*A FI OM* (ARIAN - IULIE 2010) In munti nostrii-am invatat ca drept ca bradul om sa fiu, In viata animal inlantuit poti fi sau

om adevarat, Iubesc blandetea, omenia si tot ce e frumos si viu, Mai important ca viata e sa o traiesti cu suflet luminat.

In muntii mei am invatat sa fiu un spirit neinduplecat, O plecaciune e un gest, sa fii iubit esti respectat Si nemilos ca muntele pot fi cu cei ce au uitat ce sunt si in mizerie au cult Si cu noroi au incercat sa intineze ce eu voi fi mereu iar ei nu sunt demult.

In muntii vechiului pamant lumina-adevarata am primit, Om doar cu oamenii sa fiu m-au invatat, Un brat intins pe-un suflet amortit, Pentru un suflet adormit si biet insingurat.

In muntii tarii mele-am fost calit cu spiritul curat, Din piatra muntii scut mi-au ferecat, Iar cei ce vor in min sa dea cu gand ascuns si viclesug, O aspra piatra de granit ei vor musca, caci om eu sunt, ei animal de jug.

In muntii fermecati cu-azur am invatat sa fiu tot demn, Eu in genunchi in viata mea, in fata nimanui nu am sa ma-ncovoi, Cel ce ar vrea, sa stie-acum, ca piatra vie sunt, nu scandura de lemn, Mai bine mor decat sa uit ca om eu sunt, un sange doar cu voi.

In muntii de lumina plini, credinta-adevarata am gasit, Caci Dumnezeu e viu, nu incuiat in ziduri reci, Nici in hrisoave intunecate de gand de om de intuneric zamislit,

Caci Dumnezeu atotputernic este suprem nemijlocit in veci! ARIAN