Sunteți pe pagina 1din 1

Clasa a XII-a

Subiect de oral

"Dubla intentie a limbajului si problema stilului",


de Tudor Vianu Demonstrati "dubla intentie a limbajului si problema stilului" din eseul cu acelasi nume T.Vianu. de

Prin "Arta prozatorilor romani" T.Vianu inaugureaza la noi critica stilistica, oferindu-ne o originala istorie a stilurilor epice in literatura romana. Eseul "Dubla intentie a limbajului si problema stilului" deschide aceasta carte. - Autorul justifica aici teoretic metodologia pe care a aplicat-o in studiul artei prozatorilor romani. - In teoria stilului Vianu pleaca de la dubla intentie a limbajului, spunand ca ''cine vorbeste comunica si se comunica". Deci limbajul este in acelasi timp tranzitiv si reflexiv. - Cele doua intentii ale limbajului se afla intr-un raport de "cooperare", in sensul ca vorbitorul comunica un mesaj dar in acelasi timp intra intr-un raport social cu cei care il asculta, exprimandu-si atitudinea fata de cele comunicate tranzitiv. - Cele doua functii ale limbajului se afla insa si intr-un raport de inversa proportionalitate, in sensul ca valoarea reflexiva a limbajului scade in functie de cresterea valorii tranzitive. Deci cu cat o manifestare lingvistica se adreseaza unui grup mai mare de ascultatori, cu atat valoarea lui tranzitiva creste, iar valoarea sa reflexiva (starea sufleteasca ce a produs-o ) scade. - Din acest raport T.Vianu deduce ca limbajul poetic se caracterizeaza prin tranzitivitate limitata si printr-o reflexivitate infinita. - T.Vianu face distinctie intre limbajul teoretic (matematic) si cel artistic . Limbajul matematic este un simplu instrument explicabil de comunicare, pe cand limbajul artistic este dominant de inefabil, capata o ambiguitate ce trebuie descifrata. Actul matematic este tranzitiv, pe cand cel liric ( artistic ) este reflexiv. - Stilul este - dupa Vianu - expresia unei individualitati, deci stilul literar este modul particular de a comunica al unui scriitor. - Stilul unei opere literare depinde de personalitatea creatoare a artistului si de continutul de idei (fondul) operei respective. - Vianu urmareste apoi interconditionarea dintre continut si forma, dintre idee si forma poetica a operei. El subliniaza ca forma poetica plasticizeaza o idee, iar o idee cu multiple semnificatii cere o forma poetica pe masura. - Vianu se opreste si asupra pericolelor care ameninta expresia poetica: obscuritatea ( cand limbajul poetic se concentreaza exclusiv in reflexivitatea a, mergand pana la o incifrare totala ) si banalitatea ( cand se exagereaza intentia tranzitiva a limbajului, scriitorul folosind un limbaj prozaic ).