Aspecte ale miturilor

Mitul nareaz o istorie sacr, sugestiv pentru cel care face parte din cultura care a creat respectivul mit i care ader necritic la aceasta. Mitul poate relata nu numai originea lumii, a animalelor, a plantelor i a omului, ci i toate evenimentele primordiale n urma crora omul a devenit ceea ce el este astzi, adic o fiin organizat n societate, obligat s munceasc pentru a tri i trind dup anumite reguli. Astfel, mitul este istoria fabuloas a omului revelat i narat de el nsui; mitul este o poveste imaginat de om despre tot ce acesta ignor, adic despre tot ce a avut loc naintea lui i va avea loc dup el. i pentru c o astfel de poveste s capete o valoare veridic i convingtoare, el este atribuit divinitilor supraomeneti i eterne. Doar astfel i este conferit mitului fora i autoritatea necesar pentru ca n afar de valoarea sa estetic, acesta s capete i o valoare educativ, o valoare de mesaj i de crez.[11] Mitul se deruleaz ntrun timp primordial i ndeprtat, un timp n afara istoriei. Recitarea miturilor repeta, simbolic, o re-creare a lumii prin ritual. Mitul nu era recitat oricnd i oriunde, ci cu ocazia unei ceremonii: natere, iniiere, cstorie, moarte, deci cu ocazia unui nceput sau a unei transformri. n accepiunea lui Mircea Eliade mitul nu mai este considerat o simpl fabul, o ficiune, ci, ca i n lumea strveche, arhaic, se consider a fi pentru cei care cred n el o istorie adevrat i preioas, fiindc este sacr, exemplar i semnificativ sau o tradiie sacr, relevaie primordial, model exemplar. n Grecia lui Homer mhytos-ul avea o valoare religioas i metafizic, opunndu-se logos-ului i lui historica, iar de la Xenofan ncoace a nceput s desemneze tot ce nu poate exista cu adevrat. Aceasta este ns o interpretare incomplet, care nu ine cont de veritabila funcie a mitului, anume aceea dttoare de sens, mitul nfind modele pentru comportarea omeneasc i prin nsi aceasta confer existenei semnificaie i valoare.