Planul Marshall (1947)

(traducere: Cristina Rat)

In Iunie 1947, Secretarul de Stat George C. Marshall a inut o prelegere la Universitatea Harvard n care a conturat ceea ce urma s devin Planul Marshall. Europe, devastat de rzboi, tocmai a trecut printr-una din iernile cele mai dificile din istoria sa. Naiunile Europei se confruntau cu inflaia ridicat, iar guvernele socialdemocrate se opuneau adaptrii msurilor draconice de redresare economic sugerate de economitii liberalismului clasic. Ceva trebuia fcut, att din raiuni umanitare ct i n vederea stoprii rspndirii ideilor comuniste. Statele Unite au oferit un ajutor de pn la 20 bilioane USD cu condiia ca naiunile europene s se organizeze pentru a redacta un plan raional privind utilizarea acestei sume. Pentru prima data, acestea trebuiau s acioneze ca o singur unitate economic, s colaboreze. Marshall a oferit de asemenea un ajutor Uniunii Sovietice i statelor socialiste din Europa de Est, dar Stalin a etichetat programul drept un truc i a refuzat s participe. Foarte probabil, acest refuz al lui Stalin a fcut posibil acceptarea planului de ctre Congresul American. Trebuie menionat c planul Marshall a fost i n beneficiul economiei americane. Banii urmau s fie folosii pentru a cumpra bunuri din Statele Unite, care erau transportate peste Atlantic cu vase comerciale americane. Dar planul a funcionat. Pn n 1953 SUA a transferat cca 13 bilioane, iar Europa sttea din nou pe picioare. Mai mult, planul a inclus i Germania de Vest, care a fost astfel reintegrat n comunitatea rilor europene. n afar de contribuia sa la refacerea Europei, planul Marshall a condus la redactarea planului Schuman, care la rndul su a generat Euratom, apoi Comunitatea Crbunelui i a Fierului i Piaa Comun, trasnd direcia pentru ceea ce urma s devin Uniunea European. Sub multe aspecte, planul Marshall a satisfcut i pe cei care doreau a politic extern a SUA generoas i idealist, i pe cei care promovau un realpolitik (o politic extern realist). (traducere din The Marshall Plan: http://usinfo.state.gov/usa/infousa/facts/democrac/57.htm)

Extrase din Prelegerea lui Marshall (1947) Nu cred c trebuie s v atrag atenia, domnilor, c situaia mondial este foarte grav. Acest lucru este evident pentru toi oamenii cu putere de judecat. Dar cred c una din dificulti este c problema este att de complex, nct numeroasele relatri prezentate publicului prin intermediul presei i radio-ului mpiedic formarea unei imagini clare asupra situaiei. n plus, locuitorii rii noastre se afl departe de acele zone ale lumii, prin urmare este dificil pentru ei s neleag srcia i corolarele acesteia, reaciile unei populaii ce sufer de mult vreme, respectiv efectele acestor reacii asupra guvernelor lor i modul n care acesta se leag de efortul nostru de a promova pacea n lume. () (urmeaz o descriere a dificultilor economice cu care se confrunt statele europene, starea de paragin a fabricilor, lipsa de bunuri de subzisten, inflaia ridicat etc. n.t.) Adevrul este c necesitile Europei n ceea ce privete importul de hran i alte bunuri de consum pentru urmtorii trei-patru ani depesc cu mult capacitile ei de a plti pentru aceste produse strine. Prin urmare, ea trebuie s primeasc un ajutor sau se va confrunta cu o deteriorare foarte grav a situaiei economice, sociale i politice. Remediul este distrugerea cercului vicios i redarea ncrederii popoarelor europene n viitorul economic al rilor lor ct i al Europei ntregi. () Este deja evident c, nainte ca Guvernul Statelor Unite s i continue ajutorul pentru ameliorarea situaiei i ncercrile Europei de a-i reveni, trebuie s existe o oarecare nelegere ntre statele Europene Acestea este o problem a Europei. Iniiativa, n opinia mea, trebuie s vin din partea Europei. Rolul acestei ri este de a oferi un ajutor prietenesc pentru schiarea unui program European, n msura n care acest lucru este convenabil (practic) i pentru noi. Programul trebuie s fie comun, acceptat de mai multe state, dac nu de toate rile Europei.

Planul Marshall CRISTINA VOHN Neincrederea sporita dintre marile puteri isi pune decisiv amprenta in anii 1946-1948 asupra statelor din centrul si estul Europei. Simbolic, razboiul rece este declarat de Churchill in 1946. Anul urmator, SUA lanseaza Planul Marshall. Atragator pentru toate statele din zona, ele refuza participarea la reconstructia Europei datorita Moscovei. In timp ce in Europa Centrala si de Est partidele comuniste isi consolidau pozitiile de putere, pe plan international, suspiciunile si neintelegerile dintre Aliati cresteau. DIVERGENTE. Marile puteri aliate in timpul razboiului, SUA, Marea Britanie si URSS, incep din 1945 sa aiba numeroase divergente privind organizarea postbelica a lumii. Neincrederea dintre ele, estompata pana acum datorita intereselor comune, creste pe masura ce dezacordurile se inmultesc. Pe de alta parte, metodele folosite de URSS in statele ocupate de Armata Rosie incep sa dezvaluie occidentalilor intelesul sovietic al cuvantului "democratie". Iar lansarea celor doua bombe atomice asupra Japoniei ii intareste lui Stalin convingerea ca este necesara o zona cat mai intinsa inspre estul Europei si in Asia pentru a proteja "patria comunismului". DISCURS FULMINANT. Momentul simbolic care a ramas in istorie ca inceputul razboiului rece a fost discursul pe care primul ministru al Marii Britanii l-a rostit la Fulton, in Statele Unite ale Americii, de fata fiind si presedintele Truman. Rostit la 5 martie 1946, discursul a lansat pentru prima data oficial ideea impartirii Europei de o "cortina de fier" ("iron curtain"). Churchill a criticat in termeni duri politica sovietica si si-a exprimat dorinta realizarii unei aliante intre SUA si Marea Britanie pentru oprirea expansiunii sovietice. "Ceea ce doresc ei (sovieticii n.n.), afirma primul ministru britanic, sunt roadele razboiului si extinderea neingradita a puterii si doctrinei lor." "INGRADIREA" AMERICANA. Moartea presedintelui american Franklin Delano Roosevelt si venirea la putere a lui Harry Truman (12 aprilie 1945) marcheaza abandonarea politicii de concesii promovata in timpul conflagratiei mondiale. Noul presedinte american a optat in politica fata de URSS pentru doctrina propusa de asa-numitul "grup de la Riga" din cadrul serviciului sau diplomatic. Exponentul acestui grup era George Kennan, diplomat care lucrase la Ambasada de la Moscova si autorul unei "telegrame lungi", redactata in februarie 1946. Aici el face o descriere amanuntita a politicii externe a URSS ale carei baze erau, in opinia lui, "in intregime ideologice". De aceea, SUA trebuia sa riposteze pe masura prin promovarea unei politici "de ingradire" a statelor din "lagarul socialist". Termenul de "politica de ingradire" a devenit ulterior caracteristica mandatului lui Truman. Dar SUA s-au gasit la finele razboiului in situatia de a gestiona o Europa Occidentala distrusa economic si macinata de rivalitati nationale. Cea mai accentuata era aceea dintre Franta si Germania. Franta se opunea cu virulenta oricarui program de dezvoltare economica pentru vecinul sau. Pe de alta parte, Marea Britanie avea nevoie de resursele naturale ale Germaniei si forteaza cresterea productiei anuale in regiunea Ruhr. In acest climat, George Marshall vine cu o propunere de nerefuzat. PLANUL GENERALULUI. Secretarul de stat american George Marshall vine cu o propunere ingenioasa, inspirata din ideile lui Kennan, care rezolva totodata diferendul franco-german. In principal, Marshall, pe baza conceptului de "ajutor economic reciproc" acordat statelor europene, propunea ajutorarea de catre SUA pentru refacerea economiilor distruse de razboi. Conditia era "integrarea si coordonarea programelor economice" ale acestor tari, la nivelul fiecarui guvern din statele ce erau de acord sa participe la proiect. Marshall a lansat aceasta propunere dupa intoarcerea de la Conferinta ministrilor de Externe de la Moscova, unde se discutasera probleme legate de reorganizarea postbelica a lumii. Discursul sau din 5 iunie 1947, la Universitatea Harvard, avanseaza acest plan comun pentru reconstructia Europei, cunoscut ulterior ca Planul Marshall. Asa cum a declarat ulterior intr-o conferinta de presa, planul se adresa tuturor statelor europene, inclusiv Uniunii Sovietice. STALIN SE OPUNE. Statele occidentale au fost in totalitate de acord cu propunerea americana. De cealalta parte a baricadei, in URSS, reactiile sunt confuze. La 16 iunie, oficiosul sovietic Pravda califica Planul Marshall ca un "amestec in treburile interne ale altor state". Dar peste numai doua zile, ministrul sovietic de Externe, Viaceslav Molotov, accepta propunerea omologilor sai britanic si francez de a discuta despre prevederile Planului. In discutiile purtate la Paris, sefii diplomatiilor franceza si britanica au sustinut un program de reconstructie economica coordonat care sa includa si Germania. Molotov nu se opunea reconstructiei Germaniei, dar era mult mai interesat de despagubirile pe care aceasta urma sa le acorde URSS. Molotov negocia ferm si nu era dispus la concesii, desi Stalin nu luase inca decizia finala privind Planul Marshall. Hotararea a fost luata in timpul discutiilor care continuau la Paris. La 1 iulie, Molotov primeste o scrisoare de la Stalin, dupa care refuza net propunerile omologilor sai si paraseste lucrarile conferintei. Explicatia oferita a fost ca propunerile Planului Marshall duc la "pierderea independentei economice si erau incompatibile cu pastrarea suveranitatii nationale".

FIRUL ROSU. Statele din Europa Centrala si de Sud-Est s-au aratat entuziasmate de propunerile americane. Cehoslovacia a anuntat ca trimite un reprezentant la Paris pentru a discuta despre participarea la Planul Marshall. Ministrul de Externe al Poloniei l-a informat pe ambasadorul american la Belgrad ca guvernul sau va trimite o delegatie la Paris. Ungaria isi manifesta si ea dorinta de participare la programul american de reconstructie a Europei. Dorintele lor vor fi zadarnicite de interventia Moscovei. Ea solicita tuturor guvernelor din sfera sa de influenta sa-si retraga acordurile de participare la discutiile pe marginea Planului Marshall, proiectate a se desfasura la Paris. Asupra primului ministru si ministrului de Externe al Cehoslovaciei, chemati la Moscova pentru a discuta aceasta situatie, Stalin profereaza printre alte amenintari si pe aceea de reziliere a acordului de colaborare intre Cehoslovacia si URSS din 1943. In consecinta, la 9 iulie guvernele Bulgariei si Iugoslaviei anunta neparticiparea la Conferinta de la Paris; acelasi lucru fac Cehoslovacia si Ungaria, iar la 11 iulie, Romania si Polonia. PORTRET George Marshall s-a nascut in decembrie 1880, in familia unui prosper om de afaceri din Pennsylvania. De mic insa a aratat inclinatii spre o cariera militara. Astfel, el urmeaza cursurile Institutului Militar din Virginia, pe care le absolveste in 1901. Ca tanar ofiter participa la primul razboi mondial, unde se remarca prin calitatile sale. Dupa razboi indeplineste diverse misiuni in China si in SUA. In 1939, presedintele F.D. Roosevelt il numeste sef al Marelui Stat Major cu gradul de general. In perioada celui de-al doilea razboi mondial se remarca in special ca membru al comisiei care a supervizat studiile asupra bombei atomice. In 1945 isi inceteaza cariera militara, intrand in serviciul diplomatic. Detine functii importante in administratia de la Washington: secretar de stat (1947-1949), ministru al Apararii in timpul razboiului din Coreea (1950-1951). Nemultumit de evolutia evenimentelor, in septembrie 1951 isi prezinta demisia si se retrage din viata publica. Peste doi ani (1953) primeste Premiul Nobel pentru Pace. A incetat din viata in 1959, la Washington. MOTIVATII "O Europa impartita in neumarate mici unitati economice nu va putea prospera. Trebuie folosite toate posibilitatile de dezvoltare ale Europei, iar piata europeana trebuie sa devina suficient de mare, pentru a justifica metodele moderne de productie ieftina pentru un consum de masa" John Foster Dulles