1.

Linii de transmisie pentru RF

1.1. mprirea frecvenelor (Spectrul de frecvene) a). Standardul metric zecimal: Metric: 10m 1m Decimetric: 1m 10cm Centimetric: 10cm 10mm Milimetrice: 10mm 1mm Submilimetrice: 1mm 0,42mm foarte nalte pe subgame

b). Standard SUA i vest european: A = 0 1,2m B = 1,2m 60cm C = 60cm 30cm D = 30cm 15cm E = 15cm 10cm F = 10cm 7,5cm G = 7,5cm 5cm H = 5cm 3,75cm I = 3,75cm 3cm J = 3cm 1,5cm K = 1,5cm 7,5mm L = 7,5mm 5mm M = 5mm 3mm

1.2. Noiuni generale despre liniile de transmisie. Transmisia energiei semnalelor ntre diferite componente ale instalaiilor radiotehnice se efectueaz pe linii de transmisie, denumite curent ,,fideri care reprezint sisteme de conductoare electrice cu dimensiunea longitudinal mare iar cea transversal mic n comparaie cu . n funcie de , fiderii pot fi: linii bifilare deschise, cabluri coaxiale, ghiduri de und, linii dielectrice, fibre optice, .a. Transmisia energiei de FFI prin aceste circuite prezint anumite particulariti fa de energia de J.F.(joas frecven). Elementele de circuit studiate in electrotehnic (R rezisten, G conductan, L inductan, C - capacitatea) presupun c acestea sunt concentrate n anumite puncte ale circuitului sub forma unor piese distincte. Aceste circuite se numesc circuite cu constante concentrate. n cazul liniilor de transmisie pentru FFI, unde timpul de propagare a semnalelor de-a lungul lor este comparabil cu perioada oscilaiilor, efectul

elementelor distribuite (R, G, L, C) nu poate fi neglijat. Aspectul fizic al unei linii bifilare i schema electric echivalent, ce ine seama de parametrii circuitului distribuii pe fiecare unitate de lungime.

Liniile de transmisie pot fi: Linii lungi = au lungimea fizic comparabil cu lungimea de und a semnalelor transmise; Linii scurte = au lungimea fizic mult mai mic dect . La liniile scurte se poate considera c n fiecare moment, U i I de-a lungul liniei sunt constante, iar decalajul dintre ele depinde de caracterul impedanei de sarcin. La liniile lungi n fiecare moment U i I n linie au valori diferite, n puncte diferite i faze diferite. n aceste linii au loc fenomene de propagare, iar transmisia energiei depinde de impedana de sarcin ct i de constantele distribuite ale liniei. Legtura dintre U,I li constantele liniei este dat de ecuaiile liniilor lungi (ecuaiile telegrafitilor). Liniile de transmisie lungi pot fi: - omogene = cele doua conductoare au dimensiunile transversale constante pe toat lungimea i att conductoarele ct i dielectricul dintre ele sunt medii omogene; - neomogene o alt mparire a liniilor: - simetrice = au dou conductoare identice; - nesimetrice = au conductoare diferite dintre care unul se conecteaz n exploatare la punctul de mas. 1.3. Parametrii primari ai liniilor de transmisie omogene Parametrii primari sau lineici depind de geometria liniei, natura materialului, frecven. Parametrii pentru linia bifilar simetric i coaxial

Linie bifilar simetrica:

d D

Linie coaxiala:

Rezistena pe unitatea de lungime (Ohmi/metru): pentru linia bifilar simetric:

- frecvena de lucru, Hz; - permeabilitatea magnetic a meatalului, H/m; - conductivitatea metalului, 1/m; - diametrul conductorului, m. Pentru linia din cupru (Cu) unde: i

pentru linia coaxial:

Inductana pe unitatea de lungime (Henry/metru) pentru linia bifilar simetric:

pentru linia coaxial:

Capacitatea pe unitatea de lungime (Farazi/metru) pentru linia bifilar simetric:

= permitivitatea dielectric a liniei

pentru linia coaxial:

Conductana pe unitatea de lungime se datoreaz pierderilor n dielectricul liniei, respectiv n capacitile distribuite. Reprezint inversul rezistenei de izolaie dintre conductoarele liniei i se mai numete i perditan. Pentru ambele tipuri de linie: capacitatea liniei; , unde este in Hz; unghiul de pierderi ce caracterizeaz dielectricul. Pentru liniile omogene, produsul are valoarea: Dar: = viteza de propagare a semnalelor electrice de-a lungul liniei Aceast legtur dintre parametrii primari, constantele dielectricului i viteza de propagare arat c fenomenele de propagare n linii pot fi privite: - din punct de vedere al propagrii cmpului n mediul dintre conductoare; - din punct de vedere al propagrii U i I prin conductoarele liniei. Permitivitatea relativ i tangenta de pierderi ale unor dielectrici uzuali: Aer uscat Polietilena Alumina 1 2, 3 9, 5 0

Ulei de transformator Conductivitatea unor metale: ( Ag = 6,25 Aur = 4,5 Cupru argintat = 4,10 Cupru laminat = 5,84 )

2, 2

1.3.1. Ecuatiile liniilor lungi in regim permanent sinusoidal Se urmareste stabilirea unor relatii intre U, I si parametrii primari ai liniei in functie de timp si spatiu. Se considera segmentul de linie la distanta Z de capatul liniei. Rezistenta, conductanta, inductanta si capacitatea elementului de linie vor fi: .

U,I

gen

Zs

Z
Z i

i i
R z

L z
G z

C z

u u

Z Datorita caderilor de tensiune pe R si L, de-a lungul liniei va avea loc o variatie de tensiune in sens descrescator: Datorita ramificarii curentului prin G si C, va avea loc o variatie de curent:

Aproximand: , impartind relatiile anterioare cu rezulta ecuatiile telegrafistilor: si trecand la limita

Reprezinta un sistem de ecuatii diferentiale cu derivate partiale si coeficienti constant in care functiile necunoscute sunt: si . Prin transformari succesive se ajunge la un sistem de ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti:

unde:

()

solutiile acestor ecuatii sunt:

unde: sunt constante de integrare. Considerand, la capatul liniei dinspre generator cunoscute cand z=0, rezulta un sistem de ecuatii din care se scot constantele de integrare:

unde:

Inlocuind constantele de integrare in relatiile anterioare rezulta expresiile U si I intr-un punct pe linie la distanta Z fata de generator:

Atat U cat si I contin cate 2 componente ale caror amplitudine si faza sunt scazute sau crescatoare cu Z. Componentele scazatoare se propaga spre sarcina si se numesc directe, iar cele crescatoare se propaga de la sarcina la generator si se numesc reflectate. Ca urmare, U si I in linii se pot scrie:

In aplicatiile practice este convenabil sa se considere originea de masurare a distantei la capatul dinspre sarcina a liniei: I2 I

U
gen

U2

-Z l Z

Inlocuind in ecuatia telegrafistilor Z cu (-Z) si punand conditiile la limita cand Z=0 => U si I in linie:

Folosind functiile hiperbolice pentru cazul cand originea distantei este la generator:

Folosind functiile hiperbolice pentru cazul in care originea distantei este la sarcina:

1.3.2. Parametrii secundari ai liniilor de transmisie omogene Propagarea semnalelor electrice in linii este caracaterizata prin parametrii secundari ai acesteia: - constanta de propagare ; - impedanta caracteristica . Acestea depind de parametrii primari si de frecventa.

1.4. Impedanta caracteristica Este o marime complexa si se masoara in ohmi.

Pentru liniile utilizate in FFI si ca urmare impedanta caracteristica reprezinta practic o rezistenta activa:

Depinde de constructia liniei (forma si dimensiunile sectiunii transversal si de natura materialului din care este confectionata linia). Impedanta caracteristica pentru linia bifilara simetrica:

Impedanta caracteristica pentru linia coaxiala:

Impedanta caracteristica pentru linia nesimetrica formata dintr-un conductor cilindric situat intre doua plane paralele:

Variatia modulului si fazei impedantei caracteristice din relatia (A) in functie de frecventa.

R G

Zc

L C

c
Important: in FFI, reprezinta o rezistenta activa, iar se poate exprima si astfel:

Liniile utilizate in FFI au

de ordinul zeci si sute de .

1.5. Constanta de propagare Este o marime complexa care depinde de parametrii primari ai liniei si de frecventa. Constanta de propagare caracterizeaza variatia amplitudinii si fazei semnalelor ce se propaga de-a lungul liniei:

= partea reala a constantei de propagare numita constanta de atenuare exprimata in Neperi/metru = partea imaginara a constantei de propagare, numita constanta de faza si se masoara in radiani/metru Ridicand la patrat si egaland partea reala cu partea reala si cele imaginare =>

=>: = variaza cu frecventa ceea ce face ca oscilatiile de diferite frecvente ce se propaga pe linii sa nu fie atenuate uniform; linia introduce distorsiuni de atenuare = nu este direct proportional cu frecventa, ceea ce face ca viteza de faza a oscilatiilor de frecventa diferita sa nu fie aceeasi ( ); linia produce distorsiuni de faza In cazul liniei fara pierderi, R=G=0

In cazul liniei cu pierderi mici (R<<L; G<<C)

Daca prin constructia liniei se realizeaza fara distorsiuni:

se obtine linia de transmisie

Pentru R<<L si G<<C (linii de transmisie FFI)