Ce dimineata placuta de martie! Vremea parca vine sa mai indulceasca gustul amar pe care il simt .

S-au scris mii si mii de pagini despre ce o sa povestesc , s-au scris mii si mii de pagini fara ca cineva sa ia atitudine si sa incerce sa schimbe ceva , s-au scris mii si mii de pagini degeaba , la fel o sa scriu si eu degeaba dar totusi imi e greu sa ma abtin . Zilele trecute am suferit un accident . Bad times! Din pacate , datorita acestui accident am fost nevoit sa vizitez spitalul , mai exact sectia de urgenta , exact cum ma asteptam ,am fost intampinat de mizerie si de o lipsa totala de interes. Asistentul care imi punea gipsul isi manca sandvisul in timp ce imi pregatea fasele respective. Nu am cautat ,dar cu siguranta am avut ceva firmituri de paine si resturi de mezel uns cu unt prin gipsul ce imi acoperea piciorul. Vorba romanului : Asta este! M-am resemnat si am plecat acasa. Urma sa vin dupa 4 zile la un nou consult . Si am fost! Dupa 4 zile ,la ora care mi-a fost mentionata m-am postat in fata usii de la sectia de ortopedia a Spitalului Judetean din Sibiu. Dumnezeule Mare!!! Este INCREDIBIL cum poate sa arate un spital dintr-o tara europeana , dintr-un oras care a fost chiar capital cultural europeana oras cu pretentii de altfel in secolul 21. Incredibil si inadmisibil. Pentru cei care nu au vizitat de curand spitalul respectiv - le doresc sa nici nu o faca - sectia de ortopedie se afla in imediata apropiere a intrarii , lucru bun de altfel , mai ales daca pentru deplasare folosesti carje cum am folosit eu insa tot la intrare se afla si toaleta , sau mai bines pus BUDA , care te intampina cu mirosuri care mai de care mai respingatoare , intr-un cuvant putzea de-ti macina stomacu si iti transpirau ochii ! Norocul meu a fost ca medicul a intarziat vreo 20 de minute , dupa care au intrat la consultatie alte persoane cu toate ca subsemantul avea programare de la ora respectiva astfel ca tot asteptand acolo am reusit sa ma obisnuiesc cu mirosul atat de tare incat nici nu il mai simteam. In sfarsit ,ajuns in cabinet - printre toate povestile despre prajituri cu crema de Fanta si cum croseta bunica ciorapii de lana - ale asistentelor care apropo erau in numar de 3 am reusit sa ma inteleg cu medicul care printre altele mi-a spus ca diagnosticul se poate sa fi fost pus gresit , ca POATE nu trebuia pus piciorul in gips dar totusi ca ar mai trebui facute niste investigatii. Logic aceste investigatii nu se faceau la el in cabinet . Astfel am fost nevoit sa fac cateva drumuri dintr-un cabinet in altul , urcat si bineinteles coborat de scari , toate acestea intr-un picior . Norocul a fost ca ,in calitatea mea de asigurat ,am reusit sa mai usurez din greutate platind cateva zeci de lei pe la diferitele cabinete . Dupa toate astea si aproape 3 ore petrecute in acest mediu descris mai sus , iata-ma din nou in fata primului cabinet. Dupa inca 15 minute de asteptare , cum altfel decat intr-un picior , iata-ma in sfarsit in fata diagnosticului : O simpla entorsa! Intr-un final acest diagnostic nu poate decat sa ma bucure . Si iata o poveste cu happy end exceptand faptul ca odata ajuns acasa am inceput sa simt din nou mirosul acelui veceu din spital miros care se impregnase parca in haine si imi intrase in pori. Celor care ati avut rabdare sa cititi pana la final nu pot decat sa va urez multa multa sanatate !!!