Ceramica

In secolul 19 dintii cariati erau refacuti cu ajutorul amalgamului sau foitelor de aur, dar aceste restaurari erau inestetice. Alt dezavantaj al plombarii cu foita de aur era si faptul ca procedeul era cronofag si foarte scump; amalgamul introdus pentru prima data in Franta la inceputul anilor 1800, din cauza nedefinitivarii formulei si a excesului de mercur ramas in urma prepararii aliajului a fost considerat toxic pana in 1895. In 1789 francezul De Chemant a patentat portelanul ca material pentru fabricarea dintilor. In 1808 Fonzi, un dentist italian, a conceput primul dinte din ceramica cu rama metalica.Praful de ceramica feldspatica era aplicat in straturi subtiri cu o pensula (tehnica folosita si in zilele noastre) pe o folie de platina si arsa in cuptor pana cand ajungea sa aiba forma unui dinte. Foita de platina era indepartata si coroana era cimentata cu un ciment fosfat. Coroana Jacket de ceramica era astfel concurenta ieftina a scumpei coroane din aur. Aceasta era lipita de dinte cu un ciment fosfat. Cu toate ca avea multe deficiente tehnice (nu se adapta perfect pe dinte, era opaca si rezistenta mecanica a acelei formule de ceramica era scazuta), dintii de portelan au devenit foarte populari. Primele lucrari metalice cu fatete estetice au fost create in 1940, fatetele fiind fabricate din acrilat si acesta era retentionat mecanic de scheletul metalic confectionat din aur. Lucrarile metalo-ceramice au fost introduse pe piata mai tarziu, spre finele anilor 1950.

In anii 1950 Dr. Abraham Weinstein aplica pentru prima data portelanul pe suport metalic, rezolvand in acest fel problema adaptarii marginale a coroanei si crescand rezistenta lucrarilor. Cu toate acestea, datorita opacitatii lucrarilor (cauzata de prezenta metalului subiacent) a stimulat cautarea unei estetici superioare.

In 1965 oxidul de aluminiu (alumina) care era folosita in industrie, a intrat si in domeniul stomatologiei. Aceasta confera rezistenta ceramicii, dar ca si portelanul lui Land crea probleme de estetica, fiind opaca. Din acest motiv este folosita ca si infrastructra a coroanelor de ceramica integrala, ranforsand coroana.

In anii 1990 si 2000 apare o noua formula de ceramica aluminoasa si zirconia care rezolva si problema rezistentei si a esteticii. Avantaje: Cromatica ideala; Stabilitate coloristica in timp; Transliciditate; Biocompatibilitate Conductibilitate termica redusa; Rezistenta chimica; Rezistenta mecanica la rupere si incovoiere; Densitate de suprafata si luciu.

Dezavantaje: Rezistenta scazuta la tractiune; Prelucrari ulterioare dificile, suprafetele prelucrate devin rugoase; Posibiliatatea aparitiei unor fisuri interne si externe care conduc la fractura; Pret de cost ridicat.

La ora actuala masele ceramice pot fi utilizate in stomatologie in urmatoarele situatii:

1. a. b. 2. 3. a. b. 4. 5. 6. 7.

pentru confectionarea protezelor unidentare incrustatii coroane jacket punti integral ceramice pentru placarea unor suprafete metalice (tehnica metalo ceramica) coroane mixte punti mixte realizarea imtelor ceramice dispozitive corono radiculare ceramice dinti artificiali fatete ceramice prefabricate

Ceramica clasica se prezinta sub forma de pulbere si lichid. Cele doua componente vor fi amestecate pana se obtine o pasta care se aplica strat cu strat. Acest mod de prezentare este propriu pentru majoritatea maselor ceramice, dar fiecare mai prezinta in plus unele particularitati.

Masele ceramice moderne pentru coroane jacket prezinta: puberi pentru miez, pentru cervical, pentru dentina, smalt la care se adauga glazura si mase pentru colorare. De asemenea sunt prezente lichidul pentru modelaj si folii de platina.

Proprietati termice Coeficientul de dilatare termica este diferit de la o varietate la alta de ceramica si in cadrul aceleasi varietati, intre masele pentru dentina, smalt si colet. Este necesara sincronizarea coeficientilor de dilatare pentru evitarea unor tensiuni interne care ar conduce la fisuri si fracturi. Ceramica de placare trebuie sa aiba un coeficient apropiat de cel al aliajului pentru schelet.

Din punct de vedere chimic, ceramica este un silicat complex. Materiile prime de baza care intra in compozitia sa sunt: feldspatul, cuartul si caolinul. Pe langa acestea mai sunt prezenti: alumina, fondanti, pigmenti, lianti organici, oxizi de bor, calciu, potasiu, sodiu Toate masele ceramice, de la cel mai fin portelan de china, pana la portelanul dentar, sunt constituite din aceleasi elemente; principala diferenta fiind proportia dintre ingredientele principale si procedurile de ardere. Feldspatul este un produs de origine minerala care dupa ardere devine sticlos si isi pastreaza forma. Cuartul determina transluciditatea materialului, ramane nemodificat la temperatura normala de ardere a portelanului, ceea ce contribuie la stabilitatea masei in timpul incalzirii. Caolinul este un material argilos care da portelanului opacitatea si impreuna cu apa formeaza o pasta care se poate modela. La sisteme ceramice moderne, continutul de caolin este extrem de redus, putand chiar sa lipseasca. Alumina (trioxidul de aluminiu) este o substanta dura si rezistenta. Ceramica ce contine mai mult de 75% alumina, face parte din categoria maselor ceramice aluminoase.

Sisteme concepute pentru tehnici de turnare:

1.

sistemul Cerapearl

Se toarna modelul din gips extradur iar bonturile se acopera cu un lac distatator pana la 1 mm de limitele preparatiei

Macheta se modeleaza din ceara si i se ataseaza tije de 2,5 mm grosime si 35 mm lungime.

Pentru realizarea tiparului se foloseste o masa speciala pe baza de fosfati.

Dupa priza masei de ambalat conformatorul se introduce intr-un cuptor in vederea incalzirii si preincalzirii.

Se transfera tiparul intr-un aparat de turnat, special si 10 8 grame de sticla Cearapearl sunt topite in vid si turnate an tipar.

Urmeaza un tratament termic in urma caruia iau nastere microcristale de apatita in masa amorfa a sticlei turnate (ceramizare). Piesa turnata este transformata intr-o structura densa, rezistenta, mai dura si mai stabila chimic iar indicele de refractie dobandeste o valoare mai apropiata de cea a smaltului.

 Piesa se lasa sa se raceasca la temperatura camerei si este dezambalata prin sablare cu particule de alumina.

Se aplica colorantii externi special conceputi si se usuca la gura cuptorului apoi este introdusa la 500C in vederea sinterizarii colorantului.

Temperatura creste pana la 790C.

Indicatiile se refera la inlay-uri, onlay-uri si coroane de invelis.

2.

sistemul Dicor

Preparatia pentru o coroana trebuie sa prezinte un spatiu uniform de 1 mm pentru ceramica, un prag circular si unghiurile externe si interne rotunjite.

Modelul se realizeaza prin galvanoplastie sau din rasini epoxidice.

Pe bonturi se aplica doua straturi de lac distantator cu exceptia unei zone de 1 mm situata la limita preparatiei.

Macheta modelata din ceara trebuie sa reproduca toate detaliile anatomice necesare.

Se monteaza tije prefabricate cu un diametru de 2,5 3 mm.

Dupa ambalare conformatorul este plasat intr-un cuptor si adus la temperatura de 900 950C.

Lingourile de sticla se depun intr-un creuzet din oxid de zirconiu apoi sunt topite la 1300C si mentinute la aceasta temperatura timp de 6 minute.

Turnarea se realizeaza prin centrifugare.

Transformarea sticlei amorfe intr-o structura cristalina se face prin incalzirea coroanei acoperita cu masa de ambalat la 1075C timp de 6 minute intr-un cuptor special.

Dupa racirea lenta a restaurarii se indeparteaza masa de ambalat prin sablare cu alumina.

Dupa ceramizare se prelucreaza zonele corespunzatoare tijelor cu freze diamantate si se verifica adaptarea pe model.

Urmeaza aplicarea straturilor de suprafata: fiecare strat este sinterizat la 940C.

 Indicatiile cuprind coroane jacket pentru zona frontala si laterala, inlay-uri si onlay-uri.

Realizarea piesei protetice prin strunjire (frezare):

Sistemul Cerec (ceramic reconstruction) prezinta mai multe componente: un sistem de amprentare optica tridimensionala (camera intraorala) conectat la un procesor de imagine video care permite prelucrarea datelor si un sistem de frezare.

Datorita amprentei optice, medicul poate controla acuratetea prepararii si geometria sa si poate trasa consecutiv limitele viitoarei restaurari.

Camera este plasata deasupra preparatiei acoperite cu o pulbere speciala care evita reflexia luminii (aceasta pulbere este inerta chimic si se poate indeparta usor dupa amprentare).

Frezarea piesei protetice se realizeaza in 3 7 minute, pornind de la un bloc de ceramica cu dimensiuni standard (blocul prezinta o structura omogena si lipsita de omogenitati.

Sistemul Cerec permite realizarea de inlay-uri, fatete si coroane.

 Exista si un sistem Celay care permite realizarea unei punti prin copiere si frezare: initial se obtine un schelet dintr-un bloc de alumina infiltrat cu o sticla, acesta este frezat prin copierea unei machete modelate din rasina, apoi se depun straturi succesive de ceramica iar individualizarea estetica se face in mod conventional cu o ceramica care are un coeficient de dilatare apropiat.

Realizarea unei piese protetice prin infiltrare si sinterizare:

Sistemul In Ceram consta in depunerea unei suspensii de alumina pe un model duplicat din ghips special cu o porozitate crescuta.

Absorbtia lichidului din barbotina (suspensia de alumina) prin capilarele gipsului provoac aglomerarea particulelor de alumina.

Suspensia se depune in exces dupa care se reduce cu un bisturiu pana la forma dorita. Grosimea pe care trebuie sa o prezinte acest nucleu este de 0,5 mm pe fetele axiale si 0,7 mm pe fata ocluzala.

Consecutiv primei sinterizari (1120C timp de 2 ore) apare o retea poroasa in ochiurile careia se va infiltra faza sticloasa. Contractia aluminei este neglijabila fata de cea a modelului care poate fi usor indepartat.

Dupa o serie de retusuri nucleul de alumina se depun pe o folie de platina sau aur pe care se afla un strat de aluminosilicat de lantan. Depunerea se face astfel incat suspensia sa nu patrunda in interiorul capelor.

 Tot ansamblul se introduce in cuptor si se sinterizeaza la 1100C timp de 4 ore. Sticla se infiltreaza prin capilaritate si dupa ardere rezulta o structura foarte compacta.

Excesul de sticla se indeparteaza cu freze diamantate iar nucleul se sableaza cu particule de oxid de aluminiu.

In final se obtine un nucleu compact cu proprietati mecanice superioare pe care se depun stratur succesive de ceramica aluminoasa care se ard la 960C timp de 10 minute.

Sistemul se preteaza la realizarea de incrustatii, coroane si punti.

Realizarea piesei protetice prin injectare (presare):

1. la temperatura joasa (sistemul Cerestore) datorita parametrilor mecanici redusi a fost retras de pe piata.

2.

la temperatura ridicata (IPS Empress)

Preparatia dintelui trebuie sa asigure o grosime de 1 mm pentru portelanul de la nivelul coletului, 2 mm pentru marginea incizala si cuspizii de sprijin, pentru

incrustatii grosimea portiunii ocluzale trebuie sa fie 1,5 mm iar pentru fatete 0,6 mm cervical si 0,8 1 mm incizal.

Cu ajutorul unei chei de culori speciale se determina nuanta dintelui preparat si se alege lingoul cu nuanta potrivita si culoarea pentru modelul pe care se va realiza individualizarea restaurarii dupa obtinerea nucleului ceramic. Materialul pentru acest model este fotopolimerizabil fiind livrat sub forma de pasta in seringi.

Machete nucleului de ceramica se realizeaza din ceara. Impreuna cu tijele de injectare se ataseaza la un dispozitiv cilindric de centrare, parte componenta a sistemului de ambalare. Acest dispozitiv prezinta aceleasi dimensiuni ca si cele ale lingoului de ceramica si ale tijei de turnare.

Intr-o macheta nu se ambaleaza mai mult de trei machete pentru dintii frontali si doua pentru laterali.

Se ambaleaza machetele si tijele intr-o masa speciala si dupa priza se introduce intr-un cuptor de preincalzire, crescandu-se temperatura cu aproximativ 3 - 6C pana la 850C. Se mentine tiparul la aceasta temperatura timp de 90 de minute in vederea eliminarii cerii si preincalzirii.

Se aleg lingourile de ceramica feldspatica si se introduc in cilindrul de injectare.

 In tipar, intre lingou si pistonul de injectare se interpune o tija de Al2O3 si se introduce ansamblul in cuptorul de injectare.

Temperatura este crescuta cu 60C pe minut pana la 1100C unde se mentine 20 de minute.

Se realizeaza LENT injectarea la o presiune de 4 bar; pistonul de injectare inainteaza cu aproximativ 0,3 mm pe minut. Dupa dezambalarea nucleului ceramic prin sablare cu Al2O3 si sectionarea tijei de injectare. Infrastructura se pregateste pentru arderea straturilor de ceramica Empress pentru placare. Aceasta se face in doua moduri: prin colorare (pictare) si prin depunerea de straturi succesive. Straturile de ceramica pentru individualizare se depun prin pensulare pe nucleul ceramic asezat pe modelul special (din rasini fotopolimerizabile) atasat la o tija prevazuta cu striuri. Striurile permit ca prin vibrare sa se obtina compactarea particulelor din suspensia ceramica depusa pe nucleu.

Realizarea piesei protetice prin sonoeroziune: Se modeleaza macheta din ceara sau rasina.

Se realizeaza un tipar din masa refractara care va constitui sonotrodul (electrodul ultrasonic). Ansamblul este fixat pe un aparat si alineat cu sursa de energie si blocul de ceramica.

Se introduce in incinta un material abraziv.

Energia ultrasunetelor este transmisa particulelor abrazive care se gasesc intre sursa de ultrasunete si blocul ceramic. Forta de actiune depinde de distanta dintre sonotrod si blocul ceramic.

Vibratia particulelor duce la abrazia controlata a blocului ceramic astfel incat se ajunge la forma dorita. Indicatiile se refera la inlay-uri, coroane si punti integral ceramice pentru zona frontala si laterala.

Tehnica metalo ceramica: Se realizeaza pe model macheta scheletului metalic. Se ambaleaza si se obtine tiparul. Se topeste si se toarna metalul. Se dezambaleaza si se prelucreaza scheletul metalic. Scheletul metalic este oxidat.

Se depune masa de opaquer care se usuca la gura cuptorului timp de 2 minute si se arde in vid la 960C timp de 6 minute. In final stratul de opaquer va avea o grosime uniforma de 0,2 mm.

Se aplica masa pentru dentina, se modeleaza conturul, se creeaza spatiul pentru smalt. Se aplica smaltul (piesa protetica va fi modelata in exces), se usuca 5 minute, se arde la 980C timp de 7 minute, in vid.

Dupa retusuri se aplica glazura, intr-un strat subtire si uniform. Se arde 3 minute la 960C, la presiune atmosferica. Se lustruieste componenta metalica.

Bibliografie : http://www.esanatos.com/ghid-medical/stomatologie/Ceramicadentara43788.php http://drstomatolog.ro/despre-stomatologie/