Cele mai frecvente probleme scolare, atat ale copiilor mici, cat si ale celor de varste mari il reprezinta

copiatul si fuga de la scoala (chiulul). Acestea nu pot fi clasificate ca fiind in intregime comportamente deviante precum absenteismul scolar, abandonul scolar, violenta, ci mai degraba incalcari mai mult sau mai putin frecvente ale normelor scolare. Aproape fiecare copil va copia sau va chiuli la un moment dat pe parcursul evolutiei sale scolare! Astfel, printre problemele scolare uneori depistate, insa de cele mai multe ori invizibile se afla copiatul, comportament extrem de frecvent atat in scoli, cat si in universitati. Copiatul incalca cea mai importanta regula din Regulamentul scolar cea cu privire la datoria elevului de a asimila cunostintele si deprinderile necesare cuprinse in programa nationala de invatamant. Copiatul poate fi un simptom al unei relatii indiferente a elevului fata de disciplina predata si fata de profesor. Plictiseala si lipsa de interes pentru cunostintele predate sunt factor prim al copiatului. Insa acest comportament este una dintre problemele scolare ce pot fi legate mai ales de stilul pedagogic si didactic al profesorului: un stil prea strict, prea exigent, prea indiferent sau chiar prea binevoitor poate indemna copilul sa copieze. In primul caz, pentru ca profesorul cere repetarea corecta si mecanica a informatiei, in al doilea, pentru ca are asteptari prea inalte, in al treilea pentru ca nu pune vreun efort in predare si in supraveghere si in al patrulea caz, pentru ca fie ii lasa pe elevi sa faca ce isi doresc, fie pentru ca, datorita relatiei foarte bune elev-profesor, primul doreste sa il impresioneze pe al doilea cu cunostintele sale! S-au identificat trei tipuri de copiat: cel individual, cel solidar si cel colectiv. Copiatul individual este cea mai intalnita forma a acestei probleme scolare: elevul fie se pregateste dinainte (cu fituici, scriindu-si pe mana, pe banca, in telefon etc.), fie profita de ocazia aparuta (neatentia cadrului didactic). Copiatul solidar inseamna ca mai multi elevi se ajuta unul pe altul sa copieze informatiile prin foi, telefoane, soapte sau, cel mai des, atunci cand un elev slab la o disciplina este lasat sa copieze de la un tocilar care ii permite datorita solidaritatii si dorintei de a fi acceptat. Copiatul colectiv pesupune ca intreaga clasa sa insele, iar aceasta se poate intampla fie cand profesorul sufera de anumite deficiente (de auz, vedere, miscare), fie cand este absolut indiferent fata de ceea ce se intampla in sala de clasa, fie cand este mituit (situatie aparuta, din pacate, in cadrul examenelor nationale). Copiatul este una dintre problemele scolare care deriva fie din stilul educativ al parintilor, fie din cel al profesorilor, fie din lipsa de interes a elevului. Parintii care au asteptari prea mari si isi obliga copilul sa ia note maxime, profesorii care cer reproducerea completa si mecanica a informatiei si cei care nu supravegheaza eficient, elevii care sunt fie indiferenti, fie doresc sa ia cea mai mare nota, acestia sunt factorii favorizanti. Ironic, de multe ori nu elevii slabi recurg la copiat, ci cei care in general iau note bune, dar nu sunt destul de buni la o anumita disciplina sau nu au putut sa se pregateasca de ajuns. De aceea, la unele materii unde unii elevi nu sunt buni sau profesorul are cerinte prea dificile sau stricte copiatul este mai frecvent decat la altele. Oricum ar fi, copiatul nu este tocmai una din problemele scolare considerate esentiale, desi poate avea efecte negative in dezvoltarea cognitiva si sociala a copilului: el nu ramane cu nici o informatie si vazand ca nu este prins, poate repeta inselaciunea mult prea frecvent. Insa profesorii de multe ori lasa de la ei, inchid ochii sau dau sanctiuni usoare, iar pentru elevi, copiatul este atat normal, cat si acceptat! Ai copiat? este o intrebare normala in randul elevilor, unii chiar laudandu-se cu talentul lor. Atunci cand sunt prinsi, ei au mereu o justificare: fata de profesor, spun ca parintii sunt prea stricti, fata de parinti spun ca profesorul cere prea mult si ca este rau, ca are ceva cu ei, fata de ei insisi, isi spun ca unii profesori merita si ca materia oricum este inutila!

Adevarul este ca nu prea aveti ce face daca aflati ca fiul/fiica dumneavoastra a copiat: chiar si dumneavoastra ati copiat macar o data in viata! Insa nu puteti ignora total acest comportament: in special daca copilul este mic, asigurati-va ca il supravegheati atunci cand isi face temele si studiaza si incercati sa ii explicati ca acumularea cunostintelor ii va ajuta mai tarziu in viata, in timp ce a trisa le poate cauza necazuri! Printre alte probleme scolare frecvente si considerate normale mai ales de catre elevi, dar fiind tolerate si de catre profesori este chiulul, fuga de la scoala. Este important de facut o distinctie intre chiulul la copiii mici, in clasele primare si cel la cei mari. In primul caz, fuga de la scoala este determinata nu de o decizie voita si de lipsa de interes, ci de ceea ce psihologii au numit fobie scolara. Cei mici, in special daca nu au fost la gradinita si este prima lor intalnire cu mediul institutional, pot trai sentimente incontrolabile de anxietate, teama, chiar insotite de tulburari fizice: digestive, palpitatii, dureri de cap. Aceasta problema fobia scolara este de multe ori determinata de stilul educational si parental in primii ani de viata: daca parintii au fost prea legati de copil, afectuosi, supraprotectori, sufocanti, se creeaza o legatura de dependenta a copilului de acestia. Odata ce trebuie sa se desparta de ei, copilul nu se mai simte in siguranta. O alta cauza a fobiei scolare o reprezinta lipsa experientei de socializare cu alti copii atunci cand acestia nu au fost la gradinita. Copiii se simt transportati brutal intr-un mediu nou, unde nu cunosc regulile de socializare, de comportament, unde totul este total diferit. Astfel, se intampla uneori in primii ani de scoala ca cel mic sa fuga neobservat si sa isi petreaca orele de scoala intr-un parc sau in alt loc, pentru ca apoi sa mearga acasa ca si cum nu s-a intamplat nimic. Alteori, ei merg plangand la parinti, spunandu-le ca nu se pot integra. Oricare ar fi situatia, fuga de la scoala a celor mici este una din problemele scolare care trebuie intelese de catre parinti daca parintii nu se poarta prea autoritari si duri si inteleg dificultatea celui mic de a se adapta, aceste probleme trec de obicei dupa primii doi ani de scoala. Alteori insa, daca parintii valorizeaza excesiv rezultatele scolare, copilul se poate simti inadecvat, prea slab si poate continua sa experimenteze fobia scolara. Insa fuga de la scoala chiulul este si una din problemele scolare cele mai frecvente la elevii mari, de liceu. Aceasta este cauzata fie de lipsa de interes sau de o relatie tensionata cu un profesor, fie de fobia de examen, fie de fobia sociala, dar cel mai des de conformarea la grup. In primul caz, elevii aleg sa chiuleasca in grup sau nu de la orele unui anumit profesor prea exigent, prea autoritar sau chiar agresiv sau nu sunt interesati de materia predata, considerand-o inutila (relatiile tensionate cu profesorii sunt legate de obicei de materii considerate dificile: matematica, fizica, istorie, in timp ce lipsa de interes si inutilitatea materiei este perceputa de catre elevi in legatura cu materiile optionale sau usoare: muzica, desen, sport. Dar fuga de la scoala este o problema scolara ce poate fi cauzata si de fobia de examen, frica determinata de autoritatea profesorului, dificultatea materiei, nivelul de pregatire al elevului si emotiile acestuia. Unii elevi buni pot alege sa chiuleasca de la un examen, considerandu-se prea slabi pregatiti si nedorind sa-si dezamageasca profesorul! Fuga de la scoala este si rezultat al fobiei sociale: in adolescenta, atat fetele cat si baietii pot resimti jena de a fi in grup, de a fi observati, de a vorbi in public. Este vorba despre o imagine negativa de sine si teama de a fi criticat. Asadar, unii adolescenti timizi si retrasi pot alege, atunci cand nu mai pot sustine privirile celorlalti, sa chiuleasca si sa se retraga intr-un spatiu sigur: un parc, o cafenea, un Internet-cafe. Insa dupa cum s-a spus, chiulul este una din problemele scolare cauzate de dorinta de ati exprima libertatea, atitudinea, de a fi rebel specifica adolescentei si cea de a te conforma la grup. Chiulul in grup este o activitate prin care te integrezi si indeplinesti aceleasi activitati: elevii merg intr-un bar sau o cafenea, aratand lumii independenta lor! Astfel, fuga de la scoala este fie un protest, o rebeliune, fie o conformare la normele nonconformiste ale grupului de adolescenti.

Oricare ar fi cauzele sale, chiulul va ramane intotdeauna una din cele mai frecvente si tacit aprobate probleme scolare, in special in anii de liceu: tinerii vor sa fie impreuna, sa se simta liberi, sa se exprime! Insa atunci cand situatia devine alarmanta, punand in pericol situatia scolara, parintii sunt nevoiti si datori sa intervina, impunand reguli clare, sanctiuni chiar daca adolescentul va zbiera si gesticula si explicandu-i acestuia ca isi pune in pericol viitorul!