Andrei PLEU | nici aa, nici altminteri

Semnele timpului
Dac, ajuns la o anumit vrst, te trezeti bombnind tot mai des vremurile i noile generaii, e bine s tii c exist riscul de a fi preluat n corul strvechi al btrnilor, care cred, de cnd lumea, c totul se termin cu ei. Capei un discurs de bunic, dintre cele care i exaspereaz pe nepoi. Asta pare s fie schema oricrei biografii: debutezi revoluionar i militant i sfreti dezabuzat i nostalgic. Exist, totui, mutaii istorice de anvergur, fracturi ale timpului, de natur s capete un oarecare coeficient de obiectivitate. Dup Revoluia Francez, sau dup instalarea la putere a sovietelor n Rusia i a regimului comunist n Romnia, afirmaii de genul Nimic nu mai e ca pe vremea mea! sun altfel dect n conversaia previzibil dintre monegii dintotdeauna i tineret. Ruptura e evident i radical. Ceva cvasi-ireversibil s-a produs n mruntaiele istoriei. Lucrurile au luat o turnur cu totul nou, n iureul creia nu mai poi interveni. Eu unul cred c trim un episod din aceast categorie. Nam cum s m ocup, ntr-un articol de gazet, de simptomatologia momentului. De cauzele, metabolismul i perspectivele lui. Dar, cu ajutorul lui Alain Danilou, am gsit un text, n literatura veche a Indiei (Linga Purana, II, 39-40), n cuprinsul cruia bombnelile mele i ale altora par s fi fost anticipate cu vreo dou-trei mii de ani n urm (Puranas au aprut, n form scris, n veacurile III-V de dup Hristos, dar vin dintr-o tradiie oral care, deja pe-atunci, era veche de peste un mileniu). Intuiiile profetice ale hinduismului se refer la modul n care se va ncheia actualul ciclu al civilizaiei terestre. Nu e vorba de sfritul lumii, ci de sfritul unei lumi, urmat, inevitabil, de deschiderea unui nou ciclu. Dup lectura acestui text, nu m mai simt, n melancoliile i temerile mele, un bunic obosit. M simt mai curnd legitimat de o imemorial lamentaie, ale crei detalii explodeaz spectaculos pe scena lumii de azi. Iat o list, selectiv, a simptomelor pe care le anun textul puranic, privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru. Cititorii vor judeca singuri. Coeficientul de ur din sufletul fiecrui om va cunoate spun textele o alarmant cretere. Oamenii vor deveni din ce n ce mai iritabili. Toate marile achiziii de cunoatere vor fi deturnate spre scopuri impure, adic spre amplificarea rului din lume. Se va nmuli numrul efilor de stat de extracie joas i de proast calitate. Lucrtorii manuali i negustorimea vor fi nlai la rang de intelectuali, iar intelectualii vor fi pui n condiii subalterne. Va avea loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al castelor, o destrmare dramatic a ierarhiilor fireti, o ireparabil dezordine social. Necinstea va cpta o rspndire fr precedent, la toate nivelele. Hoii vor deveni lideri. (Rog s nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmaii! Nu fac dect s citez un text multi-milenar! n.m., A.P.). Femeile nu vor mai pune pre pe propria virtute. Protii, impostorii, naturile rudimentare i glgioase vor fi luai drept nelepi. Oamenii drepi, de bun calitate, vor avea tendina de a se retrage din viaa public. n piee se va vinde mncare gata-preparat (s recunoatem c e de necrezut s auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de semipreparate i de fast-food! n.m., A.P.). Limbile vor srci, vorbirea se va trivializa. Vor fi mai multe femei dect brbai, vor prolifera asociaiile criminale, va crete numrul celor care nu gsesc de lucru. Se vor rspndi, pretutindeni, bolile de stomac. Se va extinde moda prului purtat n dezordine i se va generaliza starea de letargie, de lehamite, cu corolarul unei cronice incapaciti de aciune. Vor aprea nenumrate organizaii religioase necanonice, blasfemia va convieui cu fanatismul. Se va practica, pe scar larg, uciderea ftului n pntecul matern i se vor asasina direct sau simbolic eroii fiecrei comuniti. Deintorii puterii nu o vor mai folosi n beneficiul popoarelor lor. Ceva mai aproape de lumea noastr, Hesiod (Munci i zile) are viziuni asemntoare. Epoca de fier se va recomanda prin semne caracteristice: discernmntul (ca percepie a deosebirii dintre bine i ru) se va ubrezi, instituia respectului va intra n deriv (vor fi respectai, preponderent, cei nedemni). Vor ctiga teren neruinarea, clcarea cuvntului dat, invidia. ntre prini i copii vor aprea obstacole greu de trecut, fora va prevala asupra dreptii, ospeia va declina, vulgaritatea va mpnzi totul. Contemporanii notri ar putea mbogi acest diagnostic prin infinite amnunte, extrase din experiena cotidian. Evident, nu mi-am propus s furnizez cititorului o culegere, deprimant, de toxine. Nu

vreau, pur i simplu, s-l indispun. Dar, pornind de la inventarul de mai sus, un igienic atac de spaim, o mic ipohondrie nu i-ar strica. Ar fi, poate, un nceput de terapeutic...

Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda. IATA CE ARTICOL A SCRIS, DUPA CE A PLECAT : Rostul Romniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, n orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si nselatorii care nu duc nicaieri. Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batrnii), pamntul si credinta. Batrnii. Romania i batjocoreste cu sadism de 20 de ani. i tine n foame si n frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamnde si batute, asta au ajuns batranii nostri. Cini tinuti afara iarna, fara macar o mna de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si ntelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrni nu exista familie. Fara batrni nu exista viitor. Pamntul. Care pamnt? Cine mai e legat de pamnt n tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt ncurajati sa creasca pe lnga case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se ntmpla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene". La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE. Cntatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pna de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot ntelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamnt, ca nu erau n stare sa-l munceasca. Nu stiu ce nseamna pamntul, cta liniste si cta putere ti da, ce povesti ti spune si ct sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urt ntotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la cmp cu ciorba n sufertas. Pe toti gngavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul ngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste. Credinta. O mai poarta doar batrnii si taranii, cti mai sunt, ct mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de mbracat, greu de dat jos, care trebuie mpaturit ntr-un fel anume si pus la loc n lada de zestre mpreuna cu busuioc, smirna si flori de cmp. Pus bine, ca poate l va mai purta cineva. Cnd or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, n schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si ttele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si nmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute n graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent. Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamntul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prinso. Bisericile se nmultesc, credinciosii se mputineaza, sfintii de pe pereti se gndesc serios sa aplice pentru viza de Canada . Fetele noastre se prostitueaza pna gasesc un italian batrn si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri. Suna-ti familia, pune o samanta ntr-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti. Sa traiesti.