Sunteți pe pagina 1din 9

Linii electrice aeriene

Linia aeriana de energie electrica sau mai scurt linia electrica aeriana (LEA) constituie o instalatie care serveste la transportul, repartitia si distributia energiei electrice si care se compune in principal din: Conductoare, izolate sau nu, montate in aer liber; Izolatoare cu accesoriile lor; Elemente de sustinere (console montate pe cladiri, conducte, poduri, viaducte sau stalpi; Cleme si armaturi pentru sustinerea, innadarea si legarea conductelor; Instalatii de legare la pamant.

1.Clasificare LEA:
Dupa rolul lor: retea de transport: pentru tensiuni mai mari de 220 kV; retea de repartitie: 110 kV; retea de distributie: 0,4 35 kV.

Dupa nivelul de tensiune: LEA de joasa tensiune: tensiuni mai mici de 1 kV; LEA de medie tensiune: tenisuni intre 1 -35 kV; LEA de inalta si foarte inalta tensiune: peste 110 kV.

2.Circuite electrice:
O linie electrica aeriana poate avea unul sau mai multe circuite; in ultimul caz, acestea pot functiona separate sau in paralel. De asemenea, pe stalpii liniilor electrice aeriene, se pot monta, in anumite situatii, si circuite de telecomunicatii si de tractiune electrica. Un circuit este alcatuit: In cazul circuitelor trifazate, din trei conductoare de faza plus, uneori, un conductor de nul; In cazul circuitelor bifazate, din doua conductoare de faza plus, uneori, un conductor de nul; In cazul circuitelor de curent continuu, din doua conductoare active plus, uneori, un conductor median; In cazul circuitelor monofazate, din doua conductoare, din care unul poate fi de nul al unui circuit trifazat.

In cazul liniilor cu mai multe circuite, conductorul de nul poate fi comun sau separat. Linia sau circuitul care leaga o linie sau un circuit principal de alimentare cu energie electrica cu consumatorii se numeste linie sau circuit de distributie. Circuitul de distributie impreuna cu aparatele si constructiile aferente instalatiilor pe care le leaga se numeste record, iar racordul executat la instalatiile micilor consumatori din interiorul localitatilor si legat de regula in derivatie la o linie sau circuit local de distributie cu tensiunea sub 1 kV se numeste bransament.

Caracteristicile electrice ale liniilor sau circuitelor electrice aeriene sunt urmatoarele: Tensiunea nominala Un: tensiunea dintre conductoarele de faza, pentru care se dimensioneaza linia sau circuitul; Tensiunea de faza Uf: tensiunea dintre oricare conductor de faza si conductorul de nul.

Pentru o exprimare prescurtata, dar complete se obisnuieste sa se foloseasca o expresie numerica, care sa contina numarul conductoarelor de faza, tensiunea nominala si tensiunea de faza (3X380/220 V).

Solutia utilizarii liniilor electrice aeriene se va adopta de regula, retelele de cabluri admitandu-se numai pentru: Reletele de joasa tensiune care depasesc capacitatea de transport a unei linii aeriene; Retelele de inalta tensiune care transporta puteri care depasesc capacitatea de transport a unei linii aeriene sau a caror realizare ar conduce la cresterea suprafetelor de teren necesare obiectivului proiectat; Liniile electrice amplasate in zone care, chiar aplicand anumite solutii de ocolire, traseul aerian ar impiedica circulatia sau desfasurarea normala a procesului tehnologic; Liniile electrice amplasate in zone in care traseul aerian ar reprezenta pericol pentru personalul de exploatare sau al santierului, in cazul unitatilor industriale dezvoltate; Liniile electrice amplasate in zonele de influenta ale antenelor statiilor de radio; Retelele din zonele cu actiune coroziva sau poluate; Retelele amplasate in zone cu pericol de explozie; Liniile electrice cu lungimea traseului sub 50 m.

3.Conditii climatice:
Calculul la rezistenta mecanica al liniilor electrice aeriene se efectueaza pe baza datelor climato-meteorologice (temperatura, vant, chiciura) inregistrate, in zonele in care se amplaseaza liniile proiectate, cel putin: O data la cinci ani, pentru linii cu tensiunea nominala peste 1 kV; O data la zece ani, pentru linii cu tensiunea nominala mai mare de 1 kV dar mai mica de 110 kV; O data la 15 ani, pentru linii cu tensiunea nominala mai mare de 110 kV.

4.Protectia liniilor electrice aeriene contra supratensiunilor atmosferice:


Protectia liniilor electrice aeriene impotriva supratensiunilor atmosferice se face de regula prin conductoare de protectie legate la pamant. Liniile electrice aeriene cu tensiunea nominala pana la 1 kV inclusiv se protejeaza impotriva supratensiunilor atmosferice numai in zonele supuse in mod deosebit descarcarilor atmosferice si unde au acces personae si animale, iar liniile nu sunt ecranate prin cladiri, plantatii inalte, cosuri de fum sau alte constructii industriale inalte. Liniile electrice aeriene cu tensiunea nominala mai mare de 1 kV se protejeaza impotriva supratensiunilor atmosferice dupa cum urmeaza: 1. LEA cu tensiunea nominala pana la 35 kV inclusiv nu se prevad cu o protective speciala impotriva supratensiunilor atmosferice. In mod exceptional se pot monta conductoare de protective la liniile cu tensiuni de la 20 kV in sus. 2. Intersectiile liniilor electrice aeriene se protejeaza impotriva tensiunilor electrice aeriene tinand cont ca ele nu trebuie sa constituie puncte slabe fata de restul izolatiei liniei. Aceasta se asigura pozand linia cu tensiune mai mare deasupra celei cu tensiune mai mica. 3. Stalpii special instalati la capetele deschiderilor pentru traversari peste rauri sau defileuri trebuie sa aiba un nivel de protectie impotriva supratensiunilor atmosferice cel putin egal cu cel al stalpilor normali ai liniei respective. Stabilirea proctectiei lor se va face in urma unui calcul tehnico-economic, care va tine seama si de conditiile climatice ale regiunii prin care trece linia; in principiu protectia stalpilor speciali se realizeaza prin intarirea izolatiei, reducerea rezistentei prizei de pamant sau montarea descarcatoarelor.

5.Materiale folosite
1. Conductoare:
Dupa rolul lor, conductoarele utilizate pentru constructia LEA pot fi: active (de lucru), asigurand transportul energiei in lungul liniei, sau de protectie impotriva descarcarilor atmosferice sau impotriva electrocutarilor. Dupa materialul din care sunt realizate, conductoarele pot fi de cupru si aliajele sale sau de aluminiu si otel. Din punct de vedere constructiv conductoarele LEA pot fi monofilare (cu un singur fir) sau multifilare. Un dezavantaj al conductoarelor monofilare este ca in cazul in care firul cedeaza, alimentarea cu energie se intrerupe. Conductoarele multifilare pot fi monometalice sau bimetalice: aluminiu (bun conductor) otel (asigura rezistenta conductorului).

2.

Stalpii: -au rol in sustinerea conductoarelor si izolatoarelor,


asigurand totodata distantele de izolatie dintre conductoarele de faza si stalp si dintre conductor si pamant. Dupa rol, stalpii se clasifica in: Stalpi de sustinere; Stalpi terminali; Stalpi de derivatie : asigura ramificarea linei in mai multe directii; Stalpi de colt : asigura modificarea aliniamentului linei cu un anumit unghi; Stalpi de traversare; Stalpi de transpunere a fazelor: utilizati pentru a realiza echilibrarea celor trei faze prin modificarea pozitiei conductorului de faza de-a lungul liniei.

Dupa material: Stalpi de lemn; Stalpi de beton (armat centrifugat sau armat vibrant); Stalpi metalici: la deschideri mari asigura singura solutie tehnico-economica viabila; pot fi realizati la o scara industriala si se monteaza usor. Structura lor este alcatuita din fundatie, corpul stalpului si coronament (console, varfar). Dupa forma lor stalpii pot fi: De tip turn; De tip Y; De tip portal ancorat.

Stalpii de beton sunt in prezent cei mai utilizati pentru sustinerea conductoarelor liniilor electrice aeriene pentru ca se executa usor, au rezistenta mecanica si rezistenta la actiunea mediului cu mult mai mari decat ale stalpilor de lemn. Stalpii de beton se executa cu armatura de otel care poate fi normala sau pretensionata, iar betonul se toarna prin vibrare sau centrifugare. Acesti stalpi au inaltimi cuprinse intre 10-11m si se introduce in sol la o adancime de 1,5-2,3m,in functie de destinatia stalpului. Pentru a se putea verifica usor adancimea de ingropare, pe stalp, se traseaza un reper, cu vopsea, care se afla la 4m de baza. Cu cat stalpul este mai solicitat cu atat el are gabaritul mai mare si se ingroapa mai adanc in pamant.

Stalpii de metal nu sunt utilizati in mod normal pentru sustinerea liniilor electrice aeriene de joasa tensiune.

3. Izolatoarele
Conductoarele sunt fixate pe stalpi cu ajutorul izolatoarelor, acestea asigurand totodata distantele de izolatie care exista intre conductoarele active si stalp. Materialele din care sunt realizate izolatoarele au proprietati electrice (rezistivitate scazuta, astfel incat pierderile sa fie cat mai mici), rezistente ridicate si calitati fizice bune, pentru a nu fi influentate de agentii exterior. Materiale utilizate: sticla, portelan, material compozite. Din punct de vedere electric izolatoarele pot fi strapungibile sau nestrapungibile, cand nu exista pericolul strapungerii. Dupa nivelul de tensiune, izolatoarele pot fi de joasa, medie si inalta tensiune, iar din punct de vedere mecanic avem izolatoare de sustinere si de tractiune. Izolatoarele se executa in doua tipuri constructive: -tip H pentru sustinerea conductoarelor; -tip T pentru intinderea conductoarelor. Pe acelasi isolator se pot prinde unul sau mai multe conductoare

4. Cleme si armaturi
Pentru fixarea, intinderea si innadirea conductoarelor liniilor electrice aeriene se utilizeaza cleme si armaturi (suporti de izolatoare, tije prelungitoare, traverse si console, piese special etc.) Armaturile sunt elemente cu ajutorul carora se fixeaza izolatoarele de stalpi sau elementele lantului de izolatoare intre ele.

Dupa rolul lor, clemele pot fi: Cleme de sustinere; Cleme de tractiune pentru armature de suspensie; Cleme de legatura.

Suporturile pentru izolatoare au rolul de a sustine izolatoarele. Aceste suporturi pentru izolatoare se executa in doua tipuri: -curbe: pentru fixarea izolatoarelor direct in stalpii din de lemn si de beton sau pentru fixarea in perete. -drepte: pentru fixarea izolatoarelor pe console.

Consolele au rolul de a fixa suporturile izolatoarelor pe stalpi. Se confectioneaza din otel cornier U si pot fi utilizate pentru izolatoare de sustinere sau pentru izolatoare de trctiune.

Clemele de legatura se folosesc pentru realizarea derivatiilor conductoare. Aceste cleme pot avea rol electric, mecanic si electric.

Cuprins:

1. Clasificare LEA; 2. Circuite electrice; 3. Conditii climatice; 4. Protectia LEA impotriva supratensiunilor atmosferice; 5. Material folosite: Conductoare; Stalpi; Izolatoare; Cleme si armaturi.

Bibliografie:
1. PIETRAREANU, Emil Reglementari privind proiectarea, executia si exploatarea instalatiilor electrice de utilizare indreptar, Editura Tehnica, Bucuresti 1972; 2. Seminar.