NSEMNRI

OAPTE

Furtuna se apropie. Plumburiul norilor acoperi soarele la asfinit. Cteva raze rzlee rzbir nspre pmnt. Un cuit de foc sfie cerul. Bubuitura care-i urm, cutremur mprejurimile. Vntul sufl a vijelie; coroanele verzi ale copacilor se ndoir sub biciuirea lui. Mii de stropi cad ntr-un infernal ritm pe asfalt. Civa mi ating faa. M retrag tresrind. mi sprijin spatele de perete; m nfior; peretele-i cald. Se ntunec cu repeziciune. Parcul a devenit dintr-o dat pustiu. Aburi se ridic din asfaltul ncins, vntul ns i spulber iute. Ropotul ploii aduce din ndeprtatele nemrginiri un straniu cntec: molcom i nelinititor, plin de pace i de tristee, dulce i amar. Contrastele se mpletesc ntr-un cnt de o unic mreie. n el se aud oapte. Pot fi oaptele vntului furtun sau ale florilor vetejite, pot fi ale norilor ori ale crengilor smulse de vijelie sau oaptele amurgului i ale lunii. oapte glsuite ntr-un grai de neneles. Doar inima le poate percepe. Le traduce n gnduri, gndurile n cuvinte, dar buzele se tem s le rosteasc. Sunt cuvinte menite a fi tinuite. Sufletul e rclia n care inima le ferec cu apte lcate. Un surs mi nflori pe buze. De acolo ele nu vor iei nicicnd. n mica rcli n care le-a nchis se mai afl multe alte taine, dar nici una ca aceasta. Misticul cnt al naturii piere n faldurile ploii. Vntul i pierde din intensitate, frunzele stejarilor

DIALORA IALORA

NSEMNRI
fonind vesele. Prin cortina cenuie a norilor se ivesc mici crpturi prin care sulii de argint nesc nspre pmnt.

DIALORA IALORA

NSEMNRI
Parc trezit din toropeala ce-l cuprinsese pentru o clip, vntul goni norii. Puzderia de stele licri n jurul lunii. Ploaia a ncetat. Vntul se domoli i porni a bate ncetior, a mngiere. 14 iunie 1998

DIALORA IALORA