"Criza economica din 2008

Cauze Specialitii consider c declanarea crizei financiare n luna octombrie 2008, n SUA i alte ri, reprezint cea mai serioas zguduire a finanelor internaionale de la Marea Depresiune din 1929-1933. Efecte a actualei crize se rspndesc, dincolo de sfera financiar, la nivelul economiei mondiale n ansamblu, afectnd creterea economic i piaa muncii i genernd o serie de alte efecte conexe cu implicaii de natur conjunctural sau pe termenele mediu i lung n ceea ce privete structura sistemului financiar mondial i interfaa acestuia cu economia real. Transmiterea efectelor nefavorabile ale crizei dintr-o ar de talia SUA n alte ri, mai mari sau mai mici, are la baz interdependena crescnd a economiilor naionale n cadrul intensificrii globalizrii pieelor inclusiv a celor financiare. Dac sistemul financiar al unei ri se blocheaz sau este paralizat, atunci economia acesteia nu mai poate funciona normal date fiind multiplele sale interferene cu sistemele financiare naionale i internaionale. Pentru a aciona asupra efectelor nefavorabile ale crizei financiare este absolut necesar s se cunoasc n profunzime cauzele care au generat-o i s se instrumenteze politici i mijloace organic racordate pe termenele scurt, mediu i lung, la nivelurile locale, regionale, naionale i internaionale. Actuala criz financiar pe care o traverseaz economia mondial relev mpletirea unor cauze comune, tradiionale ale fenomenelor de criz economico-financiar, n general, cu altele netradiionale, specifice. Printre cauzele tradiionale principale ale crizelor economico-financiare menionm: perioada de boom a creterii creditrii n proporii foarte mari; creterea puternic a preurilor activelor, mai ales pe piaa imobiliar; creditarea n proporii necontrolate a agenilor economici mai puin sau deloc solvabili (este vorba de debitorii ipotecari sub-prime). n ceea ce privete cauzele netradiionale particulare ale crizei financiare declanate n octombrie 2008 menionm, n primul rnd, amploarea i profunzimea crizei sub-prime care vizeaz:

a) Extinderea necontrolat a unui model sui generis de origine i distribuire a riscului transferabil (origine-and-distribute model); b) un apetit exagerat pentru profit care a alimentat creterea cererii pentru active cu grad ridicat de risc; c) ignorana ex-ante i incertitudinea ex-post privind caracteristicile riscului hrtiilor de valoare, bazate pe ipotec, legate de derivative i operaii credit-default swaps; d) guvernarea neadecvat a corporaiilor i stimulente manageriale necorespunztoare n instituiile financiare; e) rolul factorilor de reglementare i al ageniilor de rating. Aceste cauze specifice se ntlnesc n msuri diferite att n rile dezvoltate, dar mai ales n SUA ct i n rile cu economii emergente, desigur n proporii mai sczute. n opinia noastr, cauza general a actualei crize financiare const n exacerbarea rolului instrumentelor financiare, a economiei nominale (monetare) n raport cu economia real n ceea ce privete asigurarea premiselor unei dezvoltri durabile. Aceast exacerbare a avut la baz componenta speculativ a modelului economiei de pia concurenial liber, dincolo de limitele admisibile i controlabile ale acesteia. Creterea numrului de interpui financiari, a derivativelor a neglijat adevrul matematic potrivit cruia derivata de ordinul 10 din 0 nu reprezint dect zero. De altfel, i n economia real, proliferarea intermediarilor n relaia producie consum, dincolo de contribuia efectiv a acestora la sporirea performanei muncii n producie i a eficienei economico-sociale n consum nu nseamn dect valoarea adugat fals, ireal, cu evidente caracteristici parazitare, inflaioniste, de entropie n economie i societate. Fr a ne propune o inventariere detaliat a cauzelor, dorim s menionm i neajunsurile majore n activitatea sistemelor naionale i internaionale de audit financiar contabil intern i extern, ca i a diferitelor agenii de rating care nu au fost n msur s trag la timp semnalele de alarm, s previn (early warning) producerea unor astfel de zguduiri financiare, ale pieelor de capital. Dar analiza atent a cauzelor, avnd n vedere amploarea i profunzimea fenomenelor de criz, va trebui fcut nu att pentru identificarea i sancionarea vinovailor individuali i/sau colectivi, direci i/sau indireci ci pentru nelegerea mecanismelor i cauzalitilor complexe ale fenomenului care, fr ndoial, va avea efecte pe diferite orizonturi de timp. Mai mult pentru a fundamenta msurile necesare n vederea contracarrii efectelor negative care submineaz sustenabilitatea creterii economice. Efecte i consecine ale crizei financiare Efectele crizei financiare internaionale sunt multiple i afecteaz n msuri diferite una sau alta din rile implicate. n acest sens, o enumerare fie chiar i succint a efectelor din punctele de vedere 2

economico-financiar ofer o baz pentru aprofundarea cercetrii n acest domeniu ca i pentru clarificarea i coroborarea acestora dup mai multe criterii i metode de analiz. Ne vom referi la cteva aspecte privind efectele pe termen scurt. Cel mai important efect, pn n prezent, reprezint falimentul unor instituii bancare i de credit din SUA i din rile membre ale UE ca urmare a intrrii n incapacitate de plat i a imposibilitii de recuperare a creanelor mai ales n domeniul imobiliar. Falimentul bancar i retragerile de bani din bnci, nencrederea n solvabilitatea acestora a antrenat o bulversare grav pe piaa bursier astfel c valoarea aciunilor la diferitele burse din lume pentru societi importante tranzacionate, a sczut n unele cazuri ntr-att nct s-a recurs la msura extrem de suspendarea tranzaciilor la burs pe anumite perioade de timp. Aceasta a generat o scdere brusc i uneori dramatic a capitalizrii bursiere, a banilor virtuali, prin reducerea fr precedent a preului aciunilor, ceea ce a fcut ca o bun parte a societilor tranzacionate la burs s-i reevalueze capitalul i s-i calculeze pierderile ca urmare a crahului financiar prin care au trecut. FMI consider c pierderile cauzate de criza financiar la nivel mondial vor fi de circa 1400 mild.dolari, cifr care desigur este preliminar, supus n continuare revizuirii, ca urmare a creditelor neperformante i activelor negarantate. Aceast cifr reprezint a doua revizuire de ctre FMI care n septembrie 2008 estima o pierdere de 1300 mild.dolari i n aprilie una de 945 mild.dolari. Ca urmare a acestor pierderi, analitii economici previzioneaz o ncetinire a creterii economice globale ca urmare a declinului produciei n statele dezvoltate i a ncetinirii dinamicii economice n economiile emergente. Turbulenele de pe piaa financiar internaional vor afecta creterea economic i n anul 2009, ceea ce impune msuri decisive la nivel naional i internaional pentru a evita o ncetinire i mai puternic a creterii economice i/sau declinul mai accentuat al unor economii, pentru asigurarea n continuare a lichiditii pe pieele financiare. Cderea pieei imobiliare n SUA care se va continua, va avea drept consecine deteriorarea sectorului credite, creterea delictelor care au ca obiect ipotecile i tranzaciile imobiliare (credite de retail sau pentru corporaii) va influena i economia european, ceea ce va conduce i la ieftinirea locuinelor, nsprirea condiiilor de creditare i stagnare economic. Astfel se preconizeaz o stagnare/scdere a PIB n unele ri membre UE ndeosebi n Germania, Estonia, Frana, Italia i Lituania. Alte efecte ale crizei financiare se refer la creterea presiunii inflaioniste, a ratei dobnzii i omajului, devalorizarea monedelor naionale i mrirea deficitelor de cont curent i a datoriei publice. Msuri de contracarare a efectelor crizei

innd seama de impactul global al actualei crize financiare cu potenial clar de declanare a unei crize economice de proporii, instituiile decizionale competente, la nivel naional i internaional (ntre care FMI, Banca Mondial, UE etc.), n cadrul diferitelor reuniuni ale reprezentanilor statelor, au analizat i convenit n mod preliminar o serie de msuri pentru a contracara agravarea efectelor crizei i a restabili ncrederea n pieele financiare. Aceste msuri vizeaz att termenul scurt i pe cel mediu i lung. Economia de pia, n condiiile actualei crize financiare, a fost obligat odat n plus (dac mai era cazul!), s in seama de faptul c singure mecanismele pieei concureniale nu sunt n msur s rezolve problemele sustenabilitii economice, mai ales n condiiile n care se agraveaz problemele de mediu, ale produciei i consumului de bunuri publice, regionale, naionale i internaionale. Din acest motiv, n cadrul numeroaselor ntlniri la vrf din ultima perioad pe plan internaional, s-a manifestat dorina de a gsi n comun o serie de remedii pentru a contracara efectele crizei i a reforma sistemul financiar naional i internaional. n cadrul acestor remedii entitatea instituional a statului naional sau cea supranaional a ocupat un loc central. Dup cum se tie, o serie de bnci europene aflate n dificultate au fost salvate, cel puin temporar, prin intervenia statului, n Anglia, Germania, Belgia i Olanda. Aceasta sugereaz necesitatea nceperii unui plan sistemic pentru Europa destinat consolidrii instituiilor financiare, innd seama c msurile fragmentare la nivelul fiecrei ri s-ar putea dovedi ineficiente. n acest sens, apare oportun o cooperare ct mai larg a prilor implicate (stakeholders) n procesul de stabilizare i consolidare a pieelor financiare, mai ales pentru implementarea reformelor privind reglementarea i supravegherea principalelor piee financiare i reducerea dimensiunii eecului i neajunsurilor acestora, inclusiv pe baza educaiei financiare i a aplicrii eficiente a principiilor bazate pe bunele practici ale creditrii. Orice amnare a implementrii reformelor n acest domeniu se poate dovedi contraproductiv pe termenele mediu i lung. Recentele scderi ale preurilor mrfurilor vor impulsiona veniturile reale ale rilor importatoare, dar spectrul incertitudinii pe termen mediu nclin ctre ameninri grave n ceea ce privete dinamica acestora. Actuala criz financiar internaional a atras atenia asupra necesitii, pe de o parte, a lurii unor msuri de urgen i, pe de alta, a unor reforme n politicile structurale, pentru a evita o recesiune global prelungit. Adncirea i extinderea crizei financiare declanate n luna octombrie 2008, n SUA i alte ri, reprezint evenimentul care preocup n cel mai nalt grad factorii de decizie din economie i societate, la nivelurile macro, mezo, micro i mondo. Evoluia acestei crize iniial ca o problem de insolven

alimentat de lipsa de ncredere n sistemul de creditare, n prezent, risc s devin treptat un factor de turbulen pentru economia mondial. Din acest motiv, recentele ntlniri ale efilor de stat dar i ale reprezentanilor instituiilor financiare internaionale au fost consacrate identificrii de soluii pentru a reface credibilitatea sistemelor de creditare i a rencepe funcionarea normal a acestora. Dei nu se poate afirma c exist o soluie panaceu (one-size-fits all), unele puncte de vedere comune ale specialitilor se refer la abordarea consistent, clar i coordonat a urmtoarelor probleme: - garantarea pasivelor; - separarea activelor toxice (bad assets); - recapitalizarea instituiilor afectate. Se acrediteaz tot mai mult ideea unor planuri de salvare sistemic a pieelor financiare prin creterea prudenialitii, monitorizrii i reglementrii instituionale din care transpare clar rolul parteneriatului public privat n domeniul financiar, reducndu-se cota exclusivismului reglementrii numai pe baza mecanismelor pieei. Luarea unor msuri de urgen cum ar fi limitarea creditrii prin mijloace specifice ine mai degrab de depirea pe termen scurt a crizei financiare. Realizarea reformelor structurale pe termen lung ale sistemului global financiar vizeaz prevenirea repetrii n viitor a unor astfel de fenomene de criz i necesit msuri speciale. Cadrul de reglementare i supervizare mai bun va trebui astfel conceput nct s contribuie la accelerarea inovrii financiare, n beneficiul tuturor i nu n scop speculativ, favoriznd o minoritate social. Pe agenda de lucru a guvernelor, ca provocri de dezbatere i schimb de experien, cu btaie lung n timp, se afl n proporii diferite, problemele financiare referitoare la concuren, stimulente pentru o comportare prudent, protecia consumatorului, mbuntirea educaiei financiare i guvernarea corporativ. A doua jumatate a secolului XX a fost considerata marea moderatie in economia globala o perioada destul de calma, doar crize usoare, crestere semnificativa, mai ales cand vorbim despre tarile dezoltate. Crize mai serioase au avut loc doar in economiile emergente, asa ca au fost considerate o caracteristica a acestor tari si doar o exceptie in economiile dezvoltate. Insa criza severa din 2008 a zdruncinat aceste teorii, iar economistii au realizat ca ea este rezultatul unor probleme acumulate de decenii, mai ales in ultima perioada a marii moderatii. Nu sunt vinovate doar ipotecile subprime si SUA, cauzele sunt mai multe si mai extinse. Economistii Nouriel 5

Roubini si Stephen Mihm ofera niste explicatii foarte clare in cartea Economia crizelor, valabile atat pentru criza recenta cat si pentru cele anterioare. Voi sintetiza in continuare ideile lor. - Majoritatea crizelor au la baza un balon speculativ pe o categorie de active, de exemplu imobiliar sau actiuni. Uneori este vorba de o inovatie tehnologica care duce la formarea lui, insa in 2008 a fost vorba mai ales de inovatie financiara. De ce apar noi baloane speculative, cand se stie ce au provocat ele in trecut? Este vorba de fraza magica: de data asta e diferit. - Preturile activelor se umfla foarte mult datorita supraindatorarii actorilor implicati in jocul speculativ. Este vorba de perioade in care creditul este ieftin si facil de obtinut, asa ca se cumpara cu usurinta activele dorite => preturile lor cresc => oamenii prind curaj si cumpara in continuare, inclusiv active mai riscante din categoria respectiva (de exemplu, actiuni la firme mici, nou listate, cu profituri reduse si promisiuni mari). - La un moment dat, apare un eveniment care sparge balonul (cum a fost falimentul Lehman Brothers in 2008), insa nu el este adevarata cauza, ci faptul ca oferta pentru activele umflate artificial depaseste cererea (intrucat preturile au devenit mult prea mari sau banca centrala creste dobanzile si creditul e mai scump etc). Preturile incep sa scada, apar apelurile de incadrare in marja pentru cei imprumutati, ei isi vand la preturi derizorii activele ca sa depuna garantiile cerute. In acest fel, supraindatorarea face ca prabusirea sa fie mult mai abrupta decat in mod normal. - Politica Federal Reserve (FED) in timpul lui Alan Greenspan (1987 2006) era de a nu impiedica formarea baloanelor speculative, ci de a le lasa sa se umfle, sa se sparga si se intervenea ulterior. Deci el nu considera ca trebuie sa previna crizele, ci doar sa repare problemele produse de ele. In timpul sau, a fost puternic redusa reglementarea sistemului bancar, s-au acordat subventii pentru obtinerea de locuinte. Si s-a mentinut dobanda de referinta prea scazuta - din acest motiv, cand a venit criza, nu prea mai aveau de unde sa scada ca sa stimuleze economia. In plus, s-a instalat hazardul moral, adica inclinatia cuiva de a-si asuma riscuri, chiar excesive, intrucat stie ca cineva il va salva sau isi va asuma pierderile in locul lui. - In anii dinaintea crizei a proliferat sistemul bancar din umbra sau paralel- institutii care arata ca niste banci, se poarta ca niste banci, dau si iau cu imprumut, investesc ca niste banci, dar nu sunt reglementate ca niste banci. Cateva exemple: banci de investitii, societati de servicii de investitii financiare, imprumutatori ipotecari nebancari, vehicule de investitii structurate, fonduri mutuale de piata monetara, fonduri de investitii cu acoperirea riscului. Acestea au riscat masiv, prin supraindatorare si prin acumularea 6

de active toxice in bilanturile lor. Intrucat nu erau reglementate, statul nu era obligat sa le salveze, insa nu a avut incotro, pentru ca ar fi tras dupa ele in abis si pe cei nevinovati. - Inovatiile financiare atinsesera niveluri fara precedent inaintea crizei. O mare problema a fost securitizarea, care transforma niste active nelichide ca ipotecile in active lichide, tranzactionabile pe piata libera, care s-au raspandit in toata lumea (50% dintre ele au fost vandute in afara SUA). Cei care le cumparau nu stiau exact ce contin, ele fiind niste constructii complicate si opace. De asemenea, institutiile care au vandut Credit Default Swaps (CDS) un fel de asigurari pe riscul de credit au detinut adevarate bombe, care au si explodat cand a venit momentul ca ei sa plateasca. Trebuie mentionat si ca multe derivate sunt tranzactionate extrabursier, deci sunt nereglementate, asa ca nimeni nu controleaza daca partile implicate au garantii suficiente ca sa isi poata onora obligatiile. - Nimeni nu avea interesul sa verifice calitatea creditelor acordate si a produselor derivate care s-au creat: bancile comerciale scapau repede de ipotecile de calitate slaba prin securitizare, toti angajatii din sistemul bancar (normal sau paralel) erau platiti in functie de rezultatele pe termen scurt, in consecinta isi asumau riscuri excesive; agentiile de rating nu vroiau sa isi supere clientii, asa ca le acordau calificative favorabile; in plus, toti stiau ca va aparea un imprumutator de ultima instanta ca sa repare stricaciunile (hazardul moral). - Globalizarea a avut contributia ei la faptul ca lucrurile au mers prea departe in SUA: exista un surplus de bani in Japonia, Germania, China, tari emergente, insa cetatenii din aceste tari nu s-au multumit doar cu titlurile de stat americane, asa ca au cumparat si multe produse securitizate, deoarece aveau randamente mai bune. SUA a ajuns sa duca o existenta mult peste posibilitati pentru o perioada mult prea indelungata intrucat este o superputere (cea mai mare). Daca ar fi o economie emergenta, investitorii s-ar fi retras de mult. - In ultima parte a lui 2006, sistemul bancar paralel a devenit tinta unui val de retrageri, petrecut treptat: bancile mai mari care ii finantau nu au mai reinnoit liniile de credit cand au vazut ca multe ipoteci erau neperformante. Au urmat cateva falimente si majoritatea comentatorilor din domeniu au sustinut ca problema se rezuma la un sector restrains din domeniul financiar. Asa se intampla in majoritatea crizelor: la inceput se considera ca problema este una izolata, nu debutul unei pandemii. - In timp, si bancile traditionale, si cele paralele au inceput sa dea tot mai greu imprumuturi, sa verifice tot mai atent garantiile care se ofereau. A aparut o aversiune brusca la risc si o dorinta de a 7

demonta piramida de supraindatorare ceea ce reprezinta punctul de cotitura crucial al unei crize financiare. - Nimeni nu stia care banci sufereau de lipsa de lichiditate (care nu isi puteau usor transforma activele in bani) si care erau de fapt insolvabile (datorii mai mari decat activele). Dar atunci cand sistemul bancar paralizeaza, se poate trece usor de la lipsa de lichiditate la lipsa de solvabilitate. Bancile centrale nu ar fi vrut sa salveze pe toata lumea, insa era greu sa faci diferenta intre bancile lipsite de lichiditate si cele insolvente. Bancile pot trece cu usurinta de la o stare la alta in functie de schimbarea in valoare a activelor detinute. Starea de sanatate financiara a unei banci e un lucru fragil, mai ales ca in timpul unei crize au de suferit si activele ordinare (credite fara probleme etc). - Din cauza ca nu se mai stia cine e sanatos si cine nu s-a instalat o stare de neincredere generala, asa ca ca bancile nu se mai imprumutau intre ele si nici nu mai creditau alte companii. In aceste conditii, bancile centrale s-au vazut nevoite sa devina imprumutatori de prima, ultima si unica instanta. De cand a venit criza, bancile s-au plasat intr-o zona de siguranta foarte periculoasa pentru economie: ei imprumuta de la FED (sau banca centrala corespunzatoare) cu dobanda aproape zero si apoi plaseaza in obligatiuni de stat pe 10 sau 30 ani cu 3 4 %, ceea ce este suficient ca sa supravietuiasca. - S-a considerat initial ca SUA este de vina pentru criza, dar realitatea este ca multe alte tari siau dezvoltat propriile baloane speculative in imobiliar, multe banci europene au acordat imprumuturi cu grad mare de risc in tari emergente precum Letonia, Ungaria, Ucraina si au creat aceleasi produse securitizate. SUA a avut probleme mai mari si influenta mai mare, insa celelalte economii ar fi fost in mai mica masura afectate daca nu erau deja intr-o stare fragila. In trimestrul 4 din 2008 si trimestrul 1 din 2009, economia globala s-a comprimat intr-un ritm care poate fi comparat ca amploare si profunnzime cu perioada 1929 1931, ce a marcat inceputul Marii Despresiuni. Problemele au inceput sa se acumuleze de mult timp, multa lume a fost de vina, iar efectele se fac simtite si astazi. A fost o criza puternica si s-ar putea ca alta sa apara inainte ca urmele ei sa fie sterse. Crizele sunt regula, nu exceptia, in lumea dinamica si globalizata de astazi, asa ca tot ce putem face este sa ne adaptam si sa profitam.