REPREZENTRILE SOCIALE

1. CADRUL TEORETIC GENERAL, ROLUL

REPREZENTRILOR SOCIALE N CUNOATERE

2. PRESA FRANCEZ I PSIHANALIZA 3. REPREZENTAREA SOCIAL

CONTEXTUAL A INTELIGENEI

 4. ORGANIZAREA INTERN A RS
5. REPREZENTRILE SOCIALE ALE
GRUPURILOR MINORITARE

Analiza moleculara practicata de psihologia sociala si psihologia cognitiva evidentiaza cele doua componente ale intelectului:

 cognitiv, subiectul activ vine incarcat cu

textura psihica cognitiva;

sociala, aceasta textura se realizeaza si

produce in mediul social. Nu exista o ruptura intre universul exterior si universul interior al individului sau al grupului (Moscovici, 1988, 1998; Abric, 1994).

 Reprezentarea este reflectarea intr-un

mediu intern al realitatii exterioare date de relatia R = f (P S).

Stimulul

extern si obiectul sunt indisociabile, ele formeaza un ansamblu. Un raspuns nu este strict o reactie la un stimul, pana la un punct acest raspuns este la originea stimulului.

Daca un subiect sau un grup exprima o opinie in raport cu un obiect sau eveniment, aceasta opinie este intr- un fel constitutiva obiectului, ea il determina. Obiectul este atunci reconstituit in asa fel incat sa fie consistent cu sistemul de evaluare utilizat de individ pentru el.

 Se pune intrebarea de ce orice forma cu

continut social - de exemplu: inteligenta, arta, boala, delicventa sau elementele presocratice (apa, aer, foc) - are reprezentari sociale asa de diferite pe populatia aceleasi culturi.

Fiecare societate conine un numr de descriptori diferii care constituie o parte semnificativ a lumii obiective pe diferite grupuri i persoane n societatea respectiv. Aceasta lume obiectiv cu tot ce contine ea: obiecte, evenimente, noiuni, nu exist n ea nsi ci ea exista pentru un individ, grup sau n raport cu acetia. Relatia cu lumea determina lumea insasi.

reprezentare este intotdeauna o reprezentare pentru cineva. Aceasta legatura cu obiectul este o parte intrinseca a legaturilor sociale si trebuie interpretate in acest cadru. Reprezentarea este intotdeauna o reprezentare sociala (Moscovici, 1961, p.50). Chiar si nivelului simtului comun ii este propriu un anumit nivel al cunoasterii psihologice (H. Kelley, 1992).

Nu exista o relatie obiectiva intre realitate si reprezentare fiindca orice realitate este prelucrata de individ sau de grup in sistemul sau cognitiv, integrata in sistemul sau de valori, depinzand de istoria sa si de contextul social si ideologic.

 Subiectul

sau grupul, prelucreaza necunoscutul si il transforma in ceva familiar, indiferent daca acest lucru este posibil sau nu, dar aceasta prelucrare si reconstructie constituie pentru subiect realitatea insasi.

Reprezentarea este o constructie socio cognitiva condusa atat de reguli cognitive cat si de reguli sociale.

 Serge

Moscovici vorbea de era reprezentarilor sociale, iar Denise Jodelet considera reprezentarile sociale un domeniu in expansiune, in timp ce Willem Doise afirma ca sint o notiune aflata la rascruce.

 Conceptul de reprezentare sociala este greu de

definit chiar si pentru cei de talia lui Moscovici, care l-a lansat, deoarece el are o pozitie mixta, interdisciplinara, fiind situata la intersectia dintre sociologie si psihologie.

Conceptul apartinind acestui domeniu comun,

trebuie astfel sa cuprinda perceptiv cit si cel intelectual. atit

domeniul

 Reprezentarea sociala este un sistem de

valori, de notiuni si de practici relative la obiecte, aspecte sau dimensiuni ale mediului social care permit nu numai stabilirea cadrului de viata al indivizilor si grupurilor, dar constituie in mod egal un instrument de orientare a perceptiei situatiei si de elaborare a raspunsurilor (Moscovici, 1976, p.43 ).

 Abric si Mugny inteleg prin reprezentari,

produsul si procesul unei activitati mintale, prin care individul sau un grup reconstituie realul cu care este confruntat si ii atribuie o semnificatie specifica. Nu caracteristicile obiective ale unei situatii sint cele care determina comportamentele subiectilor aflati in interactiune, ci reprezenatarea acelei situatii.

 Paradigma in aceasta viziune arata acum in

urmator: reactie. felul

organism-stimul-organism-

Astfel,

comportamentele umane sint determinate nu de stimuli, cit de imaginile sau ideile pe care le fac oamenii despre stimuli.

 Astfel se poate explica faptul ca prin

cultivare, documentare, manipulare, subiectul poate sa-si modifice reprezentarea despre un lucru sau altul. Aceasta modificare dupa cum se va demonstra experimental nu se datoreaza in exclusivitate subiectului, ci ele sint consecinta actiunii convergente a societatii, culturii in care individul traieste.

 Generarea acestor reprezentari este

sociala, dar elaborarea lor ramine personala (Neculau, 1993).

Nu exista o incompatibilitate intre

individual si social, intre reprezentarile sociale si reprezentarile individuale, deoarece reprezentarile individuale sint reprezentarea personala a socialului.

 Subiectul este cel care isi modifica

reprezentarea sociala despre un concept in urma presiunilor implicite sau explicite ale societatii, care are nevoie de un individ capabil sa se adapteze noilor cerinte.

 Reprezentarile

sociale constituie un exemplu elocvent de formatiuni psihice extrem de complexe, multideterminate si plurivalente ( M. Zlate, 1999 ). Acest lucru este posibil datorita specificitatii lor in raport cu: 1. reprezentarile mintale individuale prin caracterul lor simultan social si individual ; 2. de fantasme, prin faptul ca se raporteaza la lumea reala ;

3. de figurabilitate, prin caracterul lor constructiv pornind de la elementele senzoriale si perceptive fixare si conservate in memorie; 4. de prejudecati si stereotipuri, prin continutul si structura lor care depasesc continutul lor; 5. de credinte si superstitii, prin emergenta lor din real.

2. PRESA FRANCEZ I PSIHANALIZA

 Studiul reprezentrile sociale revine ntotdeauna

la punerea n relaie a caracteristicilor raporturilor simbolice din interiorul i dintre grupurile sociale. Este ceea ce a fcut Moscovici pentru reprezentrile sociale ale psihanalizei n diferite organe ale presei franceze de la nceputul anilor 50.

 Au fost studiate trei tipuri de publicaii:

presa militant apropiat de Partidul Comunist, presa emanat de Biserica catolic i ziarele de mare tiraj. Aceste trei sectoare ale presei franceze nu ntreineau acelai tip de raporturi cu cititorii i cu mediul lor social i cultural. Mecanismele:

1. Difuzarea. Acest raport este caracterizat printr-o difereniere ntre sursele i receptorii comunicrii. Autorii articolelor din presa de larg difuziune transmit informaia pe care ei nii au primit-o, la rndul lor, din partea specialitilor. Din acest motiv, ei snt ntr-un fel receptori de informaie, ca i cititorii lor. Scopul lor principal este, n acelai timp, s creeze o cunoatere comun i s se adapteze intereselor publicului lor.

2. Propagarea. Acest raport este stabilit de ctre membrii unui grup care au o viziune bine organizat asupra lumii, o credin ce trebuie propagat n paralel cu acomodarea altor tipuri de cunoatere la acest cadru stabil. De ex: Se studiez modul n care sistemele de comunicare pe care se sprijinea Biserica catolic adaptau achiziiile psihanalizei la scopurile lor religioase.

3. Propaganda. Este o form de comunicare ce se nscrie n raporturi sociale puternic antagoniste.

Miza acestei comunicri este opoziia ntre

adevr i fals, transmiterea unei viziuni conflictuale, a unei incompatibiliti a viziunii asupra lumii propus de surs i cea propus de un partid advers.

 Privite din unghiul structurii mesajelor, al

elaborrii structurilor sociale, al legturilor ntre emitor i receptor, al comportamentului vizat, cele trei sisteme de comunicare i pstreaz o mare individualitate. Tocmai aceast particularitate ne permite s apropiem difuzarea, propagarea i propaganda de opinie, de: atitudine i, respectiv, de stereotip. (Moscovici, 1976, p. 497)

 Difuzarea produce opinii asupra psihanalizei. Se

vorbete despre psihanaliz, cu seriozitate, cu rezerv, chiar cu ironie. Psihanaliza va fi asociat cu alte teme la mod, cu astrologia, de exemplu. Sunt exprimate o mulime de puncte de vedere i rezultatul este un fel de impregnare a opiniei publice cu o nou tem de conversaie la dispoziia tuturor. Scopul difuzrii este un fel de art pentru art: a ntreine comunicarea pentru interesul al comunicrii nsei.

 Propagarea lucreaz la nivelul atitudinilor. Atitudinea este o organizare psihic avnd o orientare

negativ sau pozitiv n raport cu un obiect, orientare care se dezvluie fie printr-un comportament global, fie printr-o serie de reacii a cror semnificaie este comun. Atitudinea nu este o reuniune de opinii sau de rspunsuri particulare i heteronome, ci o mbinare ordonat a tuturor acestor opinii i rspunsuri. Funcia ei este regulatoare; ea are un efect selectiv asupra ansamblului manifestrilor unui subiect. Conduita nu este urmarea ei imediat i necesar. Crearea unei atitudini traduce crearea unui raport cu un obiect pertinent din punct de vedere social. (Moscovici, 1976, p. 498)

 Cnd se studiaz atitudinile n psihologia social, se caut

structurarea continu a unei mulimi de rspunsuri diferite la prima vedere. O asemenea organizare complex poate fi detectat n scrierile catolice asupra psihanalizei. Acestea propovduiesc moderaia i prudena, pun psihanaliza n serviciul educaiei, resping dimensiunea aplicativ generalizat a libidoului, dar vorbesc despre rolul pozitiv al afectivitii i al unei terapeutici analitice limitate. Psihanaliza este vzut ca respingere a unui pozitivism depit, lucrnd pentru o nelegere mai deplin, care nu intr n mod necesar n conflict cu o viziune spiritualist asupra omului. Cheia interpretrii psihanalizei trebuie deci cutat n mesajul religios ce desemneaz compatibilitile i incompatibilitile, dar care nu vizeaz o acceptare sau o respingere total.

 Propaganda, dimpotriv, vizeaz exact refuzul

global al unei concep]ii alternative, prezentat cu consteisna i rigiditatea unui stereotip denigrator (Moscovici, 1976, p. 19). Presa comunist din perioada rzboiului rece, psihanaliza era prezentat ca o pseudotiin sau ca o tiin burghez, importat n Frana din Statele Unite i menit s propage o ideologie mistificatoare! O opoziie sistematic n raport cu lupta de clas traversa, legndu-le n acelai timp, domeniul politicii i cel al psihologiei.

 Conform acestei prese de propagand, Uniunea

Sovietic era ara pcii i Statele Unite ara rzboluiui i a exploatrii sociale. Va exista deci o psihologie sovietic valabil din punct de vedere euristic i tiinific i o psihanaliz care nu era dect aparent tiinific, fiind importat din America. Reprezentarea psihanalizei ine acum mai mult de propagare dect de propagand. Aceasta deoarece n acest domeniu rzboiul rece s-a sfrit.

 Concluzii: Studiul reprezentrilor

sociale ale psihanalizei ne arar cum variaz acestea odat cu raporturile de comunicare, neconstituind entiti imuabile (constante), chiar dac exist puncte de reper comune ce permit actorilor sociali s se situeze pe poziii diferite. Aceasta nu mpiedic s existe caracteristici i procese comune ce tind s se manifeste, n orice reprezentare social.

REPREZENTAREA SOCIAL CONTEXTUAL A INTELIGENEI

componenta fundamentala a reprezentarii este semnificatia sa care este dublu determinata de efectele de context: contextul discursiv, adica de natura conditiilor de producere a discursului plecand de la care va fi formulata sau descoperita o reprezentare; contextul social, adica de contextul ideologic pe de o parte si pe de alta parte de locul ocupat in sistemul social de catre individul sau grupul vizat.

 In contextul stiintific, reprezentarea inteligentei

va fi corespunzatoare paradigmei la care adera cercetatorul respectiv. Mugny vorbeste despre monofazia reprezentarii stiintifice a inteligentei ca despre un concept riguros axat pe o anumita paradigma si despre polifazia acestei reprezentari in reprezentarea sociala, evidentiata in discursul subiectilor care vor aborda inconstient paradigme si orientari diferite din lumea stiintei.

 Reprezentarea unui membru al societatii va fi in

conformitate cu cea a grupului de apartenenta, oglindind coeziunea la grup si omogenitatea sau neomogenitatea grupului. Reprezentarea sociala a inteligentei poarta amprenta rolului pe care il indeplineste subiectul in acel context. Studiul lui Mugny arat diferene semnificative intre reprezentarile sociale despre inteligenta la profesorii care sunt parinti si intre cei care nu sunt parinti, intre adultii profesori sau neprofesori.