Iata-ne ajuni in Statiunea Caciulata, ascultand susurul etern al Oltului curgandu-si legendele sub rugile sfiinte ale Manastirii

Cozia. Dincolo de-aceasta, ridicandu-ne privirile spre inaltimi zarim crestele scaldate de soare ale Muntilor Cozia, avandu-si inaltime maxima in varful Cozia, care mai este cunoscut si sub numele de Ciuha mare - 1668 m. Intotdeauna mi-a placut aceasta senzatie de a vede de jos obiectivul nostru si de-a avea sansa de a exclama : Vai, dar nu avem cum sa facem doar 7 ore pana sus Asadar porneam cu vai inainte catre primul nostru obiectiv intermediar Manastirea Stanisoara, acest loc sfant inconjurat de munti, manasatire ce a fost ridicata, prima oara in anul 1747 . Insa, blestemul otoman s-a indreptat si spre
aceste meleaguri in anul 1788 cand lacasul de cult va fi pustiit de turci. Actualul asezamant monahal, in forma pe care o regasim si astazi, a fost reconstruit intre anii 1903-1908.

Dar este timpul sa ne pregatim rucsacii, sa respiram aer curat de munte si sa pornim la drum, bucurosi de seninul care avea sa ne motiveze. Pornim spre barajul Turnu, peste care vom trece, condinuandu-ne drumul spre dreapta unde vom lasa in urma noastra asezamantul ruiniform Arutela si vechiul drum strategic roman. Aproximativ la 50 de m de cand vom depasi ruinele cetatii, ne vom orienta in padure de unde vom allege drumul prafuit marcat cu dunga galbena. Din acest punct, pana la Poiana Musetel vom urca o panta sustinuta aproximativ 30 minute. Este primul nostrum effort sustinut pe care-l vom depasi cu indarjire, fiind constienti si mai ales, motivate de feeria Coziei, feerie pe care o vom descoperi la fiecare pas facut. Ajunsi in Poiana Musetel, vom gasi o lume pitoreasca, linistita si verde, locul ideal pentru o stana in care vacutele pasteau fara ca vreo urma de urbanizare sa le deranjeze. Stana din Poiana Musetel este locul ideal pentru un scurt popas, mai ales ca zarile ce ni se deschideau aveau sa ne imbie la lungi moment de contemplare. Privind inapoi aveam sa vedem diferenta de nivel pe care am strabat-o si sa admiram de sus frumoasele lacuri pe care Oltul le formeaza in curgerea sa lina. Soarele parea ca-si clateste razele in oglinda stralucitoare a lacului Turnu. Dar dincolo de-acest lac, dincolo de-aceste salbe de apa, Oltul isi continua serpuirile fermecand ochii atatiora care vor strabate acest pitoresc defileu. Si ca sa fim sincere cu voi, acest popas a durat atata si din cauza sau datorita tufelor de mure si zmeura care ne-au rasfatat pofetele. Mici, colorate, dulci si acrisoare. Perfecte intr-o zi senina de toamna E timpul sa ne continuam drumul, ocolind prin stanga stana si ghidandu-ne dupa poteca care abia-abia se mai zarea prin iarba. Dar cu multa atentie ne descurcam si ajungem la bifurcatia a doua drumuri. De aici, vom continua traseul nostrum condusi de aceeasi dunga galbena, prin dreapta, intrand in lumea fosnetelor padurii. Pe-aici vantul poarta in valsuri nesfarsite frunzele care ruginesc si-si freamata finalul a toamna oara Este o bogatie de culori, un rasfat cromatic de care ne bucuram mai ales ca poteca este foarte clara iar terenul neted. Aici eforturile vor fid oar de a prinde cat mai multe detalii tomnatice, detalii care ne incanta si ne fac sa admiram si mai mult aceasta imparatie salbatica a Coziei. Nici nu ne-am dat seama cand au trecut cele 40 de minute timp in care am ajuns de la stana din Poiana La Musetel, intr-un nou luminis, in mijlocul caruia gasim amenajat un refugiu si o troita. Este locul, numit sugestiv Poiana La

Troita. Nu pierdem prea mult timp in acest loc, deoarece am avut de parcurs un drum linistit, prin racoarea nesfarsita a padurii. De-aici, cu fiecare pas pe care-l faceam ne apropiam din ce in ce mai mult de altarul de stanca al muntilor Cozia. Iar acest lucru va fi foarte vizibil, fiindca, in unele portiuni indeparatandu-ne putin de traseu, ne cocotam pe stanci, dincolo de care vom descoperi adevarate puncte belvedere. Zarile ni se deschid, este locul ideal in care poti intelege suprematia muntilor, si tot locul ideal in care sa intelegi cam cat mai ai de mers. Dar frumusetea si salbaticia acestor zari ne fac sa continuam, furand prin ochii minti fiecare colt de stanca, fiecare zbor al vulturilor falfaindu-si in zboruri libertatea. Ne continuam drumul si dupa aproximativ 1h si 30 minute de la plecarea din Poiana La Troita, ajungem in fata Manastirii Stanisoara. Aici este sfintenia muntilor Cozia, locul in care rugaciunea se impleteste cu ecoul muntelui, locul in care clopotele rasuna din inima padurilor, din sufletul stancilor In jurul frumoasei manastiri se afla chiliile calugarilor. Este timpul unui nou popaspentru a intelege si mai mult sfintenia acestor locuri binecuvantate de natura

Gala premiilor sub cuprins. Pentru proprietarii de pensiuni cu farmec . Sau joschenar SPECIAL PENTRU PROPRIETARII DE PENSIUNI