In cadrul legislatiei noastre, atat in Codul Penal, cat si in Codul de Procedura Penala, privitor la raportul infractor-victima, atentia este

concentrata in cea mai mare masura asupra celui ce savarseste fapta antisociala si mult mai putin asupra celui ce suporta efectele directe ale comiterii infractiunii, mai ales in cazul infractiunilor prin violenta (omor, lovituri cauzatoare de moarte, viol, talharie, etc.) Desi victimei i se acorda mai putina atentie din partea legiuitorului, analiza si cunoasterea locului si rolului pe care acesta il are atat in activitatea infractionala, cat si in cea judiciara (depistarea si sanctionarea infractorului), contribuie, pe de o parte, la formarea unor recomandari pentru conduita preventiva si autoprotectiva in raport cu pericolul victimizarii si, pe de alta parte, la o mai rapida si mai corecta aplicare a legii in cazul savarsirii infractiunilor. Prin victima intelegem orice persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice, materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale1 Nu pot fi considerate victime obiecte distruse de raufacatori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora. De asemenea , nu pot fi considerate victime cazuri precum: politisti, care in cadrul misiunilor isi pierd viata sau sunt raniti; luptatori in confruntari militare; initiatorul actiunii criminale care isi pierde viata; infractorul ce-si pierde viata in cazul legitimei aparari. O categorie aparte de victime sunt persoanele care orienteaza procesul victimizarii catre sine, acesta devenind, de fapt, proces de autovictimizare. Forma tipica si cea mai grava o constituie suicidul. In fiecare an, in unele tari, un mare numar de persoane se suicid. De exemplu2, in S.U.A. nuamrul victimelor se ridica anual la 28.000, iar in alte tari
1

Bogdan, T., (1983), Comportamentul uman in procesul judiciar, M.I., Serviciul Editorial si Cinematografic, Bucuresti, pag.93. 2 Thio, A., (1988), Deviant behavior, Harper Collins Publishers Inc., pag.275-301.

din vestul Europei, Japonia, nuamrul victimelor si rata sinucidelor sunt relativ mai mari. Sinuciderea fiind un act nenatural, multi considera ca cel ce se sinucide este anormal, bolnav mintal. In realitate, insa, nu este asa. Exista, de asemenea, o serie de conceptii populare, in mare parte gresite, privitoare la sinucidere: persoanele care vorbesc despre suicid nu doresc in mod real sa-l puna in aplicare si, de aceea, nu se vor sinucide niciodata; suicidul se intampla fara nici un fel de instiintare sau alarma, persoanele sinucigase intotdeauna vor sa moara. Asemenea afirmatii sunt false nu datorita faptului ca nu contin nici un fel de adevar, ci mai ales pentru faptul ca ele sunt suprageneralizari. Astfel, este adevarat ca unii sinucigasi sunt bolnavi mintal, dar aceste cazuri nu pot conduce la o generalizare pripita, intrucat un mare numar de persoane care apeleaza la suicid nu sunt bolnave mintal. Majoriatea definitiilor date suicidului scot in evidentza elementul intentional, faptul ca persoana in mod constient isi suprima propria vointa. Asfel, Gnther Kaiser (1986) arata ca suicidul este o actiune voluntara indreptata constient spre scopul suprimarii propriei vieti . Aceasta definitie scoate in evidenta elementele caracteristice suicidului (actiune voita a subiectului, starea sau nivelul de constientizare a scopului, orientarea actiunii de distrugere catre sine, catre propria persoana in vederea suprimarii vietii), care poate fi diferentiat de alte situatii, cum ar fi accidentul sau crima mascata. Alex Thio (1988)3 difererntiaza pe drumul suicidului mai multi calatori cu variate feluri de experienta. Unii, uneori, ameninta ca se vor sinucide, dar niciodata nu pun in aplicare asemenea afirmatii. Altii incearca sasi suprime propria viata, dar nu reusesc. In sfarsit, altii reusesc in comiterea suicidului. Asadar pot fi evidentiate 3 categorii de suicid, si anume: 1)suicid amenintare; 2)suicid tentativa;
3

Thio, A., Op. Citata, pag. 276-280.

3)suicid reusit.
1) Indivizii care ameninta cu suicidul vor mai mult sa traiasca decat sa

moara, iar amenintarile lor sunt folosite drept mijloace de atingere a anumitor scopuri in viata. Aceasta nu inseamna insa ca ei niciodata nu-si vor pune in aplicare amenintarile, mai ales cand exista in mod real pericolul de a nu-si atinge scopurile propuse. Unele studii arata ca in cel putin 40 % din cazuri, indivizii au serioase tentative de a se sinucide in trecut4.
2) Spre deosebire de cei care ameninta, care in mod clar vor mai mult sa

traiasca decat sa moara, cei care incearca (tentativa) sa se sinucida sunt mult mai ambigui in tentativa lor. Foarte adesea, ei afirma: Numi pasa daca mor sau traiesc. In felul acesta ei sunt mult mai putin expliciti in comunicarea sentimentelor lor suicidare. Ei pot numai sa arate altora cat sunt de depresivi sau ca nu pot dormi, dar evitand utilizarea cuvantului suicid. De aceea, cei mai multi dintre ei nu reusesc in comunicarea intentiilor lor catre alte persoane. Cercetarile arata ca numai intre 14 si 53% din cei care incearca sa se sinucida sunt cunoscuti a fi incercat, totodata, anterior sa comunice altora intentia lor ambigua de a muri5. Atunci insa cand reusesc sa comunice hotararea, cei care receptioneaza mesajul nu prea il iau in serios datorita caracterului relativ vag al acestuia. Metodele pe care ei le folosesc pentru sinucidere sunt cele care reprezinta, in mod implicit, apelul lor la ajutor din partea altora. Cele mai frecvente metode sunt: taiatul venelor, inghitirea unei cantitati mari de somnifere sau axfixierea cu gaz in casa sau in masina. Desi aceste metode pot fi letale, ele mai prezinta insa o sperant fata de metodele ce asigura
4 5

Wilkins, J., (aprilie 1967), Suicidal behavior, in American Sociological Review pag.204. Wilkins, J., Op.cit.pag.278-279.

suicidul reusit, cum ar fi: impuscarea sau spanzurarea. De aceea, celel mai multe tentative de suicid se petrec in locuri sau conjuncturi in care salvarea este posibila, probabila sau chiar inevitabila. Unii autori si unele cercetari arata ca cele mai multe tentative de suicid pot fi descrise mai mult ca drumul spre viata si spre moarte6. Se pare ca numai intre 5-10 % din cei care incearca sa se sinucida isi finalizeaza intentiile lor. Studii statistice au scos in evidenta faptul ca intre suicidul tentativa si suicidul-reusit exista un raport aproape invers. Astfel, in ceea ce priveste tentativa de a se sinucide, cele mai multe cazuri apartin femeilor mai mult decat barbatilor, tinerilor (24-44 ani) mai mult decat celor in varsta (50-55 ani), celor ce provin din clasele de jos mai mult decat celor din clasele superioare7. Situatia privind suicidul reusit pare sa fie complet opusa: mai multi barbati decat femei, mai multi varstnici decat tineri, mai mult din clasa superioara decat din cea de jos.
3) Aproximativ 2/3 din cei care se sinucid sunt cunoscuti a fi avut cel

putin o tentativa suicidala in perioada anterioara. De asemenea cei mai multi dintre ei au comunicat, direct sau indirect , ideea lor suicidara altora persoane care, incercand sa se sinucida, au fost salvate la timp, precum si acele persoane care au fost in mai mare masura hotarate sa moara. Pornind de la notele lasate de catre sinucigasii reusitii de la relatarile celor ce incerca sa se sinucida, putem discerne cel putin patru tipuri de sentimente suicidare8.
6 7

Wrist-Cutting, (aprilie 1976), A road to life, Not death, in Psychology Today, pag.20. Harry, J., (24 decembrie 1983) Parasuicide, Gender and Gender Deviance, in Journal of Health and Social Behavior , pag.352; Hendin, H., (1979), A saner Policy on Suicide, in Psychology Today, pag.115. 8 Thio, A. , Op.cit. , pag 278 -279.

1.Sinucigasii pot avea sentimente de scuza si aparare in raport cu unele persoane9 (In notita ce o lasa , sinucigasul isi cere scuze sotului, tatalui si mamei pentru gestul sau: Tom, te iubesc atat de mult dar tu mi-ai spus ca nu ma vrei si ca nu ma iubesti . Niciodata nu m-am gandit ca m-ai putea lasa sa merg pe acest drum, dar acum sunt la sfarsitul lui, ceea ce constituie cel mai bun lucru pentru mine. Tu ai atat de multe probleme, iar eu mai adug una la ele. Tata, iti produc atat de mult rau. Tu intodeauna mi-ai vrut numai binele si acum trebuie sa crezi si sa accepti ca acesta este. Mama, ai incercat atat de mult sa ma faci fericita si sa faci acte de dreptate pentru toti dintre noi. Si eu te iubesc foarte mult. Tu nu ai esuat niciodata insa eu da...Te iubesc din toata fiinta si imi pare atat de rau ca acesta este modul de a-mi lua ramas bun. Te rog iarta-ma si fii fericita.
Sotia si fiica ).

2.Sinucigasii pot avea sentimente vindicative fata de unele persoane sau fata de sine. Acuzand pe altii pentru mizeria si distrugerea lor, ei cauta sa se razbune, pedepsind pe cei pe care ii lasa in urma lor10 (o femeie de 38 de ani: Bill, tu m-ai omorat. Sper sa fii fericit in inima ta, daca ai intradevar asa cevaa, desi eu ma indoiesc. Te rog lasa-l pe rover cu Mike. De asemenea, lasa-mi copilul in pace. Daca nu, am sa revin tot restul vietii tale. Tu ai fost un ticalos si un crud. Dumnezeu nu a uitat si nu uita asta. Si te rog fara flori; ele nu ar insemna nimic. De asemenea, pastreaza-ti banii. Vreau sa fiu inmormantata in Potters Field in acelasi cavou cu BettyTu stii ce mi-ai facut. Acesta este motivul pentru care am facut-o. Este greseala ta si a lui Ella, incearca si uita daca poti. Dar tu nu poti Sotia ta). Unii sinucigasi se pot simti suparati pe ei insisi, deoarece au facut ceva foarte rau si din acest motiv s-au hotarat sa se sinucida si, in felul
9

Jacobs, J. , ( 15, vara, 1967 ), A Phenomonological Study of Suicide Notes, in Social Problems, pag. 67-68. Shneidman, S., E., (1975), Clasification of suicidal Phenomena, Oxford University Press, New York, pag.376
10

acesta sa se pedepseasca. De exemplu, un om se poate sinucide dupa ce ucide alta persoana. Acest tip de suicid se numeste suicid-remuscare. 3.Sinucigasii pot deveni marinimosi si generosi fata de lumea pe care o abandoneaza. In notitele pe care le lasa, ei cer ca, dupa ce mor, cadavrul sa fie donat scolilor medicale, sau daca sunt bogati, cer ca banii si averea sa fie donate institutiilor de caritate. Altii iarta pe cei care i-au facut sa sufere11 (Marry, am fi putut sa fim atat de fericiti daca ai fi continuat sa ma iubesti. Am fotografia ta in fata mea. Gandul ca acum s-ar putea sa fii in bratele altui barbat este mult prea greu sa-l suport. Eu imi ofer viata pentru indiscretia ta. Toate greselile tale sunt uitate si reamintesc bunatatea ta. Tu stii ca as fi facut asta cand m-ai parasit, de aceea nu este o surpriza pentru tine. Adio, draga, te iubesc cu toata inima mea zdrobita. W.Smith ). 4.Sinucigasii pot deveni inundati de sentimente suprarealiste si aceasta se poate intampla chiar in momentele de sfarsit ale vietii. Tensiunea puternica ce i-a condus la suicid incepe sa scada si un calm coplesitor pune stapanire pe ei. In timpul starii de calm, ei sunt dominati de sentimente suprarealiste. De exemplu, cei care-si taie venele spun ca n-au simtit durere deloc si ca vederea si mirosul sangelui i-au determinat sa se intoarca la realitate si la viata. Unii sinucigasi au avut chiar orgasm, urmat de un sentiment linistitor de relaxare si apoi somn confortabil si adanc. In ceea ce priveste raspunsul persoanelor ce au o anumita legatura cu sinucigasul, se pare ca de celel mai multe ori acesta consta intr-un sentiment de vinovatie12. Sinuciderea parentala este puternic traumatizanta pentru copii, mai ales pentru cei mici care, fiind atat de coplesiti de sentimentele de vinovatie pot fi confruntati cu serioase dezorganizari mentale. Adultii, de asemenea, pot cu mare dificultate sa evite agresiunea sentimentelor de vinovatie. Ei, adesea, se autoacuza pentru ca nu au reusit sa surprinda la timp intentia suicidara si sa
11 12

Shneidman, S., E., Op. Citata, pag 376. Thio, A., Op.Cit., pag.287-288

previna suicidul sau pentru faptul de a fi facut ceva care sa cauzeze decizia suicidara. Spre deosebire insa de copiii mici, adultii pot mai usor sa-si neutralizeze sentimentele de vinovatie, procedand in mai multe feluri: a) ei pot sa perceapa ca fiind buni si ca s-au purtat corect cu cei ce se sinucid; ei simt ca n-au facut nimic care sa cauzeze suicidul;
b) ei pot sa vada suicidul ca fiind inevitabil; si chiar daca s-ar fi purtat

extraordinar de atent fata de acestia, tot nu i-ar fi impiedicat de la finalizarea intentiei lor suicidare; c) ei pot considera suicidul ca un lucru bun pentru persoanele implicate, adica il vad ca pe o modalitate de a evita diferite forme ale suferintei in lume. Desi pana in prezent au fost elaborate multe teorii privind etiologia actiunilor suicidare, acestea pot fi impartite in 2 mari categorii, si anume: teorii psihiatrice; teorii sociologice13. Diferenta esentiala intre cele doua grupe de teorii consta in faptul ca, in timp ce teoriile psihiatrice presupun, in general, ca exista ceva rau cu persoanele care se sinucid, teoriile sociologice presupun ca nu exista nimic rau cu acestea. Pentru cei mai multi psihiatri, boala mintala ar fi principala cauza a sinuciderii. Cei influentati de teoria psihanalitica considera ca instinctul mortii, datorita mecanismelor de aparare ale eului, pot conduce individul catre suprimarea propriei sale vieti. In sfarsit, alti psihiatri considera cauze ale suicidului depresia, anxietatea morbida, lipsa de speranta, frustrarea adanca, experienta traumatizanta din timpul copilariei. Teoriile sociologice sustin, pe de alta parte, ca principala cauza a sinuciderii nu este legata de individ, ci mai mult de grupul de apartenenta. Astfel, Durkheim14 arata ca exista doua cauze majore ale sinuciderii: a) integrarea sociala;
13 14

Thio, A., Op. Cit., pag. 290-300. Durkheim, E., (1951), Suicide, New York, Free Press.

b) reglarea sociala. Integrarea sociala se refera la atasarea voluntara a indivizilor la grupul sau societatea de care apartin, iar reglarea sociala presupune interventia coercitiva (restrangerea, constrangerea, controlul) a grupului sau societatii asupra comportamentului membrilor. Durkheim sustine ca indivizii care se caracterizeaza printr-un grad prea mare sau prea mic de integrare socilala pot in mai mare masura sa comita suicidul decat cei care se caracterizeaza printr-un nivel moderat de integrare sociala. Pe de alta parte, cei care sunt supusi la un nivel prea scazut sau prea inalt al reglarii sociale pot sa recurga la suicid in mai mare masura decat cei supusi la un nivel moderat. Durkheim sustine ca exista o relatie curbiliniara intre integrarea si reglarea sociala, pe de o parte, si rata suicidului, pe de alta. In consecinta, el diferentiaza 4 tipuri de suicid: 1. suicidul egoist - tipul cauzat de nivelul prea scazut al integrarii sociale; 2. suicidul altruist datorat nivelului prea inalt al integrarii; 3. suicidul anomic generat de nivelul prea redus al reglarii sociale; 4. suicidul fatalist produs de nivelul prea inalt al reglarii sociale. Exemple: in comparatie cu persoanele casatorite, cele necasatorite vor comite cu o mai mare probabilitate suicidul egoist, deoarece ele, fiind mai putin integrate social, vor beneficia in mai mica masura de dragoste, afectiune sau suport moral din partea altora cand sunt puternic frustrate;

personalul militar este in mai mare masura inclinat spre suicidul altruist decat lucratorii civili dintr-o fabrica. Aceasta se explica prin faptul ca personalul militar, fiin mai integrat in unitatea sa militara, sufera mai mult din cauza dezonoarei datorate pierderii unei batalii, in timp ce lucratorii civili sunt mai imuni la dezonoare cand vad ca fabrica lor pierde din productivitate.

 Tarile bogate au rate mai mari decat tarile sarace in ceea ce priveste suicidul anomic si aceasta pentru ca cetatenii primelor tari, fiind mai putin reglati social, asteapta prea mult de la viata si astfel devin expusi la o mai mare frustrare cand asteptarile lor nu sunt indeplinite; Sclavii in societatile vechi comiteau in mia mare masura decat indivizii liberi din societatile moderne suicidul fatalist si aceasta datorita faptului ca sclavii suportau in mai mare masura reglarea sociala. Desi teoria lui Durkheim a dat nastere la o multitudine de interpretari, multe cercetari au fost organizate in directia sustinerii ei. Pe de alta parte, plecand de la conceptele teoriei clasice, durkheimiene, au fost elaborate noi teorii moderne, dintre care se detaseaza:
a) teoria trifactoriala, legata de numele lui Andrew Henry si James Short; b) teoria integrarii statutului, dezvoltata de Jack Gibbs si Walter Martin.

Teroia trifactoriala este denumita asa, deoarece, in conceptia autorilor, suicidul este determinat de trei categorii de factori: 1)sociologici; 2)psihologici; 3)economici. Suicidul este definit ca un act de agresiune orientat catre sine si datorat unei anumite forme de frustrari in viata. Factirul sociologic consta din 2 subcomponente: sistemul relational slab (lipsa implicarii individuale in relatiile cu altii) si restrangerea externa slaba. Ambii termeni sunt similari cu cei folositi de Durkheim, si anume: integrarea sociala slaba si reglarea sociala inadecvata. In privinta factorului psihologic al suicidului, Henry si Short considera ca un superego puternic care rezulta din internalizarea disciplinei si cerintelor aspre parentale, produce o inalta probabilitate psihologica a suicidului. Rationamentul implicat este acela ca, daca unii indivizi au fost conditionati de parintii lor sa-si dezvolte o constiinta puternica, ei vor fi inclinati in mai mare masura sa se blameze pe ei insisi decat pe altii pentru problemele si frustratiile

lor. Si intrucat ei mai mult se autoblameaza decat blameaza pe altii, probabil se vor sinucide in loc sa ucida pe altii. Privitor la factorul economic, autorii arata ca ratele suicidului cresc in timpul crizelor economice si scad in timpul perioadelor de crestere si prosperiate. Deci, perioada de criza si de descrestere economica este cauza principala a unor rate inalte a sinuciderii. Cei trei factori, in conceptia autorilor, nu sunt intercorelati, iar interrelatiile sunt facute posibile prin intermediul conceptului de statut. Astfel exista o mai mare probabilitate ca persoana cu un statut mai inalt sa se implice intr-un sistem relational slab, sa resimta o restrangere externa slaba si, de aceea, sa comita suicidul. Pe de alta parte, persoana cu un statut mai inalt este mult mai probabil sa aiba un superego mai puternic si, in consecinta, o mai mare propensiune spre suicid. De asemenea, este mult mai probabil ca persoana cu un statut mai inalt sa simta o mai puternica stare de frustrare in timpul crizelor economice si sa fie mai mult inclinata spre suicid. Desigur, si aceasta teroie, ca si cea a lui Durkheim, a fost supusa unor multiple si severe critici.15161718

Bibliografie:
1. Bogdan, T., (1983), Comportamentul uman in procesul judiciar, M.I.,

Serviciul Editorial si Cinematografic, Bucuresti.

2. Douglas, D., J.,(1967) The Social Meanings of Suicide, Princeton, N.J.:

Princeton University Press.

3. Durkheim, E., (1951), Suicide, New York, Free Press. 4. Gibbs., P., J., Martin, T., W., (1964), Status Integration and Suicide,

Eugene: University of Oregon Press.

15 16

Gibbs., P., J., Martin, T., W., (1964), Status Integration and Suicide, Eugene: University of Oregon Press. Thio, A., Op.Cit., pag.296. 17 Douglas, D., J.,(1967) The Social Meanings of Suicide, Princeton, N.J.: Princeton University Press, pag.235350.
18

Jacobs, J. , ( 15, vara, 1967 ), A Phenomonological Study of Suicide Notes, in Social Problems, pag.376.

10

5. Harry, J., (24 decembrie 1983) Parasuicide, Gender and Gender

Deviance, in Journal of Health and Social Behavior .

6. Hendin, H., (1979), A saner Policy on Suicide, in Psychology Today. 7. Jacobs, J. , ( 15, vara, 1967 ), A Phenomonological Study of Suicide

Notes, in Social Problems.

8. Shneidman, S., E., (1975), Clasification of suicidal Phenomena, Oxford

University Press, New York.

9. Thio, A., (1988), Deviant behavior, Harper Collins Publishers Inc. 10. Tudorel, B., Ioana-Teodora, B., (2001), Psihologie Judiciara,

Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept, Ed. Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti.
11. Wilkins, J., (aprilie 1967), Suicidal behavior, in American

Sociological Review.
12. Wrist-Cutting, (aprilie 1976), A road to life, Not death, in Psychology

Today.

11