Rugaciune - Constantin Brancusi Este foarte greu s te opreti asupra unei sigure lucrri din piesele expuse la Muzeul

Naional de Art, la Galeria de Art Modern Romneasc. Am oscilat un timp ntre cteva lucrri i m-am oprit asupra lucrrii Rugciune a lui Constantin Brncui deoarece, n momentul n care am ieit din muzeu, nc nehotrt, am observat c aceast lucrare mi-a rmas foarte clar n minte. Tot drumul napoi spre cas m-am ntrebat de ce Rugciunea? Ce mi place n mod deosebit la aceast lucrare, i mai ales, de mi-a rmas att de clar ntiprit n minte? O femeie ngenunchiat, cu braele strse la piept de fapt are un singur bra, stngul este amputat Rugciunea este un monument funerar, executat la comand de Brncui la Paris n atelie rul su din Montparnasse. Iniial a concepuse un ansamblu, sub forma unei platforme cu trei trepte pe care, o femeie acoperit cu un voal, plnge ncovoiat de durere. Avea n minte monumentele funerare pe care le vzuse recent prin cimintirele Parisului. Dar, femeia care plnge i s-a prut mai mult c s-ar zgribuli de frig i la scurt timp se revolt mpotriva convenionalismului acesteia i distruge macheta (care se pstreaz ntr-o fotografie). Va reface lucrarea n alt spirit, chiar cu riscul de a nu respecta exact clauzele contractului. Romnul a angajat un model, o tnr voluptoas pe care a fotografiat-o exact n poziia n care i imagina noul monumnt. De aceast dat, femeia ngenunhiata nu mai plnge, ci doar se roag cu un aer de smerenie. i ceea ce e mai important, este goal. O raritate pentru un monument funerar. O femeie goal ntr-un cimitir din Buzu ar fi fost un scandal. Pentru a evita acest scandal, Brncui recurge la simplificarea formelor, eliminnd foarte multe detalii anatomice, renunnd, practic, parial, la maniera figurativ. La final, sculptorul venic nemulumint, nereuind s gseasc echilibrul lucrrii i reteaz o mn. Orict nu ar vrea s apeleze la soluiile lui Rodin, form final a lucrrii va rmne cu braul stng retezat. Lucrarea, este n primul rnd o creaie de stare. Aezat n faa ei, eti pus fa-n fa cu o metafor a smereniei i puritii. Misterul care nvluie aceast lucrare este dat n egal msur de atitudinea calm i gnditoare pe care o transmite, ct i de amputatea voit a braului. Pe lng echilibrul pe care scluptorul a vrut s-l obin prin aceast amputare pe care a reuit s-l creeze lipsa mnii justific ntr-un fel rolul iniial de monument funerar. Lipsa minii nseamn durere. Moartea nseamna durere. Am avut ocazia s vd i o copie a acestei lucrri, n Cimitirul Bellu, din 1964, care strjuiete mormintele pictorilor Andreescu, Luchian, Petracu i Pallady. Impactul asupra privitorului este mai puternic dect cel pe care l are lucrearea n muzeu. Printre morminte, sculptura pare un fel de spirit care se roag pentru sufletele morilor. Rugciunea este o sculptur care te atrage si te fascineaz, o sculptur pe care dup ce o vezi odat o rememorezi foarte mult timp. i rmne in minte datorit fineei cu care este executat i a mesajului semiotic puternic pe care-l transmite.

Iat ce spunea Brncui: Am venit s v aduc bucurie curat. Bucuria pe care o poi culege de oriunde i oricnd. Privii lucrurile pn cnd o s le vedei, pn cnd vi se arat bucuria lor. Eu aproape de Dumnezeu le-am vzut. () O pasre fr somn care vrea s fie om. Vreau ca pasrea mea s umple tot vzduhul. () Oameni napoi la natur, la cuminenia pmntului. La iubire. Iubirea cheam iubire. A iubi? A zbura? Toat viaa am cntat esena zborului. () Artitii sunt cei care au omort arta! n art nu trebuie s fie strini! Lumea poate fi salvat prin art! Pentru c ceea ce legi tu aici pe Pmnt se leag i-n Ceruri. Arta nu este ntmplare. Arta este iubire. Numai aa i putem mulumi lui Dumnezeu. () Viaa trebuie luat de piept. Viaa e ca banul. Trebuie s tii cum s-o prinzi i cum s-o risipeti. Eu cu veselia am dus-o. Mizeria era crunt. Dar alunecam deasupra ei cu veselia. Eram tnr, iubeam viaa i m bucuram. Bucuria cu care lucreaz artistul e inima artei sale. () Cnd ncetm la a mai fi copii suntem deja mori. Copiii, numai copiii, posed acea bucurie esenial. Asta vreau eu s-aduc cu sculpturile

Constantin Brancusi
Considerat de majoritatea criticilor drept cel mai mare sculptor al secolului XX, Constantin Brancusi este fara indoiala cel mai celebru artist pe care Romania l-a dat omenirii. Lucrarile sculptorului nascut intr-o modesta localitate gorjeana au fost expuse in cele mai mari saloane de arta din Europa si America, devenind piesele preferate ale numerosilor colectionari bogati de arta, oameni care au cheltuit extrem de multi bani pentru a intra in posesia unei lucrari semnate Constantin Brancusi. Desi s-a nascut in Romania si tot aici a facut primii pasi in sculptura, Brancusi s-a afirmat cu adevarat in Franta, unde a realizat cele mai multe dintre operele sale. De altfel, celebrul artist s-a stins din viata la Paris, ultima sa marturisire - facuta arhiepiscopului Teofil, de la biserica ortodoxa din capitala Frantei - fiind: Mor cu inima trista, pentru ca nu ma pot intoarce in tara mea. Constantin Brancusi s-a nascut la 19 februarie 1876, in localitatea Hobita, fiind un copil cam zvapaiat, care a dorit sa fie independent inca de la o varsta foarte frageda. In 1883, primul sau an de scoala, micul Constantin pleaca de acasa, fiind gasit de mama sa la Targu Jiu si adus inapoi de aceasta la Hobita. Dupa numai un an, in timp ce era elev in clasa a doua la Scoala din Pestisani, fuge din nou din localitatea natala, suparat ca fusese pedepsit pentru ca scrijelise cu briceagul banca din sala sa de clasa si se angajeaza ca ucenic la un negustor de butoaie. Sirul plecarilor copilului rebel de acasa nu se incheie aici: in 1887 pleaca din nou la Targu Jiu, inainte de a termina scoala primara, pentru a deveni ucenic in boiangeria lui Ion Mosculescu. Este readus la Hobita, dar fuge din nou, in 1888, de data aceasta la Slatina, unde se angajeaza ca baiat de pravalie. Anul 1889 il gaseste pe Constantin Brancusi la Craiova, unde se angajeaza la birtul fratilor Spirtaru, din Piata Garii, muncind aici 18 ore pe zi, pentru a face avere - dupa cum o spunea el atunci. Va ramane aproape 9 ani in capitala Olteniei, dar din anul 1893 - incepe sa urmeze cursurile Scolii de Meserii, in cadrul careia obtine note excelente, fiind chiar bursier.

La 31 august 1895 este admis la specializare in sectia Sculptura in lemn, pe care o termina in anul 1897 pe primul loc (din 16 elevi), in acelasi an modeland bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul scolii. Apoi, la 30 septembrie 1898, Brancusi se inscrie la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, in acelasi an debutand in cadrul Expozitiei Regionale de la Craiova, unde a expus acelasi bust al lui Gheorghe Chitu si s-a bucurat de laudele tuturor. La 24 septembrie 1902 i se acorda diploma de absolvire a Scolii de Arte Frumoase (al doilea din promotia sa), pe durata studiilor realizand mai multe lucrari, cateva dintre acestea fiind chiar premiate. In anul 1903, Brancusi creeaza prima sa sculptura remarcabila: bustul generalului dr. Carol Davila, care va fi instalat in fata Spitalului Militar din Bucuresti. 1904 este anul plecarii lui Constantin Brancusi din Romania: el porneste pe jos spre Paris, oprindu-se pentru perioade mai lungi la Budapesta si la Viena. Apoi, se stabileste o vreme la Munchen, unde frecventeaza cursurile Academiei Regale de Belle Arte, iar pentru a-si putea plati cheltuielile practica meseria de infirmier. De aici, pleaca apoi cu trenul spre Paris, unde ajunge la 14 iulie 1904, unde inchiriaza impreuna cu un alt roman - o camera in mansarda unei case. In 1905, la interventia ministrului roman Grigore Ghica, Brancusi este acceptat pentru a da examen de admitere la cursul de sculptura al Scolii Nationale de Arte Frumoase din Paris. Tanarul roman ia examenul si devine elevul lui Antonin Mercie, seful atelierului de sculptura al scolii. In acelasi an, Brancusi intra in "Cercle des etudiants roumains" (Cercul studentilor romani), din care mai faceau parte George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda, Ion Pillat, Camil Ressu si alti artisti si intelectuali de marca romani care studiau la Paris. Dupa numai un an, in 1906, Brancusi expune pentru prima oara in Franta, in cadrul Salonului de Toamna de la Paris, transportandu-si singur lucrarile la locul expozitiei, cu ajutorul unei roabe! In ianuarie 1907, Brancusi face un nou pas extrem de important in drumul sau catre succes si celebritate: este acceptat ca practician - la interventia Reginei Elisabeta a Romaniei - in atelierul lui Rodin, celebrul sculptor francez. Dupa numai cateva luni, Brancusi paraseste atelierul maestrului sau, explicatia sa ramanand in istoria artei: Nimic nu poate creste la umbra unui copac foarte mare. Rezultatele artistice de exceptie incep sa apara inca din acel an (1907): lucrarile Capul unei fete tinere, Sarutul si Cumintenia pamantului. Anul urmator, Brancusi il cunoaste pe Modigliani, celebrul pictor si sculptor italian devenindu-i prieten si realizandu-i cateva portrete. In 1909, Brancusi sculpteaza - in lemn - primele coloane, un antrenament pentru ceea ce

urma sa fie cea mai importanta realizare artistica a sa: Coloana fara sfarsit. In 1913, Constantin Brancusi isi face debutul si pe continentul american, cateva dintre lucrarile sale fiind expuse la New York, in cadrul expozitiei The Armory Show. \ Urmeaza ani intregi in care sculptorul creeaza o serie extrem de valoroasa de opere de arta, care sunt expuse pe rand in cele mai importante capitale europene sau care devin piese de baza in colectii de prestigiu. Dintre toate acestea, vom aminti doar prima expozitie personala a lui Constantin Brancusi, inaugurata la New York, pe 12 martie 1914, la Photo Secession Gallery, in acelasi an maestrul expunand si la Bucuresti cateva lucrari in bronz si piatra. 1914 este si anul in care Brancusi se intoarce in tara, dar pentru ca nu este bine primit de personalitatile culturale ale acelor vremuri, se intoarce in scurt timp in Franta. Acest nefericit eveniment il face pe Tudor Arghezi sa afirme: Cel care nu a putut fi stimat in Romania isi va gasi locul in colectiile din strainatate, alaturi de alti clasici. Totusi, in 1920, Brancusi se intoarce in tara, la invitatia lui Camil Ressu, pana in 1921, cand pleaca din nou la Paris. Gandul de a realiza opere si in tara sa natala nu-i da pace: Brancusi discuta, in 1930, cu primarul de atunci al Bucurestiului despre ridicarea unei Coloane a Infinitului, pe care sculptorul o vedea inalta de cel putin 50 de metri si amplasata intr-una dintre pietele Bucurestiului, atat de sarace in statui. Dar abia in 1935 aceasta idee incepe sa se contureze, cand Liga Nationala a Femeilor din judetul Gorj ii propune lui Brancusi sa realizeze o astfel de coloana, la Targu Jiu, ca monument in cinstea eroilor romani cazuti in primul razboi mondial, opera sa fiind finalizata in 1937, alaturi de alte realizari de exceptie, ca Poarta sarutului si Masa tacerii. Dupa desavarsirea acestui complex expozitional de la Targu Jiu, Brancusi pleaca iarasi din tara, pentru a reveni in 1938, cu prilejul inaugurarii oficiale, care a avut loc pe 27 octombrie. In 1944, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Brancusi refuza sa mai participe la orice manifestare artistica publica, in semn de solidaritate cu Rezistenta franceza si ca protest impotriva ocupatiei naziste. Mai mult decat atat, ii ascunde in atelierul sau pe cativa dintre liderii Rezistentei care erau cautati de hitleristi. Revoltat ca fusese aspru si pe nedrept criticat in Academia Republicii Populare Romane (controlata de propagandistii comunisti), Brancusi isi depune la 1 august 1951 pasaportul romanesc la Ambasada de la Paris si cere cetatenia franceza, pe care o obtine la 15 iunie 1952. Apreciat de o lume intreaga, dar ignorat de conducerea comunista din Romania, Brancusi se stinge din viata la Paris, pe 16 martie 1957, fiind inmormantat in Cimitirul Montparnasse.