Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
n Catia, modelarea unei piese ncepe cu deschiderea unui fisier nou cu extensia CATPart; pentru aceasta se foloseste fie succesiunea de comenzi FileNew, fie se actioneaza direct iconul New . Rezultatul este afisarea pe ecran a unei ferestre de dialog care permite alegerea tipului de fisier dorit (optiunea List of Types) si a iconurilor corespunzatoare comenzilor de creare si editare a entitatilor (fig.1).
Optiunea Pad
Crearea unui bosaj n planul xy se face parcurgnd urmatoarele etape:
- n fereastra Pad Definition (fig.2) se introduc valorile dorite (de exemplu, lungime de 20mm), bosajul fiind prezentat utilizatorului nainte de a fi creat (optiunea Preview); - se confirma alegerea (OK), extrudarea facndu-se perpendicular pe planul selectat (xy).
Modelul bosajului creat este prezentat n fig.3, sistemul adaugnd automat numele entitati la arbore de comenzi aflat n partea stnga a ecranului de lucru. Fig.3. Modelul tridimensional al unui bosaj
Optiunea Draft
Pentru nclinarea unei fete, procedura care trebuie urmata este urmatoarea: -
se alege iconul Draft simbolizat prin: dialogului Draft Definition (fig.4). Fig.4. Dialogul Draft Definition
- se alege o fata a piesei (fig.5) prin selectarea acesteia pe ecranul grafic, sistemul detectnd toate fetele care vor fi nclinate cu valoarea indicata; - se opteaza pentru varianta Selection by neutral face, elementul neutru selectat fiind fata de sus a piesei; - se introduce valoarea de 9o n cmpul corespunzator Angle;
se alege OK, rezultatul operatiei este prezentat n fig.6. Fig.6. Aplicare comenzii Draft
Optiunea Edge Fillet
- n fereastra de dialog Edge Fillet Definition se introduc parametri doriti: raza de racordare de 5mm (fig.7);
Fig.7. Dialogul de creare a racordarilor - se selecteaza muchia ce se doreste rotunjita; - se alege OK, piesa obtinuta n urma racordarii uneia dintre muchii fiind prezentata n fig.8.
Daca se doreste duplicarea (oglindirea) piesei fata de o anumita fata a acesteia, procedura de lucru este:
- se selecteaza fata fa 545d32f ta de care se face oglindirea (fig.9); - se selecteaza optiunea Mirror , numele fetei selectate anterior apare n cmpul corespunzator din dialogul Mirror Definition;
Fig.10. Dialogul Mirror Definition - se alege OK, piesa este oglindita, operatia efectuata fiind trecuta n arborele de comenzi (fig.11).
Pe suprafata de sus a piesei desenate anterior se deseneaza schita unui cerc, care apoi este constrns geometric si dimensional (fig.12).
- se alege optiunea Pocket prin apasarea iconului corespunzator acesteia: - se definesc limitele Type: Up to last, ceea ce nseamna ca buzunarul se va limitat la ultima fata ntlnita, adica la fata de la baza piesei (fig.13); - se confirma alegerile (OK), rezultnd piesa din fig.14.
- se selecteaza iconul Shell: - se introduce n cmpul Inside Thickness valoarea de 5mm (n locul valorii implicite de 1mm); -
Folosind instrumentele specifice obtinerii unei schite, se traseaza profilul din fig.16.
Fig.16. Selectarea schitei Pentru obtinerea modelului tridimensional al unui arbore se procedeaza astfel: - se selecteaza profilul schitei si axa de rotatie; se alege iconul Shaft ;
- se introduc n dialogul Shaft Definition (fig.17) valorile: 360o n cmpul The First Angle, 0o pentru Second Angle; -
se valideaza alegerea (OK), ceea ce se obtine este arborele din fig.18. Fig.17. Dialogul Shaft Definition Fig.18. Modelul 3D al arborelui
Cele doua limite afisate n fig.18, si anume LIM1 si LIM2 permit modificarea interactiva a valorilor pentru First Angle si Second Angle (fig.19).
Optiunea Groove
Comanda necesara crearii unui canal pentru inel elastic este Groove. Se procedeaza astfel: - se selecteaza iconul corespunzator optiunii: - se selecteaza schita, profilul si axa trebuie sa apartina aceleiasi schite; - se introduc n fereastra de dialog Groove Definition parametri doriti (fig.20); - se aleg limitele canalului: LIM1 si LIM2 (fig.21), sistemul afiseaza canalul ce va fi creat (preview); -
daca utilizatorul este de satisfacut de canalul afisat, confirma operatia alegnd OK; sistemul eliminnd materialul din jurul cilindrului selectat (fig.22) Fig.20. Dialogul Groove Definition
Optiunea Hole
Pentru crearea ntr-un solid a unei entitati de tip gaura (optiunea Hole) se procedeaza astfel: - se alege iconul Hole: ;
- se selecteaza muchia circulara si fata superioara ca n fig.23. Sistemul Catia poate acum sa defineasca o constrngere de tip distanta pentru a pozitiona gaura ce va fi creata, concentric cu muchia circulara selectata de utilizator;
Fig.23. Selectarea entitatilor necesare crearii unei gauri - sistemul Catia afiseaza, fara a crea efectiv, gaura (valori implicite: 10 mm diametru, 10 mm naltime), iar utilizatorul trebuie sa introduca valorile dorite n cmpurile corespunzatoare din dialogul de creare al gaurii (Hole Definition), de exemplu, 24 mm ca valoare a diametrului si 25 mm ca lungime a gaurii. n plus, se poate selecta Limit, alegndu-se ntre optiunile Up to plane (gaurirea corpului pna la un anumit plan) sau Up to surface (gaurire pna la o suprafata - plana sau curba);
Fig.25. Crearea efectiva a gaurii - n cmpul Bottom se opteaza pentru optiunea V-Bottom, adica se creeaza o gaura nfundata, cu un unghi la vrf de 110o (de exemplu).
Implicit, Catia creeaza gaura perpendicular pe fata schitei, dar se poate defini si o alta directie prin anularea optiunii Normal to surface(fig.25) si indicarea unei muchii sau linii care sa fie paralele cu axa gaurii. - n dialogul Hole Definition se selecteaza optiunea Tab care permite alegerea tipului dorit de gaura (de exemplu, gaura n trepte - counterbored, fig.26); - se introduc valori (35 mm ca diametru si 10 mm ca naltime), sistemul afisnd n preview forma gaurii (fig.26);
se confirma alegerile (OK), gaura este creata (fig.27) Fig.26. Dialogul de alegere a tipului gaurii Fig.27. Gaura creata
Optiunea Stiffener
Crearea unei entitati necesara pentru rigidizarea unui corp se face parcurgnd etapele urmatoare:
- se selecteaza profilul care trebuie extrudat. Acest profil deschis a fost creat ntr-un plan perpendicular pe fata pe care se va gasi rigidizatorul (fig.28). Daca se foloseste un profil deschis, utilizatorul trebuie sa fie sigur ca materialul existent deja poate limita complet extruziunea acestui profil.
- se apasa iconul corespunzator optiunii Stiffener: , ceea ce deschide dialogul Stiffener Definition care ofera o valoare implicita a grosimii (10mm) elementului de rigidizare (fig.29). Extrudarea se va face pe trei directii (indicate prin sageti), doua dintre ele opuse.
Optiunea Thickness
Optiunea prin care se poate modifica grosimea unui corp solid anterior creat n Catia este Thickness, iconul corespunzator fiind simbolizat prin: Etapele care trebuie parcurse n cazul optiunii Thickness sunt urmatoarele: - se apasa iconul Thickness, ceea ce determina afisareA pe ecranul de lucru a dialogului Thickness Definiton (fig.31);
- se selecteaza fetele ce trebuie ngrosate (fig.32); - n cmpul corespunzator se introduce valoarea dorita (pozitiva), de exemplu 15 mm; - se apasa OK, rezultatul fiind prezentat n fig.33.
Optiunea Split este folosita pentru a mparti corpul solid n doua sau mai multe bucati. Procedura de lucru presupune parcurgerea etapelor de mai jos: se selecteaza corpul ce se doreste mpartit (fig.34); se alege iconul Split:
- se selecteaza suprafata dupa care se doreste mpartit corpul, pe ecran fiind afisat dialogul Split Definition (fig.35); pe ecranul apare o sageata care indica portiunea din corp care va fi pastrata;
- se accepta directia de mpartire implicita sau se alege directia opusa; - se alege OK, operatia efectuata este trecuta n arborele de comenzi.
se selecteaza suprafata (indicata prin sageata) care se doreste atasata (fig.37); Fig.37. Selectarea suprafetei Fig.38. Dialogul SewSurface Definition
se selecteaza iconul Sew: , ceea ce care ca efect afisarea dialogului SewSurface Definition (fig.38) indicnd obiectul ce va fi "cusut"; o sageata indica partea din material care va fi pastrata (fig.39); - se alege OK, rezultatul este prezentat n fig.40. Fig.39. Partea din material ce va fi pastrata Fig.40. Corpul rezultat
- se selecteaza entitatea de duplicat (de exemplu, o gaura, fig.41), este afisat dialogul User Pattern (fig.42) n care gaura selectata este trecuta automat n cmpul Object. Obiectele sunt create cu limitele Up to Next (Up to Last, Up to
Plane sau Up to Surface) definite pentru entitatea originara. Fig.41. Entitatea selectata Fig.42. Dialogul User Pattern
- se indica, n cmpul Number, numarul de entitati, identice cu cea selectata, ce se doresc obtinute, sistemul afiseaza 10, dintre acestea se elimina cele nedorite (fig.43).
-
se alege OK.
- se selecteaza corpul 1 Body.1; se selecteaza optiunea Add sau EditBody.1.objectAdd, pe ecran apare fereastra de dialogPart Body (fig.45); -
Dupa executarea operatiei Add ntre corpul 1 si cel de baza materialul comun acestora a fost eliminat (fig.46), iar operatia executata este trecuta n arborele de comenzi (fig.50).
Operatia inversa celei prezentate anterior este Removing Bodies, ceea ce nseamna eliminarea corpului 1 din corpul de baza. Se procedeaza astfel: - se selecteaza EditBody.1.objectRemove. n cazul n care corpul de baza este alcatuit din mai mult de doua alte corpuri, sistemul solicita selectarea exacta a celui ce trebuie desprins (de exemplu, desprinderea cilindrului din fig.48. de restul corpului).
- se verifica daca optiunea Work din sistemul cache este dezactivata, pentru aceasta utilizndu-se succesiunea de comenziToolsOptions; - se deschide GettingStarted CATProduct. Sa pornim de la un ansamblu existent. Produsul 1 (denumit n continuare Product1) este compus din trei parti independente (denumite componente), toate create folosind modulul de modelare tridimensionala din Catia (fig.1): 1. 2. 3. corp reductor rulment.1
arbore.1 Fig.1. Componentele ansamblului de lucru Pentru componentele tip Surface si Concidence. considerate au fost definite constrngeri de
- se selecteaza EditRepresentationDesign Mode, pentru a avea acces la datele tehnice; se selecteaza semnul + din partea stnga a textului Constraints din arborele de comenzi (fig.1), constrngerile fiind vizibile n aria geometrica.
-
Fixarea unui component al ansamblului se face parcurgnd etapele: se selecteaza corp reductor din arborele de comenzi sau direct din ecranul de lucru;
se alege iconul Fix: , iar componentul selectat este imediat fixat, acest lucru fiind vizibil prin afisarea pe corp a unei ancore (fig.2). Constrngerile aplicate - mpreuna cu simbolurile corespunzatoare acestora - sunt vizibile n arborele de comenzi (de exemplu, suprafata de contact ntre rulment si corpul de reductor, fig.3).
- din fereastra de dialog Existing se selecteaza componentul de adaugat la ansamblu, se precizeaza calea de acces catre acesta si se deschide fisierul. n fig.4. este prezentat noul component (rulment.2) care este la rndul sau un ansamblu alcatuit din trei parti si un subansamblu.
- se selecteaza, de pe ecranul de lucru, axa dorita (n cazul de fata axa rulment.2, fig.5); - se selecteaza una dintre cele doua fete circulare ale reductorului, selectnd astfel axa asociata acestora (fig.6). Constrngerea astfel creata determina repozitionarea - alinierea rulment.2 fata de restul ansamblului (fig.8).
n fig.7. sunt ilustrati pasii ce trebuie parcursi pentru crearea unei constrngeri de contact ntre rulment.2 si ansamblu: - se selecteaza optiunea Contact Constraint ;
- se selecteaza fata - de pe rument.2 - indicata prin sageata n fig.7. (mijloc); - se selecteaza fata circulara de pe ansamblu, opusa fetei de pe rulment selectata n pasul anterior (fig.7. stnga). Rezultatul impunerii acestei constrngeri este prezentat n fig.8.
- nu se pot defini constrngeri ntre doua elemente geometrice apartinnd aceluiasi component; - nu se pot aplica constrngeri ntre doua componente apartinnd aceluiasi subansamblu daca acesta nu este componentul activ. Analiznd fig.9. se observa ca urmatoarele: - constrngerea (1) nu poate fi aplicata deoarece Product K nu apartine componentului activ care este Product B. Pentru a defini aceasta constrngere Product A trebuie facut activ. - constrngerea (2) nu poate fi aplicata deoarece Product E si Product F apartin unui component altul dect componentul activProduct B. Pentru a defini aceasta constrngere trebuie ca Product D sa fie facut activ. - constrngerea (3) poate fi aplicata deoarece Product C apartine componentului activ Product B. De asemenea, Product E este continut n Product D care este la rndul sau continut n Product B care este activ.
Fig.9. Tipuri de constrngeri n tabelul 1 este prezentata lista simbolurilor utilizate pentru reprezentarea constrngerilor dintre componentele unui ansamblu.
Constrngeri
(Contact)
Offset (Offset)
(Parallelism) Perpendicularitate
(Perpendicularity) Fixare
(Fix)
Tabel 1. Simbolurile corespunzatoare diverselor tipuri de constrngeri din Catia Se precizeaza ca, n arborele de comenzi, toate constrngerile dezactivate sunt precedate de simbolul ().
Constrngerile de coincidenta sunt folosite pentru a alinia elementele. Functie de natura elementului selectat, se poate obtine concentricitate, coaxialitate sau coplanaritate. Toleranta implicita, adica cea mai mica distanta care poate fi folosita pentru a diferentia doua elemente, este stabilita la valoarea de 0,001 mm. n tabelul 2 sunt prezentate elementele care pot fi selectate la folosirea constrngerii de coincidenta. Fat a pla na Pu nct Lin ie Pl an Sfer a (pun ct) Cilin dru (axa)
Sfera (punct) Cilindru (axa) Tabel 2. Elementele admise pentru constrngerea de coincidenta Crearea unei constrngeri de coincidenta se face astfel: - se selecteaza optiunea Concidence Constraint ;
- se selecteaza fata de constrns, adica obiectul din partea dreapta a fig.10; - se selecteaza cea de-a doua fata de constrns, n partea stnga a fig.10. Este afisat dialogul Constraint Properties n care sunt indicate componentele si statutul acestora;
Fig.10. Obiectele carora le apartin fetele selectate Properties - se alege tipul de constrngere dorit, de exemplu, Opposition;
- se selecteaza OK, rezultatul aplicarii constrngerii de coincidenta ntre cele doua corpuri selectate este prezentat n fig.11.
Fat a pla na
Sfer a
Cilind ru
Co n
Cer c
Fata plana Sfera Cilindru Con Cerc Tabel 3. Elementele pentru constrngerea de contact Se procedeaza astfel: - se selecteaza iconul Contact Constraint sau din meniul Insert
- se selecteaza fata de constrns (fig.12, fata apartine obiectului vertical); - se selecteaza cea de-a doua fata - apartinnd obiectului orizontal din fig.12. n urma aplicarii acestei constrngeri, primul corp selectat este deplasat fata de cel de-al doilea astfel nct constrngerea sa fie ndeplinita (fig.13).
Elementele carora pot sa li se aplice constrngeri de tip offset sunt prezentate n tabelul 4.
Pun ct
Lini e
Pla n
Fata plan a
Impunerea unei constrngeri de tip offset se face astfel: - se selecteaza meniul Insert; icoana Offset Constraint sau comanda corespunzatoare din
- se selecteaza fata de constrns - de exemplu, fata indicata cu sageata n fig.14; - se selecteaza cea de-a doua fata de constrns, indicata cu sageata n fig.15, pe ecran apare fereastra de dialog Constraint Properties care indica statutul componentelor implicate n actiunea de constrngere. - se defineste orientarea fetelor de constrns prin alegerea optiunile: Opposite sau Same (n exemplul considerat se alegeOpposite); uneia dintre
- se introduce o valoare de offset de 38 mm n cmpul Offset din fereastra de dialog Constraint Properties;
se alege OK, rezultatul impunerii constrngerii de tip offset asupra celor doua fete selectate anterior este prezentat n fig.16. Fig.14. Selectarea primei fete fete Fig.15. Selectarea celei de-a doua
Fig.16. Rezultatul aplicarii constrngerii offset Ca si n cazul constrngerilor prezentate anterior, corpul care se deplaseaza astfel nct constrngerea sa fie ndeplinita este primul selectat, iar constrngerea impusa este afisata n arborele de comenzi.
- se selecteaza fata de constrns - indicata prin sageata n fig.17; - se selecteaza a doua fata de constrns - indicata n fig.18; - din lista de constrngeri afisate n fereastra de dialog Constraint Properties, corespunzatoare constrngerii de tip unghi, se alege constrngerea Angle; - se introduce n cmpul corespunzator valoarea dorita pentru unghi (de exemplu, 40o); - se alege OK pentru a crea constrngerea unghi.
Fig.19. Pozitia celor doua corpuri dupa aplicarea unei constrngeri de unghi
Analiza constrngerilor
Efectuarea unei analize a constrngerilor se face selectnd AnalyzeConstraints. Este afisata fereastra de dialog Constraint Analysis n care este afisat statutul constrngerilor aplicare componentului selectat (fig.20): - optiunea Active Component afiseaza numele componentului activ; - optiunea Component afiseaza numarul de componente copil continute din componentul activ, iar Not constrained afiseaza numarul de componente copil neconstrnse din componentul activ. - optiunea Status afiseaza statutul constrngerilor: - Verified afiseaza numarul constrngerilor verificate; - Impossible afiseaza numarul de constrngeri imposibile, adica situatiile n care geometria nu este compatibila cu constrngerea; - Not updated afiseaza numarul de constrngeri care trebuie reactualizate; - Broken afiseaza numarul de constrngeri rupte, adica numarul de constrngeri n care lipseste un element de referinta; acestea pot fi reconectate folosind optiunea Reconnecting Constraints; - Deactivated afiseaza numarul de constrngeri dezactivate; - Measure Mode afiseaza numarul de constrngeri din modul de masurare (measure mode); - Fixed Together afiseaza numarul de operatii de fixare; - Total afiseaza numarul total de constrngeri ale componentului activ.
- se selecteaza o pozitie pe noua vedere, acestea devenind implicit vederea din fata; - se deseneaza entitatile dorite dupa cum se va detalia mai jos.
Optiunea Rectangle
Fig.3. Ferestrele de dialog Geometry creation, respectiv Profiles n fereastra de dialog Tools (fig.4) sunt doua cmpuri n care trebuie introduse valori: o valoare orizontala (H) si o valoare verticala (V).
Fig.4. Fereastra de dialog Tools - se introduc coordonatele primului punct (de exemplu, H: 0 in, V: 0 in)
- se selecteaza Enter; - se introduc fie coordonatele celui de-al doilea colt al dreptunghiului, fie latimea si lungimea dreptunghiului (fig.5);
Optiunea Corners
Optiunea Corners este utilizata pentru racordarea sau tesirea entitatilor create n Catia (n cazul de fata dreptunghi). Se procedeaza astfel: - se selecteaza capetele dreptunghiului;
Fig.7. Ferestrele de dialog Geometry Edition, respectiv Relimitations - se introduce valoarea razei n cmpul corespunzator Radius (de exemplu, 0.25 in, fig.8);
Fig.8. Introducerea valori dorite pentru raza de racordare Fig.9. Racordarea celor patru colturi ale dreptunghiului
n cazul prezentat, toate cele patru colturi ale dreptunghiului au fost rotunjite cu aceeasi raza, simultan. Daca se doreste racordarea succesiva a colturilor se selecteaza mai nti iconul Corner si apoi geometria vizata.
Optiunea Line
Optiunea Line este utilizata pentru desenarea liniilor: - se selecteaza iconul Line din bara de instrumente Geometry Edition;
- se introduc coordonatele punctului de nceput (de exemplu, H: 1.625 in, V: 0 in, fig.10);
Fig.10. Introducerea coordonatelor punctului de nceput al liniei - se apasa Enter; - folosind mouse-ul se selecteaza pozitia dorita a celuilalt capat al liniei (fig.11); Fig.11. Trasarea unei linii
Sistemul Catia indica prin simboluri relatiile stabilite ntre entitatile desenate (n cazul de fata paralelism, , linia trasata fiind paralela cu una din laturile dreptunghiului).
Optiunea Translate
Exemplificarea modului de lucru cu aceasta optiune se face pentru cazul unei linii. Astfel: - se selecteaza elementul de translatat (de exemplu, linia anterior desenata, fig.12);
- se indica punctul de strat (fig.14), prin precizarea coordonatelor acestuia; - n dialogul Translation Definition (fig.16) se activeaza optiunea Duplicate; - se introduc coordonatele punctului de start al liniei duplicat (de exemplu, H: 1.625 in, V: 0 in, fig.16); - se apasa Enter; - se introduc coordonatele sfarsitului liniei (de exemplu, H: 2.5 in, V: 0 in) sau se introduce lungimea liniei n cmpul Length Value (fig.16), modul Snap fiind automat dezactivat;
punctului
de
start
al
liniei
duplicat
Fig.16.
Optiunea Circle
- se introduc coordonatele centrului cercului (de exemplu, H: 0.75 in, V: 2 in, fig.20); - se introduce valoarea razei (de exemplu, 0.375 in, fig.21); - se apasa Enter pentru a valida constructia (fig.22).
Fig.21. Introducerea razei cercului Fig.22. Desenarea unui cerc Procednd asemanator se creeaza un cerc identic cu cel anterior (fig.23) si doua cercuri concentrice cu cele desenate anterior (fig.24, fig.25).
Fig.25. Desenare unui cerc concentric cu cel de-al doilea cerc desenat Se alege Translate si se selecteaza cele patru cercuri construite anterior, rezultatul obtinut fiind prezentat n fig.26.
Crearea dimensiunilor
Pentru a adauga dimensiuni desenului creat anterior, se procedeaza astfel: - se alege iconul Dimension din bara de instrumente Dimensioning:
- se alege un prim element din vedere, de exemplu indicata n fig.27, pe ecran fiind afisata o dimensiune care se poate accepta sau nu.
Fig.27. Dimensionarea uneia dintre laturile dreptunghiului Se procedeaza analog pentru a dimensiona toate elementele desenului, stabilindu-se valorile afisate si modul de afisare a acestora (nsotite sau nu de text, cu textul deasupra sau dedesubtul liniei de cota etc.).
Crearea adnotarilor
Pe masura ce textul este introdus n fereastra de editare, el apare alaturi de dimensiunea selectata (fig.30).
n acest capitol este prezentat modul de obtinere a desenelor de executie pe baza unei piese tridimensionale modelate n Catia.
Definirea foii de desenare se face parcurgnd etapele urmatoare: - se alege, din bara de instrumente Standard, iconul New: cu folosirea succesiunii de comenzi: FileNew; , ceea ce este echivalent
- se selecteaza tipul fisierului ce se va crea (n cazul de fata, Drawing, fig.1); - se selecteaza standardul folosit si formatul, ISO, respectiv A0 ISO (fig.2), pe ecran este afisata foia de desenare (fig.3).
- se selecteaza iconul Open din bara de instrumente Standard sau se foloseste succesiunea de comenzi FileOpen; pe ecran este afisat dialogul File Selection; - se selecteaza piesa ce se doreste deschisa, aceasta fiind afisata pe ecranul de lucru (fig.5).
Pentru a obtinea vederea din fata a piesei modelate, se parcurg etapele urmatoare:
- se selecteaza suprafata plana dorita din piesa 3D, pe ecran fiind afisat un cadru si sageti care permit pozitionarea si orientarea vederii ce va fi creata (fig.7);
- se apasa pe desen sau pe centrul rozei pentru a genera vederea din fata. -
- se selecteaza iconul Projections din bara de instrumenteViews (fig.6). pe ecran este afisat un preview al vederii ce va fi create, implicit aceasta va fi aliniata fata de vederea din fata;
- se defineste, folosind cursorul, pozitia vederii care contine proiectia, de exemplu n dreapta vederii din fata a piesei (fig.7);
Se precizeaza ca dupa fiecare operatie de pozitionare a vederilor, trebuie apasat n interiorul cadrului pentru validarea alegerii facute.
Section
View
din
bara
de
- se selecteaza gaurile si punctele necesare pentru definirea traseului de sectionare; - cu dublu clic se ncheie actiunea de creare a profilului de sectionare; - cu clic se genereaza vederea care contine sectiunea dorita (fig.9). Fig.9. Crearea unei sectiuni prin piesa Daca se considera ca profilul creat este nesatisfacator, se pot utiliza oricnd iconurileUndo si Redo . Ca si n alte situatii, SmartPick asista utilizatorul la definirea profilului. Utiliznd cursorul se pozitioneaza vederea care contine sectiunea prin piesa; ea poate sau nu fi aliniata cu vederea din fata.
Etapele care trebuie parcurse pentru crearea unei vederi de detaliu sunt:
- se selecteaza cu clic centrul zonei de detaliat; - se selecteaza, prin tragere, raza zonei de detaliat (fig.10); - se selecteaza un punct de pe zona de detaliat, pe ecran fiind afisat un cerc albastru (fig.11); -
folosind mouse-ul se pozitioneaza vederea detaliata (n preview) la locul dorit si se apasa n centrul cercului albastru pentru a genera vederea (fig.11). Fig.10. Selectarea zonei de detaliat Fig.11. Vedere de detaliu