ARHITECTURI DE RETELE

O Arhitectura de Retea cuprinde structura globala a acesteia si toate componentele care o fac functionala cum ar fi echipamentele Hardware si Software. Exista 3 tipuri principale de Arhitecturi de Retele: 1. Ethernet; 2. Fast Ethernet; 3. Token Ring;

Arhitectura Ethernet
Spre sfarsitul anilpr '60, Universitatea din Hawaii a dezvoltat o retea WAN numita ALOHA. Asa cum va mai amintiti probabil dintr-o lectie anterioara, o retea WAN (Wide Area Network) extinde tehnologia LAN (Local Area Network) pe o arie geografica mai larga. Universitatea isi propusese sa conecteze calculatoarele raspandite in tot campusul sau. Una dintre principalele caracteristici ale retelei proiectate a fost faptul ca folosea ca metoda de acces CSMA/CD. Aceasta retea a stat la baza retelelor Ethernet din zilele noastre. In 1972, Robert Metcalfe si David Boggs de la Central de Cercetari Xerox din Palo Alto (PARC) au inventat o schema de cablare si de semnalizare, iar in 1975 au prezentat primul produs Ethernet. Versiunea originala a fost proiectata ca un sistem cu viteza de 2,94 Mbps, care conecta peste 100 de calculatoare printr-un cablu de un kilometru lungime. Arhitectura Ethernet propusa de Xerox a avut un asemenea succes incat Xerox, Intel Corporation si Digital Equipment Corporation au conceput un standard pentru retele Ethernet cu 10 Mbps. Astazi, acesta reprezinta o specificatie care descrie o metoda de conectare si partajare a cablului de catre calculatoare si sisteme de date. Specificatiile Ethernet indeplinesc aceleasi functii ca si nivelurile Fizic si Legatura de date, din cadrul modelului OSI pentru comunicatii de date. Acest proiect reprezinta baza specificatiei IEEE 802.3.

Caracteristicile arhitecturii Ethernet

Ethernet este in acest moment cea mai populara arhitectura de retea. Este o arhitectura in banda de baza, care foloseste o topologie de magistrala, transmite de obicei la 10 Mbps si se bazeaza pe metoda CSMA/CD de organizare a traficului pe segmentele de cablu. Mediul Ethernet este pasiv, ceea ce inseamna ca se alimenteaza de la calculator si, din acest motiv, nu va determina caderea retelei decat in cazul in care este intrerupt fizic sau impropriu terminat.

Notiuni de baza despre Ethernet

Topologia traditionala Alte topologii Tipul arhitecturii Metoda de acces Specificatii Viteza de transfer Tipuri de cablu magistrala lineara magistrala-stea banda de baza CSMA/CD IEEE 802.3 10 Mbps coaxial gros, coaxial subtire, UTP

Formatul cadrului Ethernet

Ethernet fragmenteaza datele in pachete care au un format diferit fata de pachetele folosite in alte retele. Datele sunt impartite in cadre; un cadru este un pachet de informatii transmis ca o singura unitate. Un cadru Ethernet poate avea intre 64 si 1.518 octeti lungime, insa cadrul Ethernet propriu-zis foloseste eel putin 18 octeti; prin urmare, datele dintr-un cadru Ethernet pot avea intre 46 si 1500 de octeti. Fiecare cadru confine informatii de control si respecta aceeasi organizare de baza.

Fig. 7.1 Formatul unui cadru ethernet Campul din cadru Preambul Destinatie si sursa Tip CRC (informatii de verificare) Descriere Marcheaza inceputul cadrului. Adresele transmitatorului si destinatarului. Folosit pentru identificarea protocolului de nivel Retea (IP sau IPX). Camp pentru verificarea erorilor; se determina daca datele cadrului nu au fost alterate.

Standardele IEEE pentru 10 Mbps

Aceasta sectiune prezinta patru topologii Ethernet de 10 Mbps: 10BaseT 10Base2 l0Base5 l0BaseFL

10BaseT
In 1990, comitetul IEEE a publicat specificatia 802.3 penlru retele Ethernet cu cablu torsadat. 10BaseT (10-10Mbps, Base - banda de baza, T - twisted pair, sau cablu torsadat), este o retea Ethernet care foloseste de obicei cablu UTP (cu fire torsadate, neecranate) pentru conectarea calculatoarelor. Poate fi folosit insa si cablu STP (cu fire torsadate si ecranate), fara a modifica parametrii impusi de 10BaseT. Majoritatea retelelor de acest tip sunt configurate in stea, insa intern, folosesc sistemul de semnalizare pe magistrala, ca toate celelalte configuratii Ethernet. De obicei, concentratorul unei retele 10BaseT serveste drept repetor multiport, fiind amplasat intr-o camera de conexiuni a cladirii. Fiecare calculator este legal la celalalt capat al cablului conectat la concentrator si foloseste doua perechi de fire - una pentru a receptiona date, iar cealalta pentru a transmite date. Lungimea maxima a unui segment 10BaseT este de 100 de metri (328 picioare). Repetoarele pot fi folosite pentru a man aceasta raza de actiune. Lungimea minima a

cablului intre calculatoare este de 2,5 metri (aproximativ 8 picioare). O retea locala 10BaseT poate deservi 1.024 de calculatoare.

Fig. 7.2 Un repetor multiport (hub) poate fi folosit pentru a extinde o retea locala Ethernet Figura 7.2 ilustreaza faptul ca o solutie 10BaseT poate oferi avantajele unei topologii stea. Cablul UTP suporta transmisii de date la 10 Mbps. Pot fi aduse modificari in retea, prin mutarea unui cablu de conexiune in panoul de conexiuni. Spre deosebire de o retea Ethernet traditionala, cu topologie de magistrala, in acest caz, celelalte dispozitive din retea nu vor fi afectate de modificarile efectuate in panoul de conexiuni. Panourile de conexiuni trebuie testate pentru viteze mai mari de 10 Mbps. Concentratoarele din ultimele generatii pot oferi conexiuni pentru segmente de cablu Ethernet gros sau subtire. In acest caz, este usor de convertit cablul Ethernet gros in cablu 10BaseT, prin atasarea unui mini-transceiver 10BaseT la portul AUI al oricarei placi de retea.

Rezumat 10BaseT
Categorie Cablu Conectori Transceiver Distanta de la transceiver la concentrator Coloanele principale (magistrale) Numarul total de calculatoare din Precizari UTP, de categoric 3, 4 sau 5 Conectori RJ-45 la capetele cablului Fiecare calculator necesita unul; unele placi au transceiver incorporat Maximum 100 de metri Cablu coaxial sau de fibra optica pentru pentru concentrator conectarea la o retea LAN mai mare 1024, prin specificatie reteaua LAN, fara componente de conectivitate

10Base2

Aceasta topologie este denumita de specificatia IEEE 802.3 10Base2, deoarece transmite la viteze de 10 Mbps in banda de baza si poate transporta un semnal pe o distanta care masoara aproximativ de doua ori 100 de metri - distanta reala este de 185 de metri. Acest tip de retea foloseste cablu coaxial subtire, la care lungimea maxima a segmentului este de 185 de metri. Exista si o specificatie pentru lungimea minima, si anume 0,5 metri (20 inci). Pe un segment de 185 de metri se pot conecta maximum 30 de calculatoare. Cablarea cu cablu coaxial subtire presupune folosirea urmatoarelor componente: Conectori BNC bara Conectori BNC T Terminatoare BNC In general, retelele cu cablu coaxial subtire folosesc o topologie locala de magistrala. Standardele IEEE pentru coaxial subtire nu permit folosirea unui cablu de transceiver intre conectorul T si calculator; conectorul T se fixeaza direct in placa de retea. Un conector BNC bara poate fi folosit pentru a conecta intre ele mai multe segmente de cablu subtire, marind astfel lungimea cablului. De exemplu, daca aveti nevpie de un cablu de 10 metri si dispuneti de un cablu subtire de 8 metri si altul de 2 metri, puteti folosi un conector bara pentru a imbina cele doua segmente. Totusi, este indicat sa se utilizeze un numar minim de conectori bara, deoarece fiecare conexiune existenta pe cablu reduce calitatea semnalului.O retea cu cablu coaxial subtire este o modalitate eficienta de a crea o mica retea departamentala sau un grup de lucru. Cablul folosit pentru acest tip de retea este: Relativ ieftin Usor de instalat Usor de configurat Conform specificatiei IEEE 802.3, o retea cu cablu coaxial subtire poate avea maximum 30 de noduri (calculatoare sau repetoare). Regula 5-4-3 O retea cu cablu coaxial subtire poate contine Cel mult cinci segmente de cablu conectate prin patru repetoare, insa doar trei segmente pot avea atasate statii de lucru. Prin urmare, doua segmente nu prezinta conexiuni directe cu statiile, fiind numite din acest motiv iegaturi intre repetoare. Aceasta topologie este cunoscuta sub denumirea de regula 5-4-3. In figura 7.3 se poate vedea cinci segmente si patru repetoare; segmentele 1, 2 si 5 sunt populate (au calculatoare atasate direct). Segmentele 3 si 4 nu fac decat sa mareasca lungimea totala a retelei si sa permita calculatoarelor de pe segmentele 1 si 5 sa fie conectate in aceeasi retea. Deoarece limitele impuse de Ethernet se dovedesc prea restrictive pentru o organizatie mai mare, pot fi folosite repetoare pentru a imbina segmentele Ethernet si a extinde reteaua pe o distanta totala de 925 metri. Rezumat 10Base2 Categorie Lungimea maxima a segmentului Conectarea la placa de retea Segmente si repetoare Precizari 185 metri (607 picioare) Conector BNC T Cinci segmente pot fi imbinate folosind patru repetoare

Numarul de calculatoare pe fiecare segment Segmente populate cu calculatoare Lungimea maxima a retelei

Prin specificatie, 30 de calculatoare pe un segment Trei dintre cele cinci segmente pot fi populate 925 metri (3.035 picioare)

Fig. 7.3 Regula 5-4-3 pentru cablu coaxial subtire

10Base5
Specificatia IEEE pentru aceasta topologie prevede 10 Mbps, banda de baza si segmente de 500 de metri. Ea este numita si Ethernet standard. Se foloseste cablu coaxial gros, care prezinta de obicei o topologie de magistrala si poate avea pana la 100 de noduri (statii de lucru, repetoare si asa mai departe) pe fiecare segment. Coloana de baza (magistrala), sau segmentul, reprezinta cablul principal la care se leaga cablurile de transceiver conectate la statii si repetoare. Un segment de cablu gros poate avea maximum 500 de metri, ceea ce conduce la o dimensiune totala a retelei de 2.500 de metri (8.200 picioare). Distantele si tolerantele prevazute pentru cablul coaxial gros sunt mai mari decat cele pentru cablul subtire. Cablarea cu coaxial gros presupune folosirea urmatoarelor componente: Transceivere Transceiverele (TRANSmitter + reCEIVER - emitator + receptor) asigura comunicatia intre calculator si cablul de retea principal si sunt localizate pe mufele vampir atasate cablului. Cabluri de transceiver Cablul de transceiver (de legatura) conecteaza transceiverul la placa de retea. Conector AUI sau DIX Acesta este conectorul de pe cablul de transceiver. Conectori de serie N, cum ar fi conectori bara de serie N, sau terminatoare de serie N. Componentele de cablare cu coaxial gros functioneaza la fel cu cele pentru cablu coaxial subtire.

Regula 5-4-3 pentru cablu coaxial gros O retea Ethernet bazata pe cablu gros poate avea maximum 5 segmente de magistrala (coloana principala), conectate prin intermediul unor repetoare (conform specificatiei 802.3), dintre care (xei segmente pot fi populate cu calculatoare. Lungimea cablurilor pentru transceivere nu intra in calculul distantei suportate de cablul coaxial gros; se foloseste doar distanta de la un capat la altul al segmentului propriu-zis. Intre conexiuni, lungimea minima a cablului coaxial gros este de 2,5 metri (aproximativ 8 picioare); nu se ia in calcul lungimea cablurilor de transceiver. Reteaua cu cablu coaxial gros a fost proiectata pentru departamente mari sau pentru o intreaga cladire.

Fig.7.4 Regula 5-4-3 pentru cablu coaxial gros: 5 segmente de magistrala, 4 repetoare si 3 segmente populate Rezumat 10Base5 Categorie Lungimea maxima a segmentului Transceivere Distanta maxima intre calculator si transceiver Distanta minima intre transceivere Segmente si repetoare Segmente populate cu calculatoare Lungimea totala a segmentelor Numarul maxim de calculatoare pe Precizari 500 metri Conectate pe segment (prin mufe vampir) 50 de metri (164 picioare) 2,5 metri (8 picioare) 5 segmente pot fi imbinate prin 4 repetoare Trei dintre cele cinci segmente pot fi populate 2.500 de metri (8.200 picioare) imbinate 100, prin specificatie un segment

Combinarea cablului coaxial gros cu cablu coaxial subtire In retelele mari, se foloseste de obicei o combinatie de cablu coaxial gros si cablu coaxial subtire. Cablul gros este indicat pentru coloana sau segmentul principal, iar cablul subtire pentru ramificatiile segmentului principal. Prin urmare, cablul gros este cel care acopera distantele mari. Asa cum probabil va amintiti, cablul gros are un miez de cupru de diametru mai mare, motiv pentru care poate transporta semnalele mai departe decat cablul subtire. Transceiverul se ataseaza la cablul gros, iar conectorul AUI al cablului de transceiver se introduce in repetor. Segmentele ramificate de cablu subtire se leaga tot la repetor, conectand calculatoarele in retea.

10BaseFL
Comitetul IEEE a publicat o specificatie pentru arhitectura Ethernet cu cablu de fibra optica. 10BaseFL (10 Mbps, banda de baza, fibra optica) este de fapt o retea Ethernet care foloseste in principal fibra optica pentru a conecta calculatoarele si repetoarele. Topologia 10BaseFL este folosita acolo unde cablul trebuie sa acopere distante mari intre repetoare, de exemplu distanta dintre doua cladiri. Lungimea maxima pentru un segment 10BaseFL este de 2000 de metri.

Arhitectura Fast Ethernet (100BaseX Ethernet)

Acest standard, numit uneori si Fast Ethernet, reprezinta o dezvoltare a standardului Ethernet existent. Foloseste cablu UTP de categoria 5 si metoda de acces CSMA/CD, intr-o topologie de magistrala-stea, ca si 10 BaseT, unde toate cablurile sunt atasate la un concentrator. Specificatii de mediu 100BaseX include trei specificatii referitoare la mediu: 100BaseT4 (UTP de categoria 3, 4 sau 5, cu 4 perechi de fire) 100BaseTX (UTP sau STP de categoria 5, cu 2 perechi de fire) 100BaseFX (cablu cu doua fibre optice) Aceste medii sunt descrise mai amanuntit in tabelul urmator.
Valoare 100 Base T4 Ce reprezinta Viteza de transmisie Tipul de semnalizare Tipul de cablu Semnificatie 100 Mbps (megabiti pe secunda) Banda de baza Cablu torsadat cu patru perechi de fire telefonice TX Tipul de cablu Cablu torsadat cu doua pereci de fire telefonice FX Tipul de cablu Cablu cu doua fibre optice

Arhitectura Token-Ring

Consideratii de performanta Ethernet poate folosi mai multe protocoale de comunicatie, cum ar fi TCP/IP, care functioneaza foarte bine intr-un mediu UNIX. De aceea, Ethernet este favoritul comunitatilor academice si stiintifice.O retea Token Ring reprezinta o implementare a standardului IEEE 802.5. Mai mult decat dispunerea fizica a cablului in teren, ceea ce distinge retelele Token Ring de alte tipuri de retele, este metoda de acces prin transferul jetonului. Arhitectura Arhitectura unei retele Token Ring obisnuite are la baza un inel fizic. Totusi, in implementarea IBM, de tip inel cablat in stea, calculatoarele din retea sunt conectate la un concentrator (hub) central. Inelul logic este reprezentat de calea jetonului printre calculatoare. Inelul fizic este realizat de fapt in interiorul concentratorului. Utilizatorii fac parte dintr-un inel, insa ei sunt conectati la acesta printr-un concentrator.

Fig. 7.6. Inel logic, in care schema de cablare este dispusa de fapt in concentrator Notiuni de baza despre reteaua Token Ring retea Token Ring are urmatoarele caracteristici: Topologie inel cablat in stea Metoda de acces prin transferal jetonului Cablu torsadat ecranat (STP) sau neecranat (UTP) - Tipurile IBM 1, 2 si 3 Viteze de transfer de 4 si 16 Mbps Transmisie in banda de baza Specificatiile 802.5 Formatele cadrului

Formatul de baza al unui cadru de date Token Ring este prezentat in figura 7.7 si descris in tabelul care urmeaza.

Campul cadrului Delimitare de inceput Controlul accesului Controlul cadrului

Adresa destinatiei Adresa sursei Informatii sau date Secventa de verificare a cadrului Delimitator de sfarsit Starea cadrului

Fig. 7.7 Un cadru de date Token Ring Descriere Indica inceputul cadrului. Indica prioritatea cadrului si daca este vorba de un jeton sau de un cadru de date. Contine fie informatii de control al accesului la mediu (MAC) pentru toate calculatoarele, fie o informatie de ,,end station" - static finala -pentru un singur calculator. Indica adresa calculatorului care va receptiona cadrul. Indica adresa calculatorului care a transrnis cadrul. Datele care sunt transmise. Informatii CRC pentru verificarea erorilor. Indica sfarsitul cadrului. Indica daca respectivul cadru a fost recunoscut, copiat, sau daca adresa de destinatie a fost disponibila

Modul de functionare al retelei Token Ring Atunci cand primul calculator din reteaua Token Ring este pornit, se genereaza un jeton. Acesta circula de-a lungul inelului, parcurgand fiecare calculator, pana cand unul dintre ele semnalizeaza intentia de a transmite date si de a prelua controlul asupra jetonului. Jetonul consta dintr-o secventa predefinita de biti (un sir de date), care permite unui calculator sa transfere date prin cablu. Calculatorul nu poate transmite pana cand nu intra in posesia jetonului; cand jetonul este folosit de un calculator, nici un alt calculator nu poate transmite date. Dupa ce calculatorul ,,captureaza" jetonul, el transmite in retea un cadru de date (cum este cel prezentat in figura 7.8). Cadrul parcurge inelul pana cand ajunge la calculatorul a carui adresa corespunde cu adresa de destinatie a cadrului. Calculatorul destinatar copiaza cadrul in memoria sa tampon (buffer) de receptie si il marcheaza in campul continand starea cadrului pentru a indica fapml ca informatia a fost receptionata.

Fig. 7.8 Jetonul parcurge inelul logic in sensul acelor de ceas Cadrul isi continua apoi drumul pe inel pana cand ajunge inapoi la calculatorul emitator, unde transmisia este validata. Calculatorul sursa elimina (sterge) apoi cadrul din inel si elibereaza un nou jelon, pe care il transmite pe inel. La un moment dat, un singur jeton poate fi activ pe retea, iar acesta nu poate parcurge inelul decat intr-un singur sens. Metoda de acces prin transferal jetonului este determinista, ceea ce inseamna ca un calculator nu poate forta drumul prin retea, ca intr-un mediu CSMA/CD. Daca jetonul este disponibil, calculatoral il poate folosi pentru a transmite date. Fiecare calculator se comporta asemeni unui repetor unidirectional, regenerand jetonul si transmitandul mai departe. Monitorizarea sistemului Sistemul Token Ring incredinteaza sarcina de monitorizare a activitatii din retea primului calculator care este pornit. Monitorizarea presupune verificarea corectitudinii cadrelor transmise si receptionate. In acest scop, sunt verificate cadrele care au parcurs inelul de mai multe ori, si se controleaza daca pe inel se afla un singur jeton la un moment dat. Recunoasterea unui calculator Atunci cand un nou calculator este pornit in retea, sistemul Token Ring il initializeaza pentru a deveni parte din inel. Aceasta presupune: Verificarea adreselor duplicate Anuntarea celorlalte calculatoare din retea despre existenta sa.