In numarul 3/2004 al Pandectelor Romane, a fost publicat, de catre Roxana Risoveanu, auditor de justitie la Institutul National al Magistraturii, un articol

in care-si propune sa analizeze conditia potestativa prin prisma vanzarii cu pact de rascumparare. In opinia doctrinei, care nu e foarte diferita de cea legala, conditia potestativa este acea conditie a carei realizare depinde de vointa uneia din parti, astfel incat evenimentul preconizat poate fi indeplinit sau impiedicat de catre una din partile contractante. In literatura juridica recenta se sustine, de altfel, ca o conditie potestativa, indiferent de natura acesteia, din partea debitorului, ar atrage in toate cazurile nulitatea obligatiei asumata in acest mod. Insa, din interpretarea sistematica a dispozitiilor art.1006 C.civ. si a dispozitiilor art.1010 C.civ., rezulta ca legiuitorul face o distinctie clara intre conditia pur potestativa si conditia simpla potestativa. Dat fiind faptul ca norma inscrisa in art.1010 C.civ. nu poate fi decat una speciala, de exceptie, extinderea artificiala a sferei de aplicare a acesteia si cu privire la conditia simpla potestativa, ar reprezenta o restrangere nejustificata a libertatii contractuale a partilor. De altfel, prin interpretarea conform careia trebuie anulata orice obligatie asumata sub o conditie potestativa, indiferent de natura ei, s-ar ajunge la concluzia ca si conditia mixta ce afecteaza obligatia debitorului ar trebui sa atraga nulitatea obligatiei, din aceleasi motive, din moment ce este implicata, chiar partial, vointa debitorului. Insa, in ce priveste conditia mixta, legiuitorul a prevazut in mod expres valabilitatea unei obligatii asumate sub o astfel de conditie. Pe de alta parte, nu exista nici un motiv de a face distinctie intre vointa unei persoane determinate si a uneia nedeterminate, in materia analizata. In doctrina juridica recenta, a aparut, alaturi de conditia potestativa, notiunea de drept potestativ, definit ca o putere conferita unei persoane de a modifica sau de a stinge o situatie juridica preexistenta ori de a recrea o situatie juridica printr-o manifestare de vointa unilaterala. Avand in vedere ca a fost caracterizat de doctrina ca drept, i-au fost recunoscute si un obiect si un subiect. In consecinta, obiectul este reprezentat de influentarea situatiei juridice, dreptul fiind legat direct de aceasta si doar in mod indirect de bun. Referitor la subiect, acestuia i-a fost stabilita o conditie esentiala, si anume, existenta unei legaturi de tip subiect activ subiect pasiv, implicand o constrangere la care subiectul pasiv consimte. Desi in literatura juridica au fost mentionate enumerari si clasificari ale drepturilor potestative, autoarea considera ca nu se poate vorbi inca despre existenta unui regim juridic bine definit, intrucat conditia potestativa nu se suprapune cu dreptul potestativ. In ce priveste vanzarea cu pact de rascumparare, aceasta era cunoscuta chiar si in dreptul roman. In acea perioada, pactul de rascumparare dadea nastere numai unui drept de creanta in favoarea vanzatorului, in baza caruia cumparatorul era obligat ca, la termenul stabilit, sa revanda bunul cumparat. Deci, prin traditiunea bunului, cumparatorul devenea proprietar asupra bunului, dar si debitor al obligatiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vanzatorului. Conform art.1372 C.civ., care prevedea ca facultatea de rascumparare este un pact prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a lua inapoi lucrul vandut, restituind pretul principal, se considera ca, pana la exercitarea facultatii de rascumparare de catre vanzator, dreptul de proprietate exista, sub forma unei fictiuni juridice, atat in patrimoniul vanzatorului, sub conditie suspensiva, dar si in cel al cumparatorului, sub conditie rezolutorie. Spre deosebire de vanzarea cu pact de rascumparare din dreptul roman, aceasta institutie, reglementata insa de Codul civil, nu mai presupune o rascumparare, intrucat nu se mai incheie un nou contract in care fostul vanzator sa devina cumparator. Posibilitatea de rascumparare, prevazuta in contract, prin acordul partilor, este o clauza de dezicere ce confera vanzatorului dreptul de a denunta unilateral contractul, care din momentul exercitarii ei, se desfiinteaza retroactiv.

Dat fiind faptul ca facultatea de rascumparare este o exceptie de la principiul irevocabilitatii actelor juridice, aceasta nu poate fi exercitata in mod abuziv sau cu rea - credinta, desi poate fi efectuata fara o prealabila justificare. In ce priveste natura juridica a facultatii de rascumparare, desi in literatura juridica s-a sustinut ca ca o astfel de clauza nu poate fi calificata drept o conditie rezolutorie pur potestativa, intrucat un element esential al contractului, cum este consimtamantul, nu poate constitui obiect al unei conditii, autoarea apreciaza ca posibilitatea vanzatorului de a denunta unilateral contractul nu poate avea decat natura juridica a unei conditii rezolutorii pur potestative. Motivatia este aceea ca dupa denuntarea unilaterala a vanzarii-cumpararii, efectele juridice produse sunt cele ale conditiei rezolutorii pur potestative, cumparatorul fiind, pana la acest moment, proprietar sub conditie rezolutorie, consolidarea sau desfiintarea dreptului sau de proprietate depinzand de exercitarea facultatii de rascumparare. Dupa reintrarea materiala a bunului in patrimoniul vanzatorului, actele juridice consimtite de cumparator, sunt mentinute, cu exceptia celor de dispozitie incheiate de catre acesta cu tertii, care se desfiinteaza prin aplicarea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipiens. Insa, in ce priveste bunurile mobile, acestea vor ramane in proprietatea subdobanditorului de buna-credinta, in baza art.1909 C.civ. Avand in vedere ca drepturile reale asupra bunurilor imobile sunt opozabile tertilor doar prin inscrierea acestora in cartea funciara, in forma in care se gasesc in momentul inscrierii, rezulta ca dreptul de proprietate al cumparatorului afectat de o conditie rezolutorie trebuie inscris in cartea funciara in aceasta forma, pentru a fi opozabil tertilor. Astfel, in situatia in care dreptul cumparatorului este inscris sub conditie rezolutorie, in momentul implinirii conditiei, actul de dispozitie cu privire la imobil, incheiat de cumparator cu tertul, este anulat, deoarece tertul nu mai poate invoca inopozabilitatea. Daca, in schimb, dreptul respectiv nu a fost inscris ca fiind afectat de conditie, tertul are dreptul de a invoca inopozabilitatea, vanzatorul aflandu-se in situatia de a pierde facultatea de rascumparare prevazuta in contractul initial. In acest context, trebuie mentionat un aspect important, si anume, faptul ca art.38 din Legea nr.7/1996 prevede ca o actiune in rectificare de carte funciara, introdusa de vanzator, produce efecte si fata de tertii de buna-ceredinta, in termen de 3 ani de la inregistrarea cererii pentru inscrierea dreptului a carei rectificare se cere. In plus, literatura juridica a mai stabilit doua conditii pentru inopozabilitatea fata de terti a actului initial, respectiv necesitatea ca actul incheiat de cumparator cu tertul sa fie cu titlu particular si cu titlu oneros.