Grdinarul(2)

neamul lui cain, neobosit *

Pn cnd vei ucide, pn cnd vei calomnia, pn cnd, Care va fi ultima crim? ,, Unde este, Cain,fratele tu? Dar ce, eu snt pzitorul lui? (n Noile Spanii, piaa somptuoas, baroc marmur i argint, procesiuni, ntre cazarm i catedral, totdeauna ospiciul El dorado ncetai odat!) Neam al lui Cain, neobosit conductor de imperii, ce se bucur peste msur de rugul de cri din pia privindu-l, hrnindu-l, s nu se mai tie, s fie cea -nc un neam de oameni i se va uita, iarba e mai tenace ca srma ghimpat-, pn cnd cei biciuii ncep s se ngrae, s caute prietenia clilor s spun cui i ntreab: ,,N-a a fost dect o nenelegere o, de n-ar mai visa,

de-ar putea porunci viselor s nu mai cutreiere stepele, s nu mai viscoleasc, s nu mai nceap din nou: de acolo, de la urcarea-n vagonul de vite zile ca i nopile, fr vreme ferestrele btute-n cuie, peisaje fantastice btute-n cuie la ferestre -nesiguran a tatlui, nesiguran a mamei-, rdcini nnebunite de sete, candela ochilor lupilor plpind n apropiere, slcii ce nasc n deertoameni fr chipuri (nu-i mai aminteti chipurile, ci numai mirosul de om sttut i vocile din guri strine) ,,nu vorbii ntre voi! -le-a poruncit: ,,putei ns urla, dar ca fiarele! ncetai odat, ncetai!

Pe cei vii, tinerii i vor numai lai pe mori, trdtori ncetai odat, ncetai! Nu, nu sntem numai osp al vicomorilor (viermilor) cci poate-n al noulea ceas al svririi ne vom ntoarce va fi o zi cnd va fi un seceri al seceriului i neghina va arde edea-va omul atunci i va plnge naintea grdinii, o flacr desprind lumea n dou, vzut fcndu-se, Izvorul. *versuri D. Turcea