Ostenite-s limbile pmntului, care ticie-n fiecare ceasornic stricat, ce-l are cel ce-n toate-i priceput pe masa

vremurilor. Oelul venei albastre se mic-n mainria uria, lepdat de speran. Tocul timpului scrie pe rbojuri semne nenelese, ce-ndatornicete suflete. Scncetul pruncului din miezul inimii ne arat c o arc s-a rupt pe fluviul veiii. Prin beznele tunelelor, plutesc celule i atac rdcinile rului, dar multe nc sunt biruite. Vasele omului devin din ce n ce mai mici, mpotriva valurilor slbatice care se ntresc. Un val moare i alte zece i fac loc, n vltorile unde procreaia are dimesiunile altui spaiu. - V rog, domnule, s ncercai s v stpnii. Este nc sub narcoz, dar simurile pot recepiona stimuli inteligibili. Este ntre via i moarte. Am administrat cel mai puternic antibiotic ca terapie de oc. Inima este puternic. Lupt i sunt anse s scape. V rog insistent s ateptai pe hol. Septicemia, carcatia uria, i ntinsese braele, ncet i sigur, dar sunt anse de a se arde i retrage. Stele uriae se prbuesc n scntei albastre printr-o lume de fum. Undeva, unde i-a zbura este altceva, o voce-i apas puternic timpanele n care aude urlete: - Nu pleca.

De sus ninge cu rugin. Roul arderii i frige cu ghea ira mduvei. Greutatea lumii acesteia, s-a aezat pe pieptul ei. O stnc neagr cu o gur uria ip cu ochi roii: - Vei fi a mea! De undeva, de jos, simte c plou de jos spre sus, iar picturile fierbini cad pe trupul ei i-o ard. - Cum stm cu temperatura? - A nceput s scad puin. - Introdu ntritoare pentru rinichi. Din imensitatea neagr, fuioare de alb rsucit, luminoase, au nceput s-i intre prin degetele mnilor i durerile au nceput s-i fie percepute omenete. Un gnd ca o spnzurtoare era agat desupra ei. Era frica de moarte. Presiunea i vocea uria din timpane ncepur s-i scad, dar sunete stridente i ritmice le luau ncet locul. Inima mpreun cu acestea bteau n urechile ei retragerea trupelor de ntuneric. Ca un ecou ndeprtat, aude un scncet de copil care-i spune: - Mam! Acum eu exist. Te rog, nu m prsi! By Viorel Muha