba etalon pentru aceast vitamin.

Prelucrarea probelor: Pentru produsele care au un coninut mic de vitamin A (mai mic ca 2000u/kg), se cntresc 40g; pentru cele cu coninut ntre 4000-20000u, se iau 20-40g i pentru cele cu coninut superior se folosesc 10g de prob, care se introduc ntr-un balon de 500ml. Dac se analizeaz concentrate sau mixturi cu un coninut mic de grsime, se adaug 1g ulei de bumbac proaspt peste proba din balon. Se adaug ap de trei ori greutatea probei (n ml), se agit bine n aa fel c toate particulele probei s fie umectate i se adaug un volum (n ml) de soluie de KOH egal cu greutatea probei. Se agit din nou pentru omogenizare. Se refluxeaz 30 la o vitez de dou picturi pe secund. Se agit de trei ori balonul n acest interval de timp pentru a dispersa i omogeniza coninutul. Se mai repet nc o dat aceast operaie nainte de terminarea refluxrii i de extracie. Se rcete la temperatura camerei n curent de ap. Se adaug apoi ap la coninutul balonului n volum egal cu de dou ori greutatea probei. Se extrage de trei ori cu hexan, prima dat folosind un volum de hexan de 2-3 ori greutatea probei i apoi n cantiti egale cu greutatea probei. Pentru probele mai concentrate se pot folosi cantiti mai mari de hexan i se repet aceast operaie pn la epuizarea complet a vitaminei A. Dac n prob sunt cantiti mai mari dect pigmeni carotenoizi,
15

ei nu vor fi ndeprtai toi n cele trei extracii, dar ceea ce rmne n extractul alcoolic alcalin const din carotenoizi polihidroxilai i oxidai. Se adaug toate extractele hexanice ntr-o plnie de separare. Se toarn 100ml ap rcit n plnie, se agit i se scurge dup splare, reinnd stratul hexalic, inclusiv eventuala emulsie. Se mai repet splarea cu alte poriuni similare de ap, pn cnd acestea nu mai prezint reacie alcalin n prezena fenolftaleinei. Dac emulsia este persistent, se spal a treia oar cu soluie alcoolic 10%care conine i 0,1% acid clorhidric. Dup splarea cu soluia alcoolic, urmele din aceasta trebuie ndeprtate prin alte dou splri cu ap bidistilat. Se separ apoi straturile, se filtreaz printr-un dop de vat ntr-un balon potrivit i apoi se spal plnia i vata adunnd acest solvent, n balon cotat care se aduce apoi la semn. Separarea cromatografic Se va cuta s se cromatografieze o cantitate de extract care s conin n medie 30 gama de vitamina A (nu mai puin de 20 gama n 10-15ml extract de hexan). n cazul n care cantitatea de vitamin A este prea mic, se poate concentra soluia aa nct cantitatea de solvent trecut pe coloan, s nu depeasc 25ml. Se trece apoi soluia pe coloan i se spal nainte ca ntreaga soluie s se scurg pe coloan, cu 20ml hexan pur, n aa fel ca coloana s fie n permanen mbibat n solvent. Procesul de separare i de cromatografiere va fi aidoma cu cel de la testarea coloanei. Criptoxantina i pigmenii similari elueaz o dat cu vitamina A. Se dilueaz apoi eluatul obinut la un volum convenabil (50ml). Se
16

iau apoi 10ml i se introduc ntr-un tub colorimetric pentru a evalua coloraia galben a carotenului prezent. Dac acesta este n cantiti mai mari, se va face corecia pentru pigmeni galbeni ca mai sus. Se evapor apoi solventul n vid la 60-65C pe baia de ap, se solv reziduul n 1ml cloroform i se colorimetreaz la o lungime de und de 620nm folosind un ml cloroform i 9/10ml de SbCl3. Eprubeta se aeaz n colorimetru n timpul adaosului reactivului de SbCl3 pentru ca citirea s se poat face ct mai rapid, deoarece coloraia albastr ncepe s se modifice n cca. 35secunde. Pentru ca proba s fie corespunztoare evalurii colorimetrice, soluia n timpul colorimetrrii trebuie s fie fr turbiditate i de un albastru clar. Se calculeaz rezultatul cu ajutorul curbei etalon. Se calculeaz factorul recuperare pentru vitamina A, adugnd vitamina A n cantitatea cunoscut la o prob dubl sau la un martor din fiecare de analize care se prelucreaz similar. Vitamina A gama/kg = (Cn - Cc) x 1000/ Cx x R , unde: Cn concentraia necorectat a vitaminei A n gama/ml n diluia final; Cc concentraia pentru pigmenii galbeni exprimat cu g vitamina A/ml n soluia final; Cx greutatea probei n g/ml n soluia final; R factorul de recuperare al vitaminei A. Determinarea carotenului n eluatul carotenic

17

Se determin extincia soluiei preparate ca mai sus la 436nm i se calculeaz concentraia carotenilor dup curba etalon fcut cu concentraii diferite de soluii etalon

VITAMINA E(tocoferol)
Vitamina E face parte din grupul vitaminelor liposolubile. A fost descoperit i cunoscut ca factor stimulator al funciei de reproducere, fiind denumit i vitamina fertilitii sau antisterilitii. Din punct de vedere structural este un alcool complex i se gsete sub forma a patru compui (tocoferoli) , , , , toi cu aciune vitaminic. Proprietile fizico-chimice sunt asemntoare cu ale vitaminei A, este termostabil dar foarte sensibil la aciunea oxigenului. Ea rezista la caldura pana la cea 250C.Temperaturile foarte ridicate, ca si cele foarte coborate reduc cu pana la doua treimi cantitatea de tocoferol continuta in vegetale si in uleiuri. Tocoferolul este distrus prin pasteurizarea si prin uscarea laptelui (lapte praf), prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp mai indelungat. Astfel, carnea pastrata la frigider pierde, in cateva zile, toata cantitatea de vitamina E de care dispunea initial. In faina alba, continutul in aceasta vitamina e cu cea 80% mai scazut decat in faina integrala. Pierderi importante de vitamina E au loc in cazul rafinarii diferitelor produse alimentare. Tocmai din acest motiv, se
18

recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece, si nu prin rafinare, operatie care se face la temperaturi ridicate. Este rapid afectat de procesul de rncezire unde de fapt acioneaz ca un antioxidant natural. Prezena unor fenoli reductori sau steroli poteneaz efectul su i i mrete stabilitatea. Prezena unor metale grele favorizeaz distrugerea, iar substanele chelante pentru acestea, o protejeaz. Esterificat este mai sensibil, dar unii esteri pierd activitatea biologic. Aciunea antioxidant crete n seria homolog, n timp ce activitatea vitaminic scade. Din componenta vitaminei E fac parte 8 tocoferoli, toti avand aceleasi actiuni fiziologice, mai activ si mai eficace fiind insa alfatocoferolul, in functie de care, de altfel, se si stabileste necesarul in vitamina E si, in mod normal, si continutul diferitelor alimente in aceasta valoroasa trofina.

Tocoferolul are urmatoarele proprietati:

intervine in metabolismul grasimilor, al calciului si al fosforului, ca si in sinteza proteinelor; limiteaza producerea de colesterol; controleaza eliminarea apei din organism; previne imbatranirea celulelor; intareste si protejeaza inima si arterele impotriva insta larii aterosclerozei;
19

fortifica musculatura si tesutul conjunctiv, ca si functia sexuala si capacitatile mintale; actioneaza pozitiv asupra circulatiei sanguine periferice si a regenerarii pielii; are efect diuretic si hipotensiv; ajuta la preintampinarea producerii avorturilor; scade riscul instalarii ischemiilor cardiace; atenueaza ritmul procesului de imbatranire; este eficient in diabetul zaharat, arsuri si rani greu vindecabile, atrofie testiculara, ovariana si uterina, impotenta, sterilitate feminina si masculina; amelioreaza ritmul de dezvoltare a organelor genitale la pubertate; intervine in caz de menstruatii dureroase, tulburari de menopauza, tulburari de crestere la copii, in miocardite, angina pectorala si insuficienta cardiaca, ateroscleroza (cu exceptia hipotensivilor), putand atenua chiar si simptomele afectiunilor deja instalate ; are rol benefic in tratarea eczemelor, acneei, psoriazisului, miopiei evolutive, a opacifierii cristalinului si cataractei, ca si in boala Parkinson etc. Tocoferolii sunt relativ stabili n mediu acid, dar mediul alcalin i

descompune rapid. Prin oxidare cu oxidani puternici, trec n tocoferilchinone puternic colorate n rou. Existena acestui factor liposolubil important pentru organismele animale a fost presupus pentru prima dat n 1922 de ctre Evans i Bishop, pentru ca doi ani mai trziu, Sure s propun denumirea de vitamina E. Importana biologic a vitaminei E este considerabil, carena determin
20

tulburri importante n reproducere (azoospermie la brbai i involuia musculaturii uterine la femei). Influeneaz sinteza proteinelor i are funcie important n metabolizarea zaharurilor. Starea carenial determin degenerarea distrofic a esutului muscular. Exercit de asemenea o funcie de protecie a eritrocitului fa de aciunea oxidant a peroxizilor formai la nivelul membranelor sub aciunea oxidant a hemului, mrind astfel durata de via a acestuia. Protejeaz vitamina A de oxidare. blocarea radicalilor liberi. Se gsete n special n semine (germenii cerealelor) sau vegetale n general, nsoind clorofila i carotenii (legume verzi, varz, roii). n produsele animale se gsete n cantiti mult mai mici. Necesarul zilnic de vitamina E Exprimarea activitatii biologice a vitaminei E se face in miligrame sau in unitati internationale (U.I.). La barbatii adulti, necesarul zilnic de tocoferol este de cca 25 mg, direct proportional cu varsta si cu cantitatea de acizi polinesaturati existenti in alimentele consumate, putand fi asigurat, in general, de o ratie alimentara echilibrata. Sarcina si alaptarea cresc necesarul de vitamina E. in conditii de nematernitate, femeile au nevoie de mai putina vitamina E decat barbatii. Un aport sporit de vitamina E le este necesar persoanelor varstnice. De asemenea, ea trebuie administrata nou-nascutilor, pana la aparitia propriei flore intestinale, deoarece laptele matern e foarte sarac in tocoferol. In ultima vreme, dupa unii autori, se estimeaza ca necesarul in vitamina E este mult mai mic. Clorul din apa de la robinet, Alturi de vitamina C intervine n stoparea cancerului i a procesului de mbtrnire prin

21

laxativele cu ulei mineral, maternitatea si menopauza, toate necesita sporirea aportului de vitamina E. Carenta de vitamina E duce la distrofii musculare si la aparitia unor leziuni nervoase, precum si la instalarea atero-sclerozei. La femei, hipovitaminoza E poate produce avort spontan. Trebuie amintit si faptul ca insuficienta vitaminica respectiva provoaca boli ale muschilor si ale nervilor, iar cantitatea de colesterol creste in sange si in muschi. Tulburarile produse in organism de carenta de vitamina E sunt reversibile la femei si ireversibile la barbati. La adulti, aceasta carenta vitaminica produce si o usoara scadere a duratei de viata a globulelor rosii. Eficacitatea tocoferolului sporeste prin asocierea acestuia cu vitaminele A, B, si C, cu inozitolul, precum si prin aportul de mangan si seleniu. Tocoferolul intensifica activitatea vitaminei A. In aprovizionarea organismului cu vitamina E, trebuie tinut cont si de faptul ca absorbtia intestinala a acesteia din alimentele consumate este de numai cea 30%. Carenta de vitamina E se intalneste mai des la batrani si la malnutriti, in inflamatii cronice, diferite boli cronice etc. Hipervitaminoza E apare la doze farmaceutice foarte mari (300-800 mg/zi), ea putand produce oligospermie, ca si azo-spermie, in cazul barbatilor, iar la femei - involutie ovariana si tulburari ale ciclului menstrual. Identificarea vitaminei E. Prezentand un nucleu benzenic si, legat de acesta, o grupare oxidril, ca si fenolii, vitamina E da reactie pozitiva cu clorura ferica. vitamina E

Substante necesare: solutie alcoolica de 0.1mg%; solutie de clorura ferica 10%.

22

Experiment: Intr-o eprubeta se toarna uleioasa de vitamina E, peste

1ml solutie care se

adauga 4-5 picaturi de clorura ferica. Prin agitarea eprubetei, apare o coloratie galben-rosiatica. Vitamina E este oxidata de acidul azotic pana la structura parachinonica de culoare rosie. Principiul se bazeaz pe capacitatea reductoare a acestui compus care reduce Fe+3 la Fe+2 i care reacioneaz cu fenantrolina fiind evaluat colorimetric. Pregtirea probei: Probele de ou i lapte sunt deshidratate prin liofilizare. Mazrea, fasolea i ficatul se macereaz i se lucreaz imediat. Salata verde se congeleaz i se tritureaz ngheat. Alte produse se lucreaz direct. Saponificare i extracia: se cntrete la balana analitic o cantitate de aliment care s conin ntre 100-200 micrograme tocoferol (preferabil ntre 2-5g) ntr-un balon de saponificare. Se adaug 5mg L-acid ascorbic i 10 ml alcool etilic absolut i se fierbe la reflux trecnd prin lichid un curent de azot liber de oxigen. Se adaug 5ml soluie apoas de hidroxid de potasiu 60% i se refluxeaz sub azot 15. Dac trebuie s se ia n lucru o prob mai mare de 5g, se folosete un volum de soluie de hidroxid de potasiu egal cu de dou ori cantitatea de grame a probei i un volum de alcool absolut egal cu de dou ori volumul soluiei de hidroxid de potasiu; de asemenea, se crete cantitatea de acid
23

ascorbic pn la 1g pentru cantiti de prob mai mari de 20g. Se spal refrigerentul i barbotatul de azot cu 20ml alcool etilic absolut i se rcete balonul la curent de ap. Se trece cantitativ soluia ntr-o plnie de separare i se extrage (partea nesaponificat) cu 150ml dietileter liber de peroxizi, agitnd 2. Faza eteric se spal de patru ori cu cte 50cc ap bidistilat i se concentreaz apoi la un volum mic la evaporator. Se adaug cca. 5ml alcool etilic absolut i se evapor amestecul, pn la ndeprtarea urmelor de ap. Se trece soluia cu dietil eter ntr-un balona i se evapor pn la ndeprtarea urmelor de alcool. Se adaug ciclohexan i se reevapor amestecul pn la ndeprtarea urmelor de dietil eter. Reziduul se dizolv ntr-o cantitate mic de ciclohexan (1-2cc). Purificarea prin cromatografie pe coloan: ntr-o coloan cromatografic de 25/1cm prevzute cu o plac de sticl filtrant coninnd cca. 35cc ciclohexan, se introduc 15g oxid de aluminiu dezactivat, lovind uor coloana n timpul introducerii pentru ndeprtarea bulelor de gaz. Oxidul de aluminiu se prepar astfel: la 100g oxid de aluminiu neutru se adaug 10g ap, se agit bine amestecul i se las peste noapte ntr-un vas nchis; se adaug apoi un strat de sulfat de sodiu anhidru de cca. 1cm. Se trece reziduul dizolvat n ciclohexan n coloan, splnd balonaul cu puin ciclohexan. Se elueaz cu 50ml ciclohexan reglnd viteza de scurgere la 1-2ml pe minut. Eluatul acesta se arunc. Se elueaz apoi o soluie de dietil eter anhidru n ciclohexan, colectnd 80ml de eluat dac se determin alfa-tocoferolul i 150ml cnd se determin beta, gama i delta-tocoferolul. Se evapor la sec, se
24

dizolv reziduul n alcool etilic absolut i se trece ntr-un balon cotat de 25ml aducnd la semn cu alcool absolut; 3ml din aceast soluie se folosesc pentru determinarea izomerilor tocoferolului. Dac acetia nu sunt prezeni, se face determinarea tocoferolului direct n 5ml din aceast soluie. Dac sunt prezeni izomerii se procedeaz ca mai jos. Determinarea izomerilor tocoferolului: 3cc din soluia alcoolic se evapor pn aproape de sec, apoi se spoteaz 20 microlitri pe placa pentru cromatografie n strat subire u silicagel G, se developeaz imediat cu cloroform i se pulverizeaz cu o soluie de clorur feric dipiridil (soluia conine 0,2% clorur feric i 0,5% 2,2 dipiridil n alcool etilic absolut). Izomerii tocoferolului apar sub form de pete roii avnd Rf-urile de la 0,3 la 0,5 i respectiv de la 0,7 la 0,8. Dac izomerii sunt prezeni, 20cc din soluia alcoolic se evapor la sec i se redilueaz n 5cc ciclohexan. Se adaug 0,3g silicagel i se ndeprteaz solventul prin evaporare ntr-un curent de azot. Proba adsorbit pe silicagel se trece ntr-o coloan de sticl (30/1,5cm) prevzut cu o plac filtrant i care conine 25g silicagel. Se elueaz coloana cu cloroform adugnd solventul n picturi. Se colecteaz izomerii n primii 15cc eluat i tocoferolul n urmtorii 75cc. Se evapor cloroformul din fraciunea ce conine tocoferolul, se redizolv n 25cc alcool absolut i se dezvolt culoarea n 5cc soluie alcoolic. Dezvoltarea culorii: ntr-o eprubet cu dop rodat se iau 5cc soluie alcoolic, se adaug 1cc soluie difenilfenantrolin (se prepar dizolvnd 0,05g 4,7-difenil-1,10-fenantrolin n 50cc
25

alcool etilic absolut; se poate pstra n sticl la frigider timp de o lun), se astup i se agit bine. Pentru urmtoarele dou operaii se acoper eprubeta cu o folie de aluminiu i se lucreaz n semiobscuritate. Se adaug 1cc soluie clorur feric (50mg FeCl3 6H2O n 100cc alcool etilic absolut; pentru lucru se dilueaz 5cc din aceast soluie la 20cc cu alcool etilic absolut; ambele soluii se pot conserva n sticle brune la ntuneric timp de o lun) i se agit puternic. Dup exact 2, se adaug 1cc soluie acid fosforic (se dilueaz 1ml acid ortofosforic d = 1,75, la 150ml cu alcool etilic absolut) i se agit din nou. Acum se pot scoate din nou eprubetele la lumin. Se aduce volumul la 10cc cu alcool etilic absolut, se agit i se citete absorbia la 534nm, folosind ca soluie de referin alcoolul etilic absolut. Coninutul n tocoferol se calculeaz cu ajutorul curbei etalon. Curba etalon: Se prepar o soluie standard care s conin 1mg -Dtocoferol/cc n alcool etilic absolut; se poate pstra la frigider timp de trei luni. Din aceasta se prepar o soluie cu un coninut de 10 micrograme -D-tocoferol/cc n alcool etilic absolut; se poate pstra o sptmn. Din soluia etalon diluat se pun n ase eprubete cu dop rodat cte 0,1,2,3,4,5cc i se aduce volumul, n toate la 5cc cu alcool etilic absolut. Se adaug cte 1cc soluie difenilfenantrolin i se continu ca la proba de analizat. Cu valorile obinute se traseaz curba.

26

BIBLIOGRAFIE

1.Substante naturale biologic active.Vitamine volumul I,Editura Ceres, Bucuresti 1996.

27