DREPT PENAL PARTEA GENERAL LECT. UNIV. DR.

RADU MARIUS

NOTIUNEA SI TRASATURILE DREPTULUI PENAL Dreptul Penal reprezinta un ansamblu de norme juridice ce reglementeaza relatiile de aparare sociala prin incriminarea ca infractiunii sub sanctiuni specifice denumite pedepse a faptelor periculoase pentru valorile sociale, fie in scopul ocrotirii acelor valori, fie in scopul prevenirii savarsirii unor infractiuni,fie prin aplicarea unor pedepse celor ce le-au savarsit. Obiectul dreptului penal il reprezinta relatiile de aparare sociala, relatii care pot fi de conformare sau de conflict. Sunt relatii sociale de conformare in sensul ca ele se adreseaza tuturor destinatarilor legii penale, destinatari care trebuie sa aiba o conduita corespunzatoare in raport cu valoarea sociala ocrotita. Sunt relatii sociale de conflict deoarece in momentul in care se incalaca o norma penala cel care a incalcat-o va intra in conflict cu statul si va fi obligat sa suporte consecintele penale ale faptelor sale. Dreptul penal prezinta urmatoarele trasaturi: a) Este un drept autonom, are o reglementare distincta, propie, reglementare ce o

regasim in codul penal, in constitutie, in legi penale complementare, in legi nepenale dar cu dispozitiuni penale precum si in tratate si conventii internationale. b) Caracter unitar in sensul ca exista o unicitate a reglementarii penale, de altfel

potrivit art.362 CP, ,,dispozitiile din partea generala a acestuia se aplica si faptelor sanctionate penal prin legi speciale, afara de cazul cand legea dispune altfel.

c)

Drept public-deoarece in cadrul raporturilor juridice penale apare intodeauna

ca subiect dominant statul, stat care are rol atat de a supraveghea respectarea legii cat si de a realiza tragerea la raspunderea penala a celor care savarsesc infractiuni.

PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL: PRINCIPIUL LEGALITATII potrivit acestui principiu nici o persoana nu poate fi trasa la raspundere penala decat daca a savarsit o fapta care constituie potrivit unui anumit text de lege infractiune . PRINCIPIUL UMANISMULUI in conformitate cu care intreaga reglementare penala are la baza respectarea drepturilor omului. De altfel codul penal incrimineaza inclusiv infractiunea de tortura ocrotind astfel pe cel care a savarsit infractiuni de un eventual abuz din partea organelor judiciare . PRINCIPIUL EGALITATII IN FATA LEGII PENALE potrivit

dispozitiilor constitutionale toate persoanele sunt egale in fata legii astfel incat daca se savarseste o infractiune organele judiciare nu fac nici o discriminare In raport cu calitatea pe care o are cel care savarseste infractiuni. Cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari.Nimeni nu este mai presus de lege. PRINCIPIUL PREVENIRII SAVARSIRII UNOR NOI INFRACTIUNI prin dispozitiile codului penal si a celorlalte legi penale legiuitorul a incriminat toate faptele de o gravitate sporita atragand in acest sens atentie destinatarilor legii penale ca in masura in care vor incalca normele penale li se vor aplica pedepse. PRINCIPIUL POTRIVIT CARUIA INFRACTIUNEA ESTE UNICUL

TEMEI AL RASPUNDERII PENALE conform acestui principiu nici o persoana nu poate fi trasa la raspundere penala daca savarseste alte fapte decat cele care potrivit legii, sunt considerate infractiuni. Spre exemplu savarsirea unei contraventii poate
2

duce la aplicarea unei amenzi contraventionale si in nici un caz a unei amenzi penale sau a unei alte sanctiuni penale. PRINCIPIUL PERSONALITATII din punct de vedere penal nu poate fi trasa la raspundere penala nici o alta persoana decat cea care a savarsit infractiunea. PRINCIPIUL INDIVIDUALIZARII SANCTIUNILOR DE DREPT

PENAL potrivit acestui principiu in situatia in care o persoana a savarsit o infractiune la momentul individualizarii sanctiunii ce va fi aplicata de instanta de judecata se va tine seama de dispozitiile partii generale a codului penal , de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Cand pentru infractiunea savarsita, legea prevede pedepse alternative de criteriile de mai sus se va tine seama atat pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative cat si pentru proportionalitatea acesteia. La stabilirea si aplicarea pedepsei pentru persoana juridica se va tine seama de dispozitiile partii generale a codului penal ,de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala pentru persoana fizica, de gravitatea faptei savarsite si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. IZVOARELE DREPTULUI PENAL Sunt acele acte normative prin care sunt incriminate ca infractiuni faptele periculoase pentru valorile sociale. a) Principalul izvor al dreptului penal il reprezinta CODUL PENAL (CP), cod ce este impartit in doua parti: - partea generala - partea speciala

Partea generala este formata din urmatoarele titluri: - Legea penala si limitele ei de aplicare - Infractiunea - Pedepsele - Inlocuirea raspunderii penale - Minoritatea - Masurile de siguranta - Cauzele care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii - Intelesul unor termeni sau expresii in legea penala b) Constitutia Romaniei in care se regasesc principiile generale privind obiectul

ocrotirii penale si egalitatea persoanelor in procesul penal. Ori de cate ori o dispozitie dintr-o lege penala este contrara Constitutiei acea dispozitie va fi declarata neconstitutionala si va fi abrogata sau modificata. c) Legi penale complinitoare - sunt acele legi care cuprind dispozitii menite sa

completeze reglementarile penale. (exemple: legea privind executarea pedepselor, legea privind gratierea si procedura acordarii acesteia, legea privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.) d) Legi nepenale dar cu dispozitiuni penale sunt acele legi care reglementeaza

desfasurarea unor activitati (exemple: legea privind exercitare profesiei de medic legea fondului funciar) si care au in cuprinsul lor diferite incriminari penale pentru situatiile in care in domeniul respectiv este incalcata o norma penala. e) Tratate si conventii internationale aceasta categorie de izvoare se subdivide in: 1 - tratate si conventii internationale prin care statul roman se obliga sa participe la reprimarea principalelor forme de criminalitate internationala grava.
4

2 - tratate si conventii internationale privind asistenta judiciara internationala in materie penala. 3 - tratatele internationale privind drepturile omului. Tratatele prin care statul roman s-a angajat sa incrimineze prin legi interne formele de criminalitate internationala constituie izvor indirect al dreptului penal. Legea romana prin care acea infractiune a fost incriminata constituie izvorul direct al dreptului penal. Celelelte tratate si conventii internationale sunt considerate izvoare directe ale dreptului penal cu atit mai mult cu cat exista prevederi legale clare potrivit carora daca exista o contradictie intre reglementarile interne si conventiile internationale privitoare la drepturile omului au prioritate acestea din urma. RAPORTURILE JURIDICE PENALE - sunt acele raporturi care se nasc intre stat si destinatarii legii penale. Intodeauna statul apare ca subiect dominanat in structura raporturilor juridice penale. - obiectul acestor raporturi il constituie conduita ce trebuie realizata de catre destinatarii legii penale - continutul raporturilor reprezinta drepturile si obligatiile pe care le au subiectii acestor raporturi respectiv dreptul statului de a impune ca destinatarii legii penale sa aibe o anumita conduita (in cazul raporturilor de conformare) si de a asigura tragerea la raspundere penala a celor ce au savarsit infractiuni (in cazul raporturilor de conflict ) si corelativ obligatia destinatarilor legii penale de a se conforma dispozitiilor legale (in cazul raporturilor de conformare) si de a suporta consecintele juridice ale savarsirii infractiunii (in cazul raporturilor de conflict). Raporturile juridice penale intra in vigoare: - la momentul la care intra in vigoare legea penala
5

- la momentul la care persoana fizica implineste 14 ani - la momentul la care persoana dobandeste calitatea ceruta de lege pentru a putea fi subiect activ al infractiunii (dobandirea calitatii de functionar, de militar etc.) Raporturile de conflict intra in vigoare in momentul savarsirii infractiunii Raporturile juridice penale inceteaza: - la momentul abrogarii sau iesirii din vigoare a legii penale - in situatia in care intervine o cauza care inlatura raspunderea penala - savarsirea faptei interzise-dand nastere raportului juridic de conflict - in situatia in care persoana pierde calitatea ceruta de lege pentru a putea fi subiect activ al infractiunii - dupa executarea sanctiunii penale aplicata de instanta de judecata CLASIFICAREA LEGILOR PENALE SI A NORMELOR PENALE Legea penala intra in vigoare fie la momentul la care este prevazut in actul normativ fie la o data ulterioara, dandu-se posibilitatea destinatarilor sa ia cunostinta de actul juridic respectiv. Legile penale pot fi generale sau speciale. In dreptul nostru exista regula potrivit caruia legea speciala are prioritate, ea deroga de la legea generala si se completeaza cu aceasta. Are caracter de lege speciala partea speciala a codului penal in raport cu partea generala, respectiv o lege penala speciala in raport cu dispozitiile codului penal. Legile penale pot fi pe o perioada nedeterminata sau pe perioada determinata; pentru acestea din urma opereaza principiul ultraactivitatii in sensul ca infractiunile savarsite sub regimul acestor legi pot fi judecate si ulterior.
6

Normele juridice penale pot fi : - generale - speciale Exista deasemenea regula ca norma speciala deroga de la norma generala. Norma juridica penala are o structura dihotomica in sensul in care aceasta are numai dispozitie si sanctiuni. In functie de aceasta structura normele penale pot fi: - norme penale unitare - norme penale divizate Normele penale unitare au atat dispozitie cat si sanctiuni. Normele penale divizate se subimpart in: - norme de incriminare cadru - norme de trimitere - norme de referire Atat legea penala cat si norma penala presupun o interpretare ce se poate clasifica in: - interpretare oficiala - interpretare neoficiala Interpretarea oficiala se subimparte in interpretare legala, cea facuta de legiuitor la momentul elaborarii textului de lege ( caz in care avem o interpretare legala contextuala ) sau ulterioara adoptarii normei penale ( caz in care avem de a face cu o interpretare legala oficiala posterioara ). Interpretarea oficiala poate fi si cauzala respectiv interpretarea pe care o dau instantele de judecata cu ocazia solutionarii unei cauze penale.

Interpretarea neoficiala este acea interpretare care se realizeaza de doctrinari. APLICAREA LEGII PENALE IN SPATIU Legea penala romana se aplica in spatiu potrivit principiilor teritorialitatii, personalitatii, realitatii si universalitatii.

PRINCIPIUL TERITORIALITATII LEGII PENALE ROMANE Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei. Ea da expresie suveranitatii si independentei statului roman. Legea penala este teritoriala deoarece rostul ei este de a realiza, mentine si reintegra ordinea juridica pe teritoriul statului caruia ii apartine. Prin teritoriu intelegem intinderea de pamant si apele cuprinse intre frontiere, cu subsolul si spatiul aerian aferente ,precum si marea teritoriala cu solul, subsolul si spatiul aerian al acesteia. Teritoriul terestru al Romaniei este dat de intinderea de pamant situata intre frontierele sale. Apele interioare sunt acele ape cuprinse intre frontiere iar la marginea tarmului pana la liniile de baza. Liniile de baza reprezinta linia celui mai mare reflux de-a lungul tarmului, sau liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate din spre larg ale tarmului, ale insulelor, ale amenajarilor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare permanente sau ale locurilor de acostare. De la liniile de baza pe o suprafata de 12 mile marine, 22.224.000 m se intinde marea teritoriala a Romaniei.

In ceea ce priveste subsolul, acesta se intinde pana la limita la care omul poate fora, iar spatiul aerian se intinde pana la limita spatiului cosmic respectiv pana la altitudinea celui mai de jos perigeu ce permite mentinerea pe orbita a unui satelit. Orice infractiune savarsita pe acest teritoriu atrage competenta penala a organelor judiciare romane. Prin infractiune savarsita pe teritoriul tarii se intelege atat infractiunea comisa pe teritoriul mai sus aratat cat si infractiunea savarsita pe o nava sau aeronava romana. Infractiunea se considera savarsita pe teritoriul Romaniei si atunci cand pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava romana sa efectuat numai un act de executare ori sa produs rezultatul infractiunii. Datorita acestui fapt legiuitorul roman a adoptat principiul ubicuitatii potrivit caruia o infractiune este considerata a fi savarsita pe un teritoriu, daca pe acel teritoriu s-a savarsit cel putin un act de executare sau s-a realizat rezultatul infractiunii. Exceptii de la principiul teritorialitatii legii penale romane: a) imunitatea de jurisdictie Infractiunile savarsite de catre reprezentantii diplomatici si consulari ai statelor straine in Romania , nu atrag competenta jurisdictionala a organelor judiciare romane, in aceasta situatie persoanele respective vor putea fi trase la raspundere penala in statul caruia ii apartine. Singura solutie pe care o are statul roman este s-a declare persoana respectiva persona non grata si sa ceara statului strain sa-i retraga acreditarea in Romania. Prin aceasta exceptie de la principiul teritorialitatii statul roman a dat expresie dispozitiilor conventiei de la Viena din 1961. Legea penala romana nu se aplica deasemenea infractiunilor savarsite pe terenurile si in localurile apartinand misiunilor diplomatice in Romania deoarece acestea se considera a nu fi teritoriu romanesc.
9

Exista o categorie de persoane respectiv sefii de stat, de guvern, reprezentantii ONU , personalul tehnic si administrativ din cadrul reprezentantelor diplomatice si consulare care se bucura de o imunitate de jurisdictie partiala. b) Legea penala romana nu se aplica in cazul infractiunilor savarsite de catre militarii unei armate straine aflati in trecere ori stationati pe teritoriul Romaniei Regimul juridic al acestor persoane este reglementat prin conventii bilaterale intre statul roman si statul de provenienta al militarilor De regula, prin aceste conventii se stabileste competenta exclusiva si neconditionata a organelor judiciare straine. c) Infractiunile savarsite la bordul navelor sau aeronavelor militare straine, nu atrag competenta autoritatilor romane. Daca insa infractiunea a fost savarsita pe o nava sau aeronava straina comerciala stationata intr-un port sau aeroport romanesc ori aflate fie in apele interioare, fie in spatiul aerian romanesc aceste infractiuni sunt de competenta instantelor romane. In situatia in care nava comerciala se afla in trecere prin marea teritoriala a Romaniei in principiu infractiunile savarsite pe aceea nava nu sunt de competenta autoritatilor romane. Prin exceptie de la acest principiu competenta autoritatilor romane va fi angajata daca: - infractiunea a fost savarsita de un cetatean roman sau de un apatrid care domiciliaza in Romania. infractiunea a fost savarsita impotriva statului roman sau impotriva vietii ori

integritatii corporale a unui cetatean roman. - infractiunea este de natura sa tulbure ordinea si linistea publica in tara sau ordinea in marea teritoriala.

10

- interventia autoritatilor romane este necesara pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substante psihotrope. - asistenta autoritatilor romane este ceruta, in scris, fie de comandantul navei, fie de reprezentantul diplomatic sau consular al statului a carui pavilion il abordeaza nava PRINCIPIUL PERSONALITATII LEGII PENALE ROMANE Potrivit acestui principiu legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii daca faptuitorul este cetatean roman sau daca neavand nici o cetatenie are domiciliul in tara. Pentru a opera acest principiu trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii: - Sa se savarseasca o infractiune potrivit legii penale romane - Infractiunea sa se fi savarsit in strainatate - Infractiunea sa se fi savarsit de un cetatean roman sau de un apatrid cu domiciliul in Romania Principiul personalitatii atrage competenta exclusiva si neconditionata a instantelor judiciare romanesti. In situatia in care cetateanul raman sau apatridul cu domiciliul in Romania a fost condamnat in strainatate pedeapsa aplicata de instantele romane se deduce din pedeapsa aplicata de instantele straine. Principiul personalitatii legii penale romane nu presupune existenta dublei incriminari. PRINCIPIUL REALITATII LEGII PENALE ROMANE Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii contra statului roman sau contra vietii unui cetatean roman ori prin care s-a adus o atingere sau vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman, daca infractiunea este savarsita de un cetatean strain sau de un apatrid care nu domiciliaza in Romania.
11

Pentru a opera acest principiu trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii: - Sa se savarseasca o infractiune - Infractiunea sa fi fost savarsita in afara teritoriului Romaniei - Faptuitorul sa fie cetatean strain sau apatrid fara domiciliul in Romania. - Infractiunea sa fie indreptata impotriva statului roman sau impotriva vietii unui cetatean roman, ori prin savarsirea infractiunii sa se aduca o atingere grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman - Sa existe autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie Principiul realitatii legii penale romane consacra aplicarea exclusiva si neconditionata a legii penale romane cu exceptia situatiei in care printr-o conventie internationala se dispune altfel. PRINCIPIUL UNIVERSALITATII LEGII PENALE ROMANE Legea penala romana se aplica si altor infractiuni decat cele de la principiul realitatii, daca sunt savarsite in afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau de un apatrid care nu domiciliaza in Romania si numai daca sunt indeplinite urmatoarele doua conditii: - Faptuitorul se afla in tara - Exista dubla incriminare in sensul ca fapta este prevazuta ca infractiune atat de legea penala romana cat si de legea statului unde s-a savarsit Pentru infractiunile indreptate impotriva intereselor statului roman sau contra unui cetatean roman,altele decat cele de la principiul realitatii, infractorul poate fi judecat si in Romania, in situatia in care s-a obtinut extradarea lui. Prevederile de mai sus nu se aplica in situatia in care potrivit legii statului in care a fost savarsita infractiunea exista vreo cauza care impiedica punerea in miscare
12

a actiunii penale ori continuarea procesului penal sau executarea pedepsei precum si in cazul in care pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata. Cand pedeapsa a fost partial executata sau nu a fost executata deloc se aplica dispozitiile din legea 302/2004 cu modificarile ulterioare in ceea ce priveste recunoasterea hotararilor penale straine. COOPERAREA JUDICIARA INTERNATIONALA Avand in vedere cresterea fenomenului criminalitatii internationale statul raman se obliga prin tratate si conventii internationale sa participe activ la lupta impotriva criminalitatii internationale de drept comun. Mijloacele utilizate de statul roman in acest scop sunt: a) Incriminarea prin legi interne speciale a faptelor periculoase pentru care tara noastra sa angajat prin tratate internationale sa le incrimineze si sa le sanctioneze b) Aplicarea legii penale romane conform principiului universalitatii c) Recunoasterea prin normele de drept penal si procesual penal intern a hotararilor judecatoresti penale pronuntate in strainatate d) Realizarea formelor de cooperare judiciara internationala reglementata de legea 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala Principalele doua forme de cooperare judiciara internationala in materie penala sunt: - extradarea - mandatul european de arestare si predare Diferentele fundamentale intre cele doua institutii sunt: - mandatul european de arestare si predare se aplica intre doua state membre ale Uniunii Europene, pe cand extradarea se aplica in relatiile dintre un stat

13

membru al Uniunii Europene si un stat nemembru sau intre doua state membre ale Uniunii Europene - mandatul european de arestare si predare are o procedura simplificata in sensul ca se elimina etapa administrativa prin care in cazul extradarii se efectueaza examenul de regularitate internationala - daca in cazul extradarii este necesara intodeauna indeplinirea conditiei dublei incriminari in cazul mandatului european de arestare si predare legea prevede toate formele de criminalitate internationala pentru care acesta este aplicabil Extradarea reprezinta un act de cooperare judiciara in materie penala prin intermediul caruia un stat solicitant cere unui alt stat ,numit stat solicitat ,sa-i predea o persoana aflata pe teritoriul acestuia din urma, persoana ce urmeaza sa fie in statul solicitant fie urmarita penal, fie judecata ,fie pusa sa execute o pedeapsa Pentru a putea fi extradata o persoana trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii: - sa existe dubla incriminare in sensul ca fapta sa fie considerata infractiune atat de legea statului solicitant cat si de legea statului solicitat indiferent de denumirea pe care o poarta fapta respectiva - pedeapsa prevazuta in legislatia ambelor state sa fie de cel putin 1 an inchisoare in cazul in care se solicita extradarea in vederea urmaririi penale sau judecarii persoanei - in situatia in care extradarea este ceruta pentru executarea unei pedepse, pedeapsa aplicata de statul solicitant sa fie de cel putin 4 luni inchisoare - sa nu existe in legislatia vreuneia dintre cele 2 state o cauza care sa impiedice inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a urmarii penale sau continuarea procesului penal ori exeecutarea pedepsei - sa nu existe potrivit legislatiei vreunuia dintre cele 2 state o cauza care inlatura raspunderea penala sau o cauza care inlatura executarea pedepsei
14

- infractiunea pentru care se solicita extradarea sa nu fie din categoria infractiunilor pentru care extradarea nu se poate acorda (infractiuni politice) - persoana ce urmeaza a fi extradata sa nu fie din categoria persoanelor ce nu pot fi extradate - pedeapsa in statul solicitant sa nu fie pedeapsa cu moartea Potrivit legii 302/2004 cu modificarile ulterioare nu pot fi extradati din Romania cei care au obtinut un drept de azil, cei care se bucura de imunitate de jurisdictie, persoanele chemate in Romania sa depuna ca martori experti intr-un proces aflat pe rolul instantelor romane precum si cetatenii romani cu unele exceptii. Cetatenii romani pot fi extradati daca au si domiciliul pe teritoriul statului membru UE solicitant sau au si cetatenia acelui stat sau au savarsit o infractiune pe teritoriul sau impotriva intereselor unui stat membru al Uniunii Europene si in toate aceste cazuri numai daca exista fie o conventie internationala, fie pe baza de reciprocitate Cererile de extradare se adreseaza catre ministerul de justitie al statului solicitat situatie in care se efectueaza un examen de regularitate internationala. In Romania la nivelul instantelor competenta sa solutioneze cererea de extradare si mandatul european de arestare si predare este Curtea de apel din raza caruia domiciliaza persoana extradabila sau din raza caruia a fost identificata prezenta acestei persoane. Extradarea poate fi activa atunci cand se solicita acest lucru si pasiva atunci cand se realizeaza predarea persoanei extradate Extradarea este obisnuita atunci cind se urmeaza toata procedura prevazuta de lege si voluntara in situatia in care persoana extradabila consimte la extradare

15

In cadrul procedurii de extradare instanta de judecata verifica doar daca exista o identitate intre persoana din cererea de extradare si persoana ce urmeaza a fi extradata Instanta de judecata nu se pronunta niciodata cu privire la faptul, daca persoana extradabila a savarsit sau nu fapta pentru care urmeaza a fi extradata APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP PRINCIPIUL ACTIVITATII LEGII PENALE Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare Legea penala intra in vigoare: a) la 3 zile de la data publicarii in monitorul oficial b) la un termen ulterior ,prevazuta in legea penala respectiva, dand astfel posibilitatea destinatarilor legii penale sa ia cunostinta de continutul acesteia Legea penala iese din vigoare prin abrogarea acesteia, abrogare care poate fi: - totala sau partiala ; - expresa sau tacita Legea penala poate iesi din vigoare in cazul legilor temporare prin ajungerea la termenul prevazut de lege. In cazul acestor legi temporare opereaza principiul ultraactivitatii in sensul ca cei care au savarsit infractiuni prevazute de acea lege pe perioada cand legea era in vigoare pot fi trasi la raspundere penala si dupa iesirea legii din vigoare. PRINCIPIUL NERETROACTIVITATII LEGII PENALE Legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni.
16

De la principiul neretoactivitatii exista urmatoarele exceptii, cand legea penala retroactiveaza: - legea penala mai favorabila - legea penala interpretativa - dispozitiile din noua lege penala referitoare la masurile educative, masuri de siguranta ,acestea raportandu-se intodeauna la legea noua deoarece se considera ca sunt mai conforme cu realitatea sociala In ceea ce priveste legea interpretativa Curtea Europeana a Drepturilor Omului a hotarat in mai multe cauze ca aceasta (legea interpretativa) nu poate retroactiva in situatia in care ii creaza faptuitorului o situatie juridica mai grea APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE IN CAZUL

INFRACTIUNILOR NEDEFINITIV JUDECATE In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplica legea mai favorabila astfel: a) daca pentru infractiunea savarsita intr-o lege se prevede pedeapsa detentiunii pe viata iar in alta pedeapsa inchisorii este mai favorabila cea care prevede pedeapsa inchisorii b) cand o lege prevede pedeapsa inchisorii si cealalta prevede pedeapsa amenzii este mai favorabila legea care prevede pedeapsa amenzii,cu exceptia situatiei in care in legea care prevede ca sanctiune inchisoarea se prevad si anumite circumstante atenuante care daca se aplica duc la inlocuirea inchisorii cu amenda intr-un cuantum mai mic decat in cealalta lege c) in situatia in care ambele legi prevad fie pedeapsa amenzii fie pedeapsa inchisorii este mai favorabila urmatoarea lege:

17

- daca ambele legi au acelasi maxim special va fi mai favorabila cea care are minimul mai mic - daca ambele legi au acelasi minim va fi mai favorabila cea cu maximul mai mic - daca legile au maximul si minimul diferit va fi mai favorabila cea care are maximul mai mic daca in cauza sunt incidente circumstante agravante , si, respectiv cea care are minimul mai mic daca in cauza sunt incidente circumstante atenuante Trebuie precizat faptul ca judecatorul trebuie sa identifice legea mai favorabila fara a crea o lex-tertia (o lege combinand cele doua) Cand legea anterioara este mai favorabila pedepsele conplementare care au corespondent in legea penala noua se aplica in continutul si in limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute in legea penala noua nu se mai aplica APLICAREA OBLIGATORIE A LEGII PENALE MAI FAVORABILE IN CAZUL PEDEPSELOR DEFINITIVE Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara ,sanctiunea aplicata daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita se reduce la acest maxim Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la detentiunea pe viata si pana la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta pedeapsa inchisorii atunci pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu maximul pedepsei inchisorii prevazut pentru aceea infractiune. Daca legea noua prevede in locul pedepsei inchisorii numai amenda pedeapsa aplicata se inlocuieste cu amenda fara a putea depasi maximul special prevazut in legea noua
18

Tinandu-se seama de partea executata din pedeapsa inchisorii se poate inlatura in tot sau in parte pedeapsa amenzii. Pedepsele complementare, masurile de siguranta precum si masurile educative neexecutate si neprevazute in legea noua nu se mai executa iar cele care au corespondent in legea noua se executa in continutul si in limitele prevazute de aceasta lege. Cand o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate se tine seama in cazul pedepselor executate pana la data intrarii in vigoare a acesteia de pedeapsa redusa sau inlocuita potrivit dispozitiilor de mai sus APLICAREA FACULTATIVA A LEGII PENALE MAI FAVORABILE IN CAZUL PEDEPSELOR DEFINITIVE Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decat maximul special al legii noi tinandu-se seama de infractiunea savarsita de persoana condamnata, de conduita acesteia dupa pronuntarea hotararii sau in timpul executarii pedepsei si de timpul cat a executat din pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicata nu poate fi coborata sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru infractiunea savarsita. In situatia in care pana la aparitia legii noi faptuitorul executase deja sanctiunea aplicata, atunci pedeapsa ce a executat-o se reduce cu o treime.Reducerea este obligatorie. NOTIUNEA SI TRASATURILE INFRACTIUNII Infractiunea este fapta care prezinta pericol social ,savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. Fapte care prezinta pericol social
19

Numai faptele oamenilor prezinta pericol social. Cele ale animalelor sau evenimentelor naturale prezinta pericol natural. Fapta care prezinta pericol social in intelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile aratate in art.1 cod penal (Romania, suveranitatea, unitatea, indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea precum si intreaga ordine de drept) si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse. Pericolul social este de 2 feluri: - pericol social generic, acela avut in vedere de legiuitor la momentul incriminarii unor anumite infractiuni - pericol social concret, care se naste in momentul savarsirii unei infractiuni Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care sar fi putut produce precum si de persoana si de conduita faptuitorului. Fapta sa fie savarsita cu vinovatie Vinovatia presupune atitudinea faptuitorului cu privire la fapta pe care o savarseste la urmarile acesteia si la rezonanta sociala. Vinovatia imbraca urmatoarele forme: a) INTENTIA b) CULPA
20

c) PRAETERINTENTIA a) INTENTIA reprezinta atitudinea faptuitorului care prevede si urmareste rezultatul faptei sale sau prevede rezultatul faptei si desi nu il urmareste accepta eventualitatea producerii lui. Intentia este de 2 feluri: - Directa faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste realizarea

acelui rezultat - Indirecta cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l urmareste dar accepta eventualitatea producerii lui b) CULPA reprezinta atitudinea faptuitorului care prevede rezultatul faptei sale insa nu-l accepta considerand fara temei ca el nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada. Fapta constand dintr-o actiune savarsita din culpa constituie infractiune numai atunci cand legea prevede in mod expres acel lucru. Fapta constand intr-o inactiune constituie infractiune fie ca este savarsita cu intentie fie ca este savarsita din culpa cu exceptia cazului in care legea sanctioneaza numai savarsirea ei cu intentie. Culpa este de 2 feluri: - Culpa cu prevedere produce - Culpa fara prevedere - desemneaza situatia in care faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada. In situatia culpei fara prevedere se analizeaza mai intai daca se putea prevedea acest fapt de catre o persoana avand pregatirea si caracteristicele faptuitorului. Daca se putea prevedea atunci si faptuitorul trebuia sa-l prevada, urmand analiza apoi daca in concret persoana respectiva si putea sa il prevada.
21

desemneaza situatia in care faptuitorul prevede

rezultatul faptei sale insa considera in mod nejustificat ca acesta nu se va

c) PRAETERINTENTIA desemneaza situatia in care faptuitorul savarseste cu intentie o fapta insa aceasta isi produce urmari vadit mai grave, urmari ce sunt imputabile faptuitorului sub forma culpei pentru ca nu le-a prevazut desi trebuia si putea sa le prevada. Fapta sa fie prevazuta de legea penala In masura in care fapta savarsita nu este prevazuta de legea penala ea nu atrage raspunderea penala a faptuitorului. De altfel aceasta trasatura se verifica prima si in masura in care nu este indeplinita fapta nu este infractiune. CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI: 1. LEGITIMA APARARE 2. STAREA DE NECESITATE 3. CONSTRANGEREA FIZICA 4. CONSTRANGEREA MORALA 5. CAZUL FORTUIT 6. IRESPONSABILITATEA 7. BETIA 8. MINORITATEA FAPTUITORULUI 9. EROAREA DE FAPT CONSTRANGEREA FIZICA SI MORALA nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista. De asemenea nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri morale exercitate prin amenintare , cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a alteia si care nu putea fi inlaturat in alt mod.
22

IRESPONSABILITATEA -

nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea

penala daca faptuitorul in momentul savarsirii acesteia, fie din cauza alienatiei mintale fie din alte cauze nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea fi stapan pe el. BETIA - reprezinta starea psihofizica anormala a unei persoane datorata efectelor pe care le au asupra organismului si fizicului acestuia, anumite substante excitante sau psihotrope consumate sau introduse in corpul sau. Betia este de mai multe feluri: a) TOTALA b) PARTIALA c) VOLUNTARA care poate fi SIMPLA sau PREORDINATA d) INVOLUNTARA

Betia preordinata este atunci cand faptuitorul a dorit sa ajunga in aceasta stare tocmai pentru a capata curaj in savarsirea infractiunii si ea constituie o circumstanta agravanta. Pentru a inlatura caracterul penal al faptei, betia trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - starea de betie sa existe la momentul savarsirii faptei - fapta sa fie prevazuta de legea penala - starea de betie sa fie totala - faptuitorul sa fi ajuns involuntar in aceasta stare

23

MINORITATEA - nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile pentru a raspunde din punct de vedere penal. Potrivit legii pana la implinirea varstei de 14 ani o persoana nu raspunde din punct de vedere penal. Intre 14 16 ani se prezuma iuris tantum adica relativ, ca persoana nu are discernamant ,iar pentru a putea fi trasa la raspundere penala organele judiciare au posibilitatea rasturnarii acestei prezumtii si dovedirii faptului ca la momentul savarsirii faptei minorul a avut discernamant. Intre 16 18 ani se prezuma relativ ca minorul are discernamant si ca raspunde din punct de vedere penal. Prezumtia poate fi rasturnata de catre minor daca acesta dovedeste ca la momentul savarsirii faptei nu a avut discernamant. Incepand cu 18 ani persoana raspunde din punct de vedere penal. Minoritatea inlatura raspunderea penala nu insa si raspunderea civila daca se dovedeste o culpa a acelora care trebuiau sa vegheze la cresterea si educare minorului. Fata de minorul care nu raspunde penal se pot lua masurile de ocrotire prevazute de lege. Starea de necesitate Este in stare de necessitate acea persoana care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata , integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc. Nu este in stare de necesitate, persoana care in momentul cand a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat. Fapta savarsita in stare de necessitate nu este infractiune deoarece starea de necessitate este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei.
24

Pentru a exista starea de necesitate trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii: A. Conditii cu privire la pericol: 1. 2. pericolul trebuie sa fie iminent adica este pe cale sa se produca pericolul trebuie sa vizeze una din valorile ocrotite de lege, respective

viata, integrit corporala sau sanatatea unei personae sau un bun al acesteia sau un interes obstesc; 3. pericolul sa nu poata fi inlaturat altfel deoarece daca exista o alta posibilitate, faptuitorul trebuia sa o foloseasca pe aceea si nu sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala B. Conditii cu privire la activitatea de salvare: 1. ni; 2. prin fapta de salvare sa nu se produca urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat(ex: nu este in stare de necessitate cel care distruge un baraj de acumulare pt a-si salva o gradina afectata de inundatii); 3. fapta sa nu fie savarsita de catre o persoana sau pentru a salva o persoana Fapta savarsita in stare de necesitate nu are caracter penal si pe cale de consecinta nu atrage raspunderea penala a faptuitorului. In principiu este inlaturata si raspunderea civila, cu exceptia cazului in care persoana vatamata este cea care se face vinovata de producerea starii de pericol. Legitima aparare Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de legitima aparare. Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inaltura un atac imediat, material, direct si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau
25

fapta de salvare sa intruneasca elementele constitutive ale unei infractiu-

care potrivit legii are obligatia de a infrunta pericolul(ex: pompierii);

impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Se prezuma ca e in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea mijloace intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semene de marcare. Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul. Conditiile atacului in cazul legitimei aparari: 1. 2. Atacul trebuie sa fie material, direct, imediat si injust. Atacul este material atunci cand prin fapta persoanei se pericliteaza din

punct de vedere material obiectul ocrotirii penale. Atacul prin gesturi, cuvinte, amenintari nu constituie atac material. De regula, atacul material se realizeaza printr-o actiune, insa in anumite situatii el se poate realize si printr-o inactiune, atunci cand, prin acea inactiune persoana nu isi realizeaza activitatea sa de ocrotire a valorii sociale. 3. Atacul este direct atunci cand se indreapta nemijlocit impotriva valorii sociale ocrotite. Nu este considerat atac direct in situatia in care intre atacator si victima exista un obstacol(ex: un gard sau o poarta incuiata) precum si in situatia in care distanta intre atacator si victima era foarte mare. 4. Atacul este imediat atunci cand este in anticamera actualului, adica atunci cand este pe cale sa se produca. In cazul infractiunilor de pericol, atacul imediat se realizeaza la momentul la care survine acea stare de pericol, pe cand la infractiunile de rezultat acesta poate avea o durata mai mare de timp deoarece in acest caz rezultatul infractiunii poate aparea la un moment ulterior. 5. Atacul este injust atunci cand se realizeaza intr-o alta forma decat cea permisa de lege. Nu este considerat un atac injust atunci cand o autoritate publica

26

realizeaza o activitate in formele prevazute de lege (ex: punerea in executare a unui mandat de arestare) 6. 7. Atacul sa fie indreptat impotriva celui care se apara sau impotriva unei Atacul sa puna in pericol grav viata, integritatea corporala sau sanatatea alte persoane sau impotriva unui interes obstesc. persoanei atacate ori drepturile acesteia sau un interes obstesc. Conditiile apararii in cazul legitimei aparari: 1. 2. Apararea sa se realizeze printr-o fapta prevazuta de legea penala; Apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului. Aceasta proportio-

nalitate, nu se refera neaparat la echivalenta mijloacelor folosite ci presupune ca apararea sa se realizeze in aceleasi forme si cu aceeasi intensitate in raport de atac. 3. Apararea sa se indrepte impotriva persoanei atacatorului. Sunt situatii in practica in care, din eroare apararea se indreapta impotriva unei alte persoane. In aceasta situatie legitima aparare va veni in concurs cu eroarea de fapt. 4. Apararea sa fie necesara pentru inlaturarea atacului. Nu este necesar ca in situatia in care atacul este indreptat impotriva unei alte persoane sa existe acordul acesteia din urma si deasemenea in aceasta situatie nu este necesar sa existe un acord intre persoana atacata si cel care riposteaza la atac. 5. Apararea sa fie precedata de atac. Lega a instituit si o prezumtie, astfel incat, este in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a impiedica patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, efractie, viclenie sau alte asemenea mijloace intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinaind de aceasta ori delimitate prin semen de marcare. In situatia in care apararea este vadit disproportionala in raport cu atacul, datorita temerii sau tulburarii la care a fost supusa persoana atacata, avem de a face cu o circumstanta atenuanta legala, respectiv aceea a depasirii limitelor legitimei aparari. Daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege, legitima aparare inlatura caracterul penal al faptei insa nu inlatura intotdeauna si raspunderea civila.
27

Obiectul infractiunii Potrivit art. 18 cod penal, fapta care prezinta pericol social in intelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile aratate in art. 1 CP si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse. Potrivit art. 1 legea penala apara impotriva infractiunilor Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept. Obiectul infractiunii il reprezinta asadar valoarea sociala si relatiile sociale nascute in jurul acelei valori care sunt ocrotite prin normele legii penale. Obiectul infractiunii este de mai multe feluri: 1. Obiect juridic material, respectiv in situatia in care actiunea sau inactiunea unei persoane se indreapta catre o valoare reprezentata in materialitatea sa. Nu au obiect material decat infractiunile de rezultat. 2. 3. 4. etc) 5. Obiect juridic complex sunt anumite infractiuni care prin continutul lor ocrotesc 2 sau mai multe valori sociale, caz in care acele valori constituie obiectul juridic complex (ex: intractiunea de talharie = furt + violenta) Obiect juridic general constituit din totalitatea valorilor sociale si a reObiect juridic generic reprezentat de valorile sociale ocrotite in cadrul Obiect juridic specific reprezentat de valoarea sociala ocrotita in cazul latiilor sociale nascute in jurul acestora care sunt ocrotite prin normele legilor penale. unui anumit titlu din codul penal(ex: infractiuni contra parsoanei, patrimoniului etc) in care se savarseste o anumita infractiune (ex: la intractiunea de omor, viata pesoanei

Subiectii infractiunii Sunt subiecti ai infractiunii persoana fizica sau persoana juridica care savarsesc o fapta prevazuta de legea penala precum si persoana fizica sau juridica care sufera consecintele unei infractiuni. Impartim asadar subiectii infractiunii in: Subiecti activi cei care savarsesc fapta prevazuta de legea penala
28

 Subiecti pasivi cei care sufera consecintele unei asemenea fapte. Persoana juridica poate fi subiect activ al unei infractiuni. Potrivit legii, persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu paote face obiectul domeniului privat raspund penal pentru intractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de lege. Raspunderea penala a persoanei juridice, nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit in orice mod la savarsirea aceleiasi infractiuni. Persoana fizica, pentru a fi subiect activ al infractiunii, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a. Varsta potrivit legii, pana la implinirea varstei de 14 ani, o persoana nu raspunde din punct de vedere penal. Inte 14 si 16 ani se prezuma relativ ca persoana nu raspunde din punct de vedere penal insa aceasta prezumtie poate fi rasturnata si dovedit faptul ca la momentul savarsirii faptei persoana avea discernamant. Intre 16 si 18 ani se prezuma relativ ca persoana are discernamant, insa si aceasta prezumtie poate fi rasturnata de catre faptuitor care insa trebuie sa dovedeasca faptul ca la momentul savarsirii faptei nu avea discernamant. Odata cu implinirea varstei de 18 ani, persoana fizica raspunde intotdeauna din punct de vedere penal. b. Responsabilitatea reprezinta atitudinea persoanei care isi poate controla si dirija in mod constient vointa si care are reprezentarea juridica a consecintelor faptelor sale. In situatia in care persoana fizica nu are aceasta reprezentare si este iresponsabila, iresponsabilitatea este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei. c. Libertate de vointa si actiune pentru ca fapta sa fie considerate infractiune, persoana fizica trebuie sa fi actionat fara sa fi fost supusa la constrangeri fizice sau morale din partea unei terte persoane. Constrangerea fizica si constrangerea morala sunt cauze care inlatura caracterul penal al faptei. d. In anumite situatii, persoana fizica trebuie sa aibe o anumita calitate, ceruta de lege pentru a putea fi subiect activ al infractiunii (ex: calitate de functionar pt
29

luare de mita, calitate de mama a copilului nou nascut pt infractiunea de pruncucidere etc)

Latura obiectiva a infractiunii Latura obiectiva desemneaza totalitatea conditiilor cerute de lege privitoare la actul de conduita necesar pentru existenta infractiunii ( astfel incat, in concret activitatea faptuitorului sa fie considerata infractiune). Latura obiectiva este formata din 3 componente: elementul material, urmarea imediata, legatura de cauzalitate 1. Elementul material reprezinta actul de conduita intezis prin norma de incriminare. El poate consta atat dintr-o actiune cat si dintr-o inactiune. Prin actiune intelegem atitudinea faptuitorului care face ceva ce legea ii impune sa nu faca. Prin inactiune intelegem atitudinea faptuitorului care nu face ceva din ceea ce legea ii impune sa faca (ex: medicul nu ii administreaza pacientului un medicament si datorita acestui fapt pacientul decedeaza). Elementul material se poate realize prin acte material (ex: lovirea unei persoane cu o bata), prin scris (ex: redactarea unei scrisori de santaj) sau prin cuvinte (ex: insulta, amenintare etc.). Elementul material al unei infractiuni poate consta intr-o varianta unica sau intr-o varianta multipla, respectiv poate consta fie intr-o actiune, fie intr-o inactiune, fie in mai multe actiuni ,fie in mai multe inactiuni, fie intr-o actiune si o inactiune sau mai multe actiuni si mai multe inactiuni. 2. Urmarea imediata rezultatul socialmente periculor produs in urma savarsirii unei infractiuni. Urmarea imediata fie rezulta ex re (din materialitatea faptelor), fie trebuie dovedita. In cazul infractiunilor de pericol, urmarea imediata rezulta intotdeauna ex re deoarece urmarea socialmente periculoasa apare imediat ca rezultat al savarsirii faptei infractionale, pe cand in cazul infractiunilor de rezultat urmarea imediata trebuie intotdeauna dovedita, adica trebuie dovedita legatura dinte fapta infractionala si rezultatul socialmete periculos produs.

30

3.

Legatura de cauzalitate reprezinta liantul care trebuie sa existe intre

elementul material al laturii obiective si urmarea socialmente periculoasa produsa. Atunci cand trebuie dovedita aceasta legatura de cauzalitate, doctrina si practica judecatoreasca au stabilit urmatoarele criterii: a. b. identificare in atecedenta cauzala a tututror contributiilor umane esenStabilirea aspectului psihic al legaturii de cauzalitate, astfel incat, toate tiale sau inlesnitoare care ar putea avea legatura cauzala cu aceasta; contributiile umane savarsite cu alta forma de vinovatie decat cea prevazuta de lege sunt inalturate; c. Determinarea si delimiratea exacta a contributiilor esentiale si a contributiilor inlesnitoare din antecedenta cauzala, astfel incat vor fi eliminate acele contributii fara de care rezultatul periculos s-ar fi produs oricum ,iar din cele ramase, contributiile esentiale vor apartine autorilor, iar cele inlesnitoare instigatorilor si complicilor.

Sanctiunile de drept penal Sanctiunile de drept penal sunt consecinte ale incalcarii normelor penale. Ele sunt de 3 feluri: pedepse, masuri educative, masuri de siguranta. 1. Pedepsele sunt mijloace de constrangere luate fata de cei care au savarsit infractiuni. Aplicarea pedepselor se bazeaza pe urmatoarele principii: a. Principiul legalitatii pedepsele nu se pot aplica decat in cazurile si in limitele prevazute de lege; b. Principiul umanismului sunt interzise acele pedepse care aduc atingere vietii, integritatii corporale si sanatatii unei persoane (ex: este interzisa tortura); c. Principiul personalitatii pedepsele nu se pot aplica decat perosanei care a savarsit o infractiune; d. Principiul stabilirii unor pedepse revocabile. e. Principiul individualizarii pedepselor
31

Pedepsele se impart in 2 mari gategorii: A.Pedepse aplicabile persoanelor fizice sunt pedepse: a. principale detentiunea pe viata, b. complementare interzicerea unor drepturi pe o perioada de l a 1 la 10 an si degradarea militara; c. accesorii - intrezicerea pe durata executarii pedepsei a urmatoarelor drepturi dreptul de a alege si de a fi ales in autoritati publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit pentru savarsirea infractiunii, drepturile parintesti si dreptul de a fi tutore sau curator. B. Pedepsele aplicabile persoanelor juridice: a. principale amenda de la 2500 RON la 2000000RON. b. complementare: Dizolvarea persoanei juridice; Inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata suspendarea activitatii persoanei juridice pe o durata de la 3 luni

de la 3 luni la 3 ani; la 1 an sau suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a savarsit infractiunea, pe o durata de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a participa la procedurile de achizitii piblice pe o afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare. durata de la 1 la 3 ani; Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci cand instanta constata ca fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si fata de imprejurarile in care a fost savarsita, aceste pedepse sunt necesare. Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie atunci cand legea prevede in mod expres acest lucru. Executarea pedepselor complementare se face dupa execuratea pedepsei principale.
32

Detentiunea pe viata Detentiunea pe viata este pedeapsa principala cea mai grea care se aplica persoanei fizice si consta in scoaterea persoanei din mediul sau de viata si introducerea acesteia in mediul penitanciar pt tot restul vietii. Pedeapsa detentiunii pe viata a inlocuit in legislatia romana incepund cu anul 1990 pedeasa cu moartea. Pedeapsa detentiunii pe viata se aplica alternativ cu pedeapsa inchisorii pentru infractiunile de o gravitate foarte mare prevazute in codul penal (ex: omor deosebit de brav, infractiuni contra sigurantei nationale, infractiuni contra pacii si omenirii) sau in legi special (ex: impiedicarea exploatarii navei / aeronavei etc) In legislatia penala romana pedeapsa detentiunii pe viata se aplica ca sanctiune unica in cazul genocidului in caz de razboi si a tratamentelor neomenoase in caz de razboi. Acolo unde legea prevede alternativ, pedeapsa detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, instant de judecata, tinand cont de criteriile de individualizare prevazute de legea penala, are posibilitatea sa aplice una sau alta din cele 2 sanctiuni. Detentiunea pe viata se executa in penitenciare anume destinate sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare. Regimul juridic al executarii pedepsei detentiunii pe viata este reglementat in legea privind executarea pedepselor. Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica minorilor si persoanelor care la data pronuntarii hotararii au implinit varsta de 60 de ani. In aceste cazuri, minorului i se aplica pedeapsa de la 5 la 20 de ani, iar majorului care a implinit varsta de 60 de ani i se aplica pedeapsa de 25 de ani inchisoare si interzicerea unor drepturi pe durata ei
33

maxima. Pentru a ajunge insa la aceste pedepse instanta de judecata trebuie ca initial sa fi ales din pedepsele alternative prevazute de lege pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata. In situatia in care cel condamnat implineste in timpul executarii pedepsei varsta de 60 de ani, pedeapsa detentiunii pe viata va fi inlocuita cu inchisoarea pe timp de 25 de ani. Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata va putea fi eliberat conditionat dupa executarea a 20 de ani de detentie daca este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale. Condamnatii barbati care au implinit varsta de 60 de ani si condamnatii femei care au implinit varsta de 55 de ani pot fi liberati conditionat daca au executat 15 ani de inchisoare si sunt indeplinite conditiile de mai sus. Pedeapsa se considera executata, daca in termen de 10 ani de la liberarea sa, cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune. Inchisoarea Inchisoarea este pedeapsa principala ce consta in scoaterea celui condamnat din mediul sau de viata si introducerea sa in mediul penitenciar pe o durata prevazuta de lege. Executarea pedepsei inchisorii se bazeaza pe sistemul prgresiv. Condamnatii au posibilitatea sa treaca dintr-un regim de executare in altul in conditiile prevazute de legea privind executarea pedepselor. Pedeapsa inchisorii se executa in unul din urmatoarele regimuri: a. b. c. d. Regimul de maxima siguranta; Regimul inchis; Regimul semi-deschis; Regimul deschis.

Regimul executarii pedepsei inchisorii se bazeaza pe posibilitatea celui condamnat de a presta cu acordul lui o munca utila in situatia in care sunt apti pentru munca
34

si pe educarea celui condamnat, pe respectarea ordinii interioare a locurilor de detinere si pe stimularea si recompensarea celor staruitori in munca, disciplinati si care dau dovezi temeinice de indreptare. Condamnatii majori executa pedeapsa separate de condamnatii minori, iar cei de sex masculin, separat de cei de sex feminin. Dupa implinirea varstei de 60 de ani barbatii si 55 de ani femeile, acestia pot presta munca numai la cerere si numai daca sunt apti de munca. Pentru condamnatii minori, acestora li se asigura posibilitatea continuarii pregatirii profesionale. Munca pe care o presteaza in penitenciare este remunerata, insa numai 10% din remuneratie ii revine celui condamnat, restul facandu-se venit la bugetul de stat. Amenda penala Amenda penala reprezinta suma de bani pe care trebuie sa o plateasca in contul statului cel care a savarsit o infractiune si cariua i s-a aplicat o astfel de sanctiune. Amenda penala se deosebeste de amenda civila, administrativa, contraventionala etc, deoarece ea se trece in cazierul judiciar si constituie un antecedent al persoanei. Ori de cate ori legea prevede ca o infractiune se pedepseste numai cu amenda fara a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 150 RON ,iar maximul de 10.000 RON. Cand legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 RON iar maximul special este de 15.000 RON. In situatia in care sunt incidente in cauza circumstante agravante sau circumstante atenuante, iar instanta ar trebui sa treaca peste maximul special sau sa coboare sub minimul special, la individualizarea sanctiunii instanta nu poate sa-i aplice o amenda mai mare decat maximul general sau mai mica decat minimal general. Pedeapsa amenzii se regaseste in legislatie in majoritatea cazurilor alternativ cu pedeapsa inchisorii si numai pt cateva infractiuni de o gravitate redusa ea se regaseste ca pedeapsa unica. Cel condamnat este obligat sa plateasca amenda in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. De asemenea, instanta poate acorda condamnatului, in masura in care acesta este angajat sau pensionar posi35

bilitatea sa plateasca amenda esalonat in rate egale pe o durata de 2 ani de zile. In situatia in care cel condamnat nu poate plati amenda din veniturile pe care le obtine, statul va trece la executarea silita a bunurilor pe care acesta le detine. Daca cel condamnat se sustrage cu rea credinta de la executarea amenzii, instanta de judecata poate inlocui pedeapsa amenzii cu pedeapsa inchisorii in limitele prevazute pt infractiunea savarsita si tinand seama de partea din amenda care a fost achitata. Instanta de judecata poate inlocui amenda cu inchisoarea numai in situatia in care pt infractiunea savarsita legea prevede alternative cele 2 pedepse. Pedepsele complementare Pedepsele complementare sunt sanctiuni de drept penal care intervin pe langa o pedeapsa principala si care indeplinesc aceleasi functii ca si pedeapsa principal. Pedepsele complementare sunt de 2 feluri: 1. Interzicerea unor drepturi se aplica numai daca pedeapsa principala aplicata de instanta de judecata este inchisoarea de cel putin 2 ani si instanta apreciaza fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului ca aceasta pedeapsa este necesara. Aplicarea pedepsei complementare este obligatorie acolo unde legea prevede expres aceasta sanctiune, dar numai cu conditia ca pedeapsa aplicata de instanta de judecata sa fie de cel putin 2 ani inchisoare. In toate celelalte situatii, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este facultativa, instanta de judecata putand sa o aplice daca considera ca in concret este necesara. Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea unuia sau unora din urmatoarele drepturi: a. Dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice; b. Dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat; In practica judiciara s-a decis faptul ca interzicerea drepturilor de la litera a. trebuie luata impreuna cu interzicerea drepturilor de la litera b.

36

c. Dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, ori de a exercitat o activitate de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pt savarsirea infractiunii; d. Drepturile parintesti; e. Dreptul de a fi tutore sau curator. 2. Degradarea militara este pedeapsa complementara ce consta in pierde-

rea gradului militar si a dreptului de a mai purta uniforma. Spre deosebire de pedeapsa interzicerii unor drepturi care se aplica pe o durata intre 1 si 10 ani, degradarea militara este perpetua, avand caracter definitiv. Pedeapsa degradarii militare nu se poate aplica decat persoanelor care au calitatea de militari activi sau rezervisti. 3. Degradarea militara se dispune obligatoriu in situatia in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 10 ani. Pedeapsa degradarii militara se aplica facultativ in situatia in care pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 5 ani dar de cel mult 10 ani, iar fapta a fost savarsita cu intentie. Pedepsele accesorii sunt acele pedepse care se aplica pe langa pedeapsa principala ca un accesoriu al acesteia ,urmand a se executa pe durata executarii pedepsei principale. Pedeapsa accesorie consta de regula in intrezicerea tuturor drepturilor prevazute de lege, aceleasi ca si la pedeapsa complementara, instanta de judecata avand obligatia potrivit dispozitiilor codului de procedura penala ca in dispozitivul hotararii judecatoresti sa enumere motivat care drepturi ii vor fi restranse ca si pedeapsa accesorie. In situatia in care pedeapsa aplicata se executa la locul de munca sau cu suspendarea conditionata sau cu suspendarea sub supraveghere, practica judecatoreasca a stabilit faptul ca instanta de judecata poate sa-i restranga condamnatului numai unele din drepturile prevazute de lege. Pe durata amanarii sau intreruperii executarii pedepsei, condamnatul poate sa-si exercite drepturile parintesti si dreptul de a fi tutore sau curator in afara de situatia in care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotararea de condamnare. Pedepsele accesorii au de regula aceea37

si durata cu pedeapsa inchisorii. Prin exceptie, ele pot avea o durata in timp mai scurta in situatia in care cel condamnat a fost arestat preventiv inainte de a fi condamnat,si poate avea o durata mai lunga decat pedeapsa principala in cazul in care cel condamnat solicita si obtine amanarea executarii pedepsei sau intreruperea executarii acesteia. Pedepsele aplicabile persoanelor juridice pedeaspa amenzii consta in suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca. Cand legea prevede pt infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimal special al amenzii pentru persoana juridica este de 5000 RON, iar maximul special al amenzii este de 600.000 RON. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 10.000 RON, iar maximul special este de 900.000 RON. Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice se aplica atunci cand aceasta a fost constituita in scopul savarsirii de infractiuni sau cand obiectul sau de activitate a fost deturnat in acest scop. Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare potrivit legii, iar o copie dupa dispozitivul hotararii definitive de condamnare prin care s-a aplicat aceasta pedeapsa va fi comunicata de indata instantei civile competente care va proceda la numirea lichidatorului. Pedeapsa complementara a suspendarii activitatii persoanei juridice consta in intrezicerea desfasurarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice in realizarea careia a fost savarsita infractiunea. Pedepsele complementare de mai sus nu se pot aplica partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinand minoritatilor nationale constituite potrivit legii. Pedeapsa complementara a inchiderii punctelor de lucru ale persoanei juridice consta in inchiderea unuia sau mai multor puncte de lucru cu scop lucrative apartinand persoanei juridice, puncte de lucru in care s-a desfasurat activitatea infractionala.
38

Dispozitiile de mai sus nu se aplica persoanei juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei. Pedeapsa complementara de a participa la procedurile de achizitii publice consta in intrezicerea persoanei juridice de a participa direct sau indirect la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice prevazute de lege. Afisarea hotararii definitive de condamnare sau difuzarea acesteia se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Prin afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare nu se poate sa se dezvaluie identitatea victimei cu exceptia cazului in care victima sau reprezentantul sau legal isi dau acordul. Afisarea hotararii de condamnare se realizeaza in extras in forma si la locul stabilite de instant pentru o perioada cuprinsa intre 1 luna si 3 luni. Difuzarea hotararii de condamnare se face in extras in forma stabilita de instanta prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comunicare fixate de instanta. In cazul in care difuzarea se face prin presa scrisa sau audiovizuala, instanta de judecata stabileste numarul aparitiilor care nu poate fi mai mare de 10, iar in cazul difuzarii prin alte mijloace, durata de difuzare nu poate fi mai mare de 3 luni. Masurile de siguranta Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal care se iau de catre organele judiciare (instanta de judecata sau procuror) fata de presoanele care au savarsit infractiuni si care datorita unor circumstante personale prezinta pericolul de a savarsi noi fapte penale. Masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala. Masurile de siguranta se pot lua chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa cu exceptia masurii interzicerii de a se afla in anumite localitati. Masurile de siguranta se impart in: a. Masuri de siguranta cu caracter medical (internarea medicala si obligarea la tratament medical);
39

b. Masuri de siguranta privative de lucruri ( confiscarea speciala ); c. Masuri de siguranta privative de drepturi (celelalte).

Masurile de siguranta sunt: 1. Obligarea la tratament medical este masura de siguranta care se ia impotriva faptuitorului care din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante prezinta pericol pentru societate, in sensul obligarii acestuia de a se prezenta in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire. Aceasta masura se ia daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: a. Sa se fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala; b. Faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate din cauza unei boli sau intoxicatii cronice cu alcool, stupefiante sau alte asemenea substante; c. Instanta de judecata sa aprecieze ca este necesar tratamentul medical pentru a se inlatura starea de pericol. 2. Internarea medicala se poate lua cu titlu provizoriu in cursul urmaririi penale de catre procuror, iar in faza de judecata de catre instanta de judecata. Obligarea la tratament medical se ia pe o perioada nedeterminata si dureaza pana la insanatosirea persoanei. Daca cel obligat la tratament medical nu se prezinta la locul si orele fixate de catre medic, instanta poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura de siguranta a internarii medicale. Internarea medicala consta in internarea unei persoane bolnava mintal ori toxicoman si care se afla intr-o stare ce prezinta pericol pentru societate intr-un institut medical de specialitate pana la insanatosire. Aceasta masura se poate lua daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: a. Sa se fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala; b. Faptuitorul sa fie bolnav mintal ori toxicoman si sa se afle intr-o stare care prezinta pericol pentru societate; c. Instanta sa aprecieze ca este necesara luarea unei asemenea masuri pentru a preintampina savarsirea de noi infractiuni. Aceasta masura se poate lua in
40

cursul urmaririi penale de catre procuror, iar in faza de judecata de catre instanta. Masura se ia pe o durata nedeterminata putand fi inlocuita daca starea de sanatate se amelioreaza cu masura obligarii la tratament medical. Masura de siguranta a internarii medicale inceteaza in momentul insanatosirii faptuitorului. 3. Interzicerea unei functii sau profesii cand faptuitorul a savarsit fapta penala datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau alte ocupatii se poate lua masura interzicerii de a ocupa acea functie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupatie. Aceasta masura de siguranta se deosebeste de pedeapsa complementara denumita similar deoarece in aces caz savarsirea infractiunii s-a datorat nepriceperii ori nepregatirii profesionale, pe cand in cazul pedepsei complementare, savarsirea infractiunii a avut loc deoarece faptuitorul s-a folosit de functia sau profesia sa. Aceasta masura de siguranta se ia pe o perioada nedeterminata si dureaza pana la incetarea cauzelor pentru care a fost luata. Faptuitorul poate solicita revocarea masurii daca a trecut cel putin un an de la data la care a fost luata. Daca cererea este respinsa, o noua cerere poate fi formulata numai dupa trecerea unui an de la data respingerii cererii anterioare. 4. Interzicerea de a se afla in anumite localitati cand persoana condamnata la pedeapsa inchisorii de cel putin un an a mai fost condamnata pentru alte infractiuni iar instanta constata ca prezenta acesteia in localitatea unde a savarsit infractiunea sau infractiunile sau in alte localitati prezinta pericol grav pentru societate, poate luata fata de aceasta persoana masura interzicerii de a se afla in acea localitate sau in alte localitati expres prevazute in hotararea de condamnare. Conditia ca faptuitorul sa fi fost condamnat pentru alte infractiuni nu se cere in situatia in care pedeapsa pronuntata de instanta este mai mare de 5 ani. Masura interzicerii de a se afla in anumite localitati poate fi luata pe o perioada pana la 5 ani si poate fi prelungita daca pericolul subzista. Durata prelungirii nu poate
41

insa depasi durata initiala. Tragem de aici concluzia ca aceasta masura se poate lua pe o perioada de maxim 10 ani. In cazul infractiunilor de furt, talharie, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, viol, prostitutie, cersetorie si perversiuni sexuale, masura de siguranta poate fi luata oricare ar fi pedeapsa aplicata si chiar daca faptuitorul nu a mai fost anterior condamnat pt alte infractiuni. Masura de siguranta poate fi revocata la cerere sau din oficiu dar numai daca a trecut cel putin un an de cand a fost luata si numai daca au incetat temeiurile pentru care a fost luata. O noua cerere nu poate fi facuta mai devreme de un an de la respingerea cererii anterioare 5. Expulzarea strainilor este masura de siguranta ce consta in indepartarea de pe teritoriul Romaniei a cetateanului strain sau a apatridului fara domiciliu in Romania care a savarsit o infractiune deoarece se apreciaza ca ramanerea acestuia pe teritoriul tarii prezinta pericol pentru ordinea publica. Pentru a se lua aceasta masura trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii: a. Faptuitorul sa fie cetatean strain sau apatrid fara domiciliu in Romania; b. Faptuitorul sa fi savarsit o infractiune care sa fie de competenta autoritatilor romane. Nu are relevanta in acest sens faptul ca infractiunea a fost savarsita in strainatate daca potrivit principiilor realitatii sau universalitatii legii penale romane fapta este de competenta autoritatilor judiciare romane; c. Instanta de judecata sa aprecieze ca ramanerea faptuitorului pe teritoriul tarii prezinta pericol pt ordinea publica; d. Legislatia penala a statului unde va fi expulzat faptuitorul sa nu permita supunerea acestuia la torturi. In cazul masurii expulzarii aceasta se face catre un stat determinat si nu prin simpla luare a masurii fara ca instanta de judecata sa individualizeze pe ce teritoriu va fi trimisa persoana faptuitorului. Masura expulzarii se ia pe durata nedeterminata, iar in situatia in care faptuitorul o incalca el va fi tras la raspundere penala pentru acest lucru dupa care va
42

fi din nou expulzat. Expulzarea isi produce efecte dupa executarea pedepsei aplicate in Romania. 6. Confiscarea speciala sunt supuse confiscarii speciale: a. Bunurile produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii unei infractiuni daca au fost folosite la savarsirea acelei infractiuni si daca sunt ale infractorului; daca apartin altei persoane, confiscarea speciala se produce numai daca producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuata de proprietar sau de infractor cu acordul proprietarului. b. bunurile care au fost folosite in orce mod la savarsirea unei infractiuni daca sunt ale infractorului sau daca apartinand altei persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Aceasta masura nu poate fi luata in cazul infractiunilor savarsite prin presa; c. bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala; d. bunurile care au fost date pt a determina savarsirea unei fapte sau pentru a-l rasplati pe faptuitor; e. bunurile dobandite prin savarsirea faptei daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia f. bunurile a caror detinere este interzisa de lege 7. Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata cand o persoana condamnata la pedeapsa inchisorii de cel putin un an pentru loviri si alte violente cauzatoare de suferinte fizice si psihice, savarsite impotriva membrilor familiei, daca instanta constata ca prezenta faptuitorului in locuinta familiei prezinta pericol grav pentru ceilalti membri poate lua fata de acesta masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei , pe o perioada de pana la 2 ani. Pentru a opera aceasta masura trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii: a. Faptuitorul sa fi savarsit o infractiune de loviri si alte violene cauzatoare de suferinte fizice sau psihice;

43

b.

Infractiunea sa fi fost indreptata impotriva membrilor de familie. Prin

membru de familie intelegem sotul sau ruda apropiata daca aceasta din urma locuieste sau gospodareste impreuna cu faptuitorul; c. d. Sa existe o cerere din partea persoanei vatamate; Instanta sa aprecieze ca este necesara luarea unei asemenea masuri.

Interdictia de a reveni in lcuinta familiei se ia pe o perioada de maxim 2 ani. Legea nu prevede o perioada minima, insa instanta trebuie sa aprecieze un minim care sa corespunda gradului de pericol raportat la prezenta faptuitorului in sanul familiei. Masura poate fi revocata la cererea persoanei vatamate. Prin interdictia de a reveni in locuinta familiei se interzice atat locuirea efectiva cu familia cat si simpla trecere temporata prin locuinta familiei. Unitatea de infraciune Sunt situatii in practica cand prin fapta unei persoane se pot svri dou sau mai multe infraciuni sau tot prin aceeai fapt se ntrunesc elementele constitutive ale unei singure infraciuni. n aceast ultim situaie avem de a face cu o unitate de infraciuni. Unitatea de infractiuni se imparte in doua categorii: -unitate natural -unitate legal Unitatea de infraciune natural desemneaz situaia n care avem de a face cu o unitate de aciuni sau inaciuni cu unicitate de rezultat i cu unicitate de form de vinovie. Unitatea de infractiune legal este creaia legiuitorului care din considerente de politic penal a reunit 2 sau mai multe infraciuni intr-una singur. Formele unitii de infraciune natural -infraiune simpl -infraciune continu -infraciune deviat Formele unitii de infraciune legala
44

-infraciune continuat -infraciune complex -infraciune progresiv -infraciune de obicei Infraciunea simpl este modalitatea cea mai des ntlnit n practica judiciar i nu trebuie neleas ca fiind format dintr-un singur act de executare.(De exemplu chiar i n situaia n care o persoan lovete in mod repetat cu cuitul o alt persoan, provocndu-i decesul avem de a face tot cu o infractiune simpl.) Infraciunea simpl presupune o singur form de vinovie sub raport subiectiv. Infraciunea continu presupune prelungirea n chip natural a aciunii sau inaciunii ce constituie elementul material al laturii obiective pn la intervenia unei fore contrare. Aceast intervenie poate consta fie n fapta proprie a persoanei, fie n fapta unei alte persoane, fie n intervenia unei autoriti. n practic s-a considerat ca ntrerupe executarea unei infraciuni continui pronunarea unei hotrri judectoreti de condamnare chiar nedefinitiv. Infraciunile continui sunt de dou feluri: - infractiuni continui permanente - infractiuni continui succesive In cazul Infraciunilor continui succesive acestea prin natura lor se ntrerup pentru anumite momente de timp. (Exemplu:infraciuni continui permanente: furtul de energie, exemplu de infraciuni succesive: portul ilegal de uniform, portul ilegal de decoratii). n cazul infractiunilor continui este foarte important momentul epuizrii acestora, deoarece de la acest moment ncepe s curg termenul de prescripie al rspunderii penale i tot de la acest termen se stabilete legea panal (cea n vigoare ), ce-i va fi aplicat fptuitorului.

45

Dac o persoan a svrit o infraciune continu, o parte din ea pe perioada minoritii i o alt parte dup mplinirea vrstei de 18 ani se consider c ntreaga activitate infracional a fost svrit pe perioada majoratului. Infraciunea deviat, este acea form de infraciune natural ce const n ndreptarea aciunii ori inaciunii fptuitorului ctre o alt persoan fie datorit nepriceperii acestuia, fie datorit erorii n care se afl. Infraciunea deviat este de dou feluri: - aberratio ictus - error in personam Infraciunea deviat forma aberratio ictus, const n devierea aciunii ori inaciunii ce constituie elementul material al laturii obiective, ctre o alt persoan sau un alt obiect datorit nepriceperii fptuitorului (A trage cu un pistol n B, dar datorit nepriceperii acestuia l mpuc pe C) Infraciunea deviat forma error in personam, const n ndreptarea aciunii ori inaciunii ce constituie elementul material al laturii obiective ctre o alt persoan datorit erorii n care se afl fptuitorul.(exemplu: A dorete s-l ucid pe B , ns datorit ntunericului l confund pe B cu C i l omoar pe cel din urm) Dintre cele dou forme ale infraciunii deviate numai varianta error in personam constituie forma a unitii naturale de infraciune deoarece varianta aberratio ictus presupune existena unui concurs de infraciuni, respectiv n exemplul de mai sus n infraciunea de omor a lui C i tentativ de omor asupra lui B. Infraciunea continuat este form a unitii legale a infraciunii ce const n savrirea de ctre fptuitor n realizarea aceleasi rezoluii infracionale la intervale de timp nici foarte lungi, nici foarte scurte, a dou sau mai multe actiuni sau inactiuni care reprezint fiecare in parte elementul constitutiv al aceleeai infraciuni.(ex: A dorete s fure materiale de construcie-crmid, ciment, etc.-de pe un antier i datorit faptului c nu le poate aduce pe toate odat, face mai multe drumuri in acest sens repetnd aciunea).n cest caz rezoluia este luat de la nceput.

46

Pentru a ne afla n cazul unei infraciuni continuate trebuiesc ndeplinite urmtoarele condiii: a) s existe unitate de subiect activ. Nu are relevan dac pentru unele acte materiale fptuitorul a avut calitatea de autor,pentru altele de instigator, pentru altele de complice, etc. b) s se svreasc dou sau mai multe aciuni sau inaciuni care s reprezinte fiecare in parte elementul material al infraciunii. Nu are relevan dac unele din ele au fost sub form consumata , altele sub form epuizat, altele au rmas n faz de tentativ. c) s existe unitate de rezoluie infracional, in sensul c nc nainte de svrirea primului act infracional fptuitorul s aibe reprezentarea tuturor faptelor sale. In situaia n care aceast rezoluie infracional este prea vag (exemplu: o s fur din mijlocul de transport ori de cte ori se va ivi ocazia), nu sunt ndeplinite condiiile unei infraciuni continuate. d) aciunea sau inaciunea s fie realizat la intervale de timp nici foarte lungi nici foarte scurte. n practic este foarte important momentul epuizrii infraciunii continuate, deoarece fptuitorului i se va aplica legea penal n vigoare la acel moment i tot de la acel moment va ncepe s curg termenul de prescripie al raspunderii penale. n situaia n care o parte din actele materiale sunt svrite pe perioada minoritii iar altele dup mplinirea vrstei de 18 ani se consider c ntreaga infraciune a fost svrit dup mplinirea vrstei de 18 ani. Infraciunea continuat se pedepsete cu o pedeaps cuprins ntre minimul special i maximul special plus 5 ani al infraciunii respective, iar dac este vorba de pedeapsa amenzii, cu o pedeapsa cuprins ntre minimul special i maximul special plus jumtate din acesta. Facem precizarea c n cazul infractiunii continuate pedeapsa se aplic dintr-o dat fr a se evidenia acel spor.

47

Infraciunea complex este acea form a unitii legale de infraciune prin care n cuprinsul unei infraciuni regsim ca i element material sau ca i circustan agravant elementele unei alte infraciuni. Infraciunea complex este de dou feluri: a) forma tip - n situaia cnd sunt reunite in cuprinsul aceleasi infractiuni 2 sau mai multe infraciuni distincte (ex: tlhria, care este formata din furt+violen ) b) forma agravanta - atunci cand in cuprinsul unei infractiuni regasim ca si varianta agravanta elementul constitutiv al unei alte infractiuni ( ex: violul care a avut ca urmare moarte victimei) Fiind vorba de o infractiune distincta infractiunea complexa se pedepseste cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune. In sistuatia in care se descopera ulterior ca o infractiune a fost savarsita fie in forma continuata, fie complexa, instanta de judecata la rejudecarea cauzei poate mentine sanctiunea aplicata sau ii poate aplica o sanctiune mai aspra insa niciodata nu poate sa aplice o pedeapsa mai blanda. Infractiunea progresiva , este forma unitatii legale de infractiune ce consta in amplificarea in mod progresiv a rezultatului unei fapte dupa savarsirea acesteia pana la epuizarea ei. ( ex: o persoana este lovita, initial, medicii considera ca sunt necesare 20 de zile medicale( infractiune de loviri si alte violente) dar ulterior starea de sanatate a victimei se agraveaza si sunt necesare peste 20 de zile medicale, si astfel avem de a face cu infractiunea de vatamare corporala). In cazul infractiunii progresive prezinta importanta momentul la care se epuizeaza aceasta deoarece in raport de acest moment se va stabili incadrarea juridica a faptei precum si legea ce va fi aplicata faptuitorului. Infractiunea de obicei, este forma unitatii legale de infractiune ce consta in repetarea elemetului material al laturii obiective de un numar suficient de mare de ori astfel incat sa rezulte indeletnicirea faptuitorului.

48

Daca s-ar lua distinct fiecare actiune ea nu ar avea relevanta din punct de vedere penal ( ex: prostitutia). Infractiunile de obicei nu au tentativa si nu pot fi comise in coautorat. Individualizarea pedepselor Individualizarea pedepsei este acea operatiune juridica prin intermediul careia legiuitorul, instanta de judecata sau organele de executare stabilesc pedeapsa ce trebuie aplicata pentru infractiuni in general sau pedeapsa ce trebuie aplicata unui anumit faptuitor sau modul de executare in concret al unei sanctiuni aplicate de instanta. Individualizarea pedepsei este de mai multe feluri: a) Individualizarea legala, este aceea individualizare pe care o face legiuitorul la momentul la care include o anumita fapta ca si infractiune intr-un anumit act normativ b) Individualizare judiciara sau judecatoareasca, este acea individualizare pe care o realizeaza judecatorul atunci cand aplica o pedeapsa unei persoane care a savarsit o infractiune c) Individualizare administrativa, respectiv cea pe care o fac organele de executare la locul de executare. Individualizarea pedepselor de catre instantele de judecata se realizeaza avand in vedere anumite stari, circumstante si imprejurari concrete raportate la fapta savarsita de catre cel trimis in judecata. Potrivit dispozitiilor legale la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale ale codului penal,de limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala,de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. La stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoanele juridice se va tine seama de dispozitiile generale ale codului penal, de limitele de pedeapsa a partii speciale pentru
49

persoana fizica, de gravitatea faptei savarsite si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Circumstantele atenuante Sunt de doua feluri: - circumstante atenuante legale - circumstante atenuante judiciare Circumstante atenuante legale - sunt expres si limitativ prevazute de art. 73 Cod Penal. Circumstante atenuante judiciare - sunt lasate la aprecierea instantei, codul penal exemplificand cateva din acestea. Circumstante atenuante legale depasirea limitei legitimei aparari. - Pentru a opera aceasta circumstanta este necesar ca intial persoana sa se afle in legitima aparare insa riposta sa sa fie diproportionala fata de gravitatea atacului iar acest lucru sa nu se datoreze tulburarii sau temerii persoanei respective. depasirea limitelor starii de necesitate pentru a opera aceasta circumstanta persoana trebuie sa se afle intr-un caz de stare de necesitate iar prin fapta sa se produca urmari mai grave decat cele care s-ar fi produs daca persoana nu intervenea, iar aceasta persoana sa fie constienta de acest lucru. (exemplu: distrugerea unui baraj de acumulare pentru ca cel aflat n cazul de necesitate s-i salveze grdina afectat de inundaii). savarsirea faptei sub o puternica tulburare sau emotie determinata de o provocare din partea persoanei vatamate produsa prin violenta printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune grava. Pentru a opera aceasta circumstanta trebuie indeplinite urmatoarele condtii : a) sa existe o actiune de provocare b) actiunea sa provina din partea persoanei vatamate
50

c) provocarea sa fie de natura ai produce faptuitorului o puternica tulburare sau emotie (ex: a vine acasa si o gaseste pe sotie cu c, iar a il loveste pe c) Circumstantele atenuante judiciare pot fi: - conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii; poate rezulta inclusiv din lipsa antecedentelor penale - staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau pentru a repara paguba pricinuita - atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, - rezultand din prezenta acestuia in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului penal, inlesnirea descoperirii ori arestarii celorlalti participanti Aceste circumstante sunt exemplificativ prevazute de lege, Codul Penal dand posibilitatea instantei de judecata sa aplice si alte circumstante atenuante pe care le considera justificative raportate la un anumit caz concret. In situatia in care exista circumstante atenuante pedeapsa principala pentru persoana fizica se reduce sau se schimba dupa cum urmeaza: a. cnd minimul special al pedepsei nchisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboar sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani; b. cnd minimul special al pedepsei nchisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboar sub acest minim special, dar nu mai jos de 1 an; c. cnd minimul special al pedepsei nchisorii prevzut de lege este de 3 ani sau mai mare, instana coboar sub acest minim, dar nu mai mult de 3 luni; d. cnd minimul special prevzut de lege este pedeapsa nchisorii de 1 an sau mai mare, instana coboar sub acest minim, dar cel mult pn la minimul general; e. cnd pedeapsa prevzut de lege este amenda i exist cricumstane atenuante, instana coboar sub minimul special, dar cel mult pn la 150 lei, cnd minimul special este de 500 lei, i cel mult pn la minimul general, atunci cnd minimul special este mai mic de 500 lei. n cazul infraciunii contra siguranei statului, al infraciunii contra pcii i omenirii, al infraciunii de omor, al infraciunii svrite cu intenie, care au avut ca
51

acest lucru

urmare moartea unei persoane, precum i n cazul infraciunilor care au avut ca urmri consecine deosebit de grave, dac se constat existena circumstanelor atenuante, pedeapsa poate fi cobort sub minim, dar cu cel mult 1/3 din acest minim special. Atunci cand in cauza exista circumstante atenuante instanta de judecata poate inlatura pedeapsa complementara prevazuta de lege In cazul persoanelor juridice daca exista circumstante atenuante, pedeapsa pentru aceasta se reduce astfel: a. cnd minimul special al amenzii este de 10.000 lei sau mai mare, se coboar sub acest minim, dar nu mai mult de 1/4; b. cnd minimul special prevzut de lege este amenda de 5.000 lei sau mai mare, se coboar sub acest minim, dar nu mai mult de 1/3. Orice cricumstan reinut ca fiind atenuant sau agravant trebuie s fie reinut de instana de judecat n hotrrea de condamnare. Dac ntr-o cauz sunt incidente att cauze de agravare, ct i cauze de atenuare, instana de judecat nu mai este obligat, ca efect al circumstanelor atenuante, s coboare pedeapsa aplicat sub minimul prevzut de lege. Dac ntr-o cauz sunt incidente cauze de agravare, cauze de atenuare i starea de recidiv, se va da prioritate nti cauzelor de agravare, apoi celor de atenuare i, abia n cele din urm, strii de recidiv. Circumstantele agravante Sunt de doua feluri: - circumstante agravante legale - sunt expres i limitativ prevzute de lege (art.75 Cod penal); circumstante agravante judiciare - care nu sunt prevzute de lege i care pot fi reinute de instana de judecat ntr-un anumit caz concret. Sunt circumstante agravante legale urmatoarele:
52

1. svrirea faptei de 3 sau mai multe persoane mpreun Nu are relevan dac acestea au acionat n calitate de autori, coautori, instigatori sau complici. 2. svrirea faptei prin acte de cruzime, prin violene asupra membrilor de familie ori prin metode sau mijloace care prezint pericol public Membru de familie, potrivit legii, este soul sau ruda apropiat, dac aceasta din urm locuiete sau gospodrete mpreun cu infractorul. Mijloace care prezint pericol public sunt acele mijloace folosite de infractor care pun n pericol viaa unui numr mare de persoane (exemplu: infestarea apei, folosirea explozibililor etc.). 3. svrirea infraciunii de ctre un major mpreun cu un minor Aceast circumstan poate fi reinut numai n msura n care majorul cunotea faptul c cealalt persoan este minor. 4. svrirea faptei pe temei de ras, naionalitate, etnie, limb, religie, gen, orientare sexual, opinie, apartenen politic, convingeri, origine social, vrst, boal cronic necontagioas sau infecie HIV SIDA 5. svrirea infraciunii din motive josnice Un astfel de motiv este dorina de mbogire. 6. svrirea infraciunii n stare de beie, anume provocat n vederea comiterii faptei 7. svrirea infraciunii de ctre o persoan care a profitat de o situaie prilejuit de o calamitate. In situatia in care exista in cauza circumstante agravante, persoanei fizice i se aplica o pedeapsa catre maximul special prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita iar daca acest maxim este considerat neindestulator i se aplica un spor de pana la 5 ani cu conditia ca acest spor sa nu fie mai mare de din maximul special. Daca pedeapsa este amenda aceasta se va aplica catre maximul prevazut de lege la care se poate adauga un spor de cel mul 1/3 din acel maxim.
53

Orice circumstanta retinuta ca fiind atenuanta sau agravanta trebuie sa fie retinuta de instanta de judecata in hotararea de condamnare. Daca intr-o cauza sunt incidente circumstante agravante sau atenuante, instanta de judecata nu mai este obligata ca efect al circumstantelor atenuante sa coboare pedeapsa aplicata sub minimul prevazut de lege. Daca intr-o cauza sunt incidente, cauze de agravare, cauze de atenuare si starea de recidiva se va da prioritate intai cauzelor de agravare apoi celor de atenuare si in cele din urma starii de recidiva. Circumstanele agravante judiciare sunt constatate de instana judectoreasc, care are facultatea s aprecieze c unele mprejurri anterioare, concomitente ori subsecvente svririi infraciunii, imprim faptei un caracter grav. n doctrina penal, sunt considerate ca fiind circumstane agravante judiciare: mprejurarea c infractorul se gsea n stare de beie n momentul svririi infraciunii de purtare abuziv sau mprejurarea c, n timpul efecturii serviciului de paz, infractorul sustrage bunuri ori comite o tlhrie. Instana poate reine ca circumstane agravante mprejurri ce privesc modul de svrire a infraciunii, mijloacele folosite etc. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei La individualizarea pedepsei aplicate daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege instanta de judecata poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate persoanei fizice. Pentru a opera aceasta institutie trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii: 1. pedeapsa aplicata de instanta de judecata sa fie pedeapsa inchisorii de cel mult 3 ani sau amenda
54

2. infractorul sa nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni cu exceptia in care fapta a fost savarsita in timpul minoritatii sau din culpa sau a fost amnistiata sau a fost dezincriminata 3. instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar si fara executarea acesteia Suspendarea conditionata a executarii pedepsei poate fi aplicata si in cazul concursului de infractiuni cu conditia ca pedeapsa rezultata in urma concursului sa fie pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani si sa fie indeplinite si celelalte conditii de mai sus. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu atrage si suspendarea executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotararile de condamnare. In toate situatiile suspendarea conditionata a executarii pedepsei trebuie motivata. Durata suspendarii conditionate constituie termen de incercare pentru condamnat, termen care se compune din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate plus 2 ani. In situatia in care pedeapsa pentru infractiunea a carei executare a fost suspendata conditionat a fost pedeapsa amenzii termenul de incercare este de 1 an. Acest termen incepe sa curga de la momentul la care hotararea de condamnare a ramas definitiva. Daca in cursul termenului de incercare cel condamanat a savarsit din nou o infractiune pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen instanta de judecata revoca suspendarea conditionata si dispune executarea in intregime a pedepsei care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune. Revocarea suspendarii conditionate nu are loc daca infractiunea savarsita ulterior a fost descoperita dupa implinirea termenul de incercare. Daca infractiunea ulterioara este savarsita din culpa se poate aplica suspenadarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionata deoarece in acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendari.
55

La aplicarea pedepsei pentru infractiunea savarsita dupa ramanerea definitiva a hotarariii de suspendarea instanta nu va mai tine seama de aplicarea sporului pentru recidiva. Daca pana la expirarea termenului de incercare condamnatul nu si-a respectat obligatiile civile prevazute in hotararea de condamanare instanta de judecata va revoca suspendarea conditionata executarii pedepsei ,cu exceptia situatiei in care cel condamnat dovedeste ca a fost in imposibilitatea de a-si executa acele obligatii civile. Daca se descopera ca anterior pronuntarii hotararii de suspendare conditionata a executarii pedepsei cel condamnat mai savarsise o infractiune pentru care i s-a aplicat o pedeapsa chiar dupa expirarea termenului de incercare, instanta revoca suspendarea conditionata si face aplicarea regulilor de la concursul de infractiuni sau de la recidiva. Anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei nu are loc daca infractiunea care ar fi putut termenului de incercare. In situatia in care in timpul termenului de incercare al suspendarii conditionate al executarii pedepsei cel condamnat nu savarseste o noua infractiune si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate atunci cel condamnat la sfarsitul termenului de incercare va fi reabilitate de drept. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere Instanta de judecata poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: - pedeapsa aplicata de instanta de judecata sa fie inchisoarea de cel mult 4 ani - infractorul sa nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de un an cu exceptia situatiilor in care fapta a fost dezincriminata sau armistiata sau a fost savarsita in timpul minoritatii sau a fost savarsita din culpa. atrage anularea a fost descoperita dupa implinirea

56

- se apreciaz, innd cont de persoana condamnatului, de comportamentul su dup svrirea faptei, c pronunarea condamnrii constituie un avertisment pentru acesta i c nu va mai svri noi infraciuni, chiar dac nu execut pedeapsa aplicat. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere se aplica si in cazul concursului de infractiuni daca pedeapsa rezultata in urma concursului este inchisoarea de cel mult 3 ani si daca sunt indeplinite si conditiile de mai sus. Termenul de incercare in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere este compus din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate de catre instanta de judecata la care se adauga un interval de timp stabilit de instanta intre 2 si 5 ani. Pe durata termenului de incercare , cel condamnat trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere: - sa se prezinte la datele fixate la judecatorul insarcinat cu supravegherea lui sau la serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor - sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta precum si orice deplasare care depaseste 8 zile si de asemenea data la care se intoarce - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca - sa comunice informatii de natura a fi verificate mijloacele lui de existenta De asemenea instanta de judecata poate impune condamnatului si respectarea uneia din obligatii: - sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de calificare - sa nu schimbe domiciliul sau resedinta si sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita de instanta de judecata - sa nu frecventeze anumite locuri anume stabilite - sa nu intre in legatura cu anumite persoane - sa nu conduca nci un vehicul sau anumite vehicule - sa se supuna masurilor de control, ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii

57

Daca cel condamnat cu suspendarea executarii pedepsei nu savarseste in termenul de incercare o noua infractiune si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii atunci el este reabilitate de drept. Executarea pedepsei la locul de munca In cazul in care instanta de judecata tinand cont de imprejurarile savarsirii infractiunii, de gravitatea faptei, de conduita faptuitorului si de posibilitatile acestuia de reeducare, apreciaza ca sunt suficiente temeiurile privind indreptarea faptuitorului fara ca acesta sa fie privat de libertate poate dispune executarea pedepsei la locul de munca in unitatea in care condamnatul isi desfasoara activitatea sau intr-o alta unitate insa cu acordul scris al acelei unitati si cu indeplinirea urmatoarelor conditii: - pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita sa fie cel mult 5 ani - cel condamnat cu executarea pedepsei la locul de munc s nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an, cu excepia situaiilor n care fapta a fost amnistiat sau a fost svrit din culp sau a fost svrit n timpul minoritii sau a fost dezincriminat Executarea pedepsei la locul de munca se poate dispune si in cazul unui concurs de infractiuni cu conditia ca pedeapsa aplicata pentru acel concurs sa fie pedeapsa inchisorii de cel mult 3 ani si sa fie indeplinite si conditiile prevazute mai sus. Pe durata executrii pedepsei, cel condamnat este obligat s-i ndeplineasc toate ndatoririle la locul de munc, cu urmtoarele limitri ale drepturilor ce-i revin, potrivit legii: 1. din totalul veniturilor cuvenite pentru munca prestat, cu excepia sporurilor, se reine o cot ntre 15 % i 40 %, n raport cu cuantumul veniturilor i cu ndatoririle pe care condamnatul le are pentru ntreinerea altor persoane; n cazul minorului, aceste limite se reduc la 1/2; 2. drepturile de asigurri sociale se stabilesc n procentele legale, aplicabile la venitul net al condamnatului, dup reinerea procentului ntre 15 % i 40 %;
58

3. durata executrii pedepsei la locul de munc nu constituie vechime n munc; 4. condamnatul nu poate fi promovat; 5. locul de munc nu poate fi schimbat la cererea condamnatului, ci numai printr-o hotrre a instanei de judecat; 6. condamnatul nu poate ocupa funcii de conducere, iar n raport de fapta pe care a svrit-o nu poate ocupa funcii care implic exerciiul autoritii de stat, funcii de gestiune sau funcii instructiv-educative. Pe toat durata executrii pedepsei la locul de munc, cel condamnat nu beneficiaz de dreptul constituional de a fi ales. Pedeapsa cu executarea la locul de munc se execut n baza unui mandat de executare emis de instana de judecat. Pe timpul executrii pedepsei la locul de munc, contractul de munc ntre unitate i cel condamnat se suspend. Dac, dup rmnerea definitiv a hotrrii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munc, cel condamnat svrete din nou o infraciune, nainte de nceperea executrii pedepsei sau n timpul executrii acesteia, instana revoc executarea pedepsei la locul de munc. Dac infraciunea ulterioar este svrit din culp, instana poate dispune i pentru aceast infraciune executarea pedepsei la locul de munc. n acest caz, revocarea nu se mai dispune i se aplic regulile concursului de infraciuni. Dac condamnatul se sustrage de la prestarea activitii n cadrul unitii sau nu-i ndeplinete n mod corespunztor atribuiile care-i revin la locul de munc ori nu respect msurile de supraveghere sau celelalte obligaii stabilite prin hotrrea de condamnare, instana poate revoca executarea pedepsei la locul de munc i dispune executarea pedepsei ntr-un loc de deinere. Calculul pedepsei

59

Durata executrii unei pedepse se socotete de la momentul la care cel condamnat ncepe s execute hotrrea de condamnare. n calculul termenului de executare intr att ziua n care ncepe, ct i ziua n care se termin. n situaia n care condamnatul execut pedeapsa la locul de munc i lipsete datorit faptului c este bolnav, vor intra n calcul i acele zile, cu excepia situaiei n care cel condamnat i-a provocat singur boala respectiv. Dac o persoan a fost anterior reinut sau arestat, zilele ct a fost reinut sau arestat se deduc din durata pedepsei. De asemenea, dac o persoan a fost reinut, arestat sau a executat o pedeaps n strintate, pedeaps ce i-a fost aplicat pe baza principiilor personalitii, realitii sau universalitii legii penale romne, pedeapsa executat n strintate se deduce din pedeapsa aplicat de instanele romne. Pluralitatea de infractori Pluralitatea de infractori desemneaz acea situaie n care, la svrirea unei infraciuni au participat dou sau mai multe persoane, indiferent de calitatea pe care acestea au avut-o (autor, coautor, instigator, complice). Pluralitatea de infractori se mparte n: a. pluralitate de infractori natural desemneaz acea situaie n care, la svrirea unei infraciuni particip, n mod natural, dou sau mai multe persoane, deoarece altfel nu s-ar putea realiza coninutul constitutiv al acesteia; b. pluralitate de infractori constituit desemneaz acea situaie n care dou sau mai multe persoane se asociaz n vederea svririi unei infraciuni (exemplu: infraciunea de complot, infraciunea de asociere n vederea svririi de infraciuni etc.);

60

c. pluralitate de infractori ocazional (participaie penal) desemneaz acea situaie n care, la svrirea unei infraciuni particip mai multe persoane dect ar fi fost necesar ca acea fapt s constituie infraciune. Pentru a exista participaie penal trebuie ndeplinite urmtoarele condiii: a. s se svreasc o fapt prevzut de legea penal; b. la svrirea faptei s fi participat mai multe persoane dect era necesar pentru ca fapta s fie considerat infraciune; c. persoanele s fie animate de voina de a svri acea infraciune; d. aciunile sau inaciunile persoanelor s ntruneasc elementele constitutive ale unei infraciuni. Participaia penal este de mai multe feluri: A. proprie: toi participanii svresc fapta cu aceeai form de vinovie; B. improprie: o parte din infractori svresc fapta cu intenie (instigatorul i complicele), iar cealalt parte din culp sau fr vinovie (autorul); C. principal: activitatea ce este desfurat de ctre autor n raport cu instigatorul i complicele, respectiv de instigator n raport cu complicele; D. secundar: activitatea complicelui fa de instigator, respectiv a complicelui i instigatorului fa de autor. ntotdeauna, forma de participaie principal absoarbe forma de participaie secundar. Autorul este acea persoan care svrete direct i nemijlocit aciuni sau inaciuni ce realizeaz elementul constitutiv al unei infraciuni. Coautoratul este atunci cand la savarsirea faptei si-au adus contributia in mod nemijlocit doua sau mai multe persoane.Coautoratul permite, pe lng existena autorului, i a altor participani la svrirea faptei, cum ar fi: coautorii, instigatorii i complicii. Instigarea
61

Instigarea este forma participaiei penale ce const n fapta unei persoane de a determina, cu intenie, o alt persoan s svreasc o fapt prevzut de legea penal. Pentru a exista instigarea trebuie ndeplinite urmtoarele condiii: a. s existe o fapt de determinare: - aceast condiie nu este ndeplinit atunci cnd cel instigat luase deja hotrrea de a svri acea infraciune; - n aceast situaie, actul de instigare se transform ntr-un act de complicitate moral; b. instigarea s se svreasc cu intenie; c. instigarea s priveasc svrirea unei fapte prevzute de legea penal; d. cel instigat s treac la svrirea faptei sau cel puin a unei tentative pedepsibile. n situaia n care instigatorul nu reuete s-l determine pe instigat avem de-a face cu instituia instigrii neurmat de executare. Instigarea este de mai multe feluri: a. - reuit cnd instigatul svrete fapta la care a fost instigat sau mcar o tentativ pedepsibil a acesteia; de asemenea, instigarea este reuit i n situaia n care cel instigat trece la svrirea faptei ns, ulterior, se desisteaz sau mpiedic producerea rezultatului; - nereuit atunci cnd instigatul nu trece la svrirea faptei sau nu realizeaz cel puin o tentativ pedepsibil; b. - cu un singur instigator; - coinstigare atunci cnd mai multe persoane ncearc s determine un instigat s svreasc fapta prevzut de legea penal; pentru a exista coinstigare trebuie ca toi instigatorii s realizeze activitatea de determinare n acelai timp, respectiv anterior momentului lurii hotrrii de ctre cel instigat; c. - mediat se realizeaz prin intermediul unei tere persoane;
62

- imediat se realizeaz n cazul n care aciunea de determinare se ndreapt direct asupra instigatului; d. - proprie cnd i instigatorul i instigatul acioneaz cu intenie; - improprie cnd instigatorul acioneaz cu intenie, iar instigatul din culp sau fr vinovie. Complicitatea Complicele este acea persoan care, cu intenie, nlesnete sau ajut, n orice mod, la svrirea unei fapte prevzute de legea penal. Este de asemenea complice persoana care promite, nainte sau n timpul svririi faptei, c va tinui bunurile provenite din infraciune sau c va favoriza pe fptuitori, chiar dac, dup svrirea faptei, acest lucru nu se realizeaz. Pentru a exista complicitatea, trebuie ndeplinite urmtoarele condiii: a. fptuitorul s fi svrit o fapt prevzut de legea penal; b. fapta respectiv s fie considerat infraciune; c. complicele s acioneze cu intenie; d. s existe o activitate de nlesnire, de ajutor sau o promisiune de tinuire a bunurilor sau de favorizare a fptuitorului. Aceste aciuni, spre deosebire de cele ale instigatului, se pot realiza fie nainte de svrirea infraciunii, fie n timpul svririi infraciunii. Complicitatea poate fi: - moral sau material; - mediat sau imediat; - proprie sau improprie. Complicitatea este proprie atunci cnd att autorul, ct i complicele svresc fapta cu intenie i este improprie atunci cnd complicele svrete fapta cu intenie, iar autorul din culp sau fr vinovie.
63

Sancionarea participaiei penale n ceea ce privete participaia penal, au existat dou opinii cu privire la modul de sancionare a acesteia. S-a susinut necesitatea diversificrii pedepsei, n sensul c autorul s fie pedepsit mai aspru dect instigatorul sau complicele. Avnd ns n vedere faptul c, de foarte multe ori, activitatea instigatorului sau a complicelui este mai grav dect activitatea autorului, tocmai de aceea, legiuitorul romn a consacrat teza parificrii pedepselor, n sensul c i autorul i instigatorul i complicele vor fi pedepsii cu pedeapsa ntre limitele prevzute de lege pentru infraciunea svrit de ctre autor, dar inndu-se cont de contribuia pe care fiecare a avut-o la svrirea faptei. Circumstanele privitoare la persoana unui participant nu se rsfrng asupra celorlali. Circumstanele privitoare la fapt se rsfrng asupra participanilor numai n msura n care acetia le-au cunoscut sau le-au prevzut. Instigarea neurmat de executare, precum i instigarea urmat de o desistare sau o mpiedicare de ctre autor a producerii rezultatului se sancioneaz cu o pedeaps ntre minimul general i minimul special prevzut de lege pentru infraciunea la care s-a instigat, cu condiia, ns, ca aceast infraciune s fie prevzut i pedepsit cu pedeapsa nchisorii mai mare de 2 ani. n situaia n care pedeapsa prevzut de lege pentru infraciunea la care s-a instigat, dar nu a urmat i o executare, este pedeapsa deteniunii pe via, atunci instigarea neurmat de executare va fi pedepsit cu pedeapsa nchisorii ntre 2 i 10 ani. n situaia n care autorul mpiedic svrirea faptei sau producerea rezultatului, acesta, mpreun cu complicele, vor fi exonerai de rspundere, iar instigatorul va rspunde pentru instigare neurmat de executare.
64

Dac instigatorul mpiedic svrirea faptei sau producerea rezultatului, de acest lucru vor beneficia doar autorul i complicii, deoarece i n acest caz instigatorul va rspunde pentru instigare neurmat de executare.

Msurile educative i pedepsele aplicabile minorilor n situaia n care un minor svrete o infraciune, acestuia i se poate aplica o pedeaps sau se poate lua fa de el o msur educativ. Pn la vrsta de 14 ani, minorul nu rspunde din punct de vedere penal. ntre 14 16 ani se prezum relativ c minorul nu are discernmnt i c nu rspunde din punct de vedere penal, ns organul judiciar poate rsturna aceast prezumie. ntre 16 18 ani se prezum relativ c minorul rspunde din punct de vedere penal, dndu-i-se ns posibilitatea acestuia s dovedeasc c la momentul svririi faptei nu avea discernmnt i, astfel, s nu rspund din punct de vedere penal. Atunci cnd aplic o pedeaps sau o msur educativ fa de minor, instana ine cont de gradul de pericol social al faptei svrite, de persoana minorului, de circumstanele i mprejurrile svririi faptei etc. A. Msurile educative care se aplic minorului sunt: a. mustrarea; b. internarea ntr-un centru de reeducare; c. internarea ntr-un institut medical-educativ; d. libertatea supravegheat. a. Mustrarea este msura educativ care se ia fa de minorul care a svrit o infraciune i const n dojenirea acestuia, n artarea pericolului social al faptei svrite, n sftuirea minorului s nu mai svreasc infraciuni, atrgndu-i-se totodat atenia c dac mai svrete infraciuni se poate lua fa de acesta o msur educativ mai sever sau i se va aplica o pedeaps.
65

d. Libertatea supravegheat este msura educativ ce const n lsarea minorului n libertate, pe timp de 1 an, sub supraveghere deosebit. Supravegherea minorului poate fi ncredinat fie prinilor, fie tutorelui, fie celui care l-a adoptat. Dac nici una dintre persoanele de mai sus nu poate asigura supravegherea n condiii satisfctoare, instana de judecat dispune ncredinarea supravegherii minorului, pe acelai interval de timp, unei persoane de ncredere, de preferin o rud apropiat, sau unei instituii legal nsrcinate cu supravegherea minorului. Instana de judecat pune n vedere celui cruia i s-a ncredinat minorul ndatorirea de a veghea ndeaproape asupra minorului n scopul reeducrii acestuia. De asemenea, i se pune n vedere s ntiineze instana n situaia n care minorul se sustrage de la executarea obligaiilor pe care le are sau are purtri rele sau svrete din nou o infraciune. Instana de judecat poate s impun minorului una sau mai multe din urmtoarele obligaii: 1. s nu intre n legtur cu anumite persoane; 2. s nu frecventeze anumite locuri; 3. s desfoare o activitate neremunerat ntr-o instituie de interes public maximum 3 ore/zi, pe o durat ntre 50 ore i 200 ore; aceast obligaie se realizeaz fie la sfrit de sptmn, fie pe timpul vacanei, fie dup programul de coal al minorului. Instana de judecat are obligaia s atrag atenia minorului asupra nerespectrii obligaiilor ce-i revin. Dup luarea acestei msuri, instana de judecat este obligat s ntiineze coala i unitatea de interes public unde minorul i va desfura activitatea. Dac pe perioada libertii supravegheate minorul nu-i execut obligaiile sau are purtri rele ori svrete din nou o infraciune, instana revoc msura libertii supravegheate i, n funcie de gravitatea faptelor svrite de ctre minor, fie dispune internarea ntr-un centru de reeducare, fie i aplic acestuia o pedeaps.
66

Termenul de 1 an curge de la data la care este pus n executare libertatea supravegheat. b. Msura internrii ntr-un centru de reeducare se ia n scopul reeducrii minorului, cruia i se d posibilitatea s dobndeasc nvtura necesar i pregtirea profesional potrivit cu aptitudinile sale. Aceast msur educativ sever se ia atunci cnd instana de judecat apreciaz c celelalte dou msuri educative, respectiv mustrarea i libertatea supravegheat, sunt nendestultoare. c. Internarea ntr-un institut medical-educativ este msura educativ care se ia fa de minorul care, din cauza strii sale fizice sau psihice, are nevoie de tratament medical i de un regim special de educare. Msurile internrii ntr-un centru de reeducare i a internrii ntr-un institut medical-educativ se iau pe o durat nedeterminat, ns nu pot dura dect pn la mplinirea vrstei de 18 ani. Msura internrii ntr-un institut medical-educativ, instana este obligat s revoce aceast msur atunci cnd au ncetat motivele, temeiurile pentru care a fost luat. n situaia n care i la mplinirea vrstei de 18 ani minorul nc mai are nevoie de internare ntr-un institut medical-educativ, instana poate prelungi n mod excepional aceast msur, dar numai cu nc 2 ani. Dac a trecut cel puin 1 an de la data internrii ntr-un institut medicaleducativ sau ntr-un centru de reeducare, iar minorul a dat dovezi temeinice de ndreptare, de srguin la nvtur i la pregtirea profesional, instana poate dispune liberarea acestuia nainte de mplinirea vrstei de 18 ani. n situaia n care, pe perioada internrii, minorul svrete din nou o infraciune, instana de judecat are dou posibiliti: 1. s menin n continuare msura internrii ntr-un institut medical-educativ sau a internrii ntr-un centru de reeducare; 2. s revoce internarea i s-i aplice minorului o pedeaps.
67

B. Pedepsele care se aplic minorului sunt: a. amenda; b. nchisoarea; deteniunea pe via nu se aplic niciodat minorului; aceste pedepse se aplic minorului numai dac instana apreciaz c luarea unei msuri educative nu este suficient pentru ndreptarea minorului. n ambele situaii, limitele pedepsei se reduc la jumatate. Instana de judecat poate aplica pedeapsa amenzii fa de minor chiar dac acesta nu are venituri. n ceea ce privete pedeapsa nchisorii, dac minorul svrete o tentativ la o infraciune, limitele pedepsei se vor reduce la jumatate pentru tentativ, iar, apoi, cu nc 1/2 pentru minoritate. n urma reducerilor, minimul special al pedepsei ce urmeaz s-i fie aplicat minorului nu poate fi niciodat mai mare de 5 ani. Dac minorul svrete o infraciune pedepsit de lege numai cu deteniunea pe via, atunci acesta va fi pedepsit cu o pedeaps cuprins ntre 5 ani i 20 de ani. Pedepsele complementare nu se aplic minorului. Minorului i se pot aplica suspendarea condiionat a executrii pedepsei i suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere. Amnistia Este un act de clementa al Parlamentului care din considerente de politica penala inlatura raspunderea penala pentru anumite infractiuni savarsite inainte de aparitia actului de amnistie. Inlatura de asemenea si toate celelalte consecinte ale condamnarii. Totusi amnistia nu inlatura executarea masurilor de siguranta si a masurilor educative. De asemenea amenda penala deja executata nu se restituie deoarece amnistia nu are ca efect o restitutio in integrum. Amnistia este de mai multe feluri: generala, cand se refera la toate infractiunile si speciala cand priveste anumite infractiuni, conditionata atunci cand prin actul de amnistie se impun anumite conditii referitoare fie la fapta fie la faptuitor si
68

neconditionata atunci cand nu exista nici o astfel de conditie. Mai este postcondamnatorie atunci cand intervine dupa condamnarea persoanei si antecondamnatorie. Cea antecondamnatorie are ca efect inlaturarea raspunderii penale a persoanei care a savarsit infractiunea prevazuta in actul de amnistie. In aceasta situatie organul judiciar va dispune incetarea urmaririi penale sau incetarea procesului penal in baza art 10, lit h) Cod procedura penala. Totusi legea da posibilitatea faptuitorului sa solicite continuarea procesului penal pentru a-si dovedi nevinovatia. In situatia in care nu reuseste acest lucru vor opera efectele actului de aministie deoarece nici o persoana nu poate renunta la beneficiile acestui act. In cazul amnistiei postcondamnatorii aceasta are ca efect inlaturarea pedepsei si inlaturarea executarii acesteia si a tuturor celorlalte decaderilor si incapacitatilor rezultatea din hotararea de condamnare. Totusi in cazul amenzii penale, daca aceasta a fost deja achitata, executata ea nu se va mai restitui. De asemenea amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta si a masurilor educative care se vor executa intotdeauna. Plangerea prealabila Sunt anumite situatii in practica in care urmarirea penala nu poate incepe daca nu exista o plangere prealabila formulat de catre persoana vatamata. Se deosebeste de celelalte moduri de sesizare a organelor de urmarire penala cum ar fi plangerea, denuntul, sesizarea din oficiu, ea fiind atat o conditie de pedepsibilitate cat si una de procedudibilitate. In principiu, plangerea prealabila nu poate fi formulata decat de catre persoana vatamata. Prin exceptie, pot introduce plangere prealabila mandatarii dar numai daca au un mandat special in acest sens, si parintii in cazul minorilor fara capacitate de exercitiu. Minorii cu capacitatea de exercitiu restransa introduc plangerea prealabila personal, dar cu incuviintarea parintilor. Se introduce la organul de urmarire penala competent intr-un termen de 2 luni de la momentul la care persoana vatamata a cunoscut cine este faptuitorul care a
69

savarsit infractiunea. Acest termen de 2 luni este un termen peremptoriu, relativ scurt care duce la decaderea din dreptul de a mai formula plangere prealabila. In situatia in care persoana vatamata nu cunoaste cine este faptuitorul infractiunii , aceasta are posibilitatea sa introduca o cerere la organul de urmarire penala in vederea indentificarii acestei persoane iar termenul de 2 luni curge de la momentul la care organul de urmarire penala aduce la cunostinta persoanei vatamate identitatea faptuitorului. Lipsa plangerii prealabile, in sensul ca persoana vatamata nu a dorit sa introduca o astfel de plangere prealabila, reprezinta o cauza care inlatura raspunderea penala a faptuitorului. In situatia in care sunt mai multe persoane vatamate plangerea prealabila formulata de catre una din acestea produce efecte fata de toate persoanele vatamate deoarece exista o solidaritate activa a acestora. In situatia in care exista mai multi faptuitori plangerea prealabila formulata fata de unul dintre acestia produce efecte fata de toti faptuitorii deoarece exista o solidaritate pasiva a acestora. Avand in vedere ca infractiunile pedepsite la plangere prealabila sunt restranse la numar si privesc de regula raporturi bilaterale personale, legea a dat posibilitatea persoanei vatamate sa se impace cu faptuitorul sau sa-si retraga plangerea fata de acesta. Atat retragerea plangerii prealabile cat si impacarea partilor sunt cauze care inlatura raspunderea penala. Retragerea plangerii prelabile opreaza in rem, adica cu privire la toti faptuitorii, in sensul ca persoana vatamata nu poate sa-si retraga plangerea prealabila numai cu privire la unul din faptuitori, iar cu privire la ceilalti sa solicite continuarea procesului penal. Retragerea plangerii prelabile trebuie sa fie, asadar, totala si neconditionata. Spre deosebire de retragerea plangerii prealabile, impacarea partilor produce efecte in personam, in sensul ca inlatura raspunderea penala doar cu privire la persoana(faptuitor) cu care persoana vatamata s-a impacat. De asemenea, impacarea partilor trebuie sa fie totala, neconditionata, expresa(nu opereaza
70

impacarea partilor daca numai persoana vatamata doreste acest lucru iar faptuitorul nu s-a exprimat in acest sens) si trebuie sa se realizeze cel tarziu pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. Inlocuirea raspunderii penale Reprezinta institutia juridica prin intermediul careia instanta de judecata inlocuieste in conditiile legii raspunderea penala cu un alt tip de raspundere. Fapta este si ramane infractiune insa ,avand in vedere gradul de pericol social redus al acesteia se dispune inlocuirea raspunderii penale ca cea mai grava forma de raspundere cu o alta raspundere care atrage o sanctiune cu caracter administrativ. Pentru a opera inlocuirea raspunderii penale trebuie indeplinite conditii cu privire la fapta si conditii cu privire la faptuitor. Conditii cu privire la fapta a) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita sa fie inchisoarea de cel mult 1 an ori amenda ori sa se fi savarsit infractiunile de furt, abuz de incredere, inselaciune, delapidare in forma simpla, distrugere in forma simpla, distrugere din culpa daca valoarea pagubei este de 10 lei sau infraciunea de neglijenta in serviciu daca valoarea pagubei este de 50 lei. De lege ferenda se impune modificarea cuantumului acestor sume deoarece la momentul actual institutia isi are o aplicabilitate restransa. In ceea ce priveste pedeapsa de cel mult 1 an sau amenda legiuitorul are in vedere incriminarea cadru a infractiunii, neavand relevanta daca fapta a ramas spre exemplu la stadiul de tentativa. b) infractiunea in continutul ei concret si in imprejurarile in care a fost savarsita prezinta un grad de pericol social redus si nu a produs urmari grave; c) paguba urmata in urma savarsirii infractiunii a fost reperata integral pana la momentul pronuntarii hotararii. d) din atitudinea faptuitorului rezulta faptul ca acesta regreta savarsirea infractiunii

71

e) sunt suficiente date ca faptuitorul se poate indrepta si fara a i se aplica o pedeapsa. In ceea ce priveste conditiile privitoare la faptuitor, acesta, pentru a beneficia de inlocuirea raspunderii penale trebuie ca anterior sa nu mai fi fost condamnat sau sa i se fi aplicat de 2 ori sanctiuni cu caracter administrativ. Nu se ia in considerare ca si condamnare anterioara condamnarea pronuntata pentru infractiunile savarsite din culpa, pentru infractiunile savarsite in timpul minoritatii, pentru infractiunile amnistiate si pentru infractiunile care ulterior au fost dezincriminate. Atunci cand dispune inlocuirea raspunderii penale instanta de judecata aplica una din urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ: mustrare, mustrare cu avertisment, amenda de la 10 lei la 1000 lei. Reabilitarea Este institutia juridica prin intermediul careia sunt inlaturate efectele unei condamnari ce constau in interdictii, incapacitati sau decaderi. Reabilitarea este de 2 feluri: 1. Reabilitare de drept 2. Reabilitare judecatoreasca. Reabilitarea nu are ca urmare obligatia de reintegrare in postul detinut anterior de catre infractor si din care a fost scos ca urmare a condamnarii ori de rechemare a infractorului in cadrele permanente ale fortelor armate sau de redare a gradului militar pierdut. Reabilitarea nu are de asemenea efect asupra masurilor de siguranta. Reabilitarea de drept este de 2 feluri: reabilitarea de drept a persoanei fizice si reabilitarea de drept a persoanei juridice. Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept daca in decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau dupa caz pedeapsa complementara, a fost executata sau considerata ca executata si persoana juridica nu a mai savarsit o alta infractiune. Reabilitarea de drept a persoanei fizice intervine pentru infractiunile de o gravitate redusa atunci cand condamnatului i s-a aplicat pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii care nu depaseste 1 an. Reabilitarea de drept intervine dupa o
72

perioda de 3 ani cu conditia ca in

aceasta perioada cel condamnat sa nu mai

savarseasca infractiuni. Reabilitarea de drept intervine de asemenea atunci cand se implineste termenul de incercare al suspendarii conditionate al executarii pedepsei sau cand se implineste termenul de incercare al executarii pedepsei sub supraveghere precum si in cazul executarii pedepsei intr-o inchisoare militara. In situatia in care intervine reabilitarea de drept, organele judiciare au obligatia scoaterii din cazierul judiciar a persoanei reabilitate. Sunt situatii in care, din pacate, in practica judiciara organele abilitate nu isi indeplinesc aceasta obligatie caz in care, persoana reabilitata are posibilitatea sa formuleze in instanta o actiune de constatare a intervenirii reabilitarii de drept urmand ca instanta de judecata sa constate doar acest fapt si nu sa verifice ca in cazul reabilitarii judecatoresti indeplinirea conditiilor prevazute de lege. Reabilitarea judecatoreasca intervine in toate cazurile in care nu opereaza reabilitarea de drept. Termenele de reabilitare judecatoreasca sunt: - 4 ani + jumatate din pedeapsa aplicata in cazul in care pedeapsa aplicata de instanta de judecata este inchisoarea intre 1 si 5 ani; - 5 ani + jumatate din pedeapsa aplicata in situatia in care pedeapsa aplicata de instanta de judecata este inchisoara intre 5 si 10 ani; - 7 ani + jumatate din pedeapsa aplicata daca pedeapsa aplicata de instanta este mai mare de 10 ani; Termenele de reabilitare sunt termene substantiale, in sensul ca anul sau luna se socotesc implinite cu o zi inainte fata de data de la care au pornit, iar in calculul acestui termen intra si ziua in care incepe sa curga si ziua la care ia sfarsit acesta potrivit principiului dies ad quo et dies ad quem computatum in termino. Termenul de reabilitare incepe sa curga de la data la care cel condamnat a terminat de executat pedeapsa ce i-a fost aplicata de instanta de judecata. In situatia in care a fost condamnat cu executare la locul de munca termenul de reabilitare curge de la ultima zi de lucru. Daca a fost condamnat cu executare iar ulterior a fost eliberat conditionat termenul de reabilitare nu curge de la data eliberarii conditionate ci de la data
73

implinirii termenului de condamnare. In cazul in care persoana a fost arestata preventiv iar pedeapsa aplicata de instanta este mai mica sau cel mult egala cu durata arestarii preventive atunci termenul de reabilitare curge de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Pentru a opera reabilitarea judecatoreasca trebuie indeplinite urmatoarele conditii: 1. In cadrul termenului de reabilitare cel condamnat sa nu fi savarsit din nou o infractiune; 2. Cel condamnat sa isi aib asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste. Este indeplinita aceasta conditie si in cazul in care persoana este pensionata sau cand este declarata incapabila de a munci. De asemenea conditia este indeplinita si atunci cand persoanei ii este asigurata existenta prin ajutorul dat de catre ceilalti membri ai familiei. 3. Persoana sa aib o conduita buna atat in familie, la locul de munca cat si in societate. 4. Persoana sa fi achitat in intregime cheltuielile de judecata si despagubirile civile la care a fost obligata prin hotararea de condamnare. Aceasta conditie este indeplinita si atunci cand instanta constata ca cel condamnat si-a indeplinit in mod regulat obligatiile civile precum si atunci cand acesta dovedeste ca a fost in imposibilitate sa-si indeplineasca aceste obligatii civile. Daca insa instanta constata ca datorita relei vointe cel condamnat nu si-a executat obligatiile civile atunci ii va respinge cererea de reabilitare. In caz de respingere a cererii de reabilitare, se poate formula o noua cerere dupa 3 ani, daca pedeapsa aplicata a fost mai mare de 10 ani, dupa 2 ani daca pedeapsa aplicata de instanta a fost mai mare de 5 ani si dupa 1 an daca pedeapsa aplicata de instanta a fost mai mare de 1 an dar de maxim 5 ani. In situatia in care instanta de judecata a respins cererea de reabilitare pentru neindeplinirea unor conditii de forma, o noua cerere de reabilitare se poate formula oricand. Pe toata durata de timp pana la formularea noii cereri de reabilitare, condamnatul trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si pentru cererea initiala. In situatia in
74

care dupa admiterea cererii de reabilitare se descopera ca cel reabilitat a mai savarsit o infractiune care daca ar fi fost cunoscuta ar fi dus la respingerea cererii sale, atunci instanta de judecata va anula hotararea de reabilitare. Formele infractiunii Desfasurarea activitatii infractionale a unei persoane presupune 2 momente distince: faza interna si faza externa. Faza interna dureaza de la momentul nasterii, incoltirii idei de a savarsi infractiunea si pana la momentul in care faptuitorul incepe sa puna in practica aceasta idee. Faza interna se subdivide in: - faza initiala, in care se naste ideea de a savarsi o fapta prevazuta de legea penala; - faza deliberarii in care persoana compara argumentele pro si contra savarsirii acelei infractiuni; - momentul luarii hotararii definitive de a savarsi fapta penala. Uneori in cadrul aceste faze interne apar si momente oratorice externe, in sensul ca faptuitorul aduce la cunostinta altor persoane hotararea sa de a savarsi acea infractiune. Actele desfasurate in cadrul fazei interne nu sunt incriminate de legea penala cu exceptia situatiilor in care apare acea forma oratorie externa, caz in care legiuitorul a inteles sa incrimineze acele manifestari ca infractiuni distince( ex;: faptuitorul aduce la cunostinta unor terte persoane ideea sa de a o vatama pe cineva tocmai in scopul ca aceste idei sa ajunga la cunostinta viitoarei persoanei vatamate, caz in care avem infractiune de amenintare sau faptuitorul aduce la cunostinta altor persoane dorinta sa de a savarsi infractiunea tocmai in ideea de a atrage si acele persoane ca si participanti la infractiunea ce urmeaza sa se realizeze-infractiunea de asociere in vederea savarsirii de infractiuni). Faza externa incepe de la momentul de la care hotararea de a savarsi infractiunea a fost luata si dureaza pana la producerea ultimului efect al infractiunii respective. Ea este compusa din faza actelor preparatorii, faza tentativei, a infractiunii fapt consumat si a infractiunii fapt epuizat.
75

Actele preparatorii reprezinta acea forma a infractiunii care consta in strangerea, procurarea unor date, instrumente si crearea unor conditii favorabile in vederea savarsirii infractiunii. Actele preparatorii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - sa aibe caracter univoc; - sa fie savarsite cu intentie - sa creeze conditii favorabile in vederea savarsirii unei infractiuni; - sa nu fie acte de executare. Actele preparatorii pot fi materiale( ex: procurarea unor obiecte) si morale( strangerea unor date, informatii etc. ). In ceea ce priveste actele preparatorii au existat 2 teze cu privire la incriminarea sau neincriminarea acestora. Adeptii tezei incriminarii actelor preparatorii au sustinut ca daca nu s-ar incrima aceste acte atunci s-ar da posibilitatea tuturor persoanelor sa pregateasca savarsirea unor infractiuni si sa existe intotdeauna iminenta savarsirii unor astfel de infractiuni. Cei care au sustinut neincriminarea actelor preparatorii au aratat ca daca s-ar pedepsi persoanele care savarsesc astfel de acte preparatorii atunci persoanele respective ar trece automat la savarsirea faptei deoarece oricum ele vor fi trase la raspundere penala. Legiuitorul roman a imbratisat teza neincriminarii actelor preparatorii cu urmatoarele exceptii : a) La unele infractiuni foarte grave actele preparatorii sunt asimjilate tentativei si pedepsite ca atare, legiuitorul folosind in texul de lege expresii de genul` se considera tentativa si procurarea sau detinerea unor date, informatii, mijloace.; b) Actele preparatorii sunt incriminate uneori ca infractiuni distincte datorita gravitatii lor foarte mari( ex: detinerea unor mijloace in vederea falsificarii de monede); c) Actele preparatorii savarsite de o alta persoana decat autorul infractiunii, daca acesta din urma trece la savarsirea faptei sunt considerate acte de complicitate anterioara.
76

Tentativa este forma a infractiunii ce consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este intrerupta sau care, desi dusa pana la capat, nu isi produce efectele. Pentru a exista tentativa trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - sa existe acte de punere in executare a rezolutiei infractionale; - actele sa fie savarsite cu intentie; - executarea sa fie intrerupta sau, desi dusa pana la capat, sa nu isi produca efectele. Tentativa e de mai multe feluri: proprie si improprie, teminata si intrerupta. Tentativa intrerupta consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi o infractiune si intreruperea acesteia mai inainate de a-si produce efectele. Intreruperea poate avea loc fie datorita vointei faptuitorului, fie datorita interventiei unei terte persoane, fie a unor cauze naturale. Tentativa terminata consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi fapta, ducerea ei pana la capat, dar neproducerea rezultatului urmarit de faptuitor. Neproducerea rezultatului se poate datora fie nepriceperii faptuitorului, fie unor alte cauze( ex: A trage cu o arma catre B dorind sa-l ucida, insa B se fereste). Tentativa improprie consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executarea acelei hotarari, dar neproducerea rezultatului fie datorita faptului ca obiectul nu se afla in locul in care faptuitorul credea ca se afla, fie datorita faptului ca mijloacele folosite nu au fost apte sa produca acel rezultat( A trage cu o arma catre B, insa arma este defecta si glontul nu porneste pe teava). In situatia despre care am facut vorbire mai sus este vorba de tentativa relativ-improprie. In practica intalnim si cazuri de tentativa absolut-improprie, in situatia in care se incearca savarsirea unei infractiuni prin mijloace fanteziste( ex: uciderea unei persoane prin vraji). Trebuie sa deosebim tentativa relativ-improprie si absolutimproprie(absurda) de infractiunea putativa, aceasta din urma desemnand situatia in care faptuitorul crede ca a savarsit o infractiune insa in realitate nu se intampla acest lucru.
77

Incriminarea tentativei Potrivit dispozitiilor Codului Penal tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatate din minimul special si jumatate din maximul special al infractiunii fapt-consumat, al infractiunii pentru care s-a savarsit acea tentativa. Pluralitatea de infractiuni Desemneaza acea situatie in care o persoana savarseste 2 sau mai multe infractiuni, fie inainte sa fie condamnata pentru vreuna din ele,fie dupa condamnare, dar inainte sa fi executat pedeapsa ce i-a fost aplicata, fie dupa executarea pedepsei pentru cel putin din infractiunile savarsite. Pluralitatea de infractiuni are ca principale forme concursul de infractiuni si recidiva. Concursul de infractiuni desemneaza acea situatie in care o persoana savarseste 2 sau mai multe infractiuni inainte sa fie condamnata definitiv pentru cel putin una dintre acestea. Pentru a exista concursul de infractiuni trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: - sa existe unitate de subiect activ; nu are relevanta daca la unele infractiuni persoana a participat in calitate de autor sau coautor, iar in altele in calitate de instigator sau complice; nu intereseaza de asemenea daca unele dintre infractiuni au fost savarsite in timpul minoritatii, iar altele dupa implinirea varstei de 18 ani; - sa se fi savarsit 2 sau mai multe infractiuni. Nu are relevanta daca unele au ramas in forma tentativei iar altele au fost fapt-consumat sau fapt-epuizat. - infractiunile sa fi fost savarsite mai inainte de condamnarea definitiva pentru cel putin una dintre ele; - dintre toate infractiunile savarsite, cel putin 2 dintre acestea sa poata fi deduse judecatii. Concursul de infractiuni e de 2 feluri: real si ideal. Concursul real presupune savarsirea a 2 sau mai multe infractiuni prin 2 sau mai multe actiuni sau inactiuni distincte.
78

Concursul ideal presupune savarsirea a 2 sau mai multe infractiuni printr-o singura actiune sau inactiune. Concursul real de infractiuni poate fi simplu atunci cand intre infractiunile savarsite nu exista decat o legatura in ceea ce priveste subiectul activ al acesteia si concurs de infractiuni real calificat atunci cand intre infractiunile savarsite exista si o altfel de legatura. Identificam in acest caz concurs real cu conexitate etiologica, atunci cand savarseste o infractiune pentru a pregati savarsirea unei alte infractiuni( exemplu: savarsirea unei infractiuni de fals pentru a acoperi o delapidare) si concurs cu conexitate consecventionala, atunci cand se savarseste o infractiune pentru a acoperi urmele savarsirii unei alte infractiuni(exemplu: A il ucide pe B, iar martor la infractiune este C. Pentru a-si ascunde urmele infractiunii A il ucide si pe C). Incriminarea concursului de infractiuni In literatura de specialitatea s-au exprimat mai multe puncte de vedere cu privire la modul de incriminare al concursului de infractiuni. Au fost unii autori care au propus sistemul absorbtiei; potrivit acestui sistem indiferent cate infractiuni s-ar fi savarsit, pedeapsa aplicata pentru infractiunea cea mai grea ar trebui sa absoarba pedepsele aplicate celorlalte infractiuni. Acest sistem a fost criticat deoarece daca s-ar aplica s-ar da posibilitatea unei persoane care a savarsit o infractiune de o gravitate foarte mare sa savarseasca multe alte infractiuni de o gravitate mai redusa deoarece oricum nu executa pedeapsa aplicata pentru acestea ci numai pedeapsa cea mai mare. Alti autori au sustinut sistemul cumulului aritmetic, sistem regasit si in legislatia americana. Potrivit acestui sistem, ar trebui sa se aplice cate o pedeapsa pentru fiecare infractiune savarsita, iar condamnatul sa execute o pedeapsa formata din suma tuturor acestor pedepse. Acest sistem a fost criticat, deoarece uneori se ajungea ca o persoana sa execute pedepse mai mari chiar decat durata normala de viata a unei persoane. Legiuitorul roman a adoptat sistemul cumulului juridic potrivit caruia se aplica o pedeapsa pentru fiecare infractiune savarsita, iar cel condamnat urmeaza sa o execute pe cea mai grea care poate fi sporita pana la maximul ei special iar daca acest maxim
79

este neindestulator i se poate adauga un spor de pana la 5 ani. Potrivit acestui sistem, persoana fizica urmeaza sa execute astfel: - daca i s-a aplicat o pedeapsa cu detentiunea pe viata si alte pedepse cu inchisoarea sau amenda, va executa pedeapsa detentiunii pe viata. Este singura situatie in care legislatia romana prevede sistemul absorbtiei. - cand s-au aplicat 2 sau mai multe pedepse cu inchisoarea se va executa cea mai mare, care poate fi sporita pana la maximul ei special la care se poate adauga un spor de 5 ani. - cand i s-au aplicat 2 sau mai multe pedepse cu amenda va executa pedeapsa cea mai grea care va fi sporita pana la maximul ei special iar daca acesta e considerat ca neindestulator se poate adauga un spor de jumatate din acest maxim. - cand i s-au aplicat atat pedepse cu inchisoarea cat si pedepse cu amenda, condamnatul va executa pedeapsa inchisorii cea mai grea, care poate fi sporita dupa regulile de mai sus si la care se poate adauga, in tot sau in parte, pedeapsa amenzii. Fata de cele aratate mai sus facem precizarea ca pedeapsa ce urmeaza a fi executata prin aplicarea sporurilor nu poate fi mai mare pe de o parte, de maximul general de 30 de ani de inchisoare, iar pe de alta parte, de suma pedepselor ce i-au fost aplicate. Atunci cand instanta ii aplica un spor este obligata ca prin hotararea de condamnare sa evidentieze acest spor si sa il motiveze. Daca pe langa una din pedepsele principale aplicate de instanta de judecata s-au aplicat si pedepse complementare sau masuri de siguranta acestea se executa toate cand au natura diferita si continut diferit, iar cand sunt de aceeasi natura si au acelasi continut se executa cele mai grele. In situatia in care dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare se descopera ulterior existenta unei infractiuni savarsite anterior de condamnare, atunci instanta de judecata, cu ocazia rejudecarii, ii va aplica condamnatului o pedeapsa cel putin egala cu cea initiala si cu mentinerea sporului aplicat initial deoarece daca acesta era necesar atunci cand nu se cunoastea decat o parte din activitatea infractionala cu atat mai mult acesta este necesar cand s-au mai descoperit si alte infractiuni.
80

Recidiva Desemneaza acea situatie in care dupa condamnarea la pedeapsa inchisorii de o anumita gravitate sau dupa executarea acesteia sau stingerea executarii in unul din modurile prevazute de lege cel condamnat savarseste din nou, cu intentie o alta infractiune. Este de mai multe feluri: - recidiva mare si recidiva mica; - recidiva postcondamnatorie si recidiva postexecutorie; - recidiva cu efect sanctionator unic si recidiva cu efect sanctionator diferentiat; - recidiva teritoriala si recidiva internationala. Recidiva mare postcondamnatorie intervine atunci cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni cel condamnat savarseste din nou cu intentie o infractiune inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii pedepsei sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune este pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an. Pentru existenta recidivei mari postcondamnatorii sunt necesare urmatoarele conditii: a) Sa existe o hotarare de condamnare ramasa definitiva; b) Pedeapsa aplicata de instanta de judecata sa fie pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni; c) Infractiunea savarsita sa nu fie din acea care nu atrag starea de recidiva, respectiv infractiunile savarsite din culpa, infractiunile savarsite in timpul minoritatii, infractiunile amnistiate si infractiunile care au fost ulterior dezincriminate; d) Cel condamnat sa savarseasca o noua infractiune e) Noua infractiune sa fie savarsita cu intentie; f) Pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune sa fie pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an; g) Infractiunea sa fie savarsita in timpul executarii pedepsei sau in stare de evadare sau inainte de executarea pedepsei.

81

Recidiva postcondamnatorie mare se sanctioneaza astfel: se aplica o pedeapsa pentru infractiunea noua savarsita si apoi se tine seama de regulile de la concursul de infractiuni cu deosebirea ca in aceasta situatie sporul ce urmeaza a fi aplicat este de pana la 7 ani. Recidiva mare postexecutorie desemeneaza acea situatie cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni ,dupa gratierea totala sau a restului de peseapsa ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei astfel de pedepse cel condamnat savarseste din nou cu intentie o noua infractiune iar legea prevede pentru aceasta infractiune pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an. In cazul recidivei mari postexecutorii, la aplicarea pedepsei se va tine seama de faptul ca infractiunea nou savarsita este in stare de recidiva postexecutorie, iar la pedeapsa ce se va aplica instanta o poate spori pana la maximul ei special, iar daca acest maxim este neindestulator ii poate aplica un spor de pana la 9 ani. Recidiva mica desemneaza acea situatie in care cand dupa condamnarea la cel putin 3 pedepse cu inchisoarea, pana la 6 luni sau dupa executarea unor asemenea pedepse sau dupa gratierea totala o a restului de pedeapsa ori dupa prescriptia executarii unor asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou cu intentie o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an. Pentru recidiva mica se aplica aceleasi sisteme de pedeapsa ca si pentru recidiva mare. Prescriptia executarii pedepsei Este institutia juridica prin intermediul careia se pierde dreptul statului de a impune celui condamnat sa execute pedeapsa prevazuta in hotararea de condamnare. Termenele de prescriptie a executarii pedepsei sunt: - 20 de ani pentru infractiunile prevazute de lege cu pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii mai mari de 15 ani; - 5 ani + durata pedepsei aplicata de instanta pentru toate celelalte infractiuni prevazute cu pedeapsa inchisorii, fara insa ca termenul de prescriptie sa fie mai mare de 15 ani ;
82

- 3 ani in cazul pedepsei amenzii precum si in cazul aplicarii unor sanctiuni cu caracter administrativ. Termenele de prescriptie se suspenda si se intrerup. Suspendarea acestora are ca efect reluarea termenului de prescriptie dupa incetarea cauzei de suspendare pana la implinirea acestuia. Cauzele de suspendare sunt cele prevazute de Codul de procedura penala cum ar fi cazul amanarii sau intreruperii executarii pedepsei. Intreruperea termenului de prescriptie e executarii pedepsei are ca efect inceperea unui nou termen de prescriptie dupa incetarea cauzei de intrerupere. Sunt cauze de intrerupere a termenului de prescriptie: - inceperea executarii pedepsei; - savarsirea unei noi infractiuni Prescriptia raspunderii penale Este institutia juridica prin intermediul careia se stinge dreptul statului de a mai cere celui condamnat sa execute pedeapsa si corelativ se stinge obligatia persoanei de a mai fi suspusa tragerii la raspundere penala. Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt: - 15 ani cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani sau detentiunea pe viata; - 10 ani cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este mai mare de 10 ani dar de maximum 15 ani; - 8 ani cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5 ani dar de maxim 10 ani; - 5 ani cand pedeapsa prevazuta de lege pentru savarsirea infractiunii este mai mare de 1 an dar de cel mult 5 ani; - 3 ani cand pedeapsa prevazuta de lege pentru savarsirea infractiunii este inchisoarea de cel mult 1 an sau amenda. Termenele de prescriptie se calculeaza in raport de infractiunea consumata neavand relevanta daca in cazul concret aceasta a ramas in faza tentativei. Termenele
83

de prescriptie sunt aceleasi pentru toti faptuitorii si ele curg de la momentul la care autorul a savarsit infractiunea. In cazul infractiunilor continui si continuate termenul de prescriptie curge de la momentul ultimului act de executare, iar in cazul infractiunii progresive curge de la momentul realizarii ultimului rezultat. Termenele de prescriptie a raspunderii penale se suspenda si se intrerup. Suspendarea termenului are ca efect continuarea acestuia dupa incetarea cauzei de suspendare pana la implinirea lui. Termenele de prescriptie a raspunderii penale se suspenda atunci cand o dispozitie legala sau o imprejurare neprevazuta(ex:cutremur, incendiu etc.) impiedica organele judiciare sa-si desfasoare activitatea. Intreruperea termenului de prescriptie are ca efect inceperea unui nou termen dupa expirarea cauzei de intrerupere. Termenele de prescriptie a raspunderii penale se intrerup prin comunicarea unui act de procedura catre faptuitor. Deoarece in cursul unui proces penal pot interveni nenumarate astfel de intreruperi, legiuitorul a prevazut prescriptia speciala a raspunderii penale. Potrivit acesteia termenul de prescriptie se considera implinit indiferent cate intreruperi ar interveni daca, ca si perioada de timp, se realizeaza de o data si jumatate.

84