Ce stiti despre alergie ?

Alergie (din grecescul , care inseamna reactie diferita) este o reactie anormala, exagerata a organismului declansata de expunerea la substante comune, prezente in mod obisnuit in mediul inconjurator, bine tolerate de persoanele fara predispozitie la dezvoltarea bolilor alergice si percepute ca alergene de persoanele susceptibile. Specialitatea medicala care se ocupa cu studiul bolilor in care sunt implicate procese alergice se numeste Alergologie si Imunologie Clinica. Sistemul imunitar produce anticorpi pentru protejarea organismului. Anticorpii incearca indepartarea sau distrugerea oricarui corp strain (inclusiv alergene) patruns in organism, cat si distrugerea propriilor celule bolnave sau defecte. Reactia alergica se dezvolta in doua etape : la primul contact cu substanta alergenica organismul este sensibilizat iar la urmatorul contact, sistemul imunitar reactioneaza si apar manifestarile clinice ale reactiei alergice. La primul contact al organismului cu un alergen celule specializate ale sistemului imun identifica si prelucreaza molecula straina, rezultatul final fiind producerea unei mari cantitati de anticorpi de tip imunoglobulina E care se fixeaza pe celulele implicate in raspunsul de tip alergic (mastocite, bazofile) raspandite in tot corpul. La contacte repetate cu substanta in cauza, anticorpii de tip E (Ig E) o recunosc si determina eliberarea de mediatori chimici (printre care histamina si prostaglandinele) care determina semnele si simptomele reactiei alergice. Astfel, persoana sensibilizata va prezenta simptome alergice de rinita, astm, dermatita sau soc anafilactic, etc, ori de cate ori este expusa la alergenul in cauza, alergen ce poate sa patrunda in organism pe oricare cale: respiratorie, digestiva sau cutanata. Comportamentul de tip alergic are tendinta familiala de aparitie. Riscul ca un nou-nascut sa dezvolte simptome atopice este strans legat de prezenta acelorasi simptome la unul din parinti. Cele mai obisnuite cauze ale alergiilor sunt polenul copacilor, ierburilor si gramineelor (graminee salbatice, porumbul, graul, secara etc.), praful de casa, mucegaiurile, proteine de origine animala (NU parul animalelor), anumite alimente si medicamente, intepaturile de insecte. Cele mai frecvente reactii alergice se produc la nivelul pielii, mucoaselor si al cailor respiratorii, reactia organismului putand fi de la usoara - manifestarile afecteaza un singur organ sau doar o arie specifica si constau in rosata, eruptie, prurit, lacrimare, rinoree, etc, la medie - manifestarile se extind la alte parti ale organismului, pana la grava - este afectat intreg organismul iar manifestarile sunt multiple incluzand probleme respiratorii, crampe abdominale, scaderea tensiunii arteriale, pierderea cunostintei (acestea din urma sunt caracteristice socului anafilactic, urgenta medicala ce pune in pericol viata). Uneori reactiile alergice pot apare si la nivelul tractului digestiv, manifestandu-se prin crampe stomacale, varsaturi si diaree. Alergia alimentara - apare la ingerarea unui anumit aliment sau aditiv alimentar, ca reactie la o proteina ce poate fi prezenta in aliment sau aditivul alimentar respectiv. Sunt numeroase alimentele susceptibile de a declansa o alergie, cele mai obisnuite fiind : oua, lapte, peste, fructe de mare, alune, nuci, soia, grau. Alergia alimentara poate apare la orice varsta, dar in general apare la varste foarte fragede cand atat sistemul imunitar cat si cel digestiv sunt inca in formare, fiind mai sensibile la aparitia alergiei. Unele alergii alimentare se atenueaza sau dispar odata cu trecerea

timpului. Alergia alimentara nu este acelasi lucru cu intoleranta la un aliment sau intoxicatia alimentara. Alergia medicamentoasa - apare atunci cand sistemul imunitar reactioneaza impotriva unui medicament pe care il considera, in mod gresit, agent patogen. Printre cele mai frecvente forme de alergie medicamentoasa se numara alergia la penicilina si la sulfamide. Alergia la medicamente nu este acelasi lucru cu efectele adverse ale medicamentelor sau reactiile adverse non-alergice. Alergia la praf - apare ca reactie a organismului la acarienii din praful de casa ale caror resturi se amesteca cu praful din incaperi si sunt usor aeropurtati. "Febra fanului" - este o forma de rinita alergica, sezoniera, declansata de antigene din mediu : polenul arborilor si plantelor. Alergia la veninul de insecte - apare ca reactie a organismului la veninul unor insecte. Albina si viespea sunt cele mai obisnuite insecte ale caror intepaturi declanseaza o alergie, dar exista si unele specii de furnici la care pot sa apara reactiile alergice. Intepatura de albina si intepatura de viespe sunt cele mai susceptibile de a declansa o reactie extrem de severa - socul anafilactic (anafilaxia). Rinita alergica - este o inflamatie a mucoasei nazale, uneori si a mucoasei sinusurilor care apare in urma contactului cu un alergen, pe cale respiratorie. Rinita alergica se manifesta prin rinoree (scurgere de lichid), stranut, nas infundat, prurit (mancarime) nazal, uneori cefalee. Dermatita de contact - este o inflamatie cronica a pielii aparuta ca urmare a contactului cu diferite alergene. Dermatita de contact se manifesta prin aparitia unor eruptii la nivelul pielii, frecvent la locul contactului, cu aspect eritematos, uneori cu vezicule sau cruste la suprafata. Uneori aceste eruptii se pot extinde si in alte localizari cutanate. Dermatita atopica - este o afectiune cronica a pielii, care apare in special la copiii mici, cauza fiind ereditara. Dermatita atopica se manifesta sau este exacerbata in momentul in care copilul ia contact cu o substanta alergenica, de cele mai multe ori aceasta fiind una de tip alimentar. Simptomele sunt aparitia de roseata, papule si cruste fiind insotite de mancarimi. In forma sa alergica, precede de foarte multe ori dezvoltarea rinoconjunctivitelor alergice si a astmului. Conjunctivita alergica - este inflamarea conjunctivei (invelisul intern al pleoapelor si a unei parti a globului ocular) datorata contactului cu substante alergene. Astmul - este o boala cronica inflamatorie ce afecteaza bronhiile. Pe fondul inflamatiei cronice din bronhii se produc episodic crize - spasm al bronhiilor, inflamatia producand o ingustare a acestora ceea ce limiteaza fluxul de aer care intra si iese din plamani, senzatia fiind cea de sufocare. Din cauza ingustarii bronhiilor, la respiratie pot apare zgomote suieraturi (wheezing). Cea mai buna metoda de a preveni reactia alergica este identificarea si evitarea alergenului care este cauza aparitiei semnelor si simptomelor. Simptomatologia usoara sau moderata care apare in cazul expunerii la alergene, poate fi usor controlata cu medicamente precum anti-histaminice sau decongestionante nazale. Acestea trebuie prescrise de medicul specialist. Pentru anumite tipuri de alergii medicul specialist poate prescrie un tratament de imunoterapie specifica al carei principiu consta in administrarea unor doze crescande de alergen, pe o durata de cativa ani, urmarindu-se

desensibilizarea progresiva a organismului. In acest fel, in timp creste toleranta organismului la alergenul respectiv. In stabilirea unui diagnostic corect, de foarte mare importanta este anamneza - discutia cu medicul - prin care se poate stabili o cauza initiala. Informatiile se refera la istoricul personal si familial, obiceiurile, momentul si locul in care s-a declansat sau accentuat reactia alergica. Acestor informatii initiale li se pot adauga cele obtinute prin efectuarea unor teste cutanate si/sau teste serologice - prin aceste teste se poate identifica sau confirma sensibilizarea alergica la una sau mai multe substante. Testele cutanate prick se efectueaza prin aplicarea pe piele unui numar variabil de extracte alergenice standardizate, in functie de particularitatile de expunere si de istoricul fiecarui pacient in parte. In absenta contraindicatiilor, testarea cutanata alergologica este metoda de electie pentru demonstrarea sensibilizarii alergice. Testele serologice se efectueaza in laborator, stabilind cantitativ, cu precizie, anticorpii IgE specifici unui anumit alergen, prezenti intr-o proba de sange. In cazul in care sunt suspectate mai multe alergene, poate fi folosita aceeasi proba de sange pentru a testa prezenta anticorpilor Ig E pentru fiecare din alergenele cautate. Stabilirea prezentei anticorpilor IgE specifici se poate face atat pentru un singur alergen de exemplu venin de albina, cat si pentru un amestec de alergeni - de exemplu amestec de polenuri, amestec de mucegaiuri. Medicul specialist este cel care stabileste care sunt testele relevante, care este cel mai bun tratament si recomanda conduita. Ce stiti despre cardiopatie ischemica ? Boala de inima sau cardiopatia este un termen pentru o varietate de boli care afecteaza inima. Boala cardiovasculara este una dintre o serie de boli specifice care afecteaza inima in sine si / sau sistemul de vase de sange, in special in venele si arterele care duc la si de la inima. Bolile cardiovasculare pot lua mai multe forme : hipertensiune arteriala, boli coronariene, accident vascular cerebral, sau febra reumatica / boli de inima reumatismale. In general, aceasta este principala cauza de deces la adulti. Cercetatorii au descoperit anumiti factori care joaca un rol important in declansarea bolilor de inima. Acestia sunt numiti factori de risc. Factorii de risc se impart in doua categorii : majori si favorizanti. Cu cat exista mai multi factori de risc, cu atat mai mare este probabilitatea aparitiei unei boli de inima. Unii factori de risc pot fi tinuti sub control, altii, nu. Dar, cu cat sunt controlati mai multi factori de risc - prin schimbarea stilului de viata si medicatie, cu atat scade probabilitatea aparitiei unei boli de inima. Principalii factori de risc. Tensiunea arteriala crescuta (hipertensiune). Hipertensiunea arteriala creste riscul aparitiei bolilor de inima, atac de cord si accident vascular cerebral. Tensiunea arteriala poate varia in functie de activitate si varsta, dar un adult sanatos, care este de odihnit, in general, are o tensiune arteriala sistolica intre 120 si 130 si o presiune diastolica intre 80 si 90.. Nivelul ridicat de colesterol din sange. Unul dintre factorii de risc major pentru bolile de inima este nivelul ridicat de colesterol. Colesterolul, o substanta asemanatoare grasimilor, transportate in sange, se gaseste in toate

celulele corpului tau. Ficatul produce tot colesterolul de care organismul are nevoie pentru a forma membranelor celulare si anumiti hormoni. Aportul de colesterol suplimentar este datorat dietei (carne, oua si produse lactate). Principalul "vinovat" pentru cresterea nivelului de colesterol sunt grasimile saturate din produsele alimentare. Alimente bogate in grasimi saturate includ untul, cascavalul, carnea rosie. Asigurati-va ca cititi cu atentie etichetele despre nutritie ale produselor deoarece, chiar daca un aliment nu contine colesterol, poate inca sa aiba cantitati mari de grasimi saturate. Prea multe lipoproteine cu densitate mica (LDL sau "colesterol rau") in sange cauzeaza placi pe peretii arterelor, care reprezinta inceputul de boala numita ateroscleroza. Atunci cand placa se acumuleaza in arterele coronare care alimenteaza cu sange la inima, exista o probabilitate mai mare de a avea un atac de cord. Diabetul zaharat. Problemele cardiace sunt principala cauza de deces in randul persoanelor cu diabet zaharat, in special in cazul diabetului zaharat de tip II (cunoscut si ca diabet zaharat non-insulinodependent). Un control bun al nivelului de zahar din sange poate reduce riscul aparitiei unei boli de inima. Obezitatea. Se considera ca excesul de greutate poate duce la cresterea nivelului colesterolului total, tensiunii arteriale, reprezentand un risc de boala coronariana. Obezitatea creste sansele aparitiei altor factori de risc pentru boli de inima - tensiune arteriala ridicata in special, colesterolul ridicat, si diabetul. Multi medici masoara acum obezitatea prin calcularea indicelui de masa corporala (IMC) o valoare ce depinde de raportul dintre greutate si inaltime. Excesul de greutate este definit ca avand un IMC peste 25. Cei cu un numar de peste 30 sunt considerati obezi. Fumatul. Cei mai multi oameni stiu ca fumatul creste probabilitatea aparitiei cancerului pulmonar, dar mai putini isi dau seama ca, de asemenea, creste foarte mult probabilitatea aparitiei unor boli de inima si boli vasculare periferice (boala in care vasele de sange de aprovizionare la nivelul bratelor si picioarelor). Cercetarile au aratat ca fumatul creste ritmul cardiac, stramteaza artere majore sau creeaza aritmii iar din aceasta cauza inima lucreaza mai greu. Fumatul creste tensiunea arteriala care creste probabilitatea unui accident vascular cerebral la persoanele care au deja hipertensiune arteriala. Desi nicotina este principalul agent activ in fumul de tigara, alte substante chimice si compusi cum ar fi gudron si monoxid de carbon sunt de asemenea daunatoare pentru inima. Aceste substante chimice ajuta la acumularea de placi grase in artere. Fumatul afecteaza, de asemenea, nivelul de fibrinogen - o substanta care ajuta la coagularea sangelui. Acest lucru creste probabilitatea aparitiei unui cheag de sange care poate duce la un atac de cord. Lipsa activitatii fizice (sedentarismul). La oamenii care nu sunt activi fizic exista o probabilitatea mai mare de atac de cord decat la persoanele care practica o activitate fizica in mod regulat. Activitatea fizica arde calorii, ajuta la controlul nivelului de colesterol si a diabetului si poate scadea tensiunea arteriala. Exercitiul fizic intareste, de asemenea, muschiul inimii si face arterele mai flexibile. Chiar si exercitiu fizic de intensitate moderata este de ajutor daca este facut cu regularitate. Genul. In general, la barbati exista o probabilitate mai mare de atac de cord decat la femei.

Diferenta se micsoreaza dupa ce femeia intra la menopauza. Dupa varsta de 65 de ani, probabilitatea aparitiei unei boli de inima este de aproximativ aceeasi intre sexe atunci cand ceilalti factori de risc sunt asemanatori. Ereditatea. Boala de inima tinde sa se transmita in familie. De exemplu, daca parintii sau fratii au avut probleme cu inima sau sistemul circulator inainte de varsta de 55 de ani, atunci probabilitatea aparitiei unei boli de inima este mai mare decat la cineva care nu are probleme cardiovasculare in istoria familiei. Alti factori de risc (hipertensiunea arteriala, diabet zaharat, obezitate) pot fi, de asemenea, transmisi de la o generatie la alta. Varsta. Varsta inaintata este un factor de risc pentru boli de inima. De fapt, aproximativ 4 din fiecare 5 decese din cauza bolilor de inima apar la persoane de peste 65 de ani. Odata cu inaintarea in varsta inima are tendinta de a avea o activitate neregulata. Peretii inimii se pot ingrosa, arterele isi pierd flexibilitatea iar inima este mai putin capabila sa pompeze sange. Datorita acestor schimbari, creste riscul aparitiei unor boli cardiovasculare. Datorita hormonilor sexuali specifici, femeile sunt de obicei protejate de boli de inima pana la menopauza, iar apoi creste probabilitatea aparitiei unor probleme. Femeile de 65 de ani si mai mult au aproximativ aceeasi probabilitate de aparitie a unor boli cardiovasculare ca barbatii de aceeasi varsta. Alti factori de risc : stress-ul consumul excesiv de alcool sau cofeina Ce stiti despre colesterol ? Colesterolul este un compus lipidic cu structura chimica de sterol (combinatie de steroid si alcool). Acesta intra in compozitia membranelor celulare din tesuturile animale (ficat, maduva spinarii, creier), dar se gaseste in cantitati variabile si in plante (uleiul de arahide, uleiul de palmier). Cea mai mare parte din colesterol este sintetizata in organism (ficatul fiind principalul loc de producere a colesterolului), doar o mica parte provine din alimentatie. Colesterolul participa la diferite procese metabolice, intra in compozitia unor hormoni (estrogeni, testosteron), vitaminei D, bilei. Fiind insolubil in apa, colesterolul este transportat in organism de catre lipoproteine (complexe formate din proteine hidrosolubile si lipide) clasificate in functie de densitate in : chilomicroni, VLDL (very low density lipoprotein), LDL (low density lipoprotein), IDL (intermediate density lipoprotein), HDL (high density lipoprotein). HDL-ul transporta colesterolul de la tesuturi la ficat. Acest tip de colesterol inglobat in HDL a fost denumit "colesterolul bun", impiedicind procesul de formare a placii de aterom. LDL-ul transporta colesterolul de la ficat la celulele organismului. Acest tip de colesterol inglobat in LDL este "colesterolul rau" pentru ca favorizeaza ateromatoza. Leziunea primara de la care incepe formarea placii de aterom este reprezentata de acumularea de colesterol sub forma particulelor de LDL la nivelul intimei (tunica interna a vasului de sange). Urmeaza atragerea locala a leucocitelor (globulele albe) si mai ales a macrofagelor care inglobeaza particulele de lipide. In timp fibrele musculare netede din tunica medie a vasului de sange migreaza spre macrofage rezultand leziuni fibroase care favorizeaza formarea de trombi (cheaguri de sange). In jurul placii de aterom se va dezvolta

circulatie colaterala, cu formare de microvase de sange. Acestea sunt mai friabile si se pot rupe (apar hemoragii focale). In timp placile fibroase se pot calcifica. Placa de aterom poate evolua in moduri diferite : remodelarea arterei (dezvoltarea placii se efectueaza in afara lumenului vascular) ruptura placii cu formare de tromb dezvoltarea trombului cu ocluzia partiala sau totala a arterei (pot apare infarctul de miocard, accidental vascular cerebral) dezvoltarea fibroasa a placii de aterom cu formrea de stenoze Din punct de vedere al simptomelor, pacientul poate fi asimptomatic o perioada de timp. Cand leziunile devin stenozante are loc diminuarea fluxului sanguin in teritoriul arterial afectat cu aparitia simptomelor : durere toracica (angina pectorala), dureri la nivelul membrelor inferioare (arteriopatie obliteranta), dureri abdominale (infarct mezenteric), infarct cerebral. Factorii de risc care favorizeaza procesul de ateroscleroza pot fi grupati in : factori de risc nemodificabili (istoricul familial; varsta la barbati > 45 ani, iar la femei > 55 ani) si factori de risc modificabili (fumatul; stilul de viata : obezitate, sedentarism, dieta bogata in grasimi animale), hipertensiunea arteriala; HDL colesterol scazut; LDL colesterol crescut, diabetul. Valoarea colesterolului seric se determina din sange. Se recomanda testarea profilului lipidic (colesterol, HDL-colesterol, trigliceride) de la varsta de 20 ani. Daca acesta este normal se recomanda repetarea la 4 - 5 ani. Valorile considerate normale sunt : colesterol < 200 mg/dl; LDL - colesterol < 100 - 120 mg/dl; HDL - colesterol > 40 mg/dl. Tratamentul hipercolesterolemiei presupune : schimbarea stilului de viata : o evitarea fumatului o dieta hipolipidica o evitarea excesului de alcool o hidratare (2 - 3 l lichide/zi) o combaterea sedentarismului; activitate fizica moderata controlul tensiunii arteriale tratament medicamentos daca evaluarea factorilor de risc impune acest lucru Ce stiti despre diabetul zaharat ? Diabetul zaharat este o boala cronica caracterizata prin nivelul ridicat al gucozei in sange. Metabolismul organismului uman transforma mancarea pe care o mancam in glucoza, in timpul digestiei. Glucoza circula in sange. Pancreasul produce un hormon numit insulina. Celulele organismului se folosesc de insulina pentru a transforma glucoza din sange, in energia necesara organismului. Diabetul zaharat apare in cazul in care in organism nu exista suficienta insulina (deficienta pancreasului) sau organismul nu poate folosi eficient insulina pentru a transforma glucoza in energie. In aceste cazuri cantitatea de glucoza din sange creste (se numeste hiperglicemie) iar la o glicemie peste 180 mg/100ml, glucoza apare si in urina (se numeste glicozurie). Exista doua tipuri de diabet zaharat : diabetul zaharat tip 1, forma de diabet raspandita la copii si tineri (diabet juvenile), in care problema este datorata lipsei producerii sau producerea unei cantitati insuficiente de insulina de catre pancreas. In acet tip de diabet este necesara

administrarea insulinei prin injectii pentru supravietuire (de aceea se numeste si diabet insulino-dependent) diabetul zaharat tip 2 (numit si "diabetul varstei adulte"), cea mai raspandita forma de diabet, in care problema este datorata incapacitatii de folosire eficienta a insulinei. In acest tip de diabet se poate restabili starea de sanatate prin modificarea stilului de viata (dieta, activitate fizica) si uneori administrarea unei medicatii Diabetul zaharat aparut in cursul sarcinii este numit diabet gestational. De cele mai multe ori, dupa sarcina, toleranta la glucoza se poate aparent normaliza. In aceste cazuri recomandarile trebuie sa cuprinda : mentinerea greutatii recomandabile, alimentatie echilibrata cu excluderea glucidelor simple si activitate fizica regulata. Diabetul zaharat este o afectiune seriosa care, lasata netratata, poate crea complicatii majore care pot pune in pericol viata. In cazul diabetului zaharat gestational precautiile fata de mama si fat sunt necesare intrucat femeile cu diabet gestational se afla la risc crescut pentru accidente obstetricale, iar fatul poate suferi moarte intrauterina fiind grevat de o mare mortalitate neonatala. Ce stiti despre hepatita ? Functia ficatului este foarte importanta in organism. El are "misiunea" de a distruge substantele toxice din organism si de a fabrica compusi chimici necesari organismului (de exemplu bila care este necesara digestiei). Principala cauza a hepatitelor o reprezinta infectia virala - infectie produsa de virusuri. De aceea, acest tip de hepatita se numeste "hepatita virala". Denumirea generica corecta a virusului este "HEPATITIC" dar inca se foloseste pe scara larga denumirea de virus "hepatic" si de aceea o vom folosi in continuare. Virusul hepatic ataca si distruge, intr-o masura mai mica sau mai mare, celulele hepatice ceea ce duce la o functionare defectuasa a ficatului - o insuficienta hepatica. Hepatita este o boala infectioasa cu un procent foarte ridicat de transmitere. Studiile au aratat ca virusul hepatic tip B are un procent de infectivitate de 33 %, virusul hepatic tip C un procent de infectivitate de 3 %. Pentru comparatie, virusul imunodeficientei umane (HIV) are un procent de infectivitate de 0,3 %. Concluzia : hepatita B este de 100 de ori mai infectanta decat HIV. Exista mai multe tipuri de hepatita, denumita in functie de tipul de virus care o declanseaza : hepatita de tip A (virusul hepatic A), hepatita de tip B (virusul hepatic B), hepatita de tip C (virusul hepatic C), hepatita de tip D (virusul hepatic D), hepatita de tip E (virusul hepatic E), hepatita de tip G (virusul hepatic G). Cele mai raspandite tipuri de hepatita sunt A, B si C. Hepatita A Se numeste si "boala mainilor murdare". Se transmite in principal prin contact personal si prin alimente si apa contaminate. Infectia cu virusul hepatic A creeza imunitate - dupa ce organismul se vindeca de hepatita A, dezvolta anticorpi care il pot proteja de viitoare infectii cu virusul hepatic A, pentru toata viata. Exista si vaccin anti-hepatita A. Cea mai buna metoda de prevenire a hepatitei de tip A este vaccinarea. Alte modalitati de prevenire a infectiei cu virusul hepatiei A sunt :

spalarea mainilor cu apa si sapun dupa fiecare utilizare a WC-ului, inainte si dupa prepararea si mancarea alimentelor sau dupa schimbarea scutecelor evitarea mancarurilor insuficient gatite (insuficient fierte, coapte, prajite) utilizarea corecta si permanenta a prezervativelor Hepatita B Se transmite in principal prin schimbul de fluide ale corpului si prin contactul mucoaselor sau tegumentelor lezate ale organismului (rani, ulceratii care usureaza trecerea virusului hepatic si se numesc "solutii de continuitate") cu fluide infectate - transfuzii de sange, contacte sexuale neprotejate cu persoane infectate, folosirea in comun cu persoane infectate a seringilor, folosirea in comun a altor instrumente contaminate care pot provoca sangerare (forfecute pentru manichiura, briciuri, etc). Hepatita de tip B se poate transmite "pe verticala" - de la mama la fat. Hepatita B are o probabilitate de transmitere de la mama la fat de 100 %, daca femeia se infecteaza in primul trimestru de sarcina. De asemenea, virusul hepatitei B poate fi transmis si prin lapte matern (alaptare). In cazul in care organismul poate elimina infectia cu virusul hepatic B, se instaleaza o imunitate - persoanele sunt protejate de viitoare infectii cu virusul hepatic B pe o perioada indelungata, uneori pentru toata viata. Exista un vaccin care poate proteja pentru o perioada de cel putin 5 de ani. Cea mai buna metoda de prevenire a hepatitei B este vaccinarea. Alte modalitati de prevenire a infectiei cu virusul hepatiei B sunt : utilizarea corecta si permanenta a prezervativelor administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere folosirea seringilor de unica folosinta evitarea folosirii in comun de intrumente care ar putea avea sange pe ele - aparate de ras, periute de dinti, forfecute pentru manichiura, briciuri, etc. evitarea, pentru tatuaje sau piercing, a locatiilor care nu prezinta incredere Hepatita C Se transmite in principal prin fluide contaminate ale corpului - tranfuzii de sange, folosirea in comun cu persoane infectate a seringilor sau a altor instrumente contaminate, contacte sexuale neprotejate cu persoane infectate. Hepatita de tip C se poate transmite "pe verticala" - de la mama la fat. Din pacate, nu exista vaccin pentru hepatita C ! Modalitatile de prevenire a infectiei cu virusul hepatiei C constau, in principal, in aplicarea unor masuri stricte de igiena personala si de sanatate. De asemenea, trebuie : utilizat corect si permanent, prezervativul folosite seringi de unica folosinta evitata folosirea in comun de intrumente care ar putea avea sange pe ele - aparate de ras, periute de dinti, etc. evitat tatuarea sau piercing-ul in locatii care nu prezinta incredere Hepatita poate avea doua forme : acuta - infectia care se manifesta clinic dupa 21 de zile, pana la 6 luni dupa momentul infectarii si dureaza maxim 6 luni cronica - infectia care dureaza mai mult de 6 luni Hepatita de tip A are doar faza acuta. In cazul hepatiei B si a hepatitei C exista o evolutie diferita. Din momentul in care virusul

hepatic intra in organism, situatia poate evolua spre vindecare naturala - cand organismul poate produce anticorpi care pot elimina infectia sau spre persistenta infectiei. Se considera ca fiind "faza acuta" a hepatitei virale perioada de la expunere si pana la 6 luni de la infectare. Daca organismul nu poate elimina virusul iar infectia persista mai mult de 6 luni se considera ca s-a intrat in "faza cronica" a infectiei. Infectia persistenta poate evolua spre o forma stabila sau poate evolua catre aparitia unei ciroze (celulele hepatice sunt distruse si inlocuite de tesut conjunctiv si de o retea de cicatrici fibroase, ce impiedica circulatia sangvina). Boala hepatica poate continua prin evolutia lenta a cirozei sau poate evolua spre aparitia unui hepatocarcinom (cancer a ficatului). Semnele si simptomele infectiei cu virusul hepatitei nu apar imediat dupa infectare. Mai mult, in cazul hepatitei B si hepatitei C semnele si simptomele pot lipsi de-a lungul anilor ceea ce reprezinta o situatie grava - persoana infectata poate transmite infectia fara sa stie iar infectia poate progresa catre forme critice. Este cat se poate de importanta adoptarea unei atitudini preventive : vaccinarea, evitarea cauzelor de imbolnavire, controlul medical regulat. Atunci cand apar, semnele si simptomele pot fi : oboseala sensibilitate sau disconfort sub coastele din partea dreapta, in zona ficatului greata scaderea apetitului alimentar dureri musculare dureri articulare febra urina de culoare inchisa fecale de culoare deschisa sau decolorate In cazul in care infectia hepatica avanseaza si se instaleaza ciroza, mai pot apare : scaderea tonusului muscular scadere in greutate retentie (retinere) de lichid in tesuturi marirea in dimensiuni a abdomenului icter (ingalbenirea pielii si a scleroticelor, portiunea alba a globilor oculari) umflarea articulatiilor Dar unele dintre aceste semne si simptome se pot datora si altor afectiuni, uneori chiar fiind confundate, mai ales febra, oboseala, durerile musculare, durerile articulare. De aceea numai un examen medical de specialitate - Boli Infectioase - poate face diferenta intre cauze si poate pune un diagnostic precis. Diagnosticul hepatitei este de tip serologic adica analize ale sangelui. La contactul cu un agent patogen sistemul imunitar al organismului reactioneaza incercand sa protejeze organismul prin fabricarea de anticorpi. Testul serologic pune in evidenta existenta acestor anticorpi. In cazul in care testul pune in evidenta existenta anticorpilor anti-virus hepatita, se pune ca testul este pozitiv. Prin testul de sange se poate pune in evidenta existenta anticorpilor anti-hepatita, ceea ce arata doar faptul ca organismul a luat contact cu virusul. Dar tot prin analiza sangelui se poate pune in evidenta existenta unor fragmente de virus (antigene) ceea ce inseamna ca virusul este in continuare in organism. De asemenea, prin analiza sangelui se poate stabili valoarea transaminazelor. Transaminazele sunt enzime eliberate de celulelor hepatice

afectate. Prezenta unor valori crescute ale transaminazelor reprezinta un semnal ca celulele hepatice sunt afectate de virus. (Valoarea crescuta a transaminazelor poate fi determinata si de alte cauze metabolice). Hepatita virala nu are tratament specific. Masurile care se iau sunt in functie de tipul de hepatita. Hepatita A - odihna in pat, regim de hidratare (multe lichide, in special daca apar diaree si varsaturi), evitarea alcoolului. Hepatita B - principalul scop al tratamentului este stoparea evolutiei naturale a hepatitei cronice B catre ciroza hepatica si cancer hepatic, eradicarea virusului fiind foarte dificil de obtinut. Pe termen scurt, tratamentul se orienteaza catre obtinerea inhibarii replicarii virale, normalizarea valorilor transaminazelor. Hepatita C - tratamentul are ca prim scop eliminarea viruslui, apoi, in cazul in care vindecarea nu este posibila, scopul tratamentului este stoparea evolutiei hepatitei cronice C catre ciroza hepatica si cancer hepatic, evitarea complicatiilor reprezentate de infectarea cu alte virusuri. Tratamentul medicamentos este bazat pe folosirea interferonului si a produselor antivirale. Medicul specialist infectionist este cel mai in masura sa puna un diagnostic precis si sa recomande un tratament eficient. Ce stiti despre osteoporoza ? Volumul si consistenta masei osoase sunt determinate genetic, de factori de mediu, alimentatie, activitate fizica, greutate corporala, balanta hormonala, sex. Exista un proces continuu de modelate (formare si degradare) a masei osoase, care asigura adaptarea sistemului osos la factori de mediu, stil de viata, alimentatie. Sanatatea sistemului osos incepe inca din viata intrauterina. In perioada intrauterina, a copilariei si tineretii - pana in jurul varstei de 20 de ani - tesutul osos este caracterizat de un proces continuu de formare, de acumulare. Intre 20 si 35 de ani caracteristica este reprezentata de un proces de consolidare. Dupa varsta de 35 de ani procesul de formare, de acumulare a masei osoase devine din ce in ce mai lent, din ce in ce mai amplu fiind procesul de "resorbtie" - restrangere (degradare) a masei osoase. Atunci cand aportul de calciu din alimentatie este insuficient si cand procesele de absorbtie sunt perturbate, restrangerea masei osoase depaseste procesul de constructie, in acest fel aparand boala reprezentata de fragilitatea sistemului osos - osteoporoza. Ce stiti despre sanatatea danturii ? Stomatologie este ramura medicinii care se ocupa cu prevenirea si tratarea afectiunilor dintilor precum si a celorlalte parti care alcatuiesc, impreuna, cavitatea bucala. Stomatologia cuprinde mai multe specialitati : pedodontia (asistenta stomatologica acordata copiilor), ortodontia (asigura asezarea in pozitie normala a dintilor, pe arcadele dentare), endodontia (tratamentul corect si complet al canalelor dentare), parodontologia (se ocupa de sanatatea parodontiului prin utilizarea de tehnici medico-chirurgicale), protetica (restabilirea integritatii dentare prin lucrari protetice fixe sau mobile), chirurgie orala (extractii dentare, indepartarea chisturilor situate la varful radacinilor, rezectii apicale, chirurgie parodontala). Este important de stiut ca dantura sanatoasa se "pregateste" inca din faza embrionara, atunci cand apar mugurii danturii viitorului copil. In perioada de sarcina trebuie acordata o

10

importanta deosebita alimentatiei mamei, acasta trebuind sa fie corecta, bogata in cat mai multe minerale, importante fiind calciul si fluorul. Dentitia este de doua tipuri : temporara ("dintii de lapte") permanenta Dentitia temporara ("dintii de lapte") apare oricand in intervalul de la nastere si pana la varsta de un an, prin ceea ce se numeste "eruptie dentara", procesul incheindu-se in jurul varstei de 2 ani si jumatate. Au fost remarcate cazuri in care bebelusul a avut la nastere unul sau doi dinti. Dentitia permanenta ("definitiva") este cea care apre in intervalul 6 - 7 ani prin eruptia primului molar permanent, numit si "molar de 6 ani". Dantura unui adult este formata din 32 de dinti repartizati in numar de 16 pe fiecare arcada dentara (maxilar si mandibula) fiind impartiti astfel : 8 incisivi, (4 sus, 4 jos), 4 canini (2 sus, 2 jos), 8 premolari (4 sus, 4 jos) si 12 molari (4 - 6 superiori, 4 - 6 inferiori, in functie de ultimul molar - numit si "molar de minte" - pe fiecare hemiarcada, daca este aparut sau nu). Stomatologia, nu numai ca trateaza dintii si gingiile, ci are si un rol de prevenire. Igiena orala corecta este importanta pentru sanatatea dintilor si gingiilor. Dar o dantura sanatoasa nu este numai o problema de estetica, prin sanatatea dintilor se evita si alte probleme de sanatate. Dantura sanatoasa reprezinta o posibilitate de evitare a unor probleme digestive. In acelasi timp, o dantura sanatoasa va ajuta sa vorbiti corect. In primul rand, igiena orala corecta inseamna intretinerea si curatarea corecte a danturii. Se recomanda periajul dintilor dupa fiecare masa sau gustare si inainte de culcare. In acest fel se asigura o buna curatare si igienizare a cavitatii bucale prevenind afectiunile cavitatii bucale precum gingivita si parodontoza. In cazul in care igiena dentara este deficitara exista posibilitatea aparitiei bolilor de natura orala, prima dintre acstea fiind gingivita.Gingivita reprezinta o afectiune a gingiei cauzata de inmultirea bacteriilor aflate in placa bacteriana. Alaturi de igiena orala deficitara sau incorecta, exista si alte cauze care produc boli ale cavitatii bucale : fumatul, factori genetici, boli imune (diabet, SIDA), dieta incorecta. Gingivita este de cele mai multe ori ignorata fiindca nu cauzeaza durere. Gingivita lasata netratata se agraveaza, urmarea fiind parodontoza. Parodontoza este o boala a tesuturilor gingivale care se manifesta prin distrugerea osului ce sustine dintele in alveola. Parodontoza poate afecta unul sau mai multi dinti. Ca urmare a acestei afectiuni stomatologice apare mobilitatea dintilor si implicit caderea lor. Stomatologia previne afectiunile dentare dar si de alta natura - gastrite, ulcer, dischinezii biliare - prin examenele stomatologice periodice, cel putin de doua ori pe an, asigurand curatarea cavitatii bucale (gingii, limba, obraji). Ce stiti despre varice ? Sistemul venos al membrelor inferioare este format dintr-un sistem superficial - dispus imediat sub tegument si unul profund - inconjurat de muschi. Varicele afecteaza sistemul venos superficial determinand aparitia de dilatatii la nivelul acestei retele. Este important de stiut ca varicele nu sunt doar o problema de estetica. Desi de multe ori privite ca "simple" dilatatii venoase, ele au un rasunet important asupra intregului organism. In ortostatism (stat in picioare), aceste varice sunt pline cu sange, sange care este "furat" din

11

circulatia sanguina normala, determinand aparitia de complicatii atat locale cat si generale care afecteaza intregul organismul, de unde si necesitatea de a denumi aceasta afectiune boala varicoasa si nu doar varice hidrostatice. Boala varicoasa - varicele - este o boala transmisa genetic in 95 % din cazuri si evolueaza diferit de la persoana la persoana. Acest lucru face ca tratamentul sa fie unul diferentiat pentru fiecare pacient in parte. In stadiile incipiente acuzele sunt nespecifice : dureri in gambe si senzatie de presiune manifestata seara, picioare grele, oboseala gambelor, cu aparitia ulterioara a venelor dilatate. Este stiut faptul ca boala varicoasa nu determina dureri direct proportionale cu volumul varicelor si mai ales cu stadiul bolii. Acest lucru explica de ce pacientii cu boala varicoasa nu se prezinta in stadiile incipiente direct la o consultatie de chirurgie vasculara, ci de cele mai multe ori apeleaza la tot felul de remedii si tratamente "miraculoase". Prin intermediul ecografiei Doppler venoase, se vor decela pachetele varicoase care nu sunt vizibile prin transparenta pielii, prezenta si localizarea valvelor incompetente. Ecografia Doppler venoasa este o investigatie nedureroasa, neinvaziva, cu cost redus, care poate fi repetata ori cate ori este nevoie, fara a avea riscul de iradiere. Aparatele de ultima generatie permit vizualizarea cu acuratete a venelor superficiale si profunde, directia fluxurilor de sange si valvele incompetente. Complicatiile locale ale bolii varicoase sunt : celulita, pigmentarea, dermatita, tromboflebita, ulcerul venos, insuficienta sistemului venos profund, complicatii care se manifesta in principal la nivelul pielii si care sunt incorect indrumate spre dermatologie. Oricat de corect ar fi tratamentul dermatologic aplicat pielii el nu are rezultate spectaculoase daca nu se rezolva cauza generatoare de la nivelul sistemului venos. Complicatiile generale sunt : afectiuni cardiace (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica), hepatice. Informarea corecta va permite pacientului cu boala varicoasa (varice) sa evite pierderea de timp pe trasee intortocheate intre diverse specialitati : boli interne, dermatologie, cardiologie, medicina de familie. Indiferent de tipul de tratament propus pacientului este importanta informarea corecta a lui despre evolutia bolii varicoase si mai ales evitarea multiplelor tratamente inutile stadiului bolii in care se afla.

12