Deseori ortodocsii si neoprotestantii discut despre mntuire si despre cum se ajunge la ea plecnd de la premiza c ei nteleg acelasi lucru prin

termenul "mntuire". De-a lungul timpului, n urma numeroaselor ntrebri puse de neoprotestanti, mi s-a ntrit convingerea c mntuirea este nteleas diferit de ortodocsi si de neoprotestanti. Cnd vorbesc despre "mntuire", (neo)protestantii nteleg prin aceasta exclusiv iertarea pcatelor. Astfel, a fi mntuit nseamn a avea pcatele iertate si a fi gata pentru mprtia Cerurilor (potrivit nvtturii protestante). Pe de alt parte, ortodocsii nteleg prin "mntuire" ceva mult mai complex, aparte de iertarea pcatelor. Din punct de vedere etimologic, termenul "mntuire" nseamn izbvire, eliberare. Se pune problema - izbvire din ce? Biserica Ortodox foloseste termenul "mntuire" cu referire la izbvirea sau eliberarea de sub puterea pcatului. Aceast eliberare nu este una abstract, declarat n mod juridic ca n nvttura protestant, ci efectiv ("Fiti sfinti pentru c si Eu sunt sfnt"). Exist dou mntuiri: cea general, a ntregii omeniri (mntuirea obiectiv), svrsit pe Cruce cnd Mntuitorul a biruit pcatul, si cea personal, care este o intrare sau o nsusire de ctre om a mntuirii (mntuirea subiectiv). Mntuirea general sau obiectiv este prin Har; mntuirea personal sau subiectiv este tot prin Har, n sensul c Dumnezeu n mila Sa d tot ajutorul pentru ca omul s intre n aceast mntuire. Aceast intrare nu este nici abstract si nici instantanee - unele pcate dispar mai repede, altele mai greu. Este un proces pe care Sf. Apostol Pavel l compar cu o alergare sportiv. Cununa care st naintea alergtorului crestin este mntuirea deplin. Ortodocsii si protestantii, ntelegnd lucruri diferite prin acest termen, se disput cu privire la lucrurile care contribuie la obtinerea mntuirii. Dac e s ntelegem prin "mntuire" iertarea pcatelor, atunci aceasta se obtine ntr-adevr prin credinta n Iisus Hristos, asa cum afirm si protestantii. Pcatele mrturisite si lsate sunt iertate. Un subiect de disput pentru protestanti este rolul faptelor bune. Protestantii, ntelegnd prin "mntuire" iertarea pcatelor si declararea instantanee, de tip juridic, din partea lui Dumnezeu a neprihnirii omului, afirm c faptele bune nu au nici un rol n obtinerea iertrii. Acest lucru este adevrat pentru iertarea pcatelor, pentru c aceasta nu se obtine pentru merite ale noastre, ci prin Harul si mila lui Dumnezeu. Ortodocsii, pentru care mntuirea este curtirea real de pcate, afirm rolul faptelor bune n acest proces. n vindecarea si prsirea deprinderilor rele, faptele bune au un rol terapeutic pentru pctos. Ele sunt mntuitoare si l ajut pe om la aceast mntuire n sensul c l elibereaz si vindec pe pctos de deprinderile pctoase. Se stie faptul c inima omului se modeleaz dup actele exterioare lucrate prin vointa sa. Lucrarea faptelor bune si hotrrea de a nu mai

repeta pcatele sunt mntuitoare, adic ajut la mntuirea omului. De aceea nvttura crestin ortodox afirm mntuirea prin credint si prin fapte. n acest context, expresia protestantilor "Sunt mntuit" nu are sens. Un om este mntuit abia atunci cnd s-a eliberat de orice pcat din viata lui. Ori, acest lucru nu se poate afirma cu certitudine ntr-o viat de om. Iat cteva versete din Noul Testament; toate indic spre lucrarea faptelor bune ca parte a parcurgerii si atingerii mntuirii. n Iope era o ucenit, cu numele Tavita, care, tlcuindu-se, se zice Cprioar. Aceasta era plin de fapte bune si de milosteniile pe care le fcea. (Fapte 9:36) [Dumnezeu] va rsplti fiecruia dup faptele lui... Dar acum, izbviti fiind de pcat si robi fcndu-v lui Dumnezeu, aveti roada voastr spre sfintire, iar sfrsitul, viat vesnic... Dac vietuiti dup trup, veti muri, iar dac ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii... Aceasta, fiindc stiti n ce timp ne gsim, cci este chiar ceasul s v treziti din somn; cci acum mntuirea este mai aproape de noi, dect atunci cnd am crezut. Noaptea e pe sfrsite; ziua este aproape. S lepdm dar lucrurile ntunericului si s ne mbrcm cu armele luminii. S umblm cuviincios, ca ziua: nu n ospete si n betii, nu n desfrnri si n fapte de rusine, nu n ceart si n pizm. Ci mbrcati-v n Domnul Iisus Hristos si grija de trup s nu o faceti spre pofte. (Rom. 2:6; 6:22; 8:13; 13:1114) Dac, ntr-adevr, L-ati ascultat si ati fost nvtati ntru El, asa cum este adevrul ntru Iisus, s v dezbrcati de vietuirea voastr de mai nainte, de omul cel vechi, care se stric prin poftele amgitoare si s v nnoiti n duhul mintii voastre si s v mbrcati n omul cel nou, cel dup Dumnezeu, zidit ntru dreptate si n sfintenia adevrului. (Efes. 4:21-24) Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaz dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rbdarea, blndetea. Lupt-te lupta cea bun a credintei, cucereste viata vesnic la care ai fost chemat si pentru care ai dat bun mrturie naintea multor martori... S fac ce e bine, s se navuteasc n fapte bune, s fie darnici, s fie cu inim larg, agonisindu-si bun temelie n veacul viitor, ca s dobndeasc, cu adevrat, viata vesnic. (1 Tim. 6:11, 12, 18, 19) Vrednic de crezare este cuvntul, si voiesc s adeveresti acestea cu trie, pentru ca acei ce au crezut n Dumnezeu s aib grij s fie n frunte la fapte bune. C acestea sunt cele bune si de folos oamenilor. (Tit 3:8) Prtsia ta la credint s se fac lucrtoare n deplina cunostint a oricrei fapte bune, pe care o faceti pentru Hristos Iisus. (Filim. 6) Asa si cu credinta: dac nu are fapte, e moart n ea nssi. Dar va zice cineva: Tu ai credint, iar eu am fapte; arat-mi credinta ta fr fapte si eu t voi arta, din faptele mele, credinta mea. Tu crezi c unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremur. Vrei ns s ntelegi, omule nesocotit, c credinta fr de fapte moart este? Avraam, printele nostru, au nu din fapte s-a ndreptat, cnd a pus pe Isaac, fiul su, pe jertfelnic? Vezi c, credinta lucra mpreun cu faptele lui si din fapte credinta s-a desvrsit? (Iacov 2:17-22)

Pentru aceasta, puneti si din partea voastr toat srguinta si adugati la credinta voastr: fapta bun, iar la fapta bun: cunostinta. (2 Pet. 1:5) Stiu faptele tale si osteneala ta si rbdarea ta... Cine are urechi s aud ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui i voi da s mnnce din pomul vietii, care este n raiul lui Dumnezeu... Nu te teme de cele ce ai s ptimesti. C iat diavolul va s arunce dintre voi n temnit, ca s fiti ispititi, si veti avea necaz zece zile. Fii credincios pn la moarte si ti voi da cununa vietii... Am auzit un glas din cer, zicnd: Scrie: Fericiti cei morti, cei ce acum mor ntru Domnul! Da, grieste Duhul, odihneasc-se de ostenelile lor, cci faptele lor vin cu ei... Am vzut pe morti, pe cei mari si pe cei mici, stnd naintea tronului si crtile au fost deschise; si o alt carte a fost deschis, care este cartea vietii; si mortii au fost judecati din cele scrise n crti, potrivit cu faptele lor. (Apoc. 2:2, 7, 10; 14:13, 20:12) n mod particular, ntia Epistol a Sf. Ap. Ioan atrage atentia asupra necesittii unirii credintei cu lucrarea faptelor bune; simpla credint cu mintea (asa cum cred si dracii) nu este suficient pentru mntuire. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le pzeste, mincinos este si ntru el adevrul nu se afl. Cine pzeste cuvntul Lui, ntru acela, cu adevrat, dragostea lui Dumnezeu este desvrsit. Prin aceasta cunoastem c suntem ntru El. Cine zice c petrece ntru El dator este, precum Acela a umblat, si el asa s umble... Oricine si-a pus n El ndejdea, acesta se curteste pe sine, asa cum Acela curat este... Oricine rmne ntru El nu pctuieste; oricine pctuieste nu L-a vzut, nici nu L-a cunoscut... Oricine este nscut din Dumnezeu nu svrseste pcat, pentru c smnta lui Dumnezeu rmne n acesta; si nu poate s pctuiasc, fiindc este nscut din Dumnezeu. (1 In. 2:4, 5, 6; 3:3, 6, 9) n concluzie, omul are iertarea pcatelor prin credinta n Iisus Hristos si prin mrturisirea si prsirea pcatelor. Msura n care s-a mntuit poate fi apreciat ns numai la Judecata de Apoi, n functie de faptele sale bune si de nevointa sa spre o viat sfnt. Trebuie mentionat aici c Judecata nu se va desfsura cu Iisus Hristos prezidnd un juriu de o manier lumeasc si trimitnd oamenii n Iad. Faptele bune sau rele ale oamenilor (structura lor sufleteasc) - "cum te voi gsi, asa te voi judeca" - sunt cele care i vor duce pe acestia n Rai sau Iad. Faptele tuturor vor fi revelate n fata dreptului Judector si a puterilor ceresti. Temelia pentru schimbarea acestei structuri sufletesti ("mntuire") este credinta n Iisus Hristos, iar transformarea efectiv se realizeaz cu vrerea omului si cu ajutorul lui Dumnezeu.