130 Doar eu oprii corabia-mi afara ( La vederoasa curte gas ira
La capul schelei legai de-o stanca,
l 155 Pe doamna cat un munte sfeclira $i rna urcai pe-o culme pravalata I Ea repede chema din adunare $i-aici statui. Dar nu vazuram oameni I Pe sotu-i laudat, pe Antifate, Muncind la camp, nici boi la aratura, I 1ar el Ie pregati 0 moarte crunta. 135 Ci numai fum rotocolea pe-alocuri. Pe prinse manca degraba. Aleg atunci doi soti $i cu un crainic 160 Ceilalti fugind venira la corabii.
140 $i poruncesc sa cerceteze cine Sunt oamenii cei mancatori de pane In tara asta. Ei se coborara $i mersera pe-un netcd $leau, pe care
I , Apoi el dete-un strigat prin cetate. Atunci de pretutindeni naval ira Puzderii lestrigonii cei putemici, $i nu ca oameni, ci ca uria$ii. Din plaiurile nalte spre cetate 165 Suiti pe stanci, ei azvarleau pietroaie Carau locuitorii lemnaria, Cu greu umite de barbati. $i-ncepe $i-acolo,-n dreptul zidului cetatii, Un huiet $i 0 valma-ngrozitoare 145 Ei dau de-o fata zdravana, copila Lui Antifate lestrigonul. Dansa I De oameni care mor, de vase sparte. Strapun$i ca ni$te pe$ti apoi luara Venise dupa apa la fantana I 170 Pe sotii mei $i-i dusera spre-a-i face Cu de limpede, Artachia, La ei gretos ospar, In vremea asta, De unde s-adapa intreg ora$ul. Cat a tinut macelul de la schela, S-apropiarii $i-ntrebara dan$ii I Eu sabia mi-o scot de langa coapsa, 150 Pe fata cine-i domn in tar-aceca I Riitez cu ea franghiile corabii $i care-i sunt supu$ii. Ea indata I 175 $i-mbarbatez indata pe Le arata palatul unde $ade $i poruncesc sa deie zor la vasle Parintele-i ca domn. 1ar ei intrarii Ca sa putem scapa de rautate. 298 299 220 lqea, deodaUi-n spate prin spinare II nimerii ~ i - I strabatui cu lancea. Si se uitau la cerbul de pe malul Pustiei mari ~ i se mirau cu totii El boncaind cazu In praf ~ i viata 245 De-acest vanat, jivin-a$a de mare. Zbura din trupullui. lar eu pe dansul Suindu-ma, smuncii din rana-i lancea \ I Si dupa ce privind se desratara, Ei mainile-$i spalara $i-ncepura Si 0 lasai lungita jos, pe Ulma Sa-$i faca un ospat slavit. Si astfel 225 Rupsei la buruiene $i nuicle, Sezuram noi atunci, $i cat e ziua Facui o-mplctitura mladioasa Ca de-un bratat $i Innodai cu dansa J I 250 De mare pana-n seara ne-ospataram Cu mult prisos de came, cu Yin dulce. Picioarele cumplitei nametenii. Luand-o-n spate-apoi, caci pe un umar I Spre amurgit, la scapatul de soare, Ne-ntinseram pe talm $i adormiram. 230 Eu nu puteam s-o port numai coo mana, A doua zi, cand se ivira lOrii C-asa de mare-a fost salbaticiunea, ., 255 Trandafiri i, stransei pe soti $i astfel Spre vasul meu pomii proptit In lance Si 0 trantii pc jos naintea navii. I Le cuvantai: Tovara$i, ascultati-mi Cuvantul meu, cu toate-aceste patimi. Apoi prinsei a-nsufletii pe oameni lubitii mei, noi nu $tim unde-apune 235 Si cu blandete a$a-i luai de-aproape: Luminatorul soare, cand coboara lubitii mei, oricat de mult ne doare, 260 Pe sub pamant, $i nici de unde vine Tot nu pierim, de nu ne vine ceasul. La rasarirea lui. Deci hai mai iute Cu cc avem In vasul nostru hrana Sa cautam un chip de-ncredintare. Si de baut, sa ne-ospatam noi bine, Dar mie mi-e ca nU-i, caci pe 0 culme 240 Sa nu lasam sa ne doboare foamea. I Suindu-ma, pe-o stanca pravalata, A$a zisei $i-ndata m-ascultara. 265 Vazui ea-i un astrov Incins de-a marc Ei $i-aruncara haina de pe fata Nemarginita $i e scund ostrovul, 302 I 303 ------- ------- 720 Spre bezna, iar tu du-te mai incolo Spre valurile raului cel mare. Aci veni-vor mortii cu duiumul Da lOr atunci ca vitele-njunghiate $i-ntinsc jos sa Ie jupoaie sotii 725 $i sa Ie arda. Rugi apoi inalFi Cumplitei Persefona !?i lui Pluton Putemicul. Iar tu de langii coapsa Sa tragi din teaca sabia-ascutita Sa nu dai voie testelor de!?erte 730 A mOl1ilor de sange sa s-atinga Nainte ca sa-ntrebi pe Tiresias. La tine-atunci, oameni, Prorocu-ndata va veni sa-ti spuie Ce cale-ai de biltut !?i cat de lunga 735 Si cum va fi intorsul tau pe mare. grai. $i-a zorilor zeita Pe tron de am rasari in zare. Iar zana rna pofti sa-mbrac ve!?minte, Manta strai, in vreme ce ea-!?i puse 740 0 rochie mare, alba !?i subtire $i pI ina de mandrete. Mai incinse 720 rebos: aiei obseuritatea lumii infernale, are In unele eosmogonii In(elesul de "intunerie primordial", eel dintiii element desprins din haos. 324 Un brau frumos de aur !?i-o marama I!?i potrivi pe cap. Eu dup-aceea Mersei prin casa !?i-ndemnai de-aproape 745 Cu grai blajin pe toti ai mei tovara!?i: Destul v-ati odihnit cu somnul dulce. Sa mergem, ca de-acum avem noi sfatul Cinstitei Circe. A!?a zisei, !?i-ndata Se-nduplecara-n sinea lor barbata. 750 Dar nici de-acolo nu-i dusei cu mine Nevatamati pe bietii mei tovara!?i. Era-ntre ei Elpenor cel mai tanar, Nici prea razboinic, nici intreg la minte. EI se razni de sotii lui !?i-n casa 755 Cea sfant-a Circei adormi deoparte Umbland dupa racoare, caci fusese Ingreuiat de Yin. Trezit de larma $i vuietul tovara!?ilor care Porneau la drum, el se scula deodata, 760 Uita s-o ia napoi pe scara nalta Si apucand pe-acoperi!?ul casei, De sus ciizu in cap !?i-!?i rupse gatul La-ncheieturi !?i sufletu-i se duse 755 Aluzia oareeum invaluita se preeizeaza In versurile 760-761, de unde rezulta ea Elpenor donnea la raeoare pe In fonna de terasa. 325