COMPETENTA IN DREPTUL PROCESUAL CIVIL Din multitudinea de organe jurisdictionale trebuie alese acelea care dupa lege au dreptul

sa solutioneze litigiile judecatoresti si sa se stabileasca ce fel de litigii intra in competenta fiecarei categorii de organe jurisdictionale. In dreptul procesual civil, competenta este aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti de a judeca si solutiona o anumita pricina. Sediul materiei se afla in mai multe acte normative: Constitutia Romaniei (principiile generale ale competentei) Codul de Procedura Civila (normele privind competenta teritoriala) Legea de organizare judecatoreasca nr.92/92 (normele privind competenta materiala) Normele de competenta se clasifica in mai multe categorii: A. 1.norme de competenta generala a instantelor judecatoresti 2.norme de competenta jurisdictionala, care se subimpart in - norme de comp. materiala - norme de comp.teritoriala B. 1.norme de competenta absoluta 2. norme de competenta relativa A. 1.Competenta generala a instantelor judecatoresti De principiu, orice litigiu judiciar este de competenta instantelor judecat. in orice ramura de drept, reglementat de Constitutie si legea de organizare judecatoresca 92/92. Instantele mai au competenta de a se pronunta asupra unor raporturi juridice fiscale (impozite, taxe), precum si asupra unor raporturi care au ca obiect protectia persoanelor fara capacitate de exercitiu (Autoritatea Tutelara) si alte materii expres prevazute in lege. 2.Competenta jurisdictionala Aceasta stabileste care instanta judecatoresca poate solutiona un anumit litigiu determinat, fie pe linie orizontala (instante de acelasi grad), fie pe linie verticala (instante de grade diferite). a.Competenta materiala este acea competenta care delimiteaza sfera activitatii instantelor judecatoresti de grad diferit pe linia lor ierarhica SAU competenta materiala stabileste felul atributiilor jurisdictionale pentru fiecare categ. de instante (comp. materiala functionala) precum si litigiile dupa obiect, natura sau valoarea priciniilor (comp. materiala procesuala). Competenta materiala functionala Judecatoria are competenta generala, adica poate judeca orice litigiu in prima instanta, cu exceptia acelora prevazute expres de lege ca fiind de 151d32b competenta altor instante. Judecatoria mai poate solutiona anumite plangeri impotriva unor acte jurisdictionale speciale. Tribunalul judeca in prima instanta anumite categorii de litigii expres prevazute in lege.Competenta materiala a fost modificata prin O.U.G. nr.58/2003, iar inaintea acestei modificari tribunalul judeca apelurile promovate de parti impotriva hotararilor pronuntate de judecatorie in prima instanta. Curtea de Apel (15 in tara) judeca in prima instanta litigiile atribuite ei expres de lege si mai judeca ca instanta de apel procesele solutionate in prima instanta fie de judecatorie, fie de tribunal.Inainte de modificarile mai sus mentionate, Curtea de Apel avea competenta in privinta litigiilor atribuite de catre lege expres ei spre solutionare in prima instanta, judeca apelul declarat impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunal si recursul declarat impotriva hotararilor pronuntate de tribunal ca instanata de apel(pronuntate de judecatorie in prima instanta).

Curtea de Apel judeca si alte cereri atribuite ei expres prin lege. Curtea Suprema de Justitie Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in calitate de instanta de recurs comun procesele care au fost solutionate de Curtea de Apel ca instanta de apel sau procesele solutionate in prima instanta de tribunal sau curte de apel, procese ale caror hotarari nu se pot ataca cu apel, ci direct cu recurs. Curtea Suprema judeca in exclusivitate recursul in interesul legii si alte cereri expres prevazute de lege (majoritatea cererilor de stramutare). Recursul in anulare a fost abrogat prin O.U.G. nr.58/2003. Competenta materiala procesuala Judecatoria judeca totul, mai putin ceea ce legea atribuie expres altor instante ca judecata in fond. Ea mai solutioneaza plangerile impotriva anumitor hotarari ale organelor administrative cu activitate jurisdictionala, precum si impotriva anumitor cazuri si materii prevazute de lege (contraventia). Completul este format dintr-un judecator.Tot ce inseamna judecata in prima instanta implica participarea unui complet format dintr-un singur judecator, asa cum pentru judecata in apel este specific completul format din 2 judecatori, iar pentru instantele de recurs comun 3 judecatori. Tribunalul judeca numai anumite litigii in prima instanta, si anume: 1) litigii comune neevaluabile in bani si litigii comerciale al caror obiect depaseste valoarea de 1 mld. Lei 2) litigiile civile al caror obiect are valoarea de peste 1 mld. lei 3) litigiile de contencios administrativ in care sunt atacate (contestate) actele administrative emise de organele comunale, orasenesti, municipale sau judetene ale administratiei de stat. 4) cererile privind dreptul de creatie intelectuala si de proprietate industriala 5) cererile in legatura cu exproprierea 6) cererile intemeiate pe L 10/2001 privind restituirea unor proprietati imobiliare 7) cererile privind incuviintarea desfacerii sau aprobarea adoptiei 8) cererile privind repararea prejudiciului cauzat de erori judiciare in materie penala 9) cererile privind recunoasterea si incuviintarea executarii unei hot. judecat. straine pe teritoriul Romaniei 10)litigii de drept al muncii si conflicte de munca Tribunalul mai judeca cereri care privesc anumite conflicte de competenta, stramutari de pricini, recuzari, contestatii in anulare, cereri de revizuire, contestatii la executare. Restul cererilor de acest gen revin spre judecare Curtii de Apel. Curtea de Apel judeca: 1) in prima instanta procesele de contencios administrativ indreptate impotriva actelor administrative emise de organele centrale ale administratiei de stat 2) ca instanta de apel procesele solutionate in prima instanta de judecatorie sau tribunal 3) recursul declarat in litigii de munca, precum si asupra hotararilor pronuntate in contencios administrativ de tribunal in prima instanta alte cereri in anumite materii (restul cererilor ce privesc categ. de litigii ce intra si in comp. tribunalului) Curtea Suprema de Justitie judeca: 1) recursul declarat impotriva proceselor solutionate in apel de catre Curtea de Apel 2) recursul in interesul legii 3) alte materii expres prevazute de lege, cum ar fi majoritatea cererilor de stramutare, unele conflicte de competenta, cererile privind delegarea instantei, precum si cererile de revizuire si contestatiile in anulare si formulate impotriva propriilor hotarari (hotarari ale C.S.J.)

Evaluarea obiectului pricinii se face de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata. Aceasta evaluare poate fi contestata de instanta sau de partea adversa, caz in care se va dispune efectuarea unei expertize de specialitate care va stabili valoarea reala. Daca sunt mai multe capete de cerere evaluabile in bani, competenta se stabileste prin adunarea valorilor acestor capete de cerere. Sesizarea instantei dupa valoarea obiectului pricinii pastreaza instanta initial competenta, chiar daca ulterior, pe timpul procesului, valoarea obiectului pricinii se modifica. b.Competenta teritoriala este acea competenta care delimiteaza sfera de activitate a instantelor de grad egal cu activitate pe raze teritoriale diferite. Conform art.5,6 C.p.c., cererea se judeca de instanta in raza careia se afla domiciliul paratului. Justificare: - pana la pronuntarea hotararii se prezuma nevinovatia paratului, a.i. acesta nu e obligat sa se deplaseze la instanta de la domiciliul reclamantului - pana la o hotarare contrara, detentorul/ posesorul unui bun litigios e prezumat proprietar - prin aceasta regula se evita tracasarea paratului de catre un reclamant de rea-credinta Daca paratul are domiciliul sau resedinta in strainatate, procesul se va judeca de instanta de domiciliu a reclamantului. In aceste cazuri, paratul este invitat de instanta sa-si aleaga un domiciliu judiciar inRomania, unde i se vor comunica actele de procedura. Paratul persoana juridica atrage comp. teritoriala a instantei in a carei raza se afla sediul principal. Statul ca parat atrage comp. teritoriala a instantelor in raza carora isi are sediul fie Ministerul de Finante, care reprezinta statul (Judecatoria Sect.1 Bucuresti), fie organele fiscale judetene (Directia Generala de Finante Publice). Pentru organizatiile parate fara personalitate juridica, competenta este instanta de la domiciliul conducatorului acelei organizatii. Pentru competenta teritoriala de drept comun, partile pot conveni asupra competentei altei instante decat cea prevazuta in lege.Aceasta e posibila pentru ca normele au caracter dispozitiv, partile putand deroga de la ele. Paratul poate contesta competenta teritoriala pana la prima zi de infatisare, dupa care nu mai poate pune in discutie competenta instantei. In cazul in care exista mai multi parati cu domicilii diferite, competenta instantei e aceea de la domiciliul paratului principal. Daca toti paratii sunt principali, instanta competenta e aceea de la domiciliul oricaruia dintre ei. De la regimul prevazut in articolul 5 din C.p.c exista 2 mari exceptii, si anume: competenta teritoriala alternativa competenta teritoriala exclusiva Competenta alternativa sau facultativa este reglementata de articolul 10 si 11 din C.p.c. si lasa reclamantului posibilitatea / facultatea ca in anumite pricini prevazute de lege el sa aleaga intre competenta de drept comun (=instanta de domiciliu a paratului) si varianta de competenta prevazuta in lege pentru acea pricina. Dreptul de optiune al reclamantului nu poate fi contestat de parat: in cererile privind executarea, anularea, rezilierea, rezolutiunea unui contract; varianta alternativa este instanta locului de executare a contractului(executare totala sau partiala) in raportul de inscriptiune imobiliara sau prestatie tabulara, varianta este instanta locului situarii imobilului

in cererile privind cambia, c.e.c.-ul, biletul la ordin, varianta se refera la instanta locului unde se face plata in cazul obligatiilor comerciale, varianta este instanta locului unde s-a nascut obligatia sau locul platii in cererile privind contractul de transport, alternativa este instanta locului de plecare sau sosire in cererile privind obligatia de intretinere pentru ascendenti sau descendenti, varianta este instanta de la locul domiciliului reclamantului pentru cererile izvorate dintr-un fapt ilicit, varianta este instanta locului unde s-a produs faptul ilicit Justificari : - probele sunt mai usoare si mai rapide la instanta prevazuta ca varianta - situatia personala precara a reclamantului - pentru imobile, expertizele necesare si celelalte probe sunt mai usor de administrat la instanta competenta varianta. In afara de czurile mentionate mai sus, art. 10 prevede si un alt caz de instanta alternativa, si anume cazul cererilor de despagubire rezultate din asigurari, caz in care varianta de competenta teritoriala o reprezinta instanta de domiciliu a asiguratului sau instanta unde se afla situate bunurile asigurate (imobile) sau instanta locului producerii accidentului. In acest caz, competenta alternativa nu poate fi aleasa inainte de aparitia dreptului la despagubiri. Orice conventie contrara e nula. Exceptie fac asigurarile maritime sau fluviale, in care competenta poate fi aleasa si inainte de aparitia cazului asigurat. Competenta exclusiva sau exceptionala este compusa din 4 situatii ce constituie obligatoriu exceptii de la regula generala de competenta teritoriala. Art. 13-16 C.p.c. reglementeaza urmatoarele cazuri: - art. 13: actiunile reale imobiliare se judeca de instanta in raza careia se afla imobilul (probe mai usoare si consultarea mai usoara a registrelor de Carte Funciara); alte actiuni se supun regimului de drept comun. - art.14: cererile in materie de mostenire se judeca de instanta de la ultimul domiciliu al defunctului. In cazul in care in succesiune se disputa un drept real asupra unui imobil, competenta va apartine tot instantei ultimului domiciliu al defunctului. Aceste cereri sunt urmatoarele: cereri privind validitatea si executarea dispozitiilor testamentare cereri privind pretentiile reciproce intre mostenitori cererile legatarilor sau creditorilor impotriva mostenitorilor legali sau executorilor testamentari. Justificari ale acestei prevederi sunt probele mai usoare, faptul ca bunurile se afla in aceeasi raza, procedura notariala se desfasoara tot in teritoriul respectiv si aceeasi competenta e atrasa si de celelalte cereri privind succesiunea, partajul, reductiunea, anularea certificatului de mostenitor. - art.15: cererile in materie de societate se judeca de instanta de la locul sediului, pana la lichidarea in fapt. Exceptie fac actiunile reale imobiliare , conform art.13.

B. Competenta absoluta si competenta relativa Deosebiri Normele de competenta absoluta au urmatorul regim de reglementare juridica: 1) obligatorii pentru parti si instanta; partile nu pot deroga prin conventie de la aceste norme

2) incalcarea competentei absolute poate fi invocata oricand pe timpul procesului 3) incalcarea competentei absolute nu poate fi acoperita de parti Sanctiunea incalcarii normelor de competenta absoluta este nulitatea absoluta a hotararilor judecatoresti pronuntate de instanta necompetenta. Normele de competenta relativa : 1) ingaduie partilor sa deroge prin conventie de la competenta prevazuta in lege, alegand o alta instanta pentru solutionarea pricinii, care este obligata la aceasta (normele acestea au caracter dispozitiv sau supletiv) 2) necompetenta relativa nu poate fi invocata decat de paratul lezat in drepturile lui sau de partea beneficiara a acestei norme; necompetenta relativa nu poate fi invocata de reclamant sau instanta 3) invocarea necompetentei relative se poate face numai la instanta de fond pana cel tarziu la prima zi de infatisare si in nici un caz dupa intrarea in cercetarea fondului (administrarea de probe) Neridicarea exceptiei de necompetenta relativa in acest termen legal conduce la decaderea paratului din dreptul de a mai invoca necompetenta relativa. Determinarea caracterului relativ sau absolut al competentei se face de lege astfel: art. 159 C.p.c. necompetenta este de ordine publica atunci cand: - pricina nu e de competenta instantelor judecatoresti in ansamblul lor - pricina este de competenta unei instante de alt grad decat cea care judeca - pricina este de competenta altei instante si partile nu o pot inlatura art.19 C.p.c. partile pot conveni asupra instantei competente teritorial, mai putin in cazurile prevazute la art. 13-16 C.p.c. Competenta generala a instantelor judecatoresti are caracter absolut. Competenta materiala a instantelor judecatoresti are caracter absolut. Competenta teritoriala de drept comun si competenta teritoriala alternativa au caracter relativ. Competenta teritoriala exclusiva are caracter absolut. Intinderea. Prorogarea. Conflictele de competenta Intinderea competentei Atunci cand instanta e sesizata cu o cauza, se pune problema de a stabili care e intinderea acestei competente. In anumite situatii rezolvarea nu se afla in Cod. Proc. Civ. si in 2 principii : - Instanta sesizata cu cererea regulamentului are competenta de a judeca si solutiona si apararile paratului in totalitatea lor, rezulta ca instanta sesizata devine competenta sa solutioneze intregul raport juridic printr-o hotarare unica. - Instanta sesizata cu o anumita cauza printr-o cerere principala devine prin extindere competenta sa se pronunte si asupra cererilor accesorii si incidente formulate de parti sau terti. Prorogarea de competenta Este posibilitatea unei instante de a judeca si solutiona pricini peste competenta ei normala, prin extindere. Competenta instantei in materia apararilor-reguli :

1. Judecatorul actiunii reclamantului este si judecatorul exceptiunii paratului.Exceptiile paratului au o acceptiune larga, de aparari totale care includ atat exceptiile propriu-zise cat si apararile de fond.In consecinta, hotararea judecatoreasca astfel pronuntata va avea autoritate de lucru judecat, adica efecte, atat asupra cererii reclamantului cat si asupra apararilor paratului. Exista o exceptie care se refera la chestiunile prejudiciale : in cazuri exceptionale, anumite probleme ale pricinii,ridicate de reclamant/parat presupun o solutionare prealabila si definitiva separat si anterior solutionarii litigiului in intregul lui.Aceasta solutionare separata va determina hot. Intrgului cu putere de lucru judecat.De aceea, instanta confruntata cu chestiunile prejudiciale va putea suspenda procesul pana la solutionarea acestor chestiuni prealabile.Exemplu : interferenta intre procesul penal si procesul civil dupa regula ca penalul tine in loc civilul. 2. Competenta instantei in privinta incidentelor de procedura : orice contestatie grefata pe cererea principala si de natura sa suspende sau sa modifice solutia este de competenta instantei sesizate cu act. reclamantului.Incidentele procedurale : a) incidente care modifica dezbaterile extinzand sfera procesului (ex. cererea reconventionata, de interventie a tertilor) b) incidentele propriu-zise care nu modifica fondul procesului (ex. propunerea unor dovezi noi, cereri de recuzare, suspendare,perimare).Instanta sesizata este competenta sa se pronunte si asupra acestor incidente conform principiului ca accesoriul urmeaza principalul. Prorogarea de competenta este de 3 feluri : 1) legala 2) conventionala (voluntara) 3) judecatoreasca Prorogarea legala este reglementata in anumite cazuri prevazute in lege. A) Cererile acesorii si incidente sunt de competenta instantei sesizate cu actiunea principala a reclamantului.In aceste cereri intra : -toate capetele de cerere accesorii ale actiunii reclamantului. -cereri incidente,accesorii ale paratului (cererea pentru aplicarea unor masuri asiguratorii-sechestrul). -cererea reconventiei. -cererea de interventie a tertilor. B) Coparticiparea procesuala pasiva este in cazul procesului cu mai multi parati, competenta apartinand instantei sesizate cu actiunea reclamantului. C) Conexitate si indivizibilitate. Conexitatea presupune reunirea in acelasi proces a 2 cereri facute de aceleasi parti cu obiect si cauza legate intre ele.Aceste 2 cereri sunt introduse initial separat la instante diferite, dar datorita conexiunii lor se vor reuni pentru a fi judecate impreuna la principala instanta sesizata de parti. Scopul este evitarea pronuntarii unor hotararii contradictorii. Indivizibilitatea presupune 2 cauze cu o legatura mai stransa care face necesara solutionarea lor impreuna. Conexitatea si indivizibilitatea se aplica numai in acelasi sistem de jurisdictie, adica numai in cadrul org. judecatoresti sau org. jurisdicitonale de aceeasi natura. Prorogarea conventionala (voluntara) partile sunt de acord sa sesizeze cu solutionarea litigiului lor o instanta care in mod normalnu ar fi competenta sa solutioneze cererea.Aceasta prorogare se aplica numai in cazul normelor de competenta supletive.In cazul competentei absolute (imperative) NU e posibila o conventie.Conventia de prorogare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

sa cuprinda comsimtamantul valabil al partilor cu capacitae procesuala de exercitare instanta aleasa sa nu fie necompetenta absolut conventia sa aiba un caracter special, adica sa se raporteze numai la cazul respectiv conventia poate fi scrisa sau verbala, dar trebuie sa cuprinda manifestarea de vionta valabil. Ex : alegerea unui domiciliu pentru nevoile procesului.De regula, conventia se incheie inainte de aparitia litigiului.Prin exceptie, se incheie dupa pornirea procesului numai in cazul litigiilor ce au ca obiect asigurarile terestre (vezi competenta alternativa). Efectele conventiei de prorogare : - conventia este obligatorie pentru parti (art.969 Cod Civ.) - conventia este irevocabila unilateral cu exceptia cazului in care acest tip de prorogare serveste interesului unei singure parti care poate opta sarenunte la acest beneficiu. Prorogarea judecatoresca se stabileste printr-o hotarare judecatoresca,fiind posibila in urmatoarele situatii : -casarea cu trimiter a procesului pentru o noua judecata la o alta instanta decat cea care a judecat prima data, cele 2 instante fiind egale in grad. -cand se admite cererea de rcuzare a tuturor judecatorilor instantei competente, pricina va fi solutionata de o alta instanta egala in grad si care nu ar fi fost competenta initial. - cand procesul se stramuta. - cand procesul se deleaga. - in cazul comisiei rogatorii (probele sunt administrate de alta instanta decat cea competenta) Necompetenta instantei.Conflictele de competenta Atunci cand competenta este contestata exista 2 probleme: - cine poate invoca necompetenta - care instanta are dreptul sa solutioneze aceasta contestatie. Solutia difera dupa cum se foloseste declinatorul de competenta sau regulatorul de competenta.Primul solutioneaza cererea unei parti ca instanta sesizatasa-si decline competenta in favoarea alteia.Prin regulatorul de competenta se solutioneaza conflictul de competenta ce apare intre 2 instante. Declinatorul de competenta----Este cererea unei parti de a se declina competenta catre alta instanta considerand ca instanta sesizata initial nu ar fi competenta.Aceasta cerere se face prin invocarea exceptiei de necompetenta la fond sau in apel/recurs cat si prin contestatii in anulare. Exceptia de necompetenta se solutioneaza diferit dupa cum normelede competenta incalcate sunt relative/absolute.Daca necompetenta este absoluta, exceptia de necompetenta se poate judeca in orice faza a procesului pana la pronuntarea hotararii irevocabile.Exceptia de necompetenta poate fi invocata de oricare parte sau instanta din oficiu ; nu este susceptibila de achiesare ; se poate valorifica cererea de necompetenta si in contestatia in anulare (dupa pronuntarea unei hotarari irevocabile).Daca necompetenta este relativa : exceptia de necompetenta se poate ridica numai de parat prin intampinare cel tarziu la prima zi de infatisare.Depasirea acestui prag duce la decaderea paratului din dreptul de a invoca aceasta exceptie .Practica extinde acest prag pana la momentul intrarii in cercetarea judecatoreasca (administrarea probelor) si in nici un caz dincolo de

momentul intrarii in dezbateri (concluzii pe fond).Instanta sesizata cu oexceptie de necompetenta se pronunta asupra acestei exceptii, fie admitand-o, caz in care isi declina competentasi trimite pricina spre solutionare instantei competente, fir respinge exceptia si continua tot la judecarea procesului.Solutia pronuntata este o hotarare jud. Ce poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.Aceasta hotarare are autoritate de lucru judecat numai pentru instanta care se dezinvesteste prin declinarea competentei, dar nu este obligatorie pentru instanta careia i se trimite cauza.Aeasta din urma se va putea declara si ea necompetena, caz in care apare conflictul de competenta. In ipoteza in care nici o instanta jud.rom. nu e competenta, ci competenta apartine unei instante straine sau unui alt organ jurisdictional rom., instanta sesizata cu exceptia de necompetenta nu isi mai declina competenta, ci respinge actiunea reclamantului ca fiind inadmisibila. Daca excptia se ridica cu caile de atac ea poate duce la casarea hot. Inst. necompetente si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente.Pe durata rejudecarii procesului termenul de prescriptie se intrerupe. Efectele admiterii exceptiei de necompetenta toate actele procedurale ale instantei necompetente sunt nule probele deja administrate sunt castigate cauzei si nu trebuiesc refacute decat pentru motive temeinice, daca competenta este relativa probele se refac neconditionat daca au fost incalcate noemele de competenta generale(imperative).

Regulatorul de competenta Conflictele de competenta apar intre 2 instante judecatoresti sesizate cu aceeasi pricina.Conflictele pot fi pozitive sau negative.Conflictul pozitiv apare cand ambele instante se considera competente existand pericolul inor hotarari contradictorii .Mijloace de evitare a acestui pericol se directioneaza catre: exceptia de necompetenta exceptia de litisprudenta (sunt sesizate 2 instante competente in mod egal;ultima sesizata isi declina competenta in favoarea celei dintai, inaite de pronuntarea unei hotarari). In ambele cazuri dispare pericolul pronuntarii hot. contradictorii. Conflictul negativ apare atunci cand nici una din instante nu se consideracompetenta.Conflictul se solutioneaza de instanta superioara si comuna instantelor aflate in conflict.Sesizarea se face de instanta in fata careia a aparut conflictul, adica ultima instanta. Regulatorul de competenta: Este hot. instantei. superioare prin care se rezolva conflictul de competenta. Procedura se declanseaza din oficiu de instanta in fata careia apare conflictul.Hotararea acestei instante superioare are un dublu caracter: de declinare a competentei instantei necompetente dupa lege; de investire a instantei competente legal (regulator de competenta).Solutionarea conflictului se face fara citarea partilor in camera de cons. Efecte ale regulatorului de competenta: -dezinvesteste o instanta -investeste alta instanta. Incidente procedurale cu privire la compunerea completului de judecata si la instanta sesizata

Judecatorul trebuie sa fie obiectiv,strain de cauza si de parti si sa nu se pronunte de 2 ori pe fondul pricinii in acelasi proces.Aceste chestiuni trebuiesc reglate inainte de solutionarea cauzei prin incidente procedurale: incompatibilitate recuzarea, abtinerea stramutarea delegarea Incompatibilitatea presupune ca un judecator nu poate solutiona pe fond de 2 ori acelasi proces pentru ca ar exista pericolul de promovare a primului punct de vedere.Un alt caz este atunci cand judecatorul a fost martor,expert,arbitru in aceeasi cauza, situatie in care se presupune ca ar dovedi partinire.Aceste norme sunt imperative, incalcarea lor determina nulitatea ales. a hotararilor. Nu sunt cazuri de incompatibilitate : pronuntarea pentru prima data pe fond a unui judecator, atunci cand prima pronuntare s-a facut pe exceptie cand judecatorul care s-a pronuntat prima data pe fond are a solutiona o cale de atac de retractare (grefata pe motive noi fata de prima judecata, motive neimputabile judecatorului, revizuirea ,contestatia in anulare). Abtinerea si recuzarea Recuzarea este dreptul partilor de a cere in cazurile prevazute de lege ca judecatorul sa se retraga din completul de judecata. Abtinerea este obligatia judecatorului de a iesi din dosar cand are cunostiinta ca exista o situatie de recuzare a lui, nefructificata de parte. Cazurile de recuzare si abtinere sunt identice si se caracterizeaza prin pericolul ca judecatorul sa fiepartinitor, fie din afectiune, fie din dusmanie fata de o parte, fie din cauza unui interese personal.Cazuri : cand judecatorul, sotul lui, ascendentii (descendentii au interese in cauza sau sunt ruda / afini pana la gradul patru una din parti) ; cand judecatorul este ruda /afin pana la gradul patru cu avocatul/ curatorul partilor ; cand sotul in viata si nedespartit al judecatorului este afin/ruda cu una din parti ; cand judecatorul, sotul, rudele lor pana la gradul patru au ei insusi o pricina la o instanta unde una din parti este judecata ; cand aceleasi persoane si una din parti au avut un proces penal in ultimii cinci ani ; cand judecatorul este tutore/curator al uneia dintre parti ; cand juecatorul si-a exprimat opinia cu privire la pricina in concretul acestuia ; cand judecatorul a primit de la o parte daruri, promisiuni de daruri sau orice alt avantaj ; cand intre judecator, sot , rude pana la gradul patru exista dusmanie cu una din parti sau rudele ei pana la gradul patru.

Procedura de solutionare a recuzarii Cererea se formuleaza inainte de dezbateri imediat ce partea a luat la cunostiinta de existenta motivului de recuzare. In cazul abtinerii, judecatorul este obligat sa se abtina imediat ce a luat cunostiinta de existenta motivului si inainte ca partea sa-l refuze.

Competenta de solutionare a recuzarii apartine aceleasi instante, un alt complet de judecata. Daca recuzarea se face impotriva tuturor judecatorilor unei instante , competenta de solutionare apartine instantei superioare. Daca se recuza judecatorul unei sectii a Curtii Supreme de Justitie, cererea se solutioneaza de catre judecatorul altei sectii a Curtii Supreme de Justitie. Judecata se face fara prezenta partilor in camera de consiliu.Judecatorul recuzat poate fi ascultat numai daca instanta considera necesar. In aceste cazuri nu este admis interogatoriu. Instanta se pronunta prin incheiere in sedinta publica si nu se poate ataca decat odata cu fondul. Daca cererea de recuzare se respinge procesul va fi judecat in continuare de acelasi judecator. Daca se admite, judecatorul recuzat va fi inlocuit de altul. In aceasta situatie daca actele admise si probele admise se mentin sau trebuiesc refacute. In aceasta situatie daca actele admise si probele admise se mentin sau trebuiesc refacute. Daca petentul recuzarii este de rea credinta el poate fi amendat de instanta pentru abuz de drept. Normele de recuzare sunt dispozitive ; cele de abtinere sunt imperative. Stramutarea pricinii Transferarea unui proces de la o instanta competenta la alta in cazurile prevazute de lege pe motivul ca solutionarea la prima instanta este periclitata de lipsa de obiectivitate. Cazuri : cand una din parti are doua rude sau afini pana in gradul patru printre judecatori ( nu printre membrii completului), instanta care judeca procesul ; pentru motive de siguranta publica ; pentru banuiala legitima (presupunerea posibla ca judecatorii sunt partinitori datorita imprejurarii pricinii , calitatii partilor sau dusmaniei locale). Primul caz este reglementat de norme dispozitive, iar competenta de solutionare apartine instantei superioare. Cazurile doia si trei sunt reglementate de normele imperative, iar competenta de solutionare apartine Curtii Supreme de Justitie. Banuiala legitima se deduce din imprejurarile anormale de vadita impartialitate sau din pasiuni locale puternice ( Exemplu : se judeca un prefect cu un taran sau un judecator cu un om obisnuit). Judecarea se face in camera de consiliu cu citarea si ascultarea partilor, pronuntandu-se o hotarare definitiva si nemotivata ( pentru ca nu poate fi atacata). Pana la solutionarea cererii de stramutare , instanta impotriva careia s-a facut cererea de suspendare poate suspenda/ amana cauza. Daca cererea s-a respins , procesul va continua la aceeasi instanta din faza in care a intervenit cererea. Daca se admite, se desemneaza instanta care va continua procesul, precizandu-se daca actele de procedura si probele efectuate raman valabile sau trebuiesc refacute. In cazul admiterii cererii se anunta instanta de la care se stramuta procesul. Dupa acest moment orice acte procedurale sau hotarare pronuntata de aceasta instanta devin nule de drept. Delegarea Se face de la o instanta la alta de grad egal , atunci cand instanta initial sesizata este impiedicata sa functioneze pe timp indelungat de imprejurari exceptionale (calamnitati, razboi). Se pronunta de Curtea Suprema de Justitie.