UNIVERSITATEA DE VEST TIMISOARA FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA DISCIPLINA: SOCIOLOGIE JURIDICA

Analiza socio-psihologica a actului infractional

Prof. coordonator

Laura Madalina Stirbu Anul I, grupa X

Cuprins :
1. Sociologia si caracterul cultural al sexualitatii umane 2. Victima si victimologia : 2.1. Rolul victimei in comiterea infractiunii 2.2. Aspecte privind tipologia din victimologie 2.3. Victimizarea femeii 3. Violul ca forma de agresiune sexuala: 3.1. Definitii juridice si sociale ale violului 3.2. Atitudini sociale si mituri cu privire la viol 3.3. Etiologia violului: violatori, victime, cauze si motivatii 3.4. Conceptia psihologica si psihiatrica: 3.5. Tipuri de violatori 3.6. Reactii ale victimei si procesul de victimzare secundara 4. Conceptia sociologica : 4.1. Socializarea atitudinilor cu privire la viol : 4.2. Teoria subculturii violente 4.3. Teoria asocierii diferentiale 4.4. Teoria contractului social 4.5. Teoria interactionalismului simbolic 5. Cadrul legal actual al infractiunii de viol 5.1. Aspecte caracteristice ale infractiunii

1. Sociologia si caracterul cultural al sexualitatii umane Intre fenomenele care fac parte din aria sociologiei problemelor sociale sau din cea a sociologiei deviantei, sexulitatea, mai ales cea cu caracter patologic sau aberant, ocupa un loc aparte. Contribuie la aceasta nu atat fascinatia unei teme care-i releva sociologului aspecte senzationale, cat, mai ales, interesul stiintific pe care sexualitatea in general, devianta sexuala in particular, il repezinta pentru cunoasterea sociologica, mai putin pregatita din punct de vedere metodologic si aplicativ sa abordeze o problematica care angajeaza esential natura umana si viata intima a indivizilor. Istoria umana este, de fapt, si o istorie a sexualitatii omului, caracterizata de multiple aspecte sociologice, care abia de la Freud incoace a inceput sa fie studiata si explorata in mod sistematic. Spre deosebire de sexulalitatea pur biologica caracteristica regnului animal, sexualitatea umana este marcata de influenta factorilor sociali si culturali, de presiunile exercitate de normele si valorile sociale, care controleaza impulsurile strict biologice si le canalizeaza spre cai dezirabile din punct de vedere social. Viata sexuala a omului este mai putin o functie a unor necesitati biologice pure, cat , mai ales, o expresie a conduitelor si atitudinilor modelate de societate. Din acest punct de vedere, orice evaluare a valorilor pozitive sau negative ale sexualitatii, orice apreciere cu privire la comportamentul sexual normal sau anormal trebuie sa faca apel la determinantele culturale ale societatiii in care se manifesta si care influenteaza forma lor de exprimare. Istoria sexualitatii umane, intreaga seccesiune a conduitelor, conceptiilor si practicilor sexuale, demonstreaza ca formele de exprimare a instinctului sexual la indivizii umani nu au un caracter unitar sau omogen, ci poseda o mare variabilitate si diversitate culturala, in functie de traditii, moravuri, obiceiuri, reguli scrise sau nescrise, de tot ceea ce alcatuieste, in genere, modul sau stilul de viata al unei forme de comunitate umana. Data fiind aceasta variabilitate si diversitate culturala, nu se poate afirma ca exista doar un singur model culturalal al sexualitatii umane in functie de care sa poata fi judecate abaterile sau formele de devianta, ci exista o pluralitate de modele in raport cu care devianta sexuala devine o notiune relativa, astfel ca ceea ce intr-o anumita societate poarta eticheta de deviant, in alte societati sau perioade istorice ale evolutiei este definit ca un fenomen normal , adica asa cum trebuie sa fie, in sensul postulat de Emile Durkheim.

2. VICITIMA SI VICTIMOLOGIA 2.1. Rolul victimei in comiterea infractiunii In cadrul legislatiei noastre, atat in Codul penal cat si in Codul de procedura penala, privitor la raportul infractor-victima, atentia este concentrata maximal asupra celui ce savarseste fapta antisociala si mult mai putin asupra celui ce suporta efectele directe ale comterii infractiunii, mai ales in cazul infractiunilor cu violenta (omor, lovitura cauzatoare de moarte, viol etc ) Desi victimei i s-a acordat mai putina atentie din partea legiuitorului, analiza si cunosterea locului si rolului pe care acesta il ocupa atat in activitatea infractionala cat si in cea judiciara contribuie, pe de o parte, la formarea unor recomandari pentru conduite preventive si autoprotective in raport cu pericolul victimizarii si, pe de alta parte, la o mai rapida si mai corecta aplicare a legii in cazul savarsirii infractiunilor. Prin victima intelegem orice persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice, materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale Dupa cum iese din aceasta definitie, precum si din precizarile altor autori, victima inseamna fiinta umana, desi este necesar sa se faca o serie de precizari si in acest sens. Astfel, daca este clar ca nu pot si fi considerate drept victime obiecte distruse de raufacatori, in ceea ce priveste persoana victimizata (victima propriu-zisa), trebuie sa o diferentiem de alte cazuri de persoane care, de asemenea, pot fi lezate in urma actiunilor infractionale. Victima este persoana care fara sa-si fi asumat constient riscul, deci fara sa vrea, ajunge sa fie jertfita in urma unei actiuni sau inactiuni crimnale. Din punct de vedere istoric, radacinile academice ale victiomologiei sunt legate de o serie de lucarri aparute in perioada anilor 1940 si 1950. S-a considerat ca victimele sunt elementele valoroase de studiu, deoarece ele apar ca jumatate a diadei( perechii). Printre primii oameni de stiinta care s-au considerat ei insisi victimologi se numara : Mendelsohn (1940), care a examinat rezistenta oferita de victimele violului, von Henting (1948), ce s-a ocupat de vulnerabilitatea presupusa a unor categorii de indivizi cum ar fi cei foarte tineri, cei foarte batrani, imigrantii recenti etc; Wolfgang(1958), care a studiat unele categorii de indivizi, luand in atentie factori precum varsta, sexul, rasa etc, ale caror actiuni au contrbuit la moartea lor violenta. Desi exista multe aspecte ce tin de relatia infractor-victima de care se intereseaza victimologii, cel mai important dintre ele se refera la faptul daca victimele pot sau nu sa imparta intr-o anumita masura responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natura anti sociala impotriva lor. O asemea intrebare nu este desigur noua, ea fiind intalnita inca din antichitate dar, mai ales, in cadul lucrarilor reprezentantilor scolii pozitiviste italiene (Lombroso, Garofalo, Ferri). Intr-un mod mult mai clar aceasta

problema apara in lucrarea lui Hans von Hentig criminalul si victima sa (1948), in care sunt evidentiate posibilitatile de interactiune dintre infractor si victima, cu efect victimizant asupra oricarui dintre cei doi parteneri ai cuplului interpersonal. Studiile si cercetarile efectuate au scos in evidenta o multitudine de aspecte care conduc la concluzia ca raportul infractor-victima este mult mai complex, fiind necesara analiza mecanismelor si parghiilor de ordin psihologic si psihosocial din cadrul structurii relatiei interpersonale, care ajuta mult mai bine la evidentierea situatiei reale decat operarea din perspectiva strict juridica. Pana a se gasi modalitatea de calcul , gradul de vulnerabilitate victimala poate fi precizat prin intermediul a doua ategorii de factori: a) factori personali: retardatii mintal sau cei normali dar cu o valoare mai scazuta de Q.I., imigrantii noi, persoanele foarte in varsta sau fragile, minorii, femeia; este posibil de asemena ca ei sa fie destul de frecvent tinta atacului infractional. b) factorii situationali: unii indivizii sunt in mai mare masura sa fie susceptibili de a fi vitimizati decat altii in anumite perioade de timp sau cand se afla in anumite situatii. 2.2. Aspecte privind tipologia din victimologie Plecand de la una din Cele 5 solicitari majore adresate psihologiei judiciare, formulate de catre D.M. Gottefredson si anume, nevoia imbunatatirii metodelor de clasificare a persoanelor, in speta a infractorilor, consideram ca aceasta trebuie sa fie extinsa si asupra celui de-al doilea partener al cuplului penal, adica asupra victimei. Cu toate acestea, diversi autori s-au straduit sa realizeze clasificari in functie de o serie de criterii. Un prim criteriu important il poate constitui categoria infractionala, in urma careia o persoana sau mai multe poate fi victimizata. Astfel ,putem diferentia: a) victime ale infractiunii de omor; b) victime ale infractiunii de vatamare corporala; c) victime ale infractiunii de viol; d) victime ale infractiunii de talharie etc. De altfel, incercarile de clasificare a victimelor nu sunt foarte noi, ele fiind initiate chiar de catre parintele victimologiei , Hans von Hentig. Plecand de la diferentierea victimelor innascute de victimele societatii , in ultimele sale lucrari, utilizand criterii factorii psihologici, biologici si sociali, contureaza treisprezece categorii de victime: 1. victimele nevarstnice 2. femeile ca victime

3. varstnicii 4. consumatorii de droguri si stupefiante 5. imigrantii 6. minoritatile etnice 7. indivizii normali,dar cu o inteligenta redusa 8. indivizii (temporar) deprimati 9. indivziii achizitivi 10. indivizii desfranati 11. indivizii singuratici Una din clasificarile cel mai valoroase si utile din punct de vedere stintific este cea a lui Stephen Schafer. Folosind drept criteriu gradul de participare si desigur, de raspundere a victimei in comiterea infractiunii, Schafer diferentiaza urmatoarele sapte categorii de victime: 1. 2. 3. legatura. 4. 5. 6. persoana 7. victimele politice, sunt persoanele care au de suferit din cauza convingerilor lor, convingeri care nu trebuie materializate neaparat in actiuni. 2.3. Victimizarea femeii. Femeia fae parte din categoria persoanelor (imprena cu copii si cei foarte in varsta) ce prezinta un grad mare de vulnerabilitate victimala, date fiind caracteristicile sale bio-constitutionale si psihocomportamentale. Prin traditie, feminitatea desemneaza o serie de trasaturi de personalitate victime slabe sub aspect biologic. victime slabe sub aspect social, sunt acele persoane care apartin unor grupari victime autovictimizate, sunt acele persoane care orienteaza agresiunea catre propria victimele care anterior faptului infractional nu au avut nici o legatura cu faptasul . victime provocat, sunt cele care, anterior victimizarii lor, au comis ceva constient sau victime care precipita declansarea actiunii raufacatorului. Este cazul persoanelor care intillnirea dintre victima si infractor este totalmente intamplatoare. incostient fata de infractor. prin conduita lor influenteaza raufacatorii in a comite infractiuni,desi intre ei nu a exista niciodata o

minoritare etnice sau care apartin unor religii neagreate de catre comunitate.

specifice femeii, precum: sensibilitate, finete, preocupari pentru frumos, emotivitate, inteligenta analitica, aptitudini aducationale. Dar tot prin traditie, imaginea femeii in raport cu cea a barbatului a fost in general defavorizata, barbatii, mai ales cei casatoriti, avand drepturi depline, inclusiv de aplicare a sanctiunilor bazate pe agresiune fizica. Femeia a trebuit sa suporte de-a lungul vremii multe variante de umilire, desconsiderare, si chiar maltratare si toate acestea ca urmare a unor norme socio-culturale acceptate si promovate de grupurile si macrogrupurile de apartenenta. Formele de victimizare la care a fost supusa femeia au variat de la o cultura la alta, de la o etapa istorica la alta, de la forme mai usor agresive pana la forme violente, fizic si psihic traumatizante. Desigur ca, de-a lungul timpului, transformarile sociale si modificarile in plan etno-cultural au actionat profund asupra feminitatii si, respectiv, asupra schimbarii rolului femeii in societate, precum si in raporturile dintre feminitate si masculinitate. Cucerirea de drepturi egale cu barbatul, accesul femeii la scolarizare si cultura, exercitarea de profesii si asumarea unor roluri care apartineau barbatilor, au redus distantele si divergentele dintre feminitate si masculinitate, in sensul ca feminitatea a castigat si castiga pe linia unor caracteristici comportamentale: initiative, independenta, spirit de organizare, indrazneala, forta, aptitudini de conducere. In cadrul unei cercetari efectuate in tara noastra, s-a plecat de la constatarea ca , in ultimele decenii, s-au produs mutatii in structura psiho-comportamentala a femeilor in sensul cresterii tendintei spre masculinizare. Asemenea date nevalorizate in suficienta masura in plan social pot favoriza aparitia unor conduite deviante, inclusive celor grave, antisociale. Plecand de la aceaste consideratii, s-a formulat ca ipoteza de lucru existenta unei corelatii semnificative intre criminalitatea feminina si tendintele marcante spre masculinitate. Aceste gen de cercetari atrag atentia asupra faptului ca este necesara abordarea cuplului penal victima-infractor, in care fiecare membru sau amandoi sunt vazuti dintr-o noua perspective, femeia manifestand un rol mult mai activ in plan social si psihorelational. De asemenea, trebuie reconsiderate modalitatile de evaluare a gradului de raspundere a femeii (ca victima) in comiterea actelor infractionale. Actualmente, violul este considerat infractiune si se pedepseste conform dispozitiilor din Codului penal. Dupa Mina Minovici exista patru grupe mari de viol: 1. reducerea la neputina a victimei prin forta brutala. Se tine cont de raportul de forta fizica dintre voctima si agresor. Asa dupa cum reise din cauzistica medico-legala, o femeie robusta,sanatoasa nu poate fi violat de un singur barbat decat in situatii speciale si anume cand este atacata prin surprindere,

cand i se aplica o lovitura puternica, cand este sub influenta unor substante ce induc o ingustare a campului constiintei si cand violenta se face sub amenintarea unei arme; 2. violul prin constrangere morala; 3. violul prin asa zisele abuzuri de situatie; 4. violul la persoanele feminine cu stari patologice fizice si mentale. Exista si cazuri de viol in somnul hipnotic si somnul normal. In unele tari violul a fost si este considerat unul dintre cele mai teribile si strict interzise acte interpersonale. Intre anii 1930 si 1968, in S.U.A. ,445 de barabti au fost executati pentru acest gen de pedeapsa iar din 1976 , inchisoare pe viata a devenit pedeapsa maxima. In cazul violului, spre deosebire de alte infractiuni , actul antisocial este subiect de interpretare, in primul rand de catre victima si violator, apoi de catre organele judiciare. Violul poate fi comis de catre un strain sau de catre cineva care s-a aflat inainte de viol intr-o relatie cu victima. Astfel, in urma unui studiu efectuat pe parcursul anilor 1982, 1983, 1984, pe un lot de 500.000 de victime, s-au gasit urmatoarele procente privind tipurile de relatie violator-victima: Violatorul nu era un strain 40% -ruda -prieten -4 % -7 % -cunostinte intamplatoare 16% Violatorul era un strain 55% -complet necunoscut 49% -cunoscut din vedere 7% Relatia nu poate fi precizata 4% Dupa cum se poate observa din aceste date, violul comis de straini atinge un procent mult mai mare decat cel comis de persoane cunoscute de catre victima. O explicatie ar fi aceea ca victima unui viol comis de o cunstinta este inhibata in a face plangere organelor judiciare. O alta forma frecventa de victimizare a femeii o constituie maltratarea si chiar uciderea femeii de catre sot. Cauzele pot fi multiple: conflicte intraconjugale, infidelitatea sotiei sau suspiciuni ale sotului privind infidelitatea conjugala, gelozia, sot alcoolic sau blonav psihic. In unele cazuri, ca urmare a frecventelor amenintari si agresiuni fizice, sotiile pot comite ele insele infractiuni, inclusiv crime asupra sotilor.

-alte persoane bine cunoscute 6%

In stabilirea responsabilitatilor victimei este necesar sa fie cunoscuta istoria relatiei interpersonale intramaritale in primul rand, frecventa si evolutia conflictelor conjugale, in vederea evaluarii potentialului conflictogem al diadei maritale, stabilirea raspunderilor fiecaruia privitoare la distorsiunile functionalitatii cuplului conjugal. Victimizarea sotiei poate fi datorata in intregime conduitei ostile si agresive a sotului dar, totodata, poate sa existe si o contributie mai mare sua mai mica a conduitei sotiei, in sensul ca ea poate provoca, direct sau indirect, prin raspunsurile sale comportamentale, actele victimizante ale sotului sau. De un mare ajutor pentru atenuarea conflictelor intramaritale si a situatilor victimizante mai ales asupra sotiei poate fi psihoterapia conjugala si familiala. Asemenea sprijin si ajutor ar reduce mult posibilitatea comiterii unor acte victimizante, inclusive cele mai grave, comise in cadrul relationarii conjugale. 3. VIOLUL CA FORMA DE AGRESIUNE SEXUALA Cu toate ca violul este una dintre conduitele sexuale deviante , cunoscute de multa vreme in istoria umanitatii, el s-a impus numai recent atentiei sociologilor ca problema sociala . Descris in mitologia greaca si chiar in Vechiul Testament, acceptat ca o conduita normala sau, dimpotriva, ca un delict ori o crima capitala in reglementarile laice sau religioase ale diferitelor popoare, violul a devenit numai in constiinta contemporanilor una idntre cele mai serioase probleme cu care se confrunta factorii de control social. 3.1. Definitii juridice si sociale ale violului Violul este unul din actele de violenta cu cea mai mare gravitate sociala . Desi definitile sale juridice difera in legislatiile diferitelor natiuni, toate postuleaza ca o trasatura comuna constrangerea sexuala exercitata asupra victimei si lipsa de vointa a acesteia. In general, constata E.R. Mahoney, definitia juridical a violului implica relatia sexuala prin folosirea de catre o persoana a fortei, fara consimtamantul celeilalte persoane. Violul - arata A. Giddens - este un efect direct al legaturiii facute intre sexualitate si sentimentele de putere ori superioritate asupra altora, fiind un act de agresiune in care victimei i se neaga dreptul la autodeterminare. Prin impactul puternic si indelungat pe care-l are asupra vietii sociale a victimei si prin traumele pe care le produce , violul este apreciat de criminologi ca una dintre cele mai grave infractiuni , una dintre cele mai importante din ansamblul infractiunilor comise prin violenta .

Unii juristi considera de altfel ca lipsa de consimtamant a victimei este elementul principal de incriminare a violatorului. Menachem Amir, unul dintre cei mai cunocuti specialisti in domeniu, aprecia ca, totusi , aceasta notiune, la fel ca ideea conform careia victima a favorizat infractiunea de viol sunt erori tributare ideologiei masculine. In cazul unui viol intreprins asupra unui minor, problema consimtamantului sau lipsei de de consimtamant nici nu se pune de fapt. Pentru acest motiv ,mai multe state americane au revizuit legislatia lor in meterie de viol, pentru a se considera ultizarea fortei sau agresiunea ca fiind principalul element implicat in viol, indiferent de atitudinea victimei (CLinard M.B. si Meier R.F ). Exista insa si specialisti ai domeniului care considera ca exista si circumstante in care violul are loc fara utilizarea fortei, fiind utilizate alte mijloace mai subtile printre care viclenia. Aceste circumstante apar mai ales in cazurile in care victima nu are capacitate de discernamant pentru a-si da sau nu consimtamantul (este retardat mental, se afla sub influenta acoolului sau drogurilor etc.). In aceste cazuri nu este folosita forta, dar nici nu este implicat acodrul sau consimtamantul victimei. Dat fiind majoritatea circumstantelor agresive in care se produce un act de viol, acestea sunt utilizate frcevent in procedurile judiciare, chiar si in cazul relatiilor dintre soti (asa numitul viol marital), atunci cand sotul abuzeaza sexual de sotie, impotriva dorintei si vointei acesteia. In ceea ce priveste definitia autilizata de juristii romani, Codul nostru Penal nu distinge, in mod specific, violul marital, definit in articolul 197 C. pen. (care a fost modificat att prin Legea nr. 197 din 13 noiembrie 20001 ct i prin Ordonana de Urgen nr. 89 din 21 iunie 20012 i Ordonana nr. 143/2002), numai violul in general, adica actul sexual de orice natur, cu o persoan de sex diferit sau de acelai sex, prin constrngerea acesteia sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra ori de a-i exprima voina. Legislatia noastra sanctioneaza violatorul cu o pedeapsa privative de libertate de la 3 la 10 ani. Infraciunea este mai grav dac: a. fapta a fost svrite de dou sau mai multe persoane mpreun; b. victima se afla n ngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau n tratamentul fptuitorului; c. victima este un membru al familiei; d. s-a cauzat victimei o vtmare grav a integritii corporale sau a sntii; Pedeapsa este i mai mare dac: a. victima nu a mplinit vrsta de 15 ani; b. fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

10

Aadar, legea reglementeaz o form simpl a infraciunii de viol (art. 197 alin. 1 C. pen.), precum i trei forme agravate (art. 197 alin. 2 i 3 C. pen.). Ca o particularitate distincta a legislatiei romanesti, violul nu se pedepseste daca, inainte ca hotararea de sanctionare sa fi ramas definitiva, a intervenit casatoria dintre victima si autor .Aceasta decizie este de altfel foarte veche in istoria reglementarilor scrise sau nescrise cu privire la viol. Ca alta trasatura specifica a legislatiei romanesti, dar si a altor legislatii ale altor tari, trebuie mentionat faptul ca ea nu prevede sanctiuni pentru tentativa de viol, adica incercarea neizbutita de comitere efectiva a unui viol. Distinctia intre viol consumat si tentativa de viol este dificila de facut, in conditiile in care numai incapacitatea fizica a fapturitorului impiedica infaptuirea, ca atare, a violului. Atat violul consumat, cat si tentative de viol implica insa, in majoritatea cazurilor, utilizarea unor mijloace constrangatoare. Indiferent de toate aceste delimitari si notiuni juridice, violul, sub toate formele in care se prezinta, este grav si nociv, nu numai pentru ca prin caracterul sau reuneste conditiile principale ale unei infractiuni cu periculozitate sociala, ci si pentru faptul ca exprima o anumita atitudine negativa, de dispret , fata de femeie, larg generalizata in societatile traditonale, dar si in cele contemporane. 3.2. Atitudini sociale si mituri cu privire la viol Problema definirii violului nu este atat de clara precum pare la prima vedere. Daca diferitele categorii juridice utilizate de specialisti pentru pentru a califica un act ca fiind sau nu viol sunt ele insele ambigue sau contradictorii , definitii utilizate de public au un caracter si mai confuz . Intevin si se conjuga, in acest sens, o serie de mentalitati si credinte, care depind de zestrea culturala a indivizilor, de modul in care au fost socializati si educati, de normele si valorile subculturii lor de apartenenta . In deceniul al optulea, psihologul American Huber Field si-a propus sa identifice si sa evalueze atitudinile cu privire la viol in randul populatiei, specialistilor, autoritatilor si violatorilor. Diferitele studii au permis constatarea ca o mare parte dintre violatori nu se considera vinovati pentru actul pe care l-au comis, deoarece apreciaza ca nici o femeie n-ar putea fi violata impotriva dorintei . Altii recunosc ca au avut raporturi sexuale cu victima, dar nu le califica drept viol, intrucat considera ca victima nu a avut prea mult de suferit, nefiind brutalizata prea tare. Circa o treime din violatori neaga complet ca au avut o relatii sexuale cu victima. In aceasta atitudine, apreciaza E. Goode, transpare o conceptie tributara ideologiei masculine conform careia barbatul are aproape un drept nelimitat de acces sexual legitim la

11

femei, indiferent de rezistenta acestora, iar femeile n-au absolut nici un drept, cu exceptia alegerii intre a muri sau a fi agresata ( Goode E. , 1990 , p. 250 ) In orice societate sunt prezente o serie de mituri cu privire la viol, violator si victima. Cercetarile facute de americani in aceasta privinta au ajuns la concluzia ca o mare parte din populatia chestionata este de acord cu formulari de genul: in majoritatea actelor de viol, victima este vinovata, deoarece este imorala si are o reputatie proasta, orice femeie care merge in casa unui barbat pentru prima data doreste sa aiba relatii sexuale cu el etc (Burt M. , 1980 , p 217 -321). Adesea ,chiar politistii sau judecatorii sunt influentati de aceste mituri, punand sub semnul intrebarii respectabilitatea victimei . efectele victimizarii prin viol se extind ondulatoriu asupra tuturor femeilor, care traiesc cu teama permanenta de a nu fi agresate sexual si culpabilizate in public. Mituri despre viol sunt prezente insa in orice societate, vehiculate atat de cei cu mentalitati conservatoare, cat si de aceia cu vederi liberale in ceea ce priveste rolul si libertatea femeii. Primii apreciaza ca prin atitudinea si conduita ei femeia este cea care trebuie facuta responsabila pentru comiterea violului. Ultimii considera, dimpotriva,ca femeia are dreptul sa opteze pentru atitudini si conduite pe care si le doreste, are dreptul la autodeterminare sexuala, astfel ca violatorul este singurul vinovat. Factorii care determina calificarea mai frecventa a unui act de agresare sexuala a unei femei ca fiind violul sunt (Goode E.,): nivelul mai inalt de instructie al evaluatorului, toleranta mai mare fata de libertatea femeii, implicarea in activitati porfesionale in afara caminului (atunci cand cel care evalueaza este femeie), omiterea agresiunilor sexuale de catre un violator necunoscut victimei agresiunile exercitate de persoane cu care victima a avut relatii precedente, de example cu un fost sot sau iubit, tind sa fie minimalizate. Exista, in acest sens, o lipsa puternica de concordanta intre definitiile obiective (legale) si cele subiective (date de populatie) ale violului, care se manifesta si la nivelul justitiei penale. 3.3. Etiologia violului: violatori, victime, cauze si motivatii Studiile efectuate pana in present asupra violului au permis identificarea mai multor cauze si motivatii, care pot explica atat comiterea unui act individual sau colectiv de agresiune sexuala ,cat si amploarea acetor acte in societatea contemporana. Constatarile acestor studii au permis conturarea mai multor conceptii etiologice in acest domeniu. 3.4.Conceptia psihologica si psihiatrica

12

Cea mai mare parte din explicatiile psihologice pun accentual pe personalitatea violatorului , incercand sa identifice caracteristici individuale ale acestuia cum sunt: propensiunea spre violenta, incapacitatea de control asupra impulsurilor brutale, tendinta de dominare asupra altor persoane , sentimentul de dispret fata de femeie etc. In centrul conceptiei psihologice se afla de fapt tipul de personalitate a violatorului, care-l mobilizeaza , constant, la comiterea unor acte de violenta . Aceasta conceptie pare intarita de o serie de interpretari psihanalitice ,care considera, in concordanta cu conceptia lui Freud, ca intre agresivitate si conduita sexuala exista o stransa legatura, ostilitatea manifesta sau ascunsa este cea care genereaza si intretine excitatia sexuala, iar absenta ei conduce la indiferenta si plictiseala sexuala (Stoller R.J.) Adeseori, pentru a explica propensiunea agresiva spre sexualitate, conceptiile psihologice adopta o interpretare psihopatologica in cadrul careia domina idea ca majoritatea violatorilor sunt persoane anormale, patologice, definite de profunde perturbari psihice. Aceasta idee este insa dezmintita de numarul mare de violatori care nu au nici un fel de deficiente psihice. In realitate, numarul de violatori care se confrunta cu probleme mentale represinta, in orice societate, o raritate statistica. Violatorii se disting, de fapt, dupa caracteristicile principale ale subculturii de care apartin, dupa instructie, educatie, statut marital, contactul cu modele de infractionalitate si motivatiile pentru comiterea agresiunii sexuala (Hyde J.S. ) 3.5. Tipuri de violatori Desi cercetatoarea americana J. Hyde apreciaza ca nu exista violatori tipici, care sa fie definiti de un profil de personalitate distinct, sociologul American J Henslin diferentiaza urmatoarele unsprezece tipuri, fara a indica insa si proportia acestora in cadrul numarului total de agresori : a) misoginul, individual care, intr-o perioada timpurie a vietii sale, a fost umilit profund de o femeie care a avut un rol importat in existenta sa. Agresarea brutala a victimei reprezinta pentru el exercitarea unui sentiment de ura, razbunare si revansa; b) sadicul, care maltrateaza victima, dar spre deosebire de misogin, nu are resentimente fata de ea. El cauta placerea prin provocarea suferintei altora, victima fiind cea mai potrivita persoana pentru tendintele sale sadice; c) violentul, pentru care agresiunea sexuala, urmata, in unele cazuri, de omorarea victimei, reprezinta numai una din caile de a-si satisface tendintele agresive. Pentru acest tip, placerea nu consta in violenta ca atare, ca in cazul misoginului, ci in raporturile sexuale intretinute cu victima;

13

d) razbunatorul este acel tip de violator care foloseste agresarea sexuala ca un mijloc de razbunare, desi, de cele mai multe ori, victima nu este decat un substitut al persoanei pe care vrea sa se razbuna; e) violatorul politic, la fel ca razbunatorul, isi alege victima ca un substitute pentru dusmanul pe care vrea sa se razbune si care este, de obicei, un alt barbat. Soldatii care violeaza femeile intr-un teritoriu inamic sau etnicii care agreseaza sexual reprezentantele altui grup etnic se include in acest tip; f) complexatul este acel tip de violator care considera agresiunea sexuala ca o forma de exaltare, insa nerealista, a barbatiei sale. Violul este pentru el un mijloc de a arunca o punte de legatura intre modul in care-l percep altii si modul in care se percepe el insusi. Rezistenta si protestele victimei nu sunt pentru el decat confirmari imaginare ca a fost si este un partener de sex excelent. In multe cazuri, el ii telefoneaza sau i se adreseaza direct victimei pentru a o intreba cum s-a simtit si pentru a-i solicita o noua intalnire; g) oportunistul este, spre deosebire de celelalte tipuri de violatori mentionate, un individ care nu urmareste prin agresiune un scop distinct. El profita de fapt de o anumita imprejurare neasteptata pentru a incerca sa abuzeze de victima. Deseori, ocazia apre in timpul unui furt sau jaf sau in alte situatii; h) ludicul, care considera violul ca un simplu prilej de distractie si de amuzament. Acest agressor initiaza si participa, cel mai frecvent, la violurile comise colectiv, deoarece violul semnifica pentru el sentimental camaradiei si jocurilor masculine; i) investitorul este, de obicei, un individ care, ca si ludicul, cunoaste victima, cel putin din vedere. Agresiunea se produce cand el investeste timp si bani pentru a seduce victima pe cai normale. Considerand ca este dreptul lui sa pretinda acest lucru, acest tip de violator doreste sa obtina amortizarea investitiilor pe care le-a facut, preferand totusi sa evite violenta; j) prietenul victimei, care, ori la prima intalnire, ori dupa mai multa vreme isi revendica dreptul la gratificatie sexuala, trecand direct la agresare. Acest violator pare sa existe cel mai frecvent in randul studentilor; k) sotul victimei, care este, de obicei, un individ violent si sadic, care-si maltrateaza sotia. Acest tip de violator contrazice idea, profound inradacinata in randul publicului, conform careia nu poate exista viol marital. Tipologiile violatorilor sunt interesante, dar ele nu se pot generaliza, deoarece nu iau in considerare decat acele trasaturi sugerate de studiile facute asupra violurilor raportate. In plus,

14

majoritatea studiilor intreprinse s-au facut asupra unor violatori incarcerati. Studiile psihologice sunt, desigur, importante, dar le trebuie completate cu alte cercecetari, intreprinse de juristi si sociologi. 3.6. Reactii ale victimei si procesul de victimizare secundara In majoritatea coplesitoare a cazurilor, ca urmare a unui act de viol, victima este nevoita sa se confrunte cu o serie de evenimente de criza, care se pot prelungi chiar si un an sau mai mult. Pentru aceasta sitatie de criza , medicii si psihologii folosesc chiar si denumirea de sindrom al traumei de viol constatand in reactii fizice si psihice puternice (Hyde J.S.). trauma se declanseaza chiar o data cu agresarea victimei si cu teama ca violatorul ar putea-o chiar omori. Evenimentul este atat de socant, incat victimei nici nu-i vine sa creada ceea ce se petrece. Sentimentele de furie, teama si anxietate, tensiunea nervoasa si lipsa de odihna, plansetele si tipetele sunt formele cele mai expresive pe care le iau simptomele traumei de viol. Aceste sentimente sunt incercate de o proportie de circa 50 % din victime, cealalta jumatate reactionand intr-un stil controlat si calm, care contrasteaza de fapt cu veritabilele lor sentimente. La toate aceste se adauga suferintele fizice provocate de ranile produse de agressor, dezgustul pentru propriul corp si prejudiciile aduse de autoritati, care o supun, la randul lor, unui proces de victimizare secundara. Toate aceste situatii cu care a trebuit sa se confrunte victima sunt extreme de dureroase si ele au fost studiate in amanuntime de psihologi. Acestia s-au axat asupra unor victime care nu numai ca nu raporteaza agresiunea autoritatilor, dar nici nu povestesc nimanui despre ea ( Hyde J.S.) . La fel ca acelea care aduc la cunostinta autoritatilor violul, acestea experimenteaza criza determinata de sindromul traumatic, confruntandu-se cu aceleasi probleme de adaptare. 4. CONCEPTIA SOCIOLOGICA Din perspectiva sociologica, factorii structurali sunt mai importanti decat cei strict individuali. In acest sens, violul este privit de sociologi ca o consecinta directa sau indirecta a inegalitatii dintre sexe, a atitudinilor dominante cu privire la rolul femeii, a violentei care se manifesta larg in societatile contemporane, a mecanismelor si structurilor sociale care favorizeaza subordonarea femeii si agresiunilor sexuala comise impotriva ei. Pana in deceniul al saselea, cercetarile si studiile asupra vioului erau dominate de psihanalisti, care elaborasera conceptia, raspandita si in randul unei parti din public, ca violul corespunde dorintei

15

incostiente a tuturor femeilor de a fi violate. Incepand din aceasta perioada, o data cu geneza si amplificarea miscarilor feministe, sunt initiate in Occident primele cercetari sociologice asupra violului, considerat, din ce in ce mai mult, ca o forma de violenta, compatibila modelelor de violenta existente in societatea contemporana. 4.1. Socializarea atitudinilor cu privire la viol Cea mai mare parte a explicatiilor sociologice sunt bazate pe ideea ca normalitatea sau anormalitatea, ori caracterul deviant al unui act de viol, sunt notiuni relative, acest act avand radacini profunde in mentalitatile oamenilor, in normele si valorile diverselor grupuri sociale. Variabilitatea istorica si geografica a atitudinilor si legislatiei cu privire la viol reprezinta, ea insasi, un impediment important in definirea unitara a acestui act de violenta. Intr-o serie de societati, acest act era cvasicunoscut, Antropologii, care au facut cercetari in comunitatile tribale , au observat ca in unele dintre acestea nu exista violuri sau definitii ale acestui act, in timp ce in altele exista, dimpotriva, o tendinta pronuntata catre comiterea acestor acte. In societatea contemporana a crescut amploarea actelor de viol, majoritatea lor incorporand valori negative cum sunt misogismul, sexismul, agresivitatea contra femeii etc. . Violul este de fapt - aprecia E. Goode- o exarcebare a relatiilor traditionale si conventionale intre sex. Ele se dezvolta chiar din structura civilizatiei noastre. In acest sens, violul este compatibil cu o multitutine de stereotipuri si mentalitati culturale care domina in societatile contemporane si conform carora barbatii trebuie sa fie mai agresivi decat femeile, sa ia primii initiative in relatiile sociale sau sexuale, iar femeile nu pot avea autonomie si independenta, iar daca le au, merita sanctionate. Aceste conceptii sunt efectul unor conduite invatate, insusite atat prin procesul de socializare, cat si prin modul cum se manifesta in viata sociala majoritara atitudinilor barbatilor fata de femei.

4.2.Teoria subculturii violente Aceasta teorie pune accentul pe prevalenta violentei in societatea contemporana si pe contextele culturale care o favorizeaza, violul fiind forma cea mai expresiva pe care o ia aceasta violenta. Mediile defavorizate si categoriile sociale cu nivele de educatie si instructie cele mai scazute dau nastere unor subculturi care privesc adeseori violul ca pe un fapt normal. In aceste medii exista cel mai mare

16

numar de violuri, violatori si victime. Presiunile catre conformare exsitente in grupruile sociale din aceste medii, induc indivizilor valori cum sunt duritatea fizica, autonomia, viclenia, gustul pentru risc si aventura s.a. (Miller W. B ) . Toate aceste valori sunt concretizate si in atitudinea fata de femei. Menachem Amir a elaborate, in aceste sens, teoria subculturii violentei conform careia violul este o tendinta care apare frecvent in grupurile cele mai tinere din mediul urban, care se confrunta cu dificultati existentiale. Teoria lui Amir ,la fel ca alte teorii cu privire la subcultura violenta, a fost pusa la indoiala de multi cercetatori, care au apreciat ca violenta este o conduita ce ii defineste si pe reprezentantii altor categorii sociale (Johnson A.G ). C.McCaghy a schitat, la randul sau, o teorie care sustine ca violul nu este numai produsul unor subculturi distincte ci, in primul rand, al valorilor culturii generale existenet in societate. Aceste valori ignora prejudiciile aduse victimei si il sprijina pe barbat ca agressor sexual. Rigiditatea rolurilor sexuale invatate de barbati in cursul socializarii ii determina pe acestia sa asocieaza sexualitatea cu agresivitatea. Toate aceste teori sustin ca violul nu este un act izolat de contextul general al societatii, ci un produs al acestei societati, o expresia a unor atitudini invatate care sunt manifestate atat de violator, cat si de victima. 4.3. Teoria asocierii diferentiale In forma ei originara, aceasta teorie a fost elaborata de sociologul American Edwin Sutherland si ea seamana, in unele privinte, cu teoria subculturii violente. Aceasta teorie isi propune sa arate ca in toate societatile contemporane exista convingeri, valori si atitudini care incorporeaza atat respectul, cat si lipsa de respect fara de normele si regulile sociale. Care din ele vor fi adoptate de indivizi depinde de expunerea acestora la conditii alternative si conflictuale intre ele. Daca intensitatea expunerii la modele socializatorii care promoveaza violenta este mai mare decat cea a expunerii la modele de socializare care promoveaza pacifismul, individul va adopta, mai tarziu, o conduita definita de agresivitate. In mai multe societati, asa cum am vazut, dar mai ales in cele contemporane, se manifesta o dualitate atitudinala fata de femei. Sub influenta dogmelor crestine, femeia era privita atat ca o sursa a tuturor relelor, unealta a diavolului , cat si ca o fiinta sfanta si pura, intruchipata de Sfanta Fecioara. Aceste atitudini s-au pastrat, in mare parte, in modelele culturale socializatorii ale masculinitatii si feminintaiii ale majoritatii societatilor de astazi. In multe grupuri sociale domina idea ca femeia este intotdeauna de vina(cherchez la femme! nu este decat o expresie minimala a acestei idei),

17

misogismul si agresivitatea fata de ea fiind atitudini obisnuite. Expus mai intens unei asemenea definitii peiorative despre rolul femeii, decat defintiilor pozitive, unii tineri vor ajunge, ulterior, agresori sexuali 4.4. Teoria contractului social Dezvoltata de H. Bloch si G. Geis aceasta teorie este tributara mai multor conceptii psihologice si sociologice (teoria frustrare - agresivitate, teoria lui Merton cu privire la adaptarea la situatii anomice, teoria oportunitatii diferentiale a lui Cloward si Ohlin etc ). In ansamblul ei, ea sustine idei: a) sexuala agresiva; b) c) d) sexuala a femeii. O asemea teorie schiteaza de fapt unii dintre factorii de risc care conditioneaza sau determina conduita violatorului. 4.5. Teoria interactionalismului simbolic Tributare tezelor schitate de sociologii fenomenologi, perspective interactionalismului simbolic cu privire la viol contine o serie de idei preluate din teoria socializarii femeii in rolul de victima. Conform acestei perspective rolurile sexuale si raporturile intre sexe sunt realitati sociale care sunt sustinute prin mesajele verbale si nonverbale ale barbatilor si femeilor in interactiunea lor cotidiana (Johnson A.G. ). Barbatii si femeile tin in acest sens, sa utilizeze limbaje diferite, care nu fac altceva decat sa sprijine discriminarea femeii si subordonarea ei fata de barbat. Barbatul, de exemplu, utilizeaza un limbaj mai putin expresiv, care ii ascunde starile emotionale, in timp ce femeile folosesc un limbaj mai deschis si expresiv, care manifesta starea lor emotionala. Dincolo de mesajele exprimate prin intermediul limbajului, un rol important il au mesajele nonverbale, constand in atitudinile efective manifestate de femei si barbati. In cele mai multe situatii, femeile se arata mai sensibile decat barbatii. inhibitiile sexuale puternice manifestate de femeie reprezinta, pentru multi barbate un dificultatile economice sau de alta natura , care impiedica angajarea intr-o casatorie si absenta segregarii intre sexe poate determina, in anumite conditii, acte de agresare semn ca ea trebuie violata; prelungesc celibatul, reprezinta un important factor de declansare a conduitelor sexuale agresive restrictiile formale severe asupra relatiilor sexuale nonmaritale determina o conduita

18

Pe de alta parte, acestia sunt primii care iau initiativa fata de o femeie. Toate aceste roluri asumate de barbati si femei, in interactiunea lor cotidiana, intaresc suprematia masculina in detrimentul femeii, determinand sau conditionand reactiile violatorului si ale victimei. 5. CADRUL LEGAL ACTUAL AL INFRACTIUNII DE VIOL Infraciunea de viol este reglementat de art. 197 C. pen. (care a fost modificat att prin Legea nr. 197 din 13 noiembrie 20001ct i prin Ordonana de Urgen nr. 89 din 21 iunie 20012 i Ordonana nr. 143/2002), potrivit cruia: infractiunea de viol const n actul sexual de orice natur, cu o persoan de sex diferit sau de acelai sex, prin constrngerea acesteia sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra ori de a-i exprima voina. Aadar, legea reglementeaz o form simpl a infraciunii de viol (art. 197 alin. 1 C. pen.), precum i trei forme agravate (art. 197 alin. 2 i 3 C. pen.). Tentativa la infraciunea de viol se pedepsete potrivit dispoziiilor art. 204 C.P. Potrivit alin. 4 al art. 197 C.P. aciunea penal pentru fapta prevzut n alin. 1 se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate. Fa de dispoziiile reinute n acest text de lege, n practica judiciar s-a reinut c n cazul infraciunii de viol, potrivit art. 197 alin. (4) C. pen., aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate numai pentru fapta prevzut n art. 197 alin. (1). Prin urmare,pentru faptele prevzute n art. 197 alin. (2) i (3), aciunea penal punndu-se din micare din oficiu, retragerea plngerii prealabile nu nltur rspunderea penal, iar n lipsa unei prevederi exprese, mpcarea prilor nu nltur rspunderea penal pentru svrirea infraciunii de viol. Dup cum s-a reinut n spe, retragerea plngerii prealabile, n cazul faptelor prevzute n art. 197 alin. (2) i (3) C. pen. i mpcarea prilor, n cazul faptelor prevzute n art. 197 alin. (1)-(3) nu se ncadreaz n cazul de contestaie n anulare prevzut n art. 386 lit. c. Legea a fost publicat n M. Of. nr. 568 din 15 noiembrie 2000. pen., referitor la omisiunea instanei de recurs de a se pronuna asupra unei cauze de ncetare a procesului penal cu privire la care existau probe n dosar, ntruct, n aceste cazuri, nici retragerea plngerii prealabile i nici mpcarea prilor nu nltur rspunderea penal. Subliniem c nalta Curte de Casaie i Justiie constituit n Secii Unite, conformndu-se dispoziiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar, s-a ntrunit n vederea examinrii recursului n interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, cu privire la ncadrarea juridic a faptelor care, n raport cu coninutul lor 19

concret, ntrunesc att elementele constitutive ale infraciunii de viol, ct i pe cele ale infraciunii de incest. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie a susinut recursul n interesul legii, nvedernd c, n aplicarea dispoziiilor art. 33 lit. b) din Codul penal, se impune ca raportul sexual cu o persoana de sex diferit, membru al familiei, cu care autorul este ruda n linie direct sau frate ori sor, svrit prin constrngerea acesteia sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra ori de a-i exprima voina, s fie ncadrat att n infraciunea de viol prevzut de art. 197 alin. 1 i alin. 2 lit. b1) din Codul penal, ct i n infraciunea de incest prevzut de art. 203 din acelai cod, n concurs ideal. Fa de aceast situaie, instana suprem a reinut urmtoarele 5 n legtur cu aplicarea dispoziiilor art. 197 alin. 2 lit. b1) i ale art. 203 din Codul penal, n raport cu prevederile art. 33 lit. b) din acelai cod, s-a constatat c instanele judectoreti nu au un punct de vedere unitar, pronunndu-se n mod diferit cu privire la ncadrarea juridic ce trebuie dat faptei de a ntreine raport sexual cu o persoana de sex diferit, membru al familiei i ruda n linie directa sau frate ori sor, svrit prin constrngerea acesteia sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra ori de a-i exprima voina. Astfel, unele instane s-au pronunat n sensul c fapta respectivconstituie numai infraciunea de viol prevzut de art. 197 alin. 1 i alin. 2 lit. b1) din Codul penal, considernd c ncadrarea juridic n art. 203 din acelai cod, privind infraciunea de incest, este absorbit n dispoziia de agravare de la alin. 2 4nalta Curte de Casaie i Justiie, secia penal, decizia nr. 3339 din 27 mai 2005. 5nalta Curte de Casaie i Justiie, decizia nr. II din 23 mai 2005 privind examinarea recursului n interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie, cu privire la ncadrarea juridic a faptelor care, n raport cu coninutul lor concret, ntrunesc att elementele constitutive ale infraciunii de viol, ct i pe cele ale infraciunii de incest, publicat n Monitorul Oficial nr. 867 din data de 27 septembrie 2005.lit. b1) al art. 197 din Codul penal, care se refer la situaia cnd "victima violului este membru al familiei". Alte instane, dimpotriv, s-au pronunat n sensul ca o atare fapt, svrit de autor asupra unui membru al familiei, cu care este rud n linie direct sau frate ori sor, constituie att infraciunea de viol prevzut de art. 197 alin. 1 i alin. 2 lit. b1) din Codul penal, ct i infraciunea de incest prevzut de art. 203 din acelai cod, n concurs ideal. Aceste din urm instane au procedat corect. Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal, infraciunea de viol const n "Actul sexual de orice natur, cu o persoan de sex diferit sau de acelai sex, prin constrngerea acesteia sau profitnd de

20

imposibilitatea ei de a se apra ori de a-i exprima voina", iar, n conformitate cu alin. 2 lit. b1) din acelai articol, mprejurarea dac "victima este membru al familiei" constituie agravanta. Pe de alt parte, prin art. 203 din Codul penal se prevede c "Raportul sexual ntre rude n linie direct sau ntre frai i surori" constituie infraciunea de incest. Din prevederile acestui din urma text de lege rezult astfel c, n cazul n care violul a fost svrit asupra unui membru al familiei, care este rud n linie ncadrat i n infraciunea de incest. Sub acest aspect, este de observat c, n raport cu prevederile art. 33 lit. b) din Codul penal, exist concurs de infraciuni (ideal) atunci "cnd o aciune sau inaciune, svrit de aceeai persoan, datorit mprejurrilor n care a avut loc i urmrilor pe care le-a produs, ntrunete elementele mai multor infraciuni". Aa fiind, fa de prevederea menionat, raportul sexual cu o persoan de sex diferit, care este rud n linie direct sau frate ori sor, prin constrngerea acesteia ori profitnd de imposibilitatea ei de a se apra ori de a-i exprima voina, constituie att infraciunea de viol, n forma calificat prevzut de art. 197 alin. 1 i alin. 2 lit. b1) din Codul penal, dac victima este membru al familiei n accepiunea art. 1491din Codul penal, ct i infraciunea de incest prevzutde art. 203 din acelai cod, n concurs ideal. De aceea, n msura n care victima raportului sexual svrit n condiiile prevzute de art. 197 alin. 1 din Codul penal este rud n linie direct sau frate ori sor cu autorul, fapta acestuia trebuie ncadrat, dup caz, n infraciunea de viol prevzut de acest text de lege i n infraciunea de incest prevzut de art. 203 din Codul penal, dac nu sunt aplicabile dispoziiile art. 1491din acelai cod, referitoare la "membru de familie", sau n infraciunea de viol prevzut de art. 197 alin. 1 i alin. 2 lit. b) din Codul penal i n infraciunea de incest prevzutde art. 203 din Codul penal, dac victima, rud n linie direct sau frate ori sor, locuiete i gospodrete mpreun cu fptuitorul. A considera altfel ar nsemna a lipsi de eficien dispoziia din art. 33 lit. b) din Codul penal, privind cumulul ideal de infraciuni, ceea ce ar fi contrar reglementrii de ansamblu a concursului de infraciuni n sistemul de drept penal romnesc. Ca urmare, inndu-se seama i de nelesul restrns dat noiunii de "membru de familie" prin art. 1491 din Codul penal, n raport cu care nici nu ar putea fi absorbit n forma agravat a infraciunii de viol, prevzut n art. 197 alin. 2 lit. b) din Codul penal, dect cazul n care ruda apropiat, victim a violului, locuiete i gospodrete mpreun cu fptuitorul, ar nsemna s nu se dea nici o semnificaie penal situaiei cnd victima, rud n linie direct sau frate ori sor, nu ar locui i gospodri mpreun cu fptuitorul, ceea ce ar fi inadmisibil, pentru c ar contraveni principiului echivalenei n incriminarea actelor infracionale. n consecin, n temeiul dispoziiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar i ale art. 4142 din Codul de procedura penal,

21

urmeaz a se admite recursul n interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie i a se stabili c raportul sexual cu o persoan de sex diferit, care este rud n linie direct sau frate ori sor, prin constrngerea acesteia sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra ori de a-i exprima voina, constituie att infraciunea de viol prevzut de art. 197 alin. 1 din Codul penal, ct i infraciunea de incest prevzut de art. 203 din acelai cod, n concurs ideal, iar dac victima - rud apropiat - locuiete i gospodrete mpreun cu fptuitorul, lit. b1) din Codul penal, n concurs ideal cu infraciunea de incest prevzut de art. 203 din acelai cod. Astfel, nalta Curte de Casaie i Justiie a admis Admit recursul n interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie. n aplicarea dispoziiilor art. 33 lit. b) din Codul penal, referitoare la concursul de infraciuni, s-a stabilit c: raportul sexual cu o persoan de sex diferit, care este rud n linie direct sau frate ori sor, prin constrngerea acesteia sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra ori de a-i exprima voina, constituie att infraciunea de viol prevzut de art. 197 alin. 1 din Codul penal i alin. 2 lit. b1) din acelai articol (dac victima locuiete i gospodrete mpreun cu fptuitorul), ct i infraciunea de incest prevzut de art. 203 din Codul penal, n concurs ideal. 5.1. Aspecte caracteristice ale infraciunii Din textul art. 197 Cod penal observm c infraciunea de viol presupune un raport sexual fr consimmntul persoanei cu care se dorete a se avea raport sexual. Aceast nesocotin a voinei victimei se poate nfia sub dou modaliti: constrngerea fizic sau moral (ameninarea) sau profitnd de imposibilitatea victimei de a se apra sau de a-i exprima voina, fiind vorba de nclcarea libertii i inviolabilitii sexuale a acesteia. Prin folosirea constrngerii fizice opunerea victimei este nfrnt, paralizat prin actele de violen sau prin orice acte care presupun folosirea forei fizice a fptuitorului (constrngerea trebuie s fie efectiv, iar nu aparenti susceptibil s paralizeze total sau parial rezistena victimei. Astfel, de exemplu, nu constituie o opunere real, categoric ezitrile, rezervele, temerile, circumstane ale pseudovictimei, care ns n realitate sau n cele din urm a consimit; deci, n aceste cazuri fapta nu va constitui infraciunea de viol.). Folosirea constrngerii trebuie exercitat pentru a determina victima la un act sexual, iar nu pentru a-i provoca alte suferine fizice sau morale. Violena sau ameninarea trebuie s precead sau s

22

fie concomitente cu actul sexual.Cnd victima opune rezisten fptuitorului, iar acesta nu reuete s realizeze actul sexual, fapta va constitui tentativ la infraciunea de viol Constrngerea moral presupune o ameninare, care trebuie s aib intensitatea necesar pentru a inspira victimei o temere att de puternic, nct s nfrng rezistena sau opoziia acesteia. Nu este necesar ca victima s opun rezisten - dac ea a ajuns la convingerea c rul cu care a fost ameninat nu mai poate fi evitat dect prin acceptarea actului sexual, atunci cerina legii referitoare la exercitarea constrngerii este ndeplinit.

BIBLIOGRAFIE

23

Boudon, Raymond

- Tratat de Sociologie, Ed Humanitas, Bucureti, 1997

Giddens, Anthony , Sociologie, Ed Bic All, Bucureti, 2000 Herseni, Traian, Sociologie. Teoria gneral a vieii sociale, Ed tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1982 Mitrofan, Nicolae, (coord.), Psihologie judiciara, Ed. Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucurresti, 1994 Rdulescu, M. Sorin , Sociologia Devianei, Ed Victor, Bucureti, 1998 Radulescu, M. Sorin, Sociologia comportamentului sexual deviant, Ed. Nemira, Bucuresti, 1996 Zamfir, C i Vlsceanu, L, Dicionar de Sociologie , Ed Babel, Bucureti, 1998 V. Lazr, Dreptul penal. Partea special (Infraciuni prevzute n Codul Penal Romn n vigoare, cu modificrile i completrile la zi, Editura Universitar, Bucureti, 2006, p. 167 i urm.; A. Boroi, Alexandru, Drept penal. Partea special (conform Legii nr. 278/2006), Editura All Beck, Bucureti, 2006; Boroi, Alexandru, Bucureti, 2005. Nistoreanu, Gh. Drept penal. Partea special, Editura All Beck,

24