Sunteți pe pagina 1din 12

Concepte de baza "Un spirit bantuieste Europa - spiritul comunismului" ("Manifestul Partidului Comunist", Karl Marx & Friedrich

Engels) Ce este comunismul? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi greu de dat, pentru ca, avand in vedere imaginea care ii este oferita de catre mijloacele media am fi tentati sa spunem ca este un regim politic dur, caracterizat de violenta si abuz...cu alte cuvinte, o greseala a omenirii. Intr-adevar, aceasta este forma pe care a luat-o acesta, insa la baza este o incercare de reorganizare a societatii pe principiile centralizarii proprietatii private, a desfiintarii claselor si a egalitatii intre toti cetatenii. Problema in cazul acestei realitati politice specifice secolului XX a fost incapabilitatea adeptilor comunismului de a aduce la viata ideologia dezvoltata de catre Karl Marx. Din punct de vedere istoric, comunismul este un regim politic care propune noi modele de organizare politica si sociala, si a luat nastere din miscarea socialista. Aparitia acestuia a fost favorizata de contextele istoric, politic respectiv social existente in a doua jumatate a secolului XIX, infatisate cu precizie de catre Karl Marx si Friedrich Engels in lucrarea "Manifestul Partidului Comunist". Aflam asadar ca societatea bazata pe capitalism, adica pe relatia dintre burghezi si proletari prezinta o multime de neajunsuri, dupa cum ne spun si cei doi autori: "societeatea burgheza moderna, care s-a ridicat din ruinele feudalismului, nu a eliminat diferentele dintre clase. De fapt, a stabilit noi clase, noi conditii de opresiune, noi forme de lupta in locul celor vechi...". In contrast, proletarul era obligat sa vada cum burghezia se dezvolta si se imbogatea de pe urma muncii sale, dar si datorita industrializarii, imperiilor coloniale si dezvoltarii comertului. Marx spune despre un proletar ca este un simplu "apendice al unei masinarii". Mai mult, aceasta subordonare a avut drept consecinta aparitia exploatarii muncitorilor prin salarii mici si prin faptul ca nu munceau numai pentru a-si asigua propria existenta, ci si pentru bunastarea burghezului. Datorita acestui fapt, au aparut anumite organizatii care militau pentru drepturile clasei muncitoare. Una dintre ele este "Liga Comunista", care avea urmatorul moto: "Oameni ai muncii din toate tarile, uniti-va!", indemn ce sugereaza faptul ca unirea tutror proletarilor era factorul determinant in declansarea unei revolutii. In plus "Manifestul Partidului Comunist" stabileste relatia dintre comunisti si proletari: "...scopul imediat al comunistilor este acelasi cu cel al partidelor proletarilor: transformarea proletariatului intr-o clasa, rasturnarea suprematiei burgheze, cucerirea puterii politice de catre proletariat..." Totusi, adeptii inlaturarii capitalismului se imparteau in doua categorii: socialisti utopici si comunisti revolutionari. Primii dintre ei erau increzatori in faptul schimbarea societatii se putea face prin mijloace pasnice (Comte de Saint-Simone, Charles Fourier, Robert Owen)- "Asadar, ei respingeau actiunile revolutionare din cauza violentei si distrugerilor pe care le aduceau. Mai mult, pentru ca revolutia accentua diferentele dintre bogati si saraci, ei au conchis ca metoda politica nu era o solutie pentru imbunatatirea conditiei umanitatii" (Alex Callinicos, "Ideile revolutionare ale lui Karl Marx") iar urmatorii considerau violenta ca fiind ultima metoda de salvare a clasei

muncitoare (Gracchus Babeuf, Auguste Blanqui). Un citat care subliniaza ideea de violenta ca necesitate este urmatorul, extras, de asemenea, din "Manifestul Partidului Comunist": "S tremure clasele dominante n fata unei revolutii comuniste. Proletarii n-au de pierdut n aceast revolutie dect lanturile. Ei au o lume de castigat." In continuare, vom vorbi despre trasaturile pe care, teoretic vorbind, trebuia sa le dobandeasca o societate de tip comunist si despre cele i-au fost atribuite in practica. Asadar, in primul rand se urmarea respingerea ideei de proprietate privata, care era considerata sursa diferentelor ce se stabileau intre clase. Astfel, se ajungea la egalitate privind aspectele sociale si economice ale cetateanului. Totusi, in practica, desfiintarea proprietatii private a insemnat abuz, intrucat refuzul populatiei de a renunta la pamant a fost intampinat cu violenta. In al doilea rand, individualitatea trebuia eliminata deoarece toti membrii unui stat comunist erau egali si indeplineau acelasi rol: de a munci pe pamantul care devenise proprietate comuna a statului. Chiar daca astfel se incerca eliminarea exploatarii, efectul a fost opus caci proletarii au devenit un fel de "tarani" obligati sa serveasca interesele statului. In al treilea rand, desfiintarea claselor era scopul suprem al comunistilor. Inca o data, aceasta sa realizat prin forta, astfel incat s-au indepartat de ceea ce presupunea ideologia marxista. Conducatorii comunisti au interzis buna desfasurare a vietii religioase, au permis existenta unui singur partid eliminand cu brutalitate orice neintelegere politica ce intervenea, au preluat controlul asupra mijloacelor de comunicare...in cateva cuvinte, au transformat statul intr-o dictatura si pe seful statului intr-un dictator care urmarea numai propriile interese in detrimentul celor ale poporului... Ideologii comuniste Marxismul Pentru a discuta despre comunism, ca si ideologie, e imperios sa vorbim despre "Manifestul Partidului Comunist", opera lui Karl Marx si a lui Friedrich Engels, in care au fost expuse toate principiile noii ideologii, dupa ce, in prealabil, autorii au prezentat situatia politica si sociala existenta in a doua jumatate a secolului XIX. Inca de la inceput, ne este aratat motivul pentru care a fost necesara realizarea unei asemenea lucrari: "E momentul in care comunistii ar trebui, in fata intregii lumi, sa-si faca publice viziunile, idealurile, tendintele, si sa intre sub aripa protectoare a spiritului comunist printr-un manifest al partidului comunist in sine". In continuare, in primul capitol, autorii descriu relatiile dintre burghezi si proletari, dar si rolurile detinute de fiecare in societate. Evident, burghezia era clasa dezvoltata care, din pacate, era o noua fata a manipularii muncitorilor de catre cei bogati, dupa cum se intamplase si in feudalismul Evului Mediu. Citatul "(burghezia) a transformat fizicianul, avocatul, preotul, poetul, omul de stiinta in muncitorii lor platiti" demonstreaza cat de mare era influenta acestei clase conducatoare, intrucat domina chiar si domeniile culturale. Mai mult, autorii spun despre burghezi: "trebuie sa-si faca cuib pretutindeni, sa se aseze pretutindeni, sa stabileasca relatii pretutindeni", deci incercarea de dominare

completa era evidenta, ei profitand de beneficiile colonialismului si de progresul industrial. In contrast, proletarul este considerat un simplu "apendice al unei masinarii", fiind supraveghetorul ei. Exploatarea exagerata a muncitorilor a determinat unirea grupurilor de proletari, formand partide, si izbucnirea a numeroase revolte sau chiar a razboaielor civile. Autorii continua manifestul cu o prezentare a relatiei dintre proletari si comunisti, iar cei din urma spun ca ei "reprezinta interesele tuturor muncitorilor", continuand cu "scopul imediat al comunistilor este acelasi cu cel al tuturor partidelor proletarilor: transformarea acestora intr-o clasa, rasturnarea suprematiei burgheze si cucerirea puterii politice de catre proletariat". Dupa cum se stie, pe langa aceste scopuri, comunistii mai urmareau inca un ideal extrem de important, adica desfiintarea proprietatii private si, implicit, a claselor. Totodata, se vorbeste despre mica burghezie, care reprezinta o simpla reminiscenta a vechii aristocratii si care se alatura luptei proletariatului impotriva marii burghezii. In final, autorii organizeaza idealurile urmarite sub forma unei "liste": Desfiintarea proprietatii private si aplicarea taxelor asupra pamantului detinut pentru scopuri publice. Impunerea unei taxe ce va creste progresiv (impozit). Desfiintarea dreptului de mostenire a bunurilor. Confiscarea proprietatilor emigrantilor si rebelilor. Centralizarea creditelor in bancile statului, folosind principiul unei banci nationale, care detine capitalul statului si monopol exclusiv. Centralizarea mijloacelor de transport si de comunicare in mainile statului. Extinderea fabricilor si a instrumentelor de productie, detinute de catre stat; adoptarea ideii de cultivare a suprafete uriase de pamant si imbunatatirea solului in concordanta cu un plan comun. Obligatia de a munci este stabilita prin lege si este aplicata asupra tuturor cetatenilor, fara niciun fel de restrictii. Infiitarea de armate industriale, destinate activitatilor agricole. Combinarea agriculturii cu industria de manufactura; desfiintarea treptata a distinctiilor dintre orase si tara insasi printr-o distributie egala a populatiei prin tara. Educatie gratuita pentru toti copiii in scoli publice. Desfiintarea formai din prezent a "fabricii" de copii ai muncii. Combinarea educatiei cu productia industriala. In concluzie, aceste ultime zece idei reprezinta esenta intregului manifest, si, de fapt, a intregii ideologii. E lesne de observat faptul ca natura acestor idei nu este una negativa, intentiile de modificare a societatii fiind justificate de contextul istoric, politic si social al vremii respective...dupa cum s-a putut observa, maniera de punere in practica a fost un dezastru...un esec al unui sistem utopic... Leninismul

Toate regimurile comuniste din istorie au avut ca si fundament ideile Marxiste, dar in Rusia, sub dictatura lui Vladimir Ilich Lenin, o alta ideologie a luat nastere. Aceasta se numeste Leninism. A fost un sistem controversat, care a atras numerosi adversari, dar in ciuda acestui fapt, Lenin l-a implementat imediat dupa ce a preluat puterea dupa Revolutia din Octombrie, fara sa tina cont de toate impedimentele care i-au intervenit in cale. Evident, aceasta noua ideologie, bazata pe Marxism, a fost conturata si cu ajutorul credintelor personale ale acestuia. In primul rand, Lenin spunea ca clasa muncitoare si-ar putea atinge scopul instaurarea unei dictaturi a proletariatului - numai cu ajutorul Partidului Comunist, care reprezenta de fapt "avangarda revolutionara". Mai mult de atat, activitatea acelui partid trebuia sa se bazeze pe centralismul democratic, un mijloc de organizare. Urmatoarele idei leniniste evocate aici se refera la imperialism ca la etapa finala a capitalismului, deci revolutia era singura cale de inlaturare a acestuia. In plus, Lenin a imbunatatit teoria lui Marx cu privire la imperialism, considerandu-l mai mult decat o problema nationala, dupa cum spusese Marx...era o problema mondiala. Pentru a-l eradica, o revolutie mondiala era necesara. De asemenea, Lenin a subliniat faptul ca revoltele erau necesare atat in statele dezvoltate, cat si in cele mai putin dezvoltate. In concluzie, sistemul de conducere al lui Vladimir Ilici Lenin s-a bazat pe idei Marxiste, imbunatatite de propriile sale viziuni asupra comunismului. Aceasta ideologie a caracterizat regimul politic din URSS in perioada deceniilor II si III ale secolului XX, dar, totodata, a fost adoptat si in alte tari comuniste. In Uniunea Sovietica, a fost inlocuit dupa moartea lui Lenin cu regimul lui Stalin. Stalinismul Iosif Stalin a condus Uniunea Sovietica timp de 29 de ani, intre anii 1924 si 1953. Maniera sa de a conduce este caracterizata de teroare si abuzuri si tocmai de aceea este considerat ca fiind unul dintre cei mai cruzi conducatori din istorie. Totusi, Stalinismul nu este o ideologie in adevaratul sens al cuvantului, cum a fost Leninismul, de exemplu. De fapt, termenul "stalinism" a fost atribuit regimului lui Stalin de catre sustinatorii lui Leon Trotsky cu intentia de a exprima caracterul violent al acestuia. Este evident faptul ca regimul si-a gasit fundamentele in ideologia Marxist-Leninista, deci nu a fost o "creatie personala", daca ii putem spune asa. E binecunoscut faptul ca toate activitatile conducatorului s-au rezumat la cele de natura politica. El nu a fost un teoretician, desi a scris cateva carti. Totusi, singurul element nou adus de catre Stalin a fost violenta nesfarsita, cruzimea fara limite... In concluzie, Stalinismul a fost mai degraba o aplicare grava si denaturata a ideologiei comuniste, dar, totodata, trebuie sa mentionam ca URSS-ul a resimtit o dezvoltare crescanda pe durata regimului... In orice caz, pretul in vieti omenesti a fost mult prea mare... 3. ISTORIA COMUNISMULUI 1. Contextul aparitiei statelor comuniste - ideologia comunist - a fost numit marxism-leninism, dup numele celor doi "prini fondatori" - Karl Marx i Vladimir Ilici Lenin. n scrierile sale, Karl Marx a dat ideologiei

comuniste fundamentul teoretic general, n timp ce Lenin i, mai apoi, Stalin, orfer rspunsurile concrete problemelor revoluionare. Scrierile din tineree ale lui Marx reprezint fundamentul teoretic al socialismului tiinific, teorie prin care el credea c se poate interveni asupra istoriei de pe poziiile tiinei, cu scopul de a-i descifra i orienta evoluia. Teza de la care pleca el era c n istorie exist modele generale, identificabile, care odat cunoscute puteau deveni temeiuri pentru aciunea uman sub forma practicii politice. n concepia lui Marx, societile industriale capitaliste purtau cu ele i smna propriei lor distrugeri, reprezentat de antagonismul dintre burghezie i proletariat, care la un moment dat va mbrca forma revoluiei socialiste, aciune prin care proletariatul va ngropa i societatea capitalist. Revoluia socialist trebuia s conduc la fundamentarea unui nou tip de putere, numit de el dictatur a proletariatului, neleas ca dictatur a majoritii. Acest stat avea s dispar, n cele din urm, n situaia n care nu ar mai fi avut s reprime anumite clase. Singura modalitate de a crea aceast situaie era desfiinarea fundamentului diviziunii de clas - proprietatea privat. Aadar, o sarcin major a statului creat dup revoluia socialist era socializarea mijloacelor de producie, trecerea lor n proprietatea public. Statul putea s dispar definitiv numai odat cu apariia unei societi fr clase. Revoluia comunist - revoluia proletar - ar fi trebuit s se produc, potrivit argumentaiei economice i istorice a lui Marx, n occidentul industrializat i nu n estul agrar i precapitalist. n Anglia, nu n Rusia. Contribuia lui Lenin a fost determinat de faptul c Marx n-a oferit rspunsuri unor probleme fundamentale ca: natura revoluiei sociale, rolul unui partid revoluionar, imaginea statului i a societii socialiste, distincia clar ntre socialism i comunism. nc de la nceputul secolului XX Lenin se prezenta ca o voce distinct n cadrul PSDMR, partidul marxist, militnd pentru crearea unui partid apt s provoace revoluia socialist. Teza de la care pleca Lenin era c muncitorimea nu putea ajunge la o contiin revoluionar, prin urmare o elit, ineleas ca partid revoluionar, trebuia s lucreze n numele ei pentru a accelera procesele istorice. n 1917 Lenin ajunsese la concluzia c era posibil o revoluie socialist n Rusia, pe baza tezei "verigii slabe" din lanul internaional al rilor capitaliste i imperialiste. Marx oferise puine detalii privind tipul de stat care trebuia instaurat dup revoluia socialist, drept care Lenin i bolevicii au fost n situaia, dup octombrie 1917, s hotrasc singuri modul n care trebuia s fie structurat i s funcioneze statul socialist. Pe lng desfiinarea pluralismului politic, Lenin i-a declarat angajamentul de a realiza o economie planificat i o poliie secret (CEKA) pentru a face fa aa-numiilor "dumani ai poporului". Fr a fi un teoretician, Stalin, ajuns la putere n 1924, a fost nevoit s ofere soluii multitudinii de probleme pe care le ridica edificarea socialismului n Rusia. Dintr-o asemenea perspectiv, sunt istorici care afirm c cel care a dat ideologiei marxist-leniniste forma deplin a fost Stalin, drept care definim ntreaga ideologie cu termenul de stalinism. De numele lui Stalin se leag conceptul de socialism ntr-o singur ar, pe care l-a elaborat n 1924 i l-a

adoptat ca politic de partid n 1925. n scrierile sale, Stalin a mai teoretizat n legtur cu industrializarea, constrngerea i teroarea. 2. Comunismul timpuriu

n februarie 1917 a izbucnit la Petrograd greva general condus de socialiti, iar armata a trecut de partea mulimii. n marile orae s-au format consilii ale muncitorilor i soldailor, numite "soviete". arul abdic la 15 martie, iar ntre puterea reprezentat de guvernul provizoriu care dorea s transforme Rusia ntr-o republic burghezo-parlamentar i sovietele conduse de bolevici se declaneaz o aprig lupt pentru putere. Pe acest fundal a revenit din exil Lenin, care, printr-o propagand abil incluznd promisiunea ncheierii imediate a pcii, a reuit s atrag de partea bolevicilor grupuri active din armat i flot, n primul rnd din capitala Petersburg, cu ajutorul crora a rsturnat, prin fora armelor, guvernul provizoriu la 25 octombrie/7 noiembrie 1917 i au proclamat trecerea puterii n minile consiliilor sovietelor de muncitori i soldai. Pentru a atrage masele, regimul bolevic prin organul executiv central al noii puteri, Consiliul Comisarilor Poporului, prezidat de Vladimir Ilici Lenin, a luat cteva msuri de mare importan sub forma unor decrete: decretul asupra pcii, care proclama ieirea Rusiei din rzboi, decretul asupra pmntului, prin care pmnturile moierimii erau trecute n folosina ranilor, decretul privind dreptul popoarelor la autodeterminare. Noul regim sprijinit de Armata Roie a instaurat rapid dictatura pe scena politic ruseasc, prin msuri de teroare ca: suspendarea libertii presei i a activitii partidelor politice i nfiinarea poliiei politice la 7/20 decembrie 1917, numit CEKA (Comisia Extraordinar de Lupt mpotriva Contrarevoluiei i Sabotajului) pentru a se rfui cu adversarii politici. Concomitent cu rzboiul civil, bolevicii au avut de nfruntat opoziia elementelor fidele fostului ar sprijinite de statele occidentale, trecnd la organizarea Rusiei pe baze comuniste sub forma "comunismului de rzboi". Astfel industria, finanele i transporturile au fost trecute n proprietatea statului sau puse sub controlul nemijlocit al aparatului de stat. Situaia cea mai dificil a fost creat n agricultur. ranii au fost obligai s dea "cote", iar asupra celor bogai - "kulaci" - s-au exercitat presiuni i abuzuri. Se apreciaz c n aceast faz de implementare a socialismului au czut prad rzboiului i foametei aproape 20 milioane de rui. Victorioas n faa "albgarditilor", puterea bolevic era n pragul dezastrului, de aceea prin "Noul Plan Economic" iniiat 1921 de Lenin, a fost readus iniiativa privat n economie, soluie care s-a dovedit salvatoare, din moment ce n 1924 Rusia Sovietic depise problema foametei.

3. Comunismul n perioada interbelic n ianuarie 1924 Lenin murea, iar la conducerea puterii sovietice venea Stalin, de numele cruia se leag noua viziune asupra problematicii construirii socialismului, cunoscut sub numele de stalinism. Stalin a dat dictaturii proletariatului forma i coninutul totalitarismului de stnga, adic dictatur absolut n care partidul comunist are rolul conductor, caracterizat de greeli grave, voluntarism mpins pn la abuzul de putere, teroarea ridicat la rangul de politic de stat, controlul total al societii i cultul personalitii. Direciile ctre care a canalizat Stalin efortul construciei socialismului prin planurile cincinale au fost: colectivizarea gospodriilor rneti, dezvoltarea industiei grele i electrificarea. Procesul de transformare a

proprietii private n proprietate cooperatist ("colhoznic") n agricultur a fost svrit forat, asupra ranilor exercitndu-se presiuni care au mers pn la execuii i deportri n mas n Siberia. Cazul Ucrainei, unde Stalin a povocat voit o foamete cumplit n 1932, cnd au murit 6 milioane de oameni, este cel mai cunoscut. n acelai timp, centraliznd toate mijloacele productive i financiare, statul sovietic a intrat ntr-un program masiv de investiii industriale care, cel puin cantitativ, au ridicat URSS-ul n rndul marilor puteri economice ale lumii. Creterea economic a fost forat, cu preul unor costuri uriae, cci orientarea planurilor economice spre dezvoltarea precumpnitoare a sectorului industrial a creat o stare cronic de neacoperire a necesitilor de bunuri de consum ale populaiei. Intensificarea procesului de colectivizare a pmntului a generat deseori, la nivelul ntregii ri, foamete i srcie n lumea satelor. Stalin a fcut greeli grave nu numai n conducerea proceselor economice, dar a ntrit peste msur aparatul birocratic i de represiune intern, crend adevrate instrumente ale teroarei i nclcrii drepturilor omului, ntre care se detaeaz gulagurile, spaii concentraionale unde deinuilor, muli "foti tovari de drum" czui n disgraie, devenii simpli adversari politici, le erau nclcate toate drepturile cu scopul obinerii recunoterii unor vini imaginare pentru a fi nlturai, de cele mai multe ori fizic. Sub egida lui i din dispoziia sa expres, au avut loc numeroase epurri n rndul oamenilor politici, intelectuali i militari. n 1927 Troki, rivalul principal al lui Stalin, a fost nlturat din partid pentru ca n 1940 s fie ucis la Mexico City. ntre 1936-1938 au pierit, ntre alii, n urma epurrilor, Kirov, Kamenev, Briharin, Tuhacevski; peste 8 miliarde de ceteni au fost nchii n lagrele i nchisorile de munc forat din Siberia. Dorina lui Stalin de a controla ntreaga societate nu cunoate limite; totul trebuia s se subordoneze "genialului cunductor" cci pin el era glorificat proletariatul din ntreaga lume. Au fost puse n acest fel bazele unui cult al personaitii la dimensiuni pe care istoria nu le mai cunoscuse. Din pcate stalinismul, model de construcie a socialismului definit prin Constituia sovietic din 1936, n care se specifica supemaia partidului comunist, a fost singurul aplicat pn n 1989. 4. Extinderea comunismului Instaurarea regimurilor de dictatur proletar n Europa de est dup cel de al doilea rzboi mondial n-a fost rezultatul tradiiilor de gndire politic din aceste ri. Ideologia comunist era cunoscut n zon nc de la sfritul primului rzboiului mondial, ns nu reuise s-i fac adepi, dimpotriv, era dezavuat de opinia public, iar n unele ri - cazul Romniei - activitii cu o asemenea orientare fuseser pui sub interdicia legii, iar intelectualii care cochetaser cu ideologia comunist n tineree i-au manifestat public dezacordul fa de aceasta atunci cnd au descoperit cinismul puterii sovietice. Ideologia de stnga dominant era social-democraia. Rapiditatea cu care s-a extins dominaia Moscovei prin instaurarea regimurilor totalitare de stnga a confirmat faptul c "Stalin avea o strategie

pentru aceste state pe care a implementat-o n contextul cnd zona a fost ocupat de Armata Roie. Mrturie n acest sens st declaraia pe care Stalin o face delegaiei iugoslave venite la Moscova n aprilie 1945: "Acest rzboi nu este ca acelea din trecut. Oricine ocup un teritoriu impune i propriul su sistem social. Fiecare i impune propriul su sistem social pn acolo unde nainteaz armata lui. Nu ar putea fi altfel". Bolevismul a fost o ideologie impus n aceast zon, cci, indiferent de condiiile naionale specifice, de tradiiile culturale i politice, de raportul efectiv de fore, comunismul a ajuns la putere exact pn acolo unde a naintat Armata Roie. ri nvinse, ca Romnia sau Germania (zona de ocupaie sovietic) sau ri aflate n tabra nvingtorilor, ca Polonia i Cehoslovacia, au avut aceeai soart. Dou sunt problemele care suscit interes aparte n legtur cu comunismul n Europa de sud-est: atitudinea marilor puteri occidentale fa de inteniile Rusiei de a-i impune sistemul politic n aceast zon i cum a reuit un sistem aflat ntr-un total dezacord cu mentalul i nivelul de dezvoltare al zonei a rezistat atta timp, avnd n vedere baza redus pe care o aveau patidele conuniste la implantarea acestuia (de la 80000 de membri n Cehoslovacia la 1000 de membri n Romnia). La finele celui de-al doilea rzboi mondial s-au manifestat numeroase deosebiri ntre marile puteri nvingtoare cu privire la viziunea asupra organizrii lumii postbelice. Ofensiva impetuoas a Armatei Roii din a doua parte a anului 1944 i-a surprins pe Churchill i Roosevelt, astfel acetia au fost pui n situaia, prin acordurile de la Yalta, s accepte recunoaterea unei situaii de fapt , respectiv constituirea de ctre URSS la frontiera sa apusean a unei "zone de securitate". Atitudinea marilor puteri occidentale nu poate fi explicat dect din perspectiva propriilor interese, respectiv faptul c nu-i puteau permite o confruntare militar cu Stalin n contextul anului 1945. Teroarea comunist, de care se face caz n mod exagerat, nu explic n totalitate propirea sistemului comunist n aceast zon. Cauzalitatea profund se gsete n ecoul pe care l-a avut mitul egalitii sociale n mentalul societilor sud-est europene, compuse n majoritatea lor de categorii sociale defavorizate - rani i muncitori expoatai - i n rolul pe care l-a jucat propaganda comunist. Statele comuniste au imitat modelul sovietic, adoptnd ideologia oficial numit marxism-leninism, organizarea i sistemul politic n acord cu principiul centralismului democratic i instituind o economie planificat, centralizat i n mare parte socializat. Toate regimurile comuniste n perioada postbelic au impus un control strict al societii prin dominaie ideologic i represiune politic. Dominaia ideologic s-a realizat prin rolul conductor al Partidului comunist i propagand. Pentru a-i realiza misiunea, partidele comuniste au cunoscut transformri majore, au devenit partide unice i partide de mas n care erau nregimentate milioane de ceteni. Propaganda oficial realizat de o reea numeroas de propaganditi avea ca obiectiv formarea "omului nou" i exercita un control strict asupra mass-mediei, nvmntului i culturii. Dominaia societii s-a realizat prin

institui specializate care s anihileze orice form de protest. Serviciul de poliie politic, repezentat de K.G.B n. URSS, STASI n RDG, Securitatea n Romnia,exprima hotrrea statului comunist de a reprima orice aciune potrivnic puterii oficiale. 5. Rzboiul rece Din perspectiva sfritului su, "rzboiul rece" ne apare ca un deznodmnt inevitabil al antagonismului aflat la baza marii aliane, dar eclipsat o vreme de presiunea interesului comun al ngenucherii Germaniei naziste. Odat obiectivul atins, factorii de dezunire s-au dovedit mai puternici dect cei de unitate. Democraia occidental i totalitarismul comunist nu au putut gsi nicio modalitate de conlucrare pentru edificarea lumii postbelice. Atribuindu-i unul altuia intenii agresive, Washintonul i Moscova s-au angajat ntr-o escalad de msuri i contramsuri care au lrgit pn la prpastie fisura din aliana acum muribund. "Rzboiul rece" nceput n 1947 ca un confict cu temei ideologic pentru a bara expansiunea comunismului n Europa Rsritean, a fost de fapt o confruntare ntre cele dou superputeri pentru hegemonie n lume, dus fr menajamente, cu costuri uriae pentru toi. Fr a ine cont de protestele liderilor occidentali, tot mai nelinitii de evoluia situaiei din Europa rsritean, sovieticii au impus regimuri comuniste n Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria, Romnia, Bulgaria, Iugoslavia, Albania ntre anii 1945-1948. S-a creat o linie de demarcaie care rupea Europa n dou regiuni disttincte , separate ideologic i politic pe care Churchill a numit-o "Cortina de fier". SUA au iniiat n 1947 politica de containment (stvilire) a expansiunii comunismului n Europa de vest i n restul lumii. Fondatorul acestei politici a fost diplomatul american George F. Kennan, iar cel care a iniiat-o a fost preedintele Harry Truman. Teama c economia ruinat a Europei occidentale va favoriza accensiunea comunismului l-a determinat pe preedintele Truman s intervin prin lansarea, n 1947, a planului Marshall prin care s-a realizat reconstrucia economiilor occidentale. Planul Marshall a marcat ruptura definitiv dintre rsritul comunist i apusul capitalist. Rusia, care a mpiedicat rile din rsritul Europei s foloseasc sprijinul oferit de americani, a iniiat nfiinarea n 1949 a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc. Relaiile interaionale intraser ntr-o alt faz, n care disputa dintre cele dou lumi, cea comunist i cea capitalist, separate ideologic, a mbrcat forma rzboilui rece. Cei doi rivali au creat aliane politice i militare pentru a-i promova interesele. n aprilie 1949, SUA, Canada, Marea Britanie, Frana, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Danemarca, Portugalia i Islanda au nfiinat Organizaia Atlanticului de Nord (N.A.T.O.). Lor li s-au alturat Grecia i Turcia n 1952, R.F.G. n 1955, Spania n 1982. Crearea N.A.T.O. a fost expresia politic i militar a doctrinei americane de stvilire a expansiunii comuniste spre vest. Intrarea sub influena sovietic a Europei de Est a nsemnat i subordonarea armatelor acestor state intereselor Moscovei. Aceasta, ca rspuns la nfiinarea N.A.T.O., a nfiinat Organizaia Tratatului de

la Varovia n 1955, bloc militar alctuit din URSS, Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romnia, Bulgaria i Albania. Perioada "rzboiului rece" a fost dominat de o amploare fr precedent a cursei narmrilor. Superioritatea militar a SUA (deineau bomba atomic din 1945) s-a diminuat dup ce, n 1949, sovieticii au creat i ei aceast arm. Dup aceast dat lumea a evoluat sub spectrul echilibrului nuclear i al ameninrii cu bomba atomic. Aria de coflict ntre cele dou superputeris-a extins i n afara Europei unde ca expresie a amestecului acestora au aprut crizele politico-militare. Prima criz grav situat n afara Europei a fost criza coreean, care a mbrcat forma unui conflict militar care a durat trei ani ntre nord i sud i s-a finalizat cu divizarea naiunii coreene n dou state aflate i azi n rzboi.O alt criz similar celei din Coreea a avut loc n Vietnam, cu deosebirile c rzboiul a durat 12 ani , c de partea Vietnamului de Sud (capitalist) au luptat SUA, i c prin victoria Vietnamului de Nord s-a realizat unificarea Vietnamez. Cea mai grav criz politico-militar a fost criza cubanez din 1962 care a adus cele dou superputeri pe punctul de a declansa rzboiul nuclear. Americanii au decoperit c sovieticii instaleaz rachete nucleare n Cuba i au impus blocada naval . Criza a fost depsit prin retragerea rachetelor sovietice i angajarea SUA c nu vor inteveni n treburile interne cubaneze. In evoluia relaiilor internaionale postbelice perioadele de tensiune au alternat cu cele de destindere, cnd raporturile dintre est i vest s-au mbuntit. Relaiile economice i culturale s-au intensificat. S-au fcut eforturi n direcia limitrii armamentului i asigurrii securitii n Europa, direcie n care se nsecrie Conferina pentru Securitate i Cooperare n Europa de la Helsinki din 1975. Limitele destinderii au fost observate n condiiile apariiei unor noi zone de conflict, cum a fost Afganistanul. n 1979, URSS au invadat acest stat, determinnd astfel o criz n relaiile dintre marile puteri. Dup 1990, ca urmare a slbirii Uniunii Sovietice i dezarmrii acesteia n 1991, a fost marcat ncheierea "rzboiului rece". 6. Prbuirea comunismului Comunismul s-a dovedit un experiment istoric predestinat prbuirii. Modelul teoretic al lui Marx era utopic, att prin schematism, ct, mai ales, prin iluzia c ar putea crea o societate mai dreapt desfiinnd proprietatea privat, adic nclcnd unul dintre drepturile fundamentale ale oamenilor. Eecul sistemului socialist vine, ns, i din contradicia dintre modelul teoretic i condiiile concrete de punere n practic: n ri aflate n faze incipiente ale capitalismului, cu un proletariat restrns i nematurizat, cu o economie subdezvoltat, predominant agrar. Schematismul modelului lui Marx a lsat loc pentru numeroase improvizaii, care, n contextele socio-economice amintite, au dus la nclcri grave ale drepturilor omului, la adevrate drame umane. Majoritatea autorilor care s-au pronunat asupra colapsului puterii comuniste au identificat drept cauze majore ale acestuia eecul economic, competiia cu Occidentul, Gorbaciov, rolul forelor de opoziie. 1. Eecul economic

Economiile comuniste au cunoscut n primele lor etape ritmuri rapide de dezvotare, ns la sfritul anilor 80 intr ntr-un rapid proces de ncetinire. Devenise evident c lumea comunist nu numai c nu reuete s ajung din urm economia Occidentulului, ci se ndrept n direcia invers, excepie fcnd China. Problema ritmurilor globale de dezvoltare era dublat de capacitatea tot mai redus a acestor economii de a satisface nevoile consumatorilor. Aceste aspecte erau manifestri ale limitelor de esen ale economiei comuniste; planificarea centralizat a omort ritmul de dezvoltare, iar dezvoltarea cu prioritate a industriei grele - modelul stalinist al anilor 30 s-a fcut n detrimentul industriilor de consum. Un factor important ce trebuie avut n vedere este incapacitatea economiilor comuniste de a se detaa de de o industrie greoaie, costisitoare, puin rentabil, ntr-un context n care peste tot n lume ponderea industriilor scdea n favoarea serviciilor. n anii 80 a aprut criza economic, cu deosebire n URSS i Polonia, unde scderea nivelului de trai a atins proporii dramatice. Decderea economic a Rusiei a fost resimit n toate statele comuniste care erau legate de schimburile cu aceast ar prin intermediul CAER, schimbul n natur. Aceste state au fost aduse n situaia de a nu mai avea piee de desfacere pentu produsele lor n condiiile n care economia sovietic devenea tot mai puin solvabil. Criza petolier din 1973, scderea cererii de produse din partea lumii capitaliste au transformat problemele economice n criz ecomic. 2. Competiia cu Occidentul Sovieticii au cooperat ndeaproape cu aliaii occidetali n timpul celui de al dolea rzboi mondial, ns odat cu nfrngerea Germaniei au renscut vechile tensiuni dintre Occidentul capitalist i URSS-ul comunist. Anticomunismul declarat al liderilor occidentali l-a determinat pe Stalin, care nu uitase experiena interveniei occidentale din timpul rzboiului civil, s i fixeze dou obiective fundamentale: s asigure securitatea rii sale prin izolare de Occident (intervenia german n perioada interbelic i-a demonstrat c premisa era fals) i s ajung din urm i s depseasc Occidentul. "Rzboiul rece", cu deosebire criza cubanez, a adugat competiiei dimensiunea militar sub forma unei furibunde curse a narmrilor. Retragerea sovietic din Cuba a fost vzut ca o umilin nu doar pentru conductor, ci i pentru ntregul popor sovietic. Succesorii lui Hruciov au hotrt ca URSS s nu mai fie niciodat pus ntr-o asemenea situaie umilitoare. Dup acest eveniment cheltuielile militare au crescut ntr-un asemenea ritm nct capacitatea militar rus a devenit sensibil egal cu cea american. La cursa de narmare s-a adugat competiia spaial, la fel de costisitoare. n acest climat de competiie militar , liderii est europeni au urmat exemplul Rusiei, cursa narmrilor nghiind mare parte din resursele necesare dezvoltrii n rile comuniste. 3. Mihail Sergheievici Gorbaciov Mihail Sergheievici Gorbaciov, ajuns Secretar General al Comitetului Central al PCUS n martie 1985, a iniiat un program de ample reforme perestroica n economie, glasnost n organizarea statal -, menit s amelioreze

sistemul sovietic aflat n precriz, dup cum chiar el definea situaia. Lipsit de viziune i de fermitate, a fcut ca procesele pe care le-a declanat s aib, n cel mai bun caz, efecte minore, dac nu inverse. Din salvatorul sistemului sovietic s-a tranformat n groparul su. Prin ideile i atitudinea a dat impuls rilor est-europene spre ndeplinirea elurilor lor, chiar dac acest lucru nsemna i rsturnarea comunismului. 4. Rolul forelor de opoziie Regimurile comuniste au fost contestate nc de la instalare: bolevicii au fost obligai s fac fa unui rzboi de tre ani cu forele fidele arului, iar n Europa de est regimurile comuniste au fost obligate s fac fa , n unele locuri pn n 1958, unei rezistene armate (lupte de partizani). Opoziia fa de regimurile comuniste a mbrcat diferite forme, ntre care se detaeaz prin ecou revoltele, care care au mers de la greve i demonstraii de strad (RDG, Bulgaria, Cehoslovacia n 1953, URSS n 1962, Polonia n 1956 i 1970, Iugoslavia n 1971 i 1981, Romnia n 1977 i 1987) pn la adevrate manifestaii cu caracter revoluionar (cum au fost cele din Ungaria n 1956 i Cehoslovacia n 1968). Este de reinut n legtur cu aceste micri sociale de protest rolul nefast pe care l-au jucat armatele sovietice de ocupaie (excepie - Romnia), care n aciunile de reprimare au uzat inclusiv de tancuri. O alt form de opoziie a fost micarea de diziden, form de protest a intelectualilor de marc. Prin scrieri i aciuni publice, acetia au criticat dur practicile comuniste, contribuind la discreditarea sistemului i la naterea societii civile. Concluzii Dificultile ntmpinate de statele din estul Europei, foste comuniste, n procesul de tranziie, au transformat problematica comunismului n tem predilect aflat n dezbaterea public. Pe baza experienei acestor state, se poate concluziona c ieirea din comunism este mult mai dificil dect ieirea din orice alt form de dictatur. Efectele comunismului au fost att de perverse i profunde nct pentru regsirea lumii normale vor mai plti cteva generaii. Comunismul a dus la autonstrinare (Marx acuza capitalismul pentru aceasta), i-a nvat pe oameni s mint, s supravieuiasc oricum.