ALEXANDRU LAPUSNEANUL

Afirmaia lui Mario Vargas Llosa despre raportul ficiune-via surprinde aspecte definitorii ale celor dou concepte i poate fi ilustrat pe baza nuvelei istorice Alexandru Lpuneanul" de Costache Negruzzi.Ficiunea (termen care provine din latinescul fictio", unde nseamn creaie a imaginaiei, nscocire)presupune utilizarea unor elemente din realitate pentru crearea unei alte lumi.Este, aadar, o plsmuire a imaginaiei autorului. Un text literar poate fi ancorat n informaii verificabile,preluate din realitatea imediat, dar ficiunea implic procesul de selecie,reorganizare i interpretare a datelor realitii i poart amprenta originalitii autorului. Nuvela istoric are ca subiect de inspiraie vechile cronici, personajele ei fiind modele (sau antimodele) de domnitori i boieri ai timpurilor istorice. Universul ntmplrii (o domnie, lupta pentru tron, o btaie,confruntarea dintre domnitor i boieri)devine subiect de ficiune, iar personalitatea istoric devine personaj,de cele mai multe ori chiar personaj principal. Faptele evocate sunt semnificative, dezvluind momente eseniale din viaa personajului n evoluia acestuia. Aprut n 1840, n primul numr al revistei Dacia literar",nuvela Alexandru Lpuneanul" ilustreaz n mod strlucit, inspiraia din istoria naional pe care M.Koglniceanu o considera, alturi de folclor i de natura patriei, ca pe una dintre principalele surse ale unei literaturi originale.Model nu numai de stil, de vigoare epic de,concepii i de psihologie,Alexandru Lpuneanul" este,totodat, un model pentru felul cum poate fi prelucrat un text istoric ntr-o creaie personal. Dei informaia istoric e sumar, Negruzzi realizeaz o capodoper a nuvelisticii romneti.Tema nuvelei este politic respectiv, de ngrdire a marii boierimi de ctre domnitor, n cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul. Subiectul operei urmeaz ndeaproape coninutul izvoarelor de inspiraie de factura istorica: cronicile lui Grigore Ureche,I.Neculce i Miron Costin, lund Letopisetul Tarii Moldovei mai des ca exemplu decat pe celelalte,reproducand in mare parte replicile notate de cronicari, dar si de evenimentele in cursul carora intervine, modificandu-le sau accentuandule dramatismul. Caracterul dramatic al nuvelei. Cele patru capitole se pot asemana cu patru acte ale unei drame, in care ultimele doua reprezinta punctul culminant si deznodamantul. Naratiunea penduleaza intre tragic(uciderea si schingiuirea boierilor, moartea lui Alexandru Lapusneanul) si comic( lasitatea lui Motoc inainte de a fi dat pe mainile multimii sau revenirea lui Lapusneanul dupa boala in atmosfera de calugarie si reactia acestuia).Caracterul dramatic al nuvelei i-a determinat pe alti scriitori sa o transforme intr-o piesa de teatru. Antiteza se realizeaza intre Lapusneanul care doreste centralizarea statului si boierii care uneltesc impotriva acestuia, vrand ca la domnie sa existe un domnitor slab, care sa se lase condus de cei care l-au ajutat sa ajunga pe tron. Nuvela a fost publicata cu titlul Scene istorice din cronicile Moldovei, Alexandru Lapusneanul la rubrica Scene pitoresti dinobiceiurile Moldovei, in primul numar al revistei Dacia literara, aparuta la Iasi in anul 1840. Tema nuvelei este data de evocarea unei domnii zbuciumate din medievalitatea romanesca, si anume, intoarcerea la ron a lui Alexandu Lapusneanul pentru a doua domnie, intre anii 1564-1569. Politica domnitorului este de ingradire a puterii boierilor cu scopul de a multumi taranimea si de a se bizui pe ea, mijloacele vremii fiind represiunea sangeroasa si cruzimea voievodului. In ceea ce priveste viziunea despre lume a autorului, nuvela de inspiratie istorica aduce in momentul aparitiei nu un model de patriotism ci de antimodel de conducator, ca un avertisment adresat contemporanilor intr-o perioada de efervescenta revolutionara. Elementele clasice sunt date de echilibrul compozitional,evolutia gradata a conflictului, mesajul nuvelei, economia de mijloace artistice si realizarea unor caractere. Elementele romantice sunt reprezentate prin specie,tema si antiteza,piramida celor 47 de capete si culoarea locala. Elementele realiste sunt realizate prin personajul colectiv, obiectivitatea relatarii prin plasarea actiunii in coordonatele spatio-temporare specifice si prin perioada istorica evocata. Titlul operei sugereaza, inca de la inceput, intentia autorului, si anume de a scoate in relief, cu toata vigoarea, figura impresionanta a domnitorului Alexandr Lapusneanul, personalitatea lui complexa si controversata, un personaj bine individualizat, creat din lumini si umbre.

Alexandru Lapusneanul este unul dintre personajele tragice ale istoriei romanilor, considerat s fi un personaj istoric minor intr-o epoca decadenta,venit rusinos in tara cu ajutor strain, pentru a pune in ordine interesele boierilor si norodului. Nulvela este clasicista, concisa, sobra, echilibrata, arhitectonic construiata datorita desfasurarii ascendenta a venimentelor si rigurozotatii celor patru capitole, precum si motourile fiecaruia dintre ele: Daca voi nu ma vreti,eu va vreu... Ai sa dai sama, soamna!... Capul lui Motoc vrem De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! Cele patru capitole par a fi actele unei drame sau, in mare parte, momentele subiectului,capitolul al treilea reprezantand punctul culminant al incordarii conflictului dintre boieri si domnitor, ar cel de-al patrulea deznodamantul. Alexandu Lapusneanul, protagonistul nuvelei, este un erou tipic romantic, care, asemenea personajului Despotvoda din opera cu acelasi nume, urca in ierarhia socieala de la un neinsemnat boier, un oarecare Petre Stolnicul, om prost si necunoscut cum il va caracteriza chiar Negruzzi in Scriosoarea a 9-a pana la domnitorul Alexandru-Voda, care nu se va lasa infrant de boieri si va reveni in tara cu sprijin de la Constantinopol.Devenirea sa politica si sociala este pregatita de invingerea acelui oarecare Joldea si parvenirea prin casatoria cu fiica lui Petru Rares, care castigase simpatia populara. Dar, cum orice urcus are si propriul coboras, asupra lui Lapusneanul timpul si faptele isi pun amprenta, iar gloriosul domnotor de asta data ajunge rapus de boala, calugarul Paisie, iar mai traziu, omul supus mortii neiertator si razbunarii fugarilor ai coror familii fusesera umulite.Cruzimea se imbina cu teatralitatea,domnitorul raspunzandu-i lingusitor lui Motoc cu aceeasi perfidie(...iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji in sangele tau;te voi cruta, caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai usurezi de blastamurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie curatit stupul)