Cuprins

Capitolul 1
Creditul – noţiuni generale
1.1. 1.2. 1.3. Definirea creditului....................................................pag2 Trăsăturile şi funcţiile creditului..............................pag3 Tipuri de credite........................................................pag5

Capitolul 2
Consideraţii generale privind creditele acordate persoanelor fizice
2.1. Tipuri de credite bancare pentru persoane fizice................................................pag7 2.2. Criterii de creditare a persoanelor fizice........................................................pag8 2.3. Condiţii de creditare şi documentaţia necesară................................................pag11

Capitolul 3
Concluzii...............................................................pag13 Bibliografie...........................................................pag16

Creditul reprezintă suma de bani pe care o bancă o acordă unei persoane fizice sau juridice pe o anumită perioadă de timp. pînă la o anumită dată numită scadenţă şi pentru care primeşte o dobândă. Putem afirma că apariţia creditului a depins de un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului. În limba română. numită debitor.1. când vânzătorul oferea cumpărătorului valori de întrebuinţare în schimbul unei promisiuni că va primi în curând o valoare. că va primi în schimb valori corespunzătoare. Raportul de credit priveşte două părţi: o parte care acordă creditul.Chirlesan. simple. Creditul mai este definit şi ca o formă particulară a schimbului.lea. creditul a apărut din necesitatea stingerii obligaţiilor dintre diferiţi agenţi economici în care moneda lichidă nu poate face faţă. până la tranzacţii formalizate ce se efectuază pe pieţele monetare sau financiare foarte dezvoltate şi formulate în cadrul unor contracte complexe.Turliuc. V. Operaţiunile de credit pot interveni într-o gamă amplă de relaţii între indivizi sub forma unor acorduri personale. D.Moneda si credit 2 . lucrări sau servicii. participiul trecut al verbului credere semnificând încrederea celui care dă unei persoane anumite bunuri.Capitolul 1 Creditul – noţiuni generale 1. noţiunea de credit a pătruns în secolul al XVIII.1 1 V. numită creditor şi o parte care îl primeşte. Definirea creditului Termenul de credit îşi are etimologia în latinescul creditum. operaţiunile de credit reprezentănd de fapt operaţiuni de schimb caracterizate prin existenţa unui interval de timp care separă efectuarea prestaţiei de efectuarea contraprestaţiei.Cocris. De asemenea.

Termenele de rambursare sunt foarte variate si. Subiecţii relaţiei de credit Promisiunea de rambursare Rambursabilitatea Dobânda Acordarea creditului Consemnarea şi transferabilitatea Subiecţii relaţiei de credit sunt creditorul. definiţia creditului şi accepţiunile sale sunt foarte diferite.2. dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor împrumutatului. creditele se pot clasifica în: 2. însă toate au o esenţă comună dată de trăsăturile lor caracteristice:       1.  Credite pe termen foarte scurt.până la 24 ore  Credite pe termen scurt. se obligă să restituie la scadenţă suma avansată împreună cu dobânda. Rambursabilitatea – prin natura sa. care nu sunt în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite. din cauza unei gestiuni nereuşite a creditelor acordate.În raportul de credit.1. creditul este o finanţare cu caracter temporar.până la 5-7 ani  Credite pe termen lung. Riscul de rambursare reprezintă probabilitatea întarzierii plăţii sau incapacităţii de plată datorată conjuncturii. Riscul de imobilizare survine de la bancă sau de la deţinătorul de depozite. Trăsăturile şi funcţiile creditului În literatura de specialitate română şi străină. respectiv persoana fizică sau juridică ce avansează împrumutul condiţionat şi pentru un interval de timp şi debitorul. rambursarea lui după o anumită perioadă fiind obligatorie. Promisiunea de rambursare este elementul esenţial al relaţiei de credit şi presupune riscuri care necesită angajarea unor garanţii. tot o persoană fizică sau juridică care.până la 50 ani. riscurile probabile sunt: riscul de rambursare şi riscul de imobilizare. pentru locuinţe 3 . în functie de acestea. în schimbul dreptului de folosinţă asupra obiectului împrumutului.până la 1 an  Credite pe termen mediu. 3.

7. care realizează în final finanţarea operatorilor economici pe seama disponibilităţilor latente din economie. fără o modificare a masei acesteia. 4 . cărţile de credit fiind modalitatea cea mai răspândită pentru această formă. Prin intermediul creditului se realizează active cu moneda pasivă. 6. Consemnarea este trăsătura clasică a creditului şi presupune înscrirea termenilor relaţiei de creditare în documente. repartiţie. pun în operă funcţia de mobilizare şi redistribuire a creditului. se manifestă prin aceea că disponibilităţile băneşti latente în activitatea agenţilor economici. Transferabilitatea presupune transferarea titlului de credit. 4.Pentru creditele pe termen scurt. Dobânda reprezintă caracteristica esenţială a creditului. s-a dezvoltat sistemul de credit deschis (linile de credit). s-a instituit dobânda variabilă.în ultima vreme. Constituind depozite şi acordând în baza acestora şi a resurselor proprii credite. creditul are un rol deosebit pentru buna funcţionare a mecanismului economic în ansamblul său. Acordarea creditului. sub forma unuia sau altuia din tipurile de credit. Creditele pe termen mediu şi lung implică o rambursare eşalonată. În economie. Acest rol se manifestă prin intermediul unor funcţii ale creditului. Există însă şi relaţii de credit neconsemnate care se încheie doar prin acord verbal şi sunt bazate pe încredere. trecerea unei componente a masei monetare într-o altă componentă. instituţiilor.Pe fondul presiunii inflaţioniste. Clauza dobânzii fixe e acceptabilă pentru ambele părţi. Se evidenţiază ca principale funcţii ale creditului:    funcţia de mobilizare a disponibilităţilor băneşti şi de redistribuire a acestora funcţia de emisiune funcţia de reflectare şi stimulare a eficienţei activităţii agenţilor economici Funcţia de mobilizare a disponibilităţilor băneşti şi de redistribuire a acestora. adică cedarea dreptului de a încasa suma înscrisă în titlul de credit. caracteristică este rambursarea integrală la scadenţă. populaţiei sunt concentrate de bănci şi alte instituţii financiare şi de credit şi redistribuite ulterior celor care au nevoie temporară sau pe termen mediu şi lung de ele. în funcţie de nivelul dobânzii pe piaţă. 5. Acesta poate face obiectul operaţiunilor de vânzare-cumpărare. în cadrul căruia împrumututile efective intervin la intervale liber alese de debitor. în reluarea pe o scară lărgită a proceselor de producţie. băncile şi instituţiile financiare şi de credit. consum. prin care se realizează cesiunea creanţei.

Atât supracreditarea. Elyles de la Mellon Bank SUA. În restul timpului creditul este sub supraveghere. supraemisia. Funcţia de reflectare şi stimulare a eficienţei activităţii agenţilor economici – în activitatea agenţilor economici cu activitate eficientă. eficiente.Funcţia de emisiune a creditului prin intemediul căreia se realizează crearea de noi mijloace de plată in economie. Prin funcţiile pe care le realizează. Tipuri de credite De-a lungul timpului. Acest fenomen trebuie însă controlat astfel încât prin emisiune să se asigure o corectă dimensionare a creditului care să satisfacă nevoile reale ale economiei. Creditul este deci.3. creditul induce în economie o serie de efecte favorabile cum sunt:  sporirea capacităţii productive şi comerciale a agenţilor economici prin redistribuirea capitalurilor  concentrarea capitalului prin mobilizarea disponibilităţilor latente  reducerea cheltuielilor pe care le generează circulaţia masei monetare  dimensionarea şi adaptarea masei de bani în circulaţie la necesarul economiei Creditul generează însă şi o serie de riscuri. creditul a cunoscut o permanentă evoluţie şi diversificare. 5 . .” Riscurile creditului pot fi generate de fenomene economice individuale sau de o anumită stare economică conjuncturală. căci atunci se manifestă riscuri. Orice acordare de credit de către bancă. cât şi subcreditarea . un barometru al eficienţei economice al agenţilor economici şi în acelaşi timp un instrument de influenţare în direcţia stimulării activităţii profitabile. Prin intermediul creditului se pot stimula agenţi eficienţi cu activitate profitabilă. constituie în fapt o emisiune de monedă. cu deficienţe de gestiune şi răi platnici. Referindu-se la riscul creditării. subemisia sunt dăunătoare economiei şi produc perturbaţii cu consecinţe ce pot scăpa de sub control. 1. afirma „Creditul este bun doar două zile din viaţa sa: în ziua în care a fost aprobat şi în ziua în care a fost rambursat. se realizează sporirea masei monetare. creditele ocupă un loc marginal în asigurarea resureselor de finanţare a activităţii acestora. acordându-le credite fără restricţii în acelaşi timp cu restricţionarea creditelor la agenţii ineficienţi. credit bazat pe depozitele constituite anterior în bancă. David L. o sporire în circulaţie.

O altă formă de credit este creditul cămătăresc. în aceeaşi cantitate şi acelaşi fel de bun material cu cel împrumutat. Caracteristica acestui credit o constituie dobânda deosebit de ridicată. însă a continuat să se manifeste şi la inceputul „erei capitaliste”. Creditul juvenil se acorda între persoane cunoscute şi se restituia.    4. După natura lor economică şi după participanţii la relaţia de creditare:       3. când a fost legat de forma marfă a capitalului.   5. adică un caracter neproductiv. dobânda.   6. printre care şi România. ceea ce arată caracterul său de intajutorare într-o economie. Creditele se pot clasifica după mai multe criterii: 1. După calitatea debitorului: Credite acordate persoanelor fizice Credite acordate persoanelor juridice Credite pentru producţie Credite pentru investiţii Credite pentru comerţ După scopul acordării creditului: După natura garanţiilor: Credite reale Credite personale După termenul la care trebuie rambursat: Credite pe termen Credite fără termen Credite denunţabile Credite nedenunţabile După fermitatea scadenţei: 6 .O primă formă a creditului a fost creditul juvenil care a reprezentat o modalitate de intrajutorare între indivizi şi grupuri de indivizi aflaţi unul în vecinătatea celuilalt. de regulă. Acestei forme de credit îi lipsea un element de bază. Acest tip de credit a fost specific economiilor precapitaliste.   Credite comerciale Credite bancare Credite obligatare Credite ipotecare 2. Creditul cămătăresc există chiar şi în zilele noastre în unele ţări.

cât şi între producători. Creditul în care bancherul nu-şi rezervă dreptul de a cere restituirea anticipată a împrumutul acordat este numit credit nedenunţabil. Creditul comercial reprezintă creditul pe care-l acordă întreprinzătorii în momentul vânzării mărfurilor sub forma amânării plăţii. În cazul creditelor fără termen. Acest tip de credit este mult mai flexibil decât cel comercial. cum sunt de exmplu creditele cambiale. Creditele denunţabile presupun dreptul bancherului de a cere debitorului să plătească. Creditele pe termen trebuie rambursate la o dată stabilită. Creditul bancar este un credit sub formă bănească acordat de bănci întreprinzătorilor. Creditul real este creditul acordat în baza unor garanţii materiale certe. toate aceste tipuri de credite putând să coexiste.7. Creditul personal are la bază încrederea de care se bucură debitorul. După modul de stingere al obligaţiilor de plata: Credite amortizabile Credite neamortizabile Această clasificare a creditelor este relativă. înainte de scadenţă. contractarea obligaţiei de credit nu stipuleaza data lichidării ei. calităţile morale ale solicitatorului. care acoperă valoarea creditului. dar şi situaţia lui materială. Această formă de credit se manifestă atât în relaţiile de vânzare-cumpărare dintre întreprinzătorii productivi şi cei din comerţ. punând la adăpost pe creditor de orice risc. Creditul ipotecar este creditul garantat cu proprietatea imobiliară şi are ca principal obiectiv susţinerea dezvoltării acestei proprietăţi. 7 . pe baza unui preaviz. să se întrepătrundă între ele. După calitatea creditelor:   Credite performante Credite neperformante   8. reputaţia lui de a-şi îndeplini prompt obligaţia.

În conformitate cu prevederile legale şi cu propriile statute de organizare şi funcţionare.Capitolul 2 Consideraţii generale privind creditele acordate persoanelor fizice 2. Tipuri de credite bancare pentru persoane fizice Legea bancară defineşte creditul bancar ca fiind orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului de rambursare a sumei plătite. mediu şi lung. Băncile pot acorda clienţilor următoarele categorii de credite în lei şi valută:  Credite pe termen scurt:  Credite globale de exploatare  Linii de creditare  Credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare  Credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor sezoniere  Credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie  Credite pentru prefinanţarea exporturilor  Credite de stoc  Credite factoring  Credite pentru facilităţi de cont  Credite pe descoperit de cont(overdraft)  Credite pe termen mediu şi lung  Credite pentru echipament în completarea surselor proprii  Credite pentru cumpărarea de acţiuni şi active  Credite promotorii  Credite ipotecare  Credite pentru activitatea de leasing 8 .1. pe termen scurt. băncile acordă clienţilor lor credite în lei şi valută. precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de acestă sumă sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă.

suma ponderilor comparată cu o notă de referinţă stabilită în prealabil de bancă indică dacă dosarul se acceptă sau nu pentru a fi instrumentat de bancă. familia. moralitatea)  veniturile şi stabilitatea lor  obiectul creditului Băncile trebuie să evalueze riscurile la care se expun prin acordarea creditelor persoanelor fizice. plecând de la un ansamblu de informaţii care caracterizează 9 . Problema cheie este aceea de a descoperi printre informaţiile primite. sa admită sau nu dosarul. Fiecărei informatii îi este atribuită o pondere. Metoda are la bază tehnici statistice de tratare a informaţiilor referitoare la comportamentul solicitanţilor de credit care permit să identifice riscul de nerambursare a unui credit prin intermediul unei note(scor). de obicei bunul care face obiectul creditului este luat garanţie prin constituirea unei ipoteci asupra acestuia în favoarea băncii. pe acelea care explică cel mai bine solvabilitatea solicitantului. deoarece aceste credite se adresează unor solicitanţi care prezintă un comportament omogen. Capacitatea de rambursare a creditului de către client este analizată de bancă pe baza unor informaţii care vizează în principal următoarele:  situaţia patrimonială şi starea socială (vârsta. Aplicarea metodei conduce la reducerea cheltuielilor şi timpului aferent investigării dosarelor de credit. reputaţia. Analiza dosarelor de credit când numărul lor este mare iar valoarea unitară mică devine costisitor pentru bancă. Pentru depăşirea acestor inconveniente băncile au posibilitatea de selecţie a solicitărilor de credit printr-o metodă de evaluare a cererii de credit prin punctaj „credit scoring”. Criterii de creditare a persoanelor fizice În vederea acordării creditului banca solicită garanţii. Metoda creditului evaluat are la bază analiza discriminatorie.2. deci criteriile decizionale sunt valabile pentru toţi. Metoda permite băncii. pentru ca riscurile asumate să fie comparabile. care este o metodă statistică care permite . ca pe baza unor informaţii preliminare pe care clientul le pune la dispoziţie prin intermediul unui formular. iar compensarea cheltuielilor prin suportarea de către clienţi devine descurajantă pentru aceştia. Metoda evaluării creditului prin punctaj se aplică în special creditelor pe termen scurt şi creditelor imobiliare.2. iar obiectul creditului este identificabil ca valoare şi durată.

Pe baza dosarelor de credite derulate şi arhivate de bancă. În acest scop. Clienţii răi se caracterizează prin:  nu au telefon  nu au cont la bancă  sunt divorţaţi  au mai mult de 4 copii  au vârsta între 25-30 ani  lucrează mai puţin de 6 luni într-o întreprindere  nu sunt proprietari ai locuinţei Clienţii buni se caracterizează prin:  au telefon  sunt proprietari ai locuinţei  au cont în bancă  lucrează în aceeaşi întreprindere de peste 10 ani  sunt căsătoriţi si au 2-3 copii b) determinarea notei totale Fiecărui criteriu i se atrbuie o notă care ţine loc de pondere în funcţie de importanţă. profesie. determinarea claselor şi informaţiilor ce caracterizează fiecare clasă 2. care fie nu au rambursat creditele. Aplicarea metodei necesită două etape: 1. venit. 10 . se disting două clase de clienţi: clienţi buni. vârstă. să se distingă multe clase omogene vis-a vis de un criteriu stabilit. Pentru ambele clase de clienţi trebuie găsite criterii care să-i caracterizeze cel mai bine. utilizarea rezultatelor analizei pentru solicitanţii noi 1. fie au avut probleme la rambursarea unor rate. se vor determina succesiv următoarele elemente: a) determinarea criteriilor de solvabilitate Din dosarele de credit se vor reţine pentru fiecare titular de credit o serie de informaţii referitoare la adresă. care au rambursat creditele la timp şi fără probleme şi clienţi răi. Analiza discriminatorie pune în evidenţă că anumite criterii sunt mai semnificative şi permite să se calculeze ponderea care trebuie asociată fiecăruia dintre ele. Se vor reţine între 20 -30 de informaţii care se vor asocia clienţilor buni sau răi.fiecare individ ce aparţine unei populaţii. situaţia familială.

c) determinarea notei limită Constă în a determina o notă optimă sub care probabilitatea ca un client să fie nesolvabil să fie foarte mare. informaţii pe care banca le obţine de la clienţii noi care vor completa formularul.Pentru fiecare dosar. este la fel de grea. ponderile atribuite criteriilor de solvabilitate se vor aduna obţinându-se nota totală. deoarece banca a eliminat. Dacă se acceptă nota limită la un nivel mic se acceptă toţi clienţii buni. Deci. dosarele analizate nu sunt reprezentative pentru analiza discriminatorie. toate cererile de credit vor fi analizate prin prisma informaţiilor utilizate în analiza discriminatorie. Dacă se acceptă nota limită la un nivel mare se elimină toţi clienţii răi. Deşi metoda pare atragătoare. două dintre ele find mai importante. Odată nota fixată. dar şi un număr mare din cei buni. clienţii cu risc mare de nesolvabilitate. prin metoda clasică . nota limită este cea care elimină cei mai mulţi dintre clienţii răi şi cel mai puţin din cei buni. şi anume: cum să se selecţioneze eşalonul de dosare care fac obiectul analizei şi care sunt criteriile discriminatorii stabile. Pentru prima problemă. De aceea. dar si mulţi din cei răi. Această etapă este fundamentala pentru creditul evaluat. 2. Nota optimă va fi cea care are o influenţă favorabilă asupra profitului băncii. criteriile de solvabilitate a clienţilor trebuie revizuite periodic în analiza discriminatorie pentru a verifica eficacitatea acestora. Aceste modificări impun luarea în considerarea altor criterii de solvabiltate. vârstă) se modifică de la an la an.să evite dubla analiză a dosarelor să se includă în analiză şi dosarele refuzate de ofiţerii de credite care le-au analizat după metoda clasică să se accepte toate cererile de credit în vederea constituirii eşantionului pentru analiza discriminatorie A doua problemă – stabilirea criteriilor de solvabilitate. profesie. deci banca ar trebui să accepte din nou o perioadă toate cererile de credit şi implicit riscurile. Pentru depăşirea acestei situaţii banca are trei posibilitaţi: . ea prezintă şi o serie de probleme. Criteriile luate în calcul (venit. au un caracter dinamic datorită schimbărilor care au loc în viaţa economică şi socială. Pentru determinarea acestei note este bine să se facă mai întâi o analiză de rentabilitate a clienţilor buni şi a celor răi. 11 .

3. la determinarea capacităţii de rambursare. Pentru creditele acordate prin carduri. 35% în cazul creditelor ipotecare  Membrii familiei pot îndeplini calitatea de garanţi numai dacă veniturile lor nu sunt luate în calcul la determinarea capacităţii de rambursare  Pentru creditele în valută. 2. Condiţii de creditare şi documentaţia necesară 2.1. 50% din venituri în cazul creditelor personale şi imobiliare. Condiţii de creditare    Să fie angajaţi cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată sau pensionari Să realizeze venituri certe si permanente Datoriile totale de plată să se încadreze în limitele: 30% din veniturile totale lunare.Aceste probleme vin să sublinieze limitele metodei de evaluare a creditului prin punctaj. se ia în calcul o marjă suplimentară pentru riscul valutar    Să nu aibă restanţe în rambursarea altor credite Să contribuie cu fonduri proprii (minim15-20%) Data primei scadenţe să nu depăşească 30 -31 zile de la data tragerii creditului. banca precepe :        Dobândă Comision de deschidere a contului de card Comision de emitere a cardului Comision de menţinerea anuală a cardului Comision de eliberare numerar Comision pentru blocarea cardului Comision de interogare sold la ATM 12 .3. dar nu elimina în mod radical eficacitatea metodei.

I. Creditul se dovedeşte a fi una dintre cele mai complexe categorii valorice. Chirleşan D.Iaşi. iar belgianul Fernand Baudhuin susţine că nu lipsesc definiţii ale creditului şi că aproape fiecare economist propune propria-i definiţie. creditul este expresia relaţiilor de redistribuire a disponibilităţilor băneşti latente existente în economie atât la agenţii economici nefinanciari. implicaţiile acestuia asupra creşterii economice şi asigurării echilibrului monetar explică interesul literaturii din domeniu pentru delimitarea conţinutului creditului şi definirea lui.Cuza” .Monedă şi credit.... 2 Turluc V.. cât şi la cei financiari. prin înlocuirea monedei temporar pasive cu monedă activă. În principiu însă. Boariu A. Definirea creditului .3 2.Cocriş V.. Stoica O.scria economistul italian Amedeo Gambino – rămâne întradevăr o chestiune dintre cele mai controversate. cecuri) Capitolul 3 Concluzii Participarea în proporţie ridicată a creditului la finanţarea economiei. ca şi prin consolidarea şi prin amplificarea disponibilităţilor de capital bănesc şi creşterea masei monetare în circulaţie2.2.Documentaţia necesară  Copii de pe actele de identitate  Cerere de credite  Declaraţia proprie privind angajamentele de plată  Acordul de consultare a bazei de date a băncii comerciale  Documente ce atestă realizarea de venituri  Dovada existenţei surselor proprii de finanţare  Documente din care să rezulte destinaţia creditelor  Documente prin care se efectuează angajarea creditului(ordine de plată. Dornescu V. Editura Universităţii”Al. 2007 13 ..

De-a lungul timpului. după scopul acordării creditului. după fermitatea scadenţei. repartiţie.82% cât era în 2004. iar pe de alta parte. de la 4. care realizează în final finanţarea operatorilor economici pe seama disponibilităţilor latente din economie. clasificate în funcţie de mai multe criterii: după natura lor economică şi după participanţii la relaţia de creditare. a spus prim-viceguvernatorul băncii centrale. Ponderea creditelor acordate gospodăriilor populaţiei în produsul intern brut (PIB) a crescut semnificativ în ultimii trei ani. Acest lucru va crea noi premise pentru o ofertă de servicii bancare de credite pentru populaţie tot mai diversificată şi mai amplă”. definiţia creditului şi accepţiunile sale sunt foarte diferite. dobânda. care nu şi-au început efectiv activitatea.42% în 2005 pentru ca anul trecut să ajungă la 11. după modul de stingere al obligaţiilor de plată. deşi în literatura de specialitate română şi străină. după calitatea creditelor. a mai spus prim-viceguvernatorul BNR şi ponderea 14 . la 7. o dezvoltare a produsului intern brut (PIB) cu circa 6% în ultimii şase-şapte ani.Însă. Creditele către populaţie au o pondere importantă în structura împrumuturilor acordate de bănci. Astfel. acordarea creditului. funcţia de emisiune. pe de o parte. rambursabilitatea. România înregistrează o creştere economică puternică. după calitatea debitorului. după natura garanţiilor. creditele se împart în credite acordate persoanelor fizice şi credite acordate persoanelor juridice. până în toamnă. consum. iar dezvoltarea acestui segment este foarte rapidă pentru că . În economie. după calitatea debitorului. toate au o esenţă comună dată de trăsăturile lor caracteristice: subiecţii relaţiei de credit. funcţia de reflectare şi stimulare a eficienţei activităţii agenţilor economici. după termenul la care trebuie rambursat. creditul a cunoscut o permanentă evoluţie şi diversificare astfel încât în prezent putem deosebi o gamă variată de credite. dar ale căror documentaţii sunt depuse la autoritatea monetară pentru a putea să îşi înceapă activitatea în lunile următoare. “Odată cu aderarea României la Uniunea Europeana se creează noi facilităţi pentru intrarea pe piaţa românească a unor bănci puternice. promisiunea de rambursare. Florin Georgescu. în reluarea pe o scară lărgită a proceselor de producţie.47% din PIB. Astfel se evidenţiază ca principale funcţii ale creditului:funcţia de mobilizare a disponibilităţilor băneşti şi de redistribuire a acestora. Acest rol se manifestă prin intermediul unor funcţii ale creditului. consemnarea şi transferabilitatea. sunt create premisele creşterii într-un ritm destul de rapid a resurselor populaţiei. creditul are un rol deosebit pentru buna funcţionare a mecanismului economic în ansamblul său.

Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) şi al agriculturii nu este foarte exploatat de către bănci în prezent. 15 . faţă de 29% cât era în decembrie 2004 şi de 7% în 2001. Populaţia nu va fi însă singurul beneficiar al condiţiilor de creditare mai bune.creditelor acordate populaţiei în totalul creditelor neguvernamentale a crescut la 43% în februarie 2007. fapt pentru care creditele bancare din aceste domenii ar putea să crească în următorii ani.

Editura Universităţii”Al... Dardac N. 2007 2. bănci..Monedă şi credit. Didactică şi Pedagogică.... credit. 16 . Dornescu V. 1999. Stoica O...Cocriş V.Cuza” .. Boariu A. Monedă. Bucureşti. Ed. Basno C. Chirleşan D. Turluc V.Iaşi. Floricel C.I.Bibliografie 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful