Patima puterii l orbeste n asemenea masura pe Lapusneanu nct este gata sa-si ucida p ropriul fiu la gndul ca acesta

i-ar putea lua scaunul domniei. n fata acestei amen intari, Doamna Ruxanda i duce voievodului paharul cu otrava pregatit de Spancioc si Stroici. Lapusneanu, consecvent siesi, se stinge fara urma de regret pentru c ele savrsite, sub privirile, la fel de necrutatoare, ale celor doi tineri boieri. Conflictul puternic ntre Lapusneanu si boieri cunoaste nu numai o rezolvare n dezn odamntul capitolului IV, dar si n propriul punct culminant n capitolul III, n moment ul uciderii celor 47 de boieri. Totusi, dupa acest moment tensiunea psihica se d ecompenseaza prin acalmia evenimentului din nceputul capitolului IV si prin utili zarea descrierii. n afara de conflictul central, dintre voievod si boierii intriganti din jurul lui Motoc conflict aparent solutionat prin piramida de capete si linsajul vornicului exista si alte doua conflicte, la fel de importante n economia nuvelei. Astfel, este conflictul ce-l opune pe Lapusneanu Doamnei Ruxanda. Cele doua pers onaje, ale caror trasaturi se creioneaza prin antiteza, nu se afla n conflict de la bun nceput. Opo zitia de principii se contureaza abia pe parcurs, pentru a duce la finalul tragi c. Initial Doamna Ruxanda nu pune la ndoiala justetea actelor sotului ei si Domnu l Moldovei. Ceea ce o determina sa intervina este mai curnd blestemul ce-i pare c a o urmareste, mpreuna cu ntreaga sa familie. Blnda, nduratoare, Doamna pare a fi, n toate, opusul lui Lapusneanu. Sotie si mama devotata, Doamna a tarii (si descendenta din neam de voievozi), Doamna Ruxanda e ste nsa un om cu simtul datoriei. Lesina n fata piramidei de capete, dar nu interv ine activ n treburile domniei dect atunci cnd cel ce-i este sot pare a-si fi pierdu t ratiunea devenind o amenintare pentru toti cei din jur si, mai ales, pentru fi ul sau si viitorul voievod.