Sunteți pe pagina 1din 360

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL

Specializarea: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

SINTEZE

Anul IV. Învăţământ la distanţă

Autori: Prof. univ. dr. Mircea BOULESCU Prof. univ. dr. Doina FUSARU Prof. univ. dr. Gheorghe MANOLESCU Prof. univ. dr. Constantin MOISUC Prof. univ. dr. Iosefina MOROŞAN Prof. univ. dr. Victor STOICA-VANCEA Prof. univ. dr. Gheorghe ZAMAN Conf. univ. dr. Cătălina-Lucia COCIANU Conf. univ. dr. Marinică DOBRIN Conf. univ. dr. Zenovic GHERASIM Conf. univ. dr. Cicilia IONESCU Conf. univ. dr. Luminiţa IONESCU Lector univ. dr. Claudia BAICU Lector univ. drd. Corneliu BÂRNEA Lector univ. dr. Titel NEGRU Lector univ. dr. Bianca PREDA Prep. univ. drd. Adela BÂRA Prep. univ. Marinela GEAMĂNU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Sinteze: An IV. Facultatea de Management Financiar-Contabil / coord. Zenovic Gherasim – Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005 360 p., 23,5 cm. Bibliogr. ISBN 973-725-282-9

I. Gherasim, Zenovic (coord.)

65:336(075.8)

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005

Redactor: Roxana ENE Tehnoredactor: Florentina STEMATE Coperta: Stan BARON

Bun de tipar:.21.05.2005; Coli tipar: 22,5 Format: 16/70x100

Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul Independenţei, Nr. 313, Bucureşti, S. 6, O. P. 83 Tel./Fax.: 316.97.90; www.spiruharet.ro E-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL

Specializarea: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

S I N T E Z E

Anul IV Învăţământ la distanţă

Conf. univ. dr. Zenovic GHERASIM Coordonator

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2005

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………………

11

DISCIPLINE OBLIGATORII

AUDIT FINANCIAR-CONTABIL 1 Prof.univ.dr. Mircea BOULESCU Lector univ. drd. Corneliu BÂRNEA

13

13

15

3. Concepte fundamentale ale auditului financiar …………………………………… 19

4. Procedee şi tehnici folosite în audit ………………………………………………. 20

Întrebări de autoevaluare ……………………………………………………………. Teste grilă ……………………………………………………………………………. Bibliografie …………………………………………………………………………

34

35

33

Obiective ……………………………………………………………………………

1. Conceptul de audit financiar ………………………………………………………

2. Organizarea activităţii de audit financiar ………………………………………….

AUDIT FINANCIAR-CONTABIL 2 Prof.univ.dr. Mircea BOULESCU Lector univ. drd. Corneliu BÂRNEA

Obiective …………………………………………………………………………… AUDITUL PUBLIC INTERN

1. Conceptul de audit public intern, termeni şi expresii, sfera şi tipuri ………………. 36

2. Organizarea auditului public intern ………………………………………………. 39

Întrebări de autoevaluare …………………………………………………………… Teste grilă ……………………………………………………………………………. Bibliografie …………………………………………………………………………

54

55

56

36

EFICIENŢĂ ECONOMICĂ Prof.univ.dr. Gheorghe ZAMAN Prep.univ. Marinela GEAMĂNU

57

1. Eficienţa economică ………………………………………………………………. 57

2. Factorul timp şi eficienţa economică. Actualizarea ………………………………. 64

3. Metode statice şi dinamice de evaluare a eficienţei economice în instituţiile financiare internaţionale ……………………………………………………………

69

72

66

4. Eficienţa economică în condiţii de risc şi incertitudine …………………………

5. Pragul de rentabilitate ……………………………………………………………

6. Eficienţa economică şi rentabilitatea ……………………………………………… 75

Obiective ……………………………………………………………………………

Întrebări de autoevaluare …………………………………………………………… 78 Teste grilă ……………………………………………………………………………. 78

79

5

Bibliografie …………………………………………………………………………

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ (2) Prof.univ.dr. Iosefina MOROŞAN

Obiective ………………………………………………………………………………

81

1. Noţiuni de bază ……………………………………………………………………

81

2. Analiza situaţiei financiar-patrimoniale …………………………………………

85

3. Analiza gestiunii resurselor ……………………………………………………….

90

4. Analiza riscurilor firmei …………………………………………………………

91

Întrebări de autoevaluare ……………………………………………………………

93

Teste grilă ……………………………………………………………………………

94

Bibliografie ……………………………………………………………………………

96

ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI Lector univ.dr. Titel NEGRU

Obiective ………………………………………………………………………………

97

1. Noţiuni de bază privind asigurările ………………………………………………

97

2. Asigurarea bunurilor ……………………………………………………………

100

3. Asigurările de riscuri financiare …………………………………………………

102

4. Asigurările de persoane ……………………………………………………………

104

5. Asigurarea de răspundere civilă …………………………………………………

114

6. Reasigurarea şi variantele ei ……………………………………………………….

117

7. Managementul şi eficienţa asigurărilor ……………………………………………

121

Întrebări de autoevaluare …………………………………………………………….

125

Teste grilă ……………………………………………………………………………

125

Bibliografie ……………………………………………………………………………

127

SISTEME EXPERT DE GESTIUNE Conf.univ.dr. Zenovic GHERASIM Conf.univ.dr. Cătălina-Lucia COCIANU

Obiective ……………………………………………………………………………

128

1. Definirea, locul, obiectivele şi structura sistemelor expert ………………………

128

2. Metode de reprezentare a cunoştinţelor …………………………………………

131

3. Sisteme expert cu reguli de producţie ……………………………………………

136

4. Limbajul de programare Turbo Prolog …………………………………………… 138

5. Proiectarea şi realizarea sistemelor expert ………………………………………

Întrebări de autoevaluare ……………………………………………………………. 147

148

Bibliografie …………………………………………………………………………… 150

146

Teste grilă ……………………………………………………………………………

CONTABILITATE BANCARĂ Lector univ.dr. Bianca PREDA

Obiective ………………………………………………………………………………

151

1. Bazele organizării şi conducerii contabilităţii societăţilor bancare ……………….

151

2. Contabilitatea capitalurilor proprii şi asimilate ……………………………………

155

3. Contabilitatea imobilizărilor ………………………………………………………

156

4. Contabilitatea activelor operaţionale ………………………………………………

159

5. Contabilitatea pasivelor operaţionale ………………………………………………

160

6. Contabilitatea operaţiunilor diverse ………………………………………………

161

7. Contabilitatea cheltuielilor bancare ………………………………………………

161

8. Contabilitatea veniturilor bancare …………………………………………………

162

9. Contabilitatea tranzacţiilor în valută ………………………………………………

163

10. Contabilitatea operaţiunilor în afara bilanţului …………………………………

164

Întrebări de autoevaluare ……………………………………………………………

165

6

Teste grilă ……………………………………………………………………………

167

Bibliografie selectivă …………………………………………………………………

167

CONTABILITATE BUGETARĂ Conf.univ.dr. Luminiţa IONESCU

Obiective ………………………………………………………………………………

168

1. Organizarea sistemului bugetar din România. Ordonatorii de credite …………….

168

2. Contabilitatea principalelor operaţiuni ale instituţiilor publice ……………………

175

Întrebări de autoevaluare ……………………………………………………………

182

Teste grilă ……………………………………………………………………………

183

Bibliografie selectivă …………………………………………………………………

184

SISTEME CONTABILE MODERNE Conf.univ.dr. Cicilia IONESCU

Obiective ………………………………………………………………………………

185

1. Sisteme contabile recunoscute pe plan internaţional ………………………………

185

2. Armonizarea/convergenţa sistemelor contabile: definire, necesitate, scop ………

195

3. Euroarmonizarea contabilă …………………………………………………………

197

4.Convergenţa sistemelor contabile pe plan internaţional ……………………………

207

Întrebări de autoevaluare …………………………………………………………….

216

Teste grilă …………………………………………………………………………….

217

Bibliografie selectivă ………………………………………………………………….

217

CONTABILITATEA PERSOANELOR JURIDICE FĂRĂ SCOP PARTIMONIAL Conf.univ.dr. Marinică DOBRIN

Obiective ………………………………………………………………………………

218

1. Aspecte generale privind persoanele juridice fără scop patrimonial ………………

218

2. Cadrul legislativ al persoanelor juridice române fără scop patrimonial ……………

220

3. Cadrul legislativ al persoanelor juridice străine fără scop patrimonial …………….

223

4. Organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele juridice fără scop patrimonial 224

5. Trăsăturile specifice secţiunilor contabilităţii rezultate din planul de conturi pentru

persoanele juridice fără scop patrimonial ……………………………………………

227

6.

Documentele de sinteză contabilă a persoanelor juridice fără scop patrimonial …

245

Întrebări de autoevaluare ……………………………………………………………. 246

Teste grilă ……………………………………………………………………………

247

Bibliografie …………………………………………………………………………… 248

SISTEME INFORMATICE PENTRU ASISTAREA DECIZIEI Conf.univ.dr. Zenovic GHERASIM Prof.univ.dr. Doina FUSARU Prep.univ.drd. Adela BÂRA

Obiective ……………………………………………………………………………

249

1. Asistarea deciziei economice ………………………………………………………

249

2. SIAD-uri bazate pe modele ……………………………………………………….

256

3. SIAD-uri bazate pe analiza şi sinteza datelor ………………………………………

262

4. Data Mining – tehnologii dedicate extragerii cunoştinţelor ………………………

Întrebări de autoevaluare …………………………………………………………….

276

281

Teste grilă ……………………………………………………………………………

282

Bibliografie ……………………………………………………………………………

284

7

MONEDĂ – BĂNCI Prof.univ.dr. Gheorghe MANOLESCU

Obiective ………………………………………………………………………………

1. Moneda în cadrul economiei ………………………………………………………

2. Circulaţia monetară ………………………………………………………………

3. Sistemul financiar-bancar ………………………………………………………….

4. Piaţa financiară ……………………………………………………………………

5. Activitatea bancară …………………………………………………………………

6. Managementul băncilor ……………………………………………………………

7. Creditarea bancară …………………………………………………………………

8. Ipostazele creditării bancare ……………………………………………………….

9. Banca Centrală şi sistemul de plăţi ………………………………………………

10. Analiza monetară …………………………………………………………………

11. Politica monetară ………………………………………………………………….

12. Internaţionalizarea monetară ……………………………………………………

Întrebări de autoevaluare ……………………………………………………………

Teste grilă …………………………………………………………………………… Bibliografie selectivă …………………………………………………………………

DISCIPLINE OPŢIONALE

RELAŢII VALUTAR-FINANCIARE INTERNAŢIONALE Prof.univ.dr. Constantin MOISUC Lector univ.dr. Claudia BAICU

Obiective ………………………………………………………………………………

SECŢIUNEA I FINANŢE INTERNAŢIONALE

1. Conţinutul, structura şi funcţiile relaţiilor valutar-financiare internaţionale ………

2. Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods şi criza lui ………………….

3. Piaţa monetară naţională şi internaţională …………………………………………

4. Activele de rezervă şi lichiditatea monetară internaţională ………………………

5. Mecanismul cursului de schimb valutar …………………………………………

6. Piaţa valutară: conţinut, organizare, operaţiuni ……………………………………

7. Piaţa investiţiilor internaţionale …………………………………………………

8. Piaţa internaţională de capital ……………………………………………………

9. Piaţa creditului internaţional ………………………………………………………

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

8

Riscurile valutar-financiare şi gestionarea lor …………………………………… Echilibrul valutar-financiar. Balanţa de plăţi şi încasări externe ……………… Creanţele şi obligaţiile financiare internaţionale. Problema datoriilor externe …. Sistemul Monetar European ……………………………………………………

Instituţii monetare şi financiare internaţionale …………………………………… SECŢIUNEA A II-A PLĂŢI ŞI GARANŢII INTERNAŢIONALE

Plăţile internaţionale: reglementări, tehnici de decontare şi servicii bancare ……. Forme şi documente de plată în tranzacţiile internaţionale ……………………… Cambia – instrument de plată şi credit internaţional …………………………… Biletul la ordin …………………………………………………………………… Cecul – instrument în decontările internaţionale ………………………………… Acreditivul documentar – modalitate de plată internaţională ……………………. Incasoul documentar – modalitate de plată internaţională ……………………… Ordinul de plată – modalitate de decontare internaţională ……………………… Garanţii, plăţi şi garanţi în decontările internaţionale …………………………… Scrisori de garanţie bancară internaţională şi alte garanţii personale ……………

285

285

287

290

292

295

298

300

303

306

308

310

312

316

316

317

318

319

319

320

321

322

322

323

324

324

325

326

326

327

328

330

330

330

331

331

332

333

334

334

335

25.

Garanţii reale în plăţile internaţionale ……………………………………………

335

Întrebări de autoevaluare ……………………………………………………………

336

Teste grilă ……………………………………………………………………………

338

Bibliografie ……………………………………………………………………………

339

 

PIEŢE DE CAPITAL ŞI BURSE DE VALORI Prof.univ.dr. Victor STOICA-VANCEA

Obiective ……………………………………………………………………………

340

1. Pieţele financiare …………………………………………………………………

340

2. Piaţa de capital ……………………………………………………………………

341

3. Emitenţii ……………………………………………………………………………

344

4. Intermediarii (societăţile de servicii de investiţii financiare – SSIF) ……………… 345

5. Investitorii ………………………………………………………………………… 345

6. Participanţii auxiliari ………………………………………………………………

346

7. Instrumente financiare (I) ………………………………………………………….

346

8. Instrumente financiare (II) ………………………………………………………

347

9. Instrumente financiare (III) ………………………………………………………. 348

349

10. Bursa de valori …………………………………………………………………

11. Piaţa extrabursieră ………………………………………………………………. 351

351

12. Sistemul bursier comparativ cu sistemul bancar …………………………………

13. Optimul pieţei bursiere …………………………………………………………… 354

354

14. Perspectivele pieţei bursiere în România ………………………………………

15. Sistemul de negociere al Bursei de Valori Bucureşti …………………………… 356

16. Sisteme de decontare şi compensare a tranzacţiilor cu valori mobiliare ………… 356

17.Indicii bursieri ……………………………………………………………………. 357

18.

Analiza bursieră …………………………………………………………………

358

Întrebări de autoevaluare …………………………………………………………….

359

Teste grilă …………………………………………………………………………….

359

Bibliografie selectivă …………………………………………………………………

360

9

10

INTRODUCERE

Acest volum este destinat studenţilor din anul IV, învăţământ la distanţă (ID), ai Facultăţii de Management Financiar-Contabil, specializarea „Contabilitate şi informatică de gestiune” şi conţine sintezele la disciplinele obligatorii şi opţionale. Disciplinele (cursurile) obligatorii definesc curriculum-ul de bază al specializării. În volumul de faţă sunt cuprinse sintezele pentru următoarele discipline obligatorii: Audit financiar-contabil 1,2, Eficienţă economică, Analiză economico-financiară 2, Asigurări şi reasigurări, Sisteme expert de gestiune, Contabilitate bancară, Contabilitate bugetară, Sisteme contabile moderne, Contabilitatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, Sisteme informatice pentru asistarea deciziei şi Monedă – Bănci. Disciplinele (cursurile) opţionale sunt la alegerea studentului, opţiune care se exprimă în scris la începutul anului universitar la secretariatul Facultăţii, respectiv la secretariatul Centrului Teritorial ID de care aparţine. Grupul de discipline opţionale (Relaţii monetar-financiare internaţionale şi Pieţe de capital şi burse de valori) prezintă acelaşi grad de dificultate. După alegerea disciplinei opţionale de către student, aceasta este inclusă în categoria disciplinelor obligatorii. Disciplina Audit financiar-contabil se desfăşoară pe ambele semestre ale anului universitar (partea disciplinei notată cu cifra „1” corespunde semestrului 1, iar partea disciplinei notată cu cifra „2” corespunde semestrului 2). La disciplina Analiză economico-financiară 2, cifra „2” semnifică partea a doua a cursului, prima parte a cursului fiind parcursă în semestrul 2 al anului de studiu III. Fiecare sinteză cuprinde obiectivele urmărite de disciplină, cuvinte-cheie, conţinutul propriu-zis, întrebări de autoevaluare, modele de teste grilă şi bibliografie recomandată ca minimă – obligatorie şi facultativă. Pentru studenţii anului IV, învăţământ la distanţă, sintezele reprezintă un ghid preţios în pregătirea pentru examene. Aceste sinteze nu înlocuiesc însă studiul obligatoriu al manualelor (cursurilor) elaborate de către cadrele didactice titulare ale disciplinelor respective. Este obligatoriu, de asemenea, parcurgerea lucrărilor cuprinse în bibliografia selectivă prezentată.

Coordonatorul

11

12

DISCIPLINE OBLIGATORII

AUDIT FINANCIAR-CONTABIL 1

Prof.univ.dr. Mircea BOULESCU Lector univ.drd. Corneliu BÂRNEA

OBIECTIVE

Cursul de Audit financiar-contabil îşi propune:

prezentarea elementelor teoretice, legislative, organizatorice şi metodo- logice privind auditul financiar;

formarea deprinderilor aplicative privind procedurile de efectuare a

auditului financiar al situaţiilor financiare anuale ale entităţilor economice;

asigurarea unui conţinut cu caracter selectiv, de sinteză interdisciplinară,

la nivelul specializării şi necesităţilor practice în domeniu, prin utilizarea

cantitativ-interpretativă a informaţiilor obţinute.

CUVINTE CHEIE: auditul; auditul financiar-contabil; opinia fără rezerve (necalificată); opinia cu rezerve (calificată); opinia contrară.

1. CONCEPTUL DE AUDIT FINANCIAR

Auditul, respectiv examinarea de către o persoană independentă şi compe- tentă a fidelităţii reprezentărilor contabile şi financiare reprezintă cheia de boltă pentru probitatea şi credibilitatea tranzacţiilor economice. În general, prin audit se înţelege:

o examinare profesională a unei informaţii în vederea expunerii unei opinii

responsabile şi independente, prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate;

o cercetare în scopul de a produce o judecată motivată şi independentă, cu

referinţă la normele de evaluare, în vederea aprecierii fiabilităţii, ori eficacităţii

sistemelor şi procedurilor unui agent economic;

un examen obiectiv al unui element, cu scopul de a exprima o opinie sau de a obţine o concluzie asupra obiectului auditului. Auditul financiar-contabil este:

o examinare independentă (o expresie de opinie) a bilanţului contabil,

efectuată de un auditor delegat, de conformitate cu orice obligaţie statutară relevantă;

un aport de credibilitate asupra informaţiilor contabile publicate de unitatea

patrimonială;

o revedere critică pentru evaluarea unei situaţii financiar-contabile determinate;

o exprimare efectuată de un profesionist competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate.

Auditul financiar-contabil poate fi: audit intern şi audit extern.

13

Comparaţie între auditul intern şi auditul extern

Auditul intern

Auditul extern

este îndeplinit de o persoană din cadrul unităţii patrimoniale;

este îndeplinit de un profesionist pendent (auditor extern);

inde-

este de natura serviciului managemen- tului unităţii patrimoniale;

răspunde nevoilor terţilor în ceea ce

priveşte gradul de încredere pe care pot să-l acorde documentelor financiar-contabile ale unităţii patrimoniale;

examinează operaţiile în principal pentru a provoca ameliorarea, conduce la aplica- rea strictă a politicilor şi prevederilor instituite de unitatea patrimonială şi nu este limitat la aspectele financiare;

– examinează operaţiile şi controlul financiar-contabil intern (propriu) al unităţii patrimoniale şi determină fiabili- tatea documentelor financiar-contabile;

munca este subdivizată în funcţie de

munca este, în principal, repartizată în

diferite departamente operaţionale, după cum este organizată unitatea patrimonială;

funcţie de posturile bilanţului şi contului de execuţie;

– auditorul are în vedere direct desco- perirea şi prevenirea fraudelor;

auditorul nu este decât accesoriu în

legătură cu detectarea şi prevenirea frau- delor, cu excepţia documentelor financiare pe care le constată afectate maximum;

auditorul este independent faţă de şeful

auditorul este independent managemen-

contabil, dar este supus nevoilor şi cerin- ţelor emanate de responsabilitatea unităţii patrimoniale;

tului unităţii patrimoniale sub aspectul aprecierilor externe şi al atitudinii generale;

revederea activităţii unităţii patrimoniale este permanentă.

examinarea datelor care sprijină docu-

mentele financiare şi face periodic, în general, o dată pe an.

Conform standardelor, prin audit al situaţiilor financiare se înţelege exprimarea de către auditor a unei opinii:

Situaţiile financiare pot fi sintetizate astfel:

– bilanţul;

– contul de profit şi pierdere;

– situaţii despre modificări ale poziţiei financiare, care o pot prezenta sub

diferite forme, ca de exemplu: situaţia fluxurilor de numerar şi situaţia fluxurilor de fonduri;

– note, anexe şi alte situaţii şi documente explicative care sunt identificate ca

parte integrantă a situaţiilor financiare sintetice. Opinia exprimată de auditori în legătură cu misiunea de audit poate fi: fără rezerve (necalificată); cu rezerve (calificată); contrară (defavorabilă); imposi- bilitatea exprimării unei opinii. a) Opinia fără rezerve (necalificată) se formulează atunci când auditorul ajunge la concluzia că situaţiile financiare oferă o imagine fidelă sau sunt prezentate în mod corect, în ceea ce priveşte toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară identificat (standarde). b) Opinia cu rezerve (calificată) se formulează atunci când auditorul ajunge la concluzia că nu poate emite o opinie fără rezerve, dar că efectul oricărei neînţelegeri cu conducerea sau limitarea ariei de aplicabilitate nu este atât de

14

semnificativ şi cuprinzător, încât să conducă la o opinie contrară sau la imposibilitatea exprimării unei opinii.

c) Opinia contrară se formulează atunci când efectul neînţelegerii este atât de

semnificativ şi de cuprinzător pentru situaţiile financiare, încât auditorul ajunge la

concluzia că un raport calificat nu este adecvat pentru a prezenta informaţii referitoare la natura incompletă sau eronată a situaţiilor financiare.

d) Imposibilitatea exprimării unei opinii apare atunci când efectul potenţial al

limitării activităţii este atât semnificativ şi cuprinzător, încât auditorul nu a fost capabil să obţină probe de audit suficiente şi, în consecinţă, nu poate să formuleze o opinie asupra situaţiilor financiare.

2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE AUDIT FINANCIAR

Camera Auditorilor Financiari din România este înfiinţată prin lege ca persoană juridică română – organizaţie profesională de utilitate publică fără scop lucrativ. Ea a fost înfiinţată prin lege în vederea: organizării şi coordonării activităţii de auditor financiar; atribuirii şi retragerii calităţii de auditor financiar. Camera Auditorului Financiar din România îşi poate constitui unităţi teritoriale, fără personalitate juridică, denumite filiale şi are aparat executiv structurat pe departamente funcţionale. În general, Camera Auditorilor Financiari din România are următoarele atribuţii:

organizează examenele şi atribuie calitatea de auditor financiar;

coordonează activitatea de audit financiar;

supraveghează programul de pregătire continuă a auditorului financiar;

controlează calitatea activităţii de audit financiar;

sesizează Ministerul Finanţelor Publice asupra necesităţii actualizării

normelor şi procedurilor profesionale de audit, în raport cu modificările intervenite în reglementările instituţiilor europene şi internaţionale;

elaborează normele interne fiind activitatea proprie;

organizează evidenţa membrilor săi prin Registrul auditorilor financiari şi publicarea acestora în „Monitorul Oficial al României”;

publică anual în „Monitorul Oficial al României” modificările intervenite

în evidenţa membrilor;

emite, sub controlul Ministerului Finanţelor Publice, reguli şi proceduri

pentru realizarea obligaţiilor asumate de statul român în susţinerea procesului de

armonizare cu directivele UE în domeniu, cu privire la calitatea examenului de auditor financiar şi a stagiului practic. În cadrul Camerei Auditorilor funcţionează:

Secretariatul general, coordonat de prim-vicepreşedintele consiliului, condus de un secretar general, numit de Biroul permanent;

Departamentul de monitorizare şi competenţă profesională;

Departamentul de conduită şi disciplină profesională;

Departamentul de învăţământ şi admitere

Departamentul de servicii generale;

Departamentul de servicii pentru membrii.

Veniturile Camerei Auditorului provin din:

– cotizaţiile membrilor în cuantum fix sau mobil;

– tarife de examinare, de înscriere şi pentru serviciile oferite de Cameră;

– alte venituri.

15

În structura Camerei Auditorilor, organele de conducere, administrare şi control sunt următoarele:

1. Conferinţa Camerei Auditorilor, care poate fi ordinară (se întruneşte o dată

pe an, la convocarea Consiliului, în cel mult 3 luni de la încheierea exerciţiului

financiar) şi extraordinară.

2. Consiliul Camerei Auditorilor are în componenţa sa 15 membrii aleşi în

cadrul Conferinţei ordinare pentru o perioadă de 5 ani. Orice membru al Camerei,

cu excepţia persoanelor juridice, poate fi ales ca membru al Consiliului Camerei.

3. Biroul permanent al Consiliului Camerei este format din preşedintele

Consiliului, prim-vicepreşedintele Consiliului şi cei 5 vicepreşedinţi ai Consiliului .

4. Comisia de auditori statutari este organul de control executiv al Camerei,

care are drept competenţă: efectuarea auditului financiar al Camerei; întocmirea rapoartelor pe care le prezintă Conferinţa etc. Statutul de membru al Camerei Auditorilor include: procedura de atribuire a calităţii de membru al Camerei pentru persoane fizice, persoane juridice şi alte persoane cu calificarea obţinută în străinătate; drepturile şi obligaţiile membrilor Camerei Auditorilor; renunţarea la calitatea, retragerea calităţii, redobândirea calităţii de membru al Camerei Auditorilor; persoanele nonactive ale Camerei Auditorilor. Camera Auditorilor deschide Registrul auditorilor financiari pentru organizarea evidenţei membrilor săi. El cuprinde persoanele fizice şi juridice cărora li s-a acordat calitatea de auditor financiar. Mandatul de auditor financiar poate fi îndeplinit de persoanele care: se bucură de o reputaţie profesională neştirbită; nu exercită activităţi incompatibile cu cea de audit. Încălcarea prevederilor legale privind activitatea de audit financiar atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară şi penală a auditorilor financiari.

Activitatea Camerei Auditorilor din România se desfăşoară sub suprave- gherea Ministerului Finanţelor Publice care urmăreşte ca:

statutul şi celelalte reglementări emise de Cameră să nu contravină

reglementările legale;

deciziile luate de organele de conducere ale Camerei să fie în conformitate cu statutul şi celelalte reglementări.

În plus, Ministerul Finanţelor Publice poate: solicită Camerei Auditorilor să notifice apariţia evenimentelor de natura celor convenite, să îi pună la dispoziţie sau să-i comunice informaţiile privind aceste evenimente; revocă recunoaşterea organului de conducere ale Camerei, în cazul în care constată că nu sunt respectate condiţiile şi obligaţiile legale etc. În conformitate cu prevederile art. 155 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în 1998, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, art. IX, precum şi ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2004:

situaţiile financiare ale societăţilor comerciale, care intră sub incidenţa

reglementărilor contabile armonizate cu obiectivele europene şi standardele

internaţionale de contabilitate, se auditează de către auditori financiari persoane fizice sau juridice (audit extern sau independent);

societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse

auditului financiar au obligaţia să organizeze auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România în acest scop.

16

Auditul intern şi auditul extern, independent, au aceeaşi menire, de a formula opinii şi recomandări argumentate, dar prezintă diferenţe esenţiale între ele. Astfel, auditul extern sau independent presupune existenţa auditorului extern, ca profesionist independent calificat, care examinează şi certifică sinceritatea documentelor financiar-contabile, a situaţiilor financiare anuale. Auditul intern examinează operaţiile, în principal, pentru a provoca ameliorarea, conduce la aplicarea strictă a politicilor şi procedurilor instituite de agentul economic şi nu este limitat la aspectele financiare. Locul auditorului intern în organizarea agentului economic este determinat de: autorităţi; responsabilităţi; independenţă. Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor agentului economic în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de Conducere a acestuia. Obiectivele principale ale auditului intern sunt:

conformitatea activităţilor din cadrul agentului economic auditat cu

politicile, programele, managementul acestuia şi cu prevederile legale;

evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi

nefinanciare dispuse şi efectuate de către conducerea agentului economic în scopul creşterii eficienţei activităţii;

estimarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi

nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din cadrul aparatului economic;

protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identifi-

carea metodelor de prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel. Cadrul general pentru organizarea auditului intern include ca problemă prioritară Codul de etică, al cărui scop este să promoveze norme de etică în cadrul

profesiei de auditor intern, bazată pe încredere în asigurarea obiectivităţii sale referitoare la managementul riscului, control şi conducere. Codul etic – merge mai departe de definiţia auditului intern, incluzând două componente esenţiale:

principiile care sunt relevante pentru profesia şi practica de audit intern;

reguli de conduită care descriu normele de comportament pentru auditorii

interni.

Principii şi reguli de conduită pentru profesia de audit intern

Concretizare

Principiul /regula

de conduită

Principiul

Regula de conduită pentru auditorul intern

Integritate a audito- rilor interni

– asigură încredere în raţiona- mentul profesional al audito- rilor interni.

– exercită profesia în mod

onest, cu bună credinţă şi res- ponsabilitate;

– respectă legea şi acţionează

în conformitate cu prevederile legale şi cu cerinţele profesiei; – nu ia parte, cu bună ştiinţă, la nici o activitate ilegală;

– nu se angajează în acte care să discrediteze profesia de auditor intern sau agentul economic;

17

   

respectă şi contribuie la

obiectivele etice legitime ale agentului economic.

Obiectivitatea (atitu- dinea independentă a auditorilor interni)

îndeplinirea angajamentelor

nu se implică în nici o

fără nici un compromis semni- ficativ în ceea ce priveşte

activitate sau relaţie care să afecteze o evaluare obiectivă.

 

calitatea;

Această implicare include acele

auditorii interni nu îşi

activităţi sau relaţii care ar putea fi în conflict cu interesele agentului economic. Conflictul de interese este orice relaţie care este şi pare să nu fie în binele agentului economic;

subordonează altora propriul ra-

ţionament în realizarea auditului intern; – manifestă un înalt nivel profesional de obiectivitate în culegerea, evaluarea şi comuni- carea informaţiilor despre activitatea şi procesele supuse examinării;

nu acceptă nici un fel de

avantaje care ar putea afecta

raţionamentul lor profesional;

dezvăluie orice document sau

fac evaluare echilibrată a

fapt cunoscut de el, care, dacă

tuturor circumstanţelor relevante;

nu este dezvăluit, poate dena-

nu sunt influenţaţi de pro-

tura raporturile activităţii pe care o auditează.

priile lor interese sau de alte persoane în exercitarea raţiona- mentului profesional.

Confidenţialitatea

auditorii interni respectă

să fie prudenţi în folosirea şi

auditorilor interni

valoarea şi proprietatea infor- maţiilor pe care le primesc şi nu dezvăluie informaţii fără o autorizare a celor în drept, cu excepţia cazurilor care repre- zintă o obligaţie profesională sau legală.

protejarea informaţiilor acumu- late în cursul activităţii lor.

Competenţa audito- rilor interni

capacitatea de a aplica

se angajează numai în acele

cunoştinţele în situaţii speci- fice ce pot fi întâlnite şi solu- ţionate fără a apela la alt fel de asistenţă; – auditorii interni aplică cunoş- tinţele, aptitudinile şi expe- rienţa necesară în exercitarea serviciilor de audit intern.

servicii pentru care au cunoş- tinţele şi experienţa necesare;

 

exercită servicii de audit

intern în conformitate cu nor- mele minimale de audit intern

(cadrul general);

continuă să îmbunătăţească

cunoştinţele, eficienţa şi calita-

 

tea serviciilor lor.

În activitatea lor, auditorii interni se supun unor reguli de organizare, executare şi implementare. a) Reguli de organizare: se referă la caracteristicile agenţilor economici şi persoanelor care exercită activităţi de audit intern, şi anume: independenţa şi obiectivitatea; competenţa şi răspunderea profesională; asigurarea calităţii şi îndeplinirea conformităţii. b) Reguli de exercitare: descriu natura activităţilor de audit intern şi furnizează criterii de calitate pe baza cărora executarea acestora poate fi evaluată. Aceste reguli au în vedere: conducerea activităţii de audit intern; natura activităţii;

18

planificarea angajamentului; executarea angajamentului; comunicarea rezultatelor; monitorizarea implementării rezultatelor.

Reguli de implementare se elaborează în funcţie de tipurile specifice de anga-

jamente. În vederea monitorizării implementării rezultatelor, şeful executiv al auditului:

verifică dacă au fost luate în mod corespunzător de către conducere măsuri

în legătură cu riscurile semnificative raportate sau dacă Consiliul de administraţie a acceptat riscul de a nu lua nici o măsură;

stabileşte proceduri de monitorizare a implementării măsurilor luate de

conducere;

informează Adunarea Generală a Asociaţilor în cazul în care Consiliul de administraţie a decis să accepte riscurile semnificative raportate.

c)

3. CONCEPTE FUNDAMENTALE ALE AUDITULUI FINANCIAR

1. Cunoaşterea clientului. La efectuarea auditului, auditorul trebuie să aibă

sau să obţină cunoştinţe suficiente despre client care să-i permită să înţeleagă evenimentele, tranzacţiile şi practicile, care, potrivit raţionamentului auditorului, pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare sau asupra examinării ori a raportului de audit.

2. Angajamentul de audit reprezintă acordul între auditor şi unitatea auditată fiind obiectul şi aria de aplicabilitate a auditului. Termenii angajamentului de audit, agreaţi de ambele părţi, se pot înregistra într-o mişcare de angajament sau într-o altă formă de contract stabilită de părţi.

3. Probele de audit. Proba de audit reprezintă o informaţie competentă,

relevantă şi rezonabilă de natură documentară vizuală sau orală privind entitatea

auditată, care susţine certitudinea globală şi credibilitatea raportului de audit.

ale probelor de audit sunt: competenţa; relevanţa;

rezonabilitatea; fiabilitatea.

Principalele

caracteristici

Probele de audit pot fi clasificate în funcţie de anumite criterii, şi anume:

a)

Din punct de vedere al sursei:

generată direct de către auditor;

obţinute de la terţi;

obţinute de la entitatea auditată.

b)

Din punct de vedere al naturii probelor:

documentare;

vizuale;

orale.

4.

Pragul de semnificaţie în audit. Este definit prin următorii termeni:

informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar

putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor

financiare;

evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce ţine de utilizarea

raţionamentului profesional;

auditorul trebuie să ia în considerare posibilitatea informaţiilor eronate a

valorilor relativ mici;

auditorul ia în consideraţie pragul de semnificaţie atât la nivelul global al

situaţiilor financiare, cât şi relaţia cu soldurile conturilor individuale, categoriilor

de tranzacţii şi prezentărilor de informaţii.

19

5.

Planificarea auditului. Reprezintă construirea unei strategii generale şi o

abordare detaliată în ceea ce priveşte natura, durate şi gradul de cuprindere preconizat al auditului. Obiectivele planificării auditului se referă la:

stabilirea modalităţilor prin care obligaţiile legale ale auditorului sunt

stabilite;

identificarea întinderii atribuţiilor şi rezultatelor previzibile ale auditului;

definirea modului în care vor fi obţinute şi analizate probele de audit;

identificarea sensului necesar.

Misiunea de audit este definită ca o sarcină separată şi identificabilă care se finalizează prin emiterea de către auditor a unui punct de vedere, opinie, consemnate într-un raport, asupra îndeplinirii unor obiective clare şi bine determinate aferente unui grup structurat pe acţiuni, program sau organisme numite generic „entitate auditală”. Planul de audit trebuie să cuprindă codul general al auditului; scurtă descriere

a activităţii programului sau entităţii; motivul auditării; factorii care influenţează auditul; aprecierea riscurilor; obiectivele auditului etc.

6. Riscuri de audit. Reprezintă riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii

de audit neadecvate, atunci când situaţiile financiare conţin informaţii eronate semnificative. Riscul de audit are trei componenţi: riscul inerent; riscul de control; riscul de nedetectare.

7. Frauda şi eroarea în audit. Frauda constă în acţiunea cu caracter intenţionat întreprinsă de una sau mai multe persoane din rândul conducerii, salariaţilor sau terţilor, acţiune care are ca efect o interpretare eronată a situaţiilor financiare. Frauda poate implica: manipularea, folosirea sau modificarea înregistrărilor sau documentelor; alocarea necorespunzătoare a activelor; înregistrarea de tranzacţii fără substanţă etc. Eroarea este o greşeală neintenţionată apărută în situaţiile financiare: greşeli matematice sau contabile în cadrul înregistrărilor aferente şi al datelor contabile; trecerea cu vederea sau interpretarea greşită a faptelor; aplicarea greşită a politicilor contabile.

8. Auditul estimărilor contabile. Auditul trebuie să obţină suficiente probe

de audit adecvate cu privire la estimările contabile. Estimările contabile reprezintă

o aproximaţie a valorii unui element în absenţa unor mijloace de evaluare precise.

9. Evenimente ulterioare în audit. Termenul este utilizat pentru a face

referire atât la evenimentele care apar între sfârşitul perioadei de raportare şi data raportului auditorului, cât şi pentru faptele descoperite ulterior datei raportului auditorului.

4. PROCEDEE ŞI TEHNICI FOLOSITE ÎN AUDIT

1. Procedurile analitice de audit constau în utilizarea indicatorilor şi a

tendinţelor semnificative inclusiv investigarea acelor fluctuaţii şi relaţii care nu sunt consecvente cu alte informaţii relevante sau care se abat de la valorile aşteptate. Procedurile analitice includ luarea în considerare a comparaţiilor dintre informaţiile financiare ale unei entităţi cu:

informaţii comparabile aferente persoanelor juridice;

20

rezultatele anticipate ale entităţii, care pot îmbrăca forma prognozelor şi a previziunilor sau estimările auditorului, cum ar fi o estimare a amortizării;

informaţiile referitoare la un sector de activitate similar.

2. Eşantionarea în audit presupune aplicarea procedurilor de audit pentru mai puţin de 100% din elementele din cadrul soldului unui cont sau unei clase de tranzacţii, astfel încât toate eşantioanele să aibă posibilitatea de a fi selectat. Auditul pe eşantioane se numeşte şi audit prin sondaj. Riscul de eşantionare va creşte ca urmare a faptului că există posibilitatea ca auditorul să ajungă la o concluzie, în baza unui eşantion, care este diferită de concluzia la care s-ar fi ajuns în situaţia în care întreaga colectivitate generală (populaţie) ar fi fost subiectul unei proceduri de audit identice. Un set complet de situaţii financiare include, de regulă: bilanţul, contul de profit şi pierdere; situaţia modificărilor capitalului propriu; situaţia fluxurilor de trezorerie; politici contabile şi note explicative; note, alte situaţii şi materiale

explicative, care sunt parte integrantă a situaţiilor financiare; materiale şi informaţii suplimentare care se pot referi la: informaţii relevante pentru necesităţile utilizatorului, referitoare la elementele de bilanţ şi contul de profit şi pierdere; informaţii privind riscurile şi incertitudinile ce afectează întreprinderea şi orice resurse şi obligaţii care nu apar în bilanţ, de exemplu, rezervele minerale; informaţii financiare despre segmentele geografice şi industriale şi efectele variaţiei preţurilor asupra întreprinderii. Situaţiile financiare nu includ elemente ca: rapoartele directorilor, declaraţiile preşedintelui; discuţiile şi analizele într-un raport financiar sau anual. Situaţiile financiare anuale trebuie să respecte prevederile Legii contabilităţii, Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, elaborat de Comitetul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate, Normele privind consolidarea conturilor (în cazul aplicării acestora). Situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii care să fie:

relevante pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;

credibile, în sensul că:

– reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii;

– reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma juridică;

– sunt neutre (nepărtinitoare), prudente şi complete sub toate aspectele semnificative.

Situaţiile financiare au ca obiectiv să furnizeze informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situaţiile financiare:

satisfac necesităţile comune ale majorităţii utilizatorilor. Totuşi nu oferă

toate informaţiile de care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor economice, întrucât, în mare măsură, relevă efectele financiare ale unor evenimente din trecut şi nu oferă, de regulă, informaţii nefinanciare;

pentru rezultatele administrării întreprinderii de către conducători, inclusiv

modul de gestionare de către aceştia a resurselor încredinţate. Utilizatorii evaluează modul de administrare sau responsabilitatea conducerii pentru a lua decizii

economice, care pot miza, de exemplu, pe opţiunea de a păstra sau de a vinde investiţia în întreprinderea respectivă, pe înlocuirea ori reconfirmarea conducerii.

21

Poziţia financiară reprezintă relaţia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii ale unei întreprinderi, aşa cum sunt raportate în bilanţ. Poziţia financiară este influenţată de:

resursele economice pe care întreprinderea le controlează. Informaţiile

despre resursele economice controlate de întreprindere şi capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de

a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor;

structura financiară a întreprinderii. Informaţiile despre structura finan- ciară sunt utile pentru anticiparea:

– nevoilor viitoare de creditare;

– modului în care profiturile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes faţă de întreprindere;

şansele întreprinderii de a primi finanţare în viitor.

lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii. Informaţiile despre lichiditate şi

solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a-şi onora

angajamentele financiare scadente. Lichiditatea se referă la disponibilităţile de

numerar în viitorul apropiat, după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente perioadei. Solvabilitatea se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente;

capacitatea întreprinderii de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea.

Principalele caracteristici calitative ale situaţiilor financiare:

a. Inteligibilitatea – informaţiile furnizate de situaţiile financiare să fie înţelese

de utilizatori. Informaţiile asupra unor probleme complexe, care trebuie incluse în situaţiile financiare datorită relevanţei lor în luarea deciziilor economice, nu trebuie

excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori.

b. Relevanţa – pragul de semnificaţie. Informaţiile sunt relevante atunci când

influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze

evenimentele trecute, prezente sau viitoare, conformând sau corectând evaluările lor anterioare. De exemplu, informaţiile despre poziţia financiară sau performanţele precedente sunt frecvent folosite ca bază pentru previzionarea poziţiei şi perfor- manţei financiare viitoare şi a altor probleme despre care utilizatorii sunt direct interesaţi, cum ar fi:

– plata dividendelor şi a salariilor;

– modificările preţului garanţiilor;

– capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile scadente. Pragul de semnificaţie este expresia semnificaţiei sau importanţei relative a unei probleme în contextul situaţiilor financiare. O problemă sau o valoare este considerată semnificativă dacă omiterea sa ar influenţa, în mod vădit, deciziile utilizatorului situaţiilor financiare. Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii, judecată în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite a unor informaţii.

c. Credibilitatea, care presupune reprezentarea fidelă, prevalenţa economi- cului asupra juridicului, neutralitatea, prudenţa, integralitatea.

Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie credibilă. Informaţia are calitatea de

a fi credibilă atunci când:

– nu conţine erori;

– nu este părtinitoare;

22

– reprezintă corect ceea ce informaţia şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se

aşteaptă, în mod responsabil, să reprezinte. c1) reprezentarea fidelă – pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie se aşteaptă, în mod responsabil, să le reprezinte. De exemplu, bilanţul trebuie să reprezinte, în mod credibil, tranzacţiile şi alte evenimente care se concretizează în active, datorii şi capital propriu al întreprinderii la data raportării şi care îndeplinesc criteriile de recunoaştere; c2) prevalenţa economicului asupra juridicului este principiul potrivit căruia pentru ca informaţia să fie credibilă trebuie ca evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă să fie reflectate în contabilitate în concordanţă cu realitatea economică şi nu numai cu forma lor juridică; c3) neutralitatea pentru a fi credibilă, informaţia cuprinsă în situaţiile

financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe. Situaţiile nu sunt neutre dacă prin selectarea şi prezentarea informaţiei influenţează luarea unor decizii sau formularea unui raţ